Apărarea Patriei, iunie 1959 (Anul 15, nr. 127-151)
1959-06-02 / nr. 127
2 __________________ în rîndurile organizației de partid al cărei secretar este locotenentul-major T. Olteanu au fost primiți în ultimul timp noi membri și candidați de partid din rîndul celor mai buni ofițeri, comandanți de subunități, mici comandanți și militari în termen, care participă direct la îndeplinirea planului pregătirii de luptă și politice. Creșterea numărului membrilor și candidaților de partid sporește forța și influența organizației în rîndul maselor de militari. Dar, după cum se știe, forța și tăria unei organizații de partid, influența ei asupra maselor nu depind numai de numărul membrilor din care se compune, ci și de calitatea acestora. Iată de ce, odată cu creșterea numerică a rîndurilor sale, organizația de partid este dat care desfășoare o intensă muncă de edusă care și de creștere a noilor membri și candidați de partid. Antrenarea, chiar din ziua primirii lor în partid, la activitatea concretă pentru îndeplinirea sarcinilor care stau în fața organizației de partid este cel mai bun mijloc de educare partinică și de creștere a membrilor și candidaților de partid din toate punctele de vedere. Organizația de bază de partid amintită mai sus a acordat atenția cuvenită acestei probleme. Biroul, organizațiile de partid de companie și grupele de partid se îngrijesc cu simț de răspundere de membrii și candidații primiți de curînd în partid, le dau sarcini concrete și îi îndrumează îndeaproape pentru îndeplinirea lor. Așa, de exemplu, toți comuniștii din organizația de partid de companie al cărei secretar este soldatul Cărăbuț Ioan primesc sarcini concrete pentru îndeplinirea hotărîrilor organizației de bază și pentru sprijinirea comandantului subunității în munca de instruire și educare a militarilor, în afară de acestea, unii membri și candidați, primiți de curînd în partid, au sarcini pentru o perioadă mai îndelungată. Așa, de exemplu, ofițerul T. Vîlcu este secretarul organizației U.T.M. de companie, soldatul Gheorghe M. este organizator de grupă U.T.M., alții fac parte din colegiul de redacție al gazetei de perete etc. Desfășurind astfel de activități, ajutați continuu de locțiitorul politic și de comuniștii cu mai multă experiență, ei învață cum să ducă muncă de partid în rîndul maselor de militari. Repartizarea unor sarcini nu este însă totul în munca de educare și creștere a comuniștilor. Membrii și candidații de curînd primiți în partid sînt tovarăși în formare. Ei au nevoie de îndrumare concretă, de un ajutor tovărășesc permanent, înțelegînd bine acest lucru, biroul organizației de bază și birourile organizațiilor de partid de companie se ocupă îndeaproape de modul cum muncesc candidații și noii membri de partid, îi controlează și. îi îndrumează în îndeplinirea,■.,șar gin,i|oii sS,alian Tay încredințat. Așar de pildă, caporalul Anghel Ion, candidat de partid, comandant de grupă, avea o atitudine distantă față de subordonați, nu căuta și nici nu știa să se apropie de ei. Pentru orice lipsă în activitatea și comportarea subordonaților el aplica pedepse. Ofițerul I. Burcă, care avea sarcina să se ocupe de creșterea lui, l-a îndrumat zi de zi și l-a învățat cum să muncească cu subordonații, cum poate fi exigent dar în același timp și apropiat de ei. într-o zi, caporalul Anghel i-a raportat că nu mai știe ce să facă cu soldatul Brîndeanu Emeric. De mai multe ori l-a găsit cu nasturii rupți, cu ținuta neîngrijită. De fiecare dată l-a pedepsit, dar degeaba. La întrebarea ofițerului dacă în afară de măsurile disciplinare s-a îngrijit ca soldatul Brîndeanu să aibă cele necesare pentru a avea ținuta în ordine, caporalul Anghel a răspuns mirat : Nu ! Ofițerul i-a explicat atunci că lui, ca mic comandant, și mai ales că este și candidat de partid, nu-i este permis numai să pretindă subordonaților săi. In același timp, el este dator să se îngrijească ca aceștia să aibă tot ceea ce le trebuie pentru a-și desfășura serviciul în bune condițiuni. In urma ajutorului primit, caporalul Anghel a învățat să muncească mai bine cu oamenii, să se apropie de subordonați și astfel să aibă rezultate mai bune în pregătirea grupei. Tot în scopul ajutorării candidaților și a membrilor de partid, militari în termen, în această organizație de partid s-au folosit și alte forme și metode de muncă. De exemplu, căpitanul M Marinache, comandant de batalion, membru în biroul organizației de bază de partid, a ținut periodic convocări cu aceștia în care le-a vorbit despre principalele sarcini ce stau în fața subunității și despre modul cum trebuie ei să muncească pentru îndeplinirea lor, în subunitatea unde secretar al organizației de partid este soldatul Cărăbuț I., din inițiativa acestuia, pentru executarea unor teme importante ale instrucției de noapte și a aplicației : „Acțiunea plutonului de pontonieri pentru organizarea și deservirea unui punct de trecere" s-au ținut mai întîi convorbiri pe aceste teme cu toți membrii și candidații de partid și apoi cu toți militarii, fapt care a dus la creșterea influenței organizației de partid pe timpul instrucției de noapte și al aplicației. Astfel de activități și mai ales munca concretă, diferențiată, desfășurată cu candidații și membrii de partid de curînd primiți în rîndurile organizației îi ajută pe aceștia să crească, să se călească. Pentru a face ca fiecare candidat și membru nou primit în partid să devină un militant activ, un luptător hotărît și conștient pentru înfăptuirea politicii partidului, este necesar ca organizația de partid să acorde o deosebită atenție educării marxist-leniniste, ridicării conștiinței politice și educației partinice a acestora. Cum stau lucrurile în această privință în organizația de bază de partid despre care vorbim ? Toți candidații și noii membri de partid sînt, desigur, încadrați într-o formă de învățămînt — ofițerii în grupele de pregătire politico-ideologică iar militarii în termen în grupele de lecții politice. Sarcina organizației de partid este să asigure ca fiecare membru și candidat de partid să-și însușească temeinic cele predate în aceste forme de învățămînt, în acest scop biroul organizației de partid și mai ales unii secretari ai organizațiilor de partid de companie s-au ocupat îndeaproape de modul cum se pregătesc candidații și noii membri de partid pentru însușirea lecțiilor predate la formele de învățămînt în care sînt escadrățî^ ....... Atunci cînd s-a constatat la unii lipsa de preocupare pentru pregătirea politico-ideologică, cum a fost cazul ofițerilor N. Radu, membru de partid, și A. Nicolae, candidat de partid, ei au fost aspru criticați în adunarea de partid. Candidații care au avut nevoie de un ajutor concret, practic în această privință, l-au primit de la comuniștii care au avut sarcina să se ocupe de ei. De exemplu, soldatul Bela Nicolae, candidat de partid, avea unele greutăți în ceea ce privește însușirea lecțiilor politice. Soldatul Domoșneanu Pavel, unul dintre comuniștii organizației de partid de campanie, cu o bună pregătire politică, a primit sarcina să se ocupe de el și l-a ajutat cu grijă: în timpul studiului, el lămurea acestuia fiecare problemă pe care n-o înțelegea îndeajuns de bine. Uneori, ei studiau și în timpul liber. De asemenea, a dus discuții cu soldatul Beza pe marginea diferitelor fotomontaje și grafice care erau afișate în camera de activitate politico-culturală, în munca de educare a candidaților și noilor membri de partid o mare importanță are cunoașterea de către aceștia a Statutului partidului și a normelor leniniste ale vieții de partid, în acest scop, în această organizație s-a înființat un cerc de studiere a Statutului P.M.R. Aici s-au făcut expuneri care au dat posibilitatea candidaților și noilor membri de partid să cunoască mai bine principiile organizatorice ale partidului, drepturile și îndatoririle membrilor de partid, sarcinile comuniștilor din armată. Biroul se îngrijește de asemenea ca toți candidații de partid să aibă o comportare morală demnă în toate împrejurările, să fie fermi față de influențele ideologiei și moralei burgheze și a purtătorilor ei. La un moment dat, unul dintre tinerii ofițeri, candidați de partid, nimerise într-un anturaj necorespunzător. Anturajul influența negativ asupra activității sale. Biroul organizației de partid a intervenit la timp Secretarul și unul dintre ceilalți membri ai biroului au stat de vorbă cu el arătîndu-i că relațiile pe care le are în viața particulară și modul cum își petrece timpul liber nu pot decît sădăuneze Ofițerul a primit sfaturile date. El s-a debarasat de anturajul respectiv și în prezent, în timpul liber, citește mai multă literatură, vizionează spectacole, participă la activitățile de la clubul de garnizoană. Din cele arătate, activitatea de creștere și educare s-a desfășurat mai ales cu candidații de partid, militari în termen. Și, ce-i drept, în munca cu aceștia s-au și obținut unele rezultate bune. Majoritatea acestora, printre care caporalul Olteanu, soldații Teacă P. și Nedelea Valentin, și mulți alții, sînt exemplu în pregătirea de luptă și politică, în întărirea ordinei și disciplinei militare. Cu ofițerii primiți de curînd în partid nu s-a desfășurat însă o activitate rodnică, la nivelul cerințelor. Munca cu aceștia s-a rezumat de cele mai multe ori la repartizarea de sarcini și la activitatea de îndrumare pe care au desfășurat-o unii comuniști ce au primit sarcini în acest sens. Biroul organizației de bază, în loc să intensifice munca individuală cu aceștia după primirea lor în rîndurile membrilor de partid, a slăbit-o, și lipsurile n-au întîrziat să se arate. Așa de exemplu, locotenentul T. Manole, de care după primirea în partid nu s-a mai ocupat nimeni, a început să aibă deficiențe serioase în activitatea sa de comandant de pluton. O cauză a acestor lipsuri constă în faptul că în general munca de educare și creștere a candidaților și noilor membri de partid a fost lăsată de către birou mai mult pe seama organizațiilor de partid de companie care, avînd în majoritatea lor secretari militari în termen, nu au putut să dea ofițerilor candidați și noi membri de partid un ajutor competent. Biroul s-a ocupat puțin și sporadic de această problemă. Pentru întărirea rîndurilor organizației de partid, pentru a ridica și mai mult rolul ei viața unității, e necesar ca biroul orgnganizației de bază să se ocupe cu aceeași grijă de toți candidații și noii membri de partid, să-i ajute să crească la nivelul cerințelor statutare. Acordînd o și mai mare atenție muncii de educare și creștere a candidaților și noilor membri de partid — biroul organizației de bază, împreună cu ceilalți comuniști, care au experiență în muncă, vor reuși să facă din fiecare candidat și membru de curînd primit în partid un luptător activ, călit în lupta pentru înfăptuirea politicii partidului. Căpitan N. MARIN VIAȚA DE PARTID Grija organizației de bază pentru educarea și creșterea noilor membri și candidați de partid APĂRAREA PATRIET VÎNǍTORII DE MUNTE CONTRAATACĂ. (Urmare din pag. l-a) „inamicului“ și dă fără zăbavă noi ordine; dispozițiuni scurte, precise. în stînga, unde s-a produs o aglomerare a cîtorva grupe „inamice“, trebuie executat un foc viu de aruncătoare. Și în poziția de tragere a aruncătoarelor de mine comenzile se succed unele după altele. Caporalul Stul Ladislau, comandant de aruncător, urmărește exigent ca servanții să lucreze ca și în situația unor trageri reale. Mișcările de prisos se corectează pe loc, după cum verifică mereu ca elementele comunicate de la punctul de observare să fie înregistrate corect pe aparatul de ochire și cu mai repede cu putință. Reporterul foto a plecat de lîngă mine. Aleargă prin poziție și încearcă să surprindă pe peliculă cele mai sugestive scene ale „luptei“. Iată-l oprindu-se în amplasamentul grupei de mitraliere comandată de sergentul Gîrlea Ion. Soldatul Crăciunel Gheorghe, cuprins de nerăbdare la vederea lanțului de pușcași „inamici“ ce se apropie mereu de tranșee, este gata să apese pe trăgaci. După încordarea pe care i-o citești pe față, nu e greu să înțelegi că ostașul trăiește intens aceste momente foarte apropiate de realitatea cîmpului de luptă. — Nu te pripi. Lasă-i să se apropie... îl sfătuiește calm comandantul. Pușcașii „inamici“ urcă panta dealului. Sînt foarte aproape. foc Arbitrul e prezent peste tot. Aici dă cîștig de cauză, dincolo consideră un tanc „scos din luptă“, mai încolo, unde ritmul atacului a scăzut în intensitate, dă cîștig de cauză apărătorilor. Așa e pe front. Așa vor avea de învățat și militarii din subunitatea care atacă și cei ce mențin cu dîrzenie raionul încredințat spre apărare. Se săvîrșesc și greșeli. Arbitrul se notează: La critica aplicației vor fi analizate pe larg. Printre observațiile critice ale arbitrului cu privire la cei ce atacă sînt trecute sumar în carnețel și acestea : infanteriștii au mult în urma tancurilor ; rămas prea trecerea prin raionul infectat s-a făcut dezordonat, cu aglomerări nepermise ; unele mașini de front au rămas la creastă, în loc să facă imediat calea întoarsă și să se mascheze în valea... Aplicația este o școală a măiestriei militare. Fazele „luptei“ trebuiesc judecate cu toată exigența. Numai așa se pot trage învățăminte, numai așa vor fi obișnuiți luptătorii să acționeze în strictă conformitate cu prevederile regulamentelor noastre militare, care sintetizează o experiență bogată în organizarea și desfășurarea acțiunilor de luptă moderne. POZIȚIA DE APĂRARE A FOST RESTABILITĂ „Inamicul“ a reușit să pătrundă în flancul stîng al raionului de apărare Dă „lupte“ înverșunate pentru a lărgi pătrunderea realizată. Comandantul subunității raportează situația prin radio eșalonului superior. Acesta îl informează că va executa un contraatac pe direcția:, Privesc spre pădure. Nici o mișcare Nici un indiciu că în desișul ei se află o subunitate întărită, gata să pornească la contraatac. Tancurile, autotunurile, mașinile de front și de transport, totul perfect mascat. Comandantul subunității, ofițerul Militaru Vasile, adăpostit înapoia unei tufe cu frunzișul des, urmărește prin binoclu „lupta“ care se desfășoară în raionul de apărare. Este gata să dea din clipă în clipă semnalul de contraatac , rachetă, cu două stele roșii . Ordinul de contraatac este transmis pe calea undelor. In văzduh răsar două stele roșii. Din desișul pădurii apar mai întîi tancurile și autotunurile, în urma lor năvălesc în ritm viu vînătorii de munte. Din picpturile lor izbucnesc urale puternice. Contraatacul s-a dezlănțuit cu energie, impetuos. Impresionează ținuta de luptători a militarilor, dîrzenia cu care au pornit înainte. „Inamicul" care a pătruns în raionul de apărare este țintuit la pămînt de o scurtă și masivă tragere de artilerie. Nu-i timp de luat notițe. Privești emoționat spectacolul ce se desfășoară sub ochii tăi și în suflet ți se întărește și mai mult încrederea în capacitatea și priceperea acestor flăcăi vînjoși, cu tinerețea în priviri, de a face una cu pămîntul pe dușmanul ce ar cuteza să atenteze la viața noastră liberă și luminoasă Contraatacul puternic, dar la timpul oportun, pe o direcție judicios aleasă, s-a soldat cu succes. Apărarea a fost restabilită. Vînătorii de munte au trecut cu impetuozitate la contraatac. Marți 2 iunie 1959 Nr. 127 (3970) 140 de ani de la nașterea lui N. Bălcescu UN PATRIOT ÎNFLĂCĂRAT ȘI UN MARE GÎNDITOR MILITAR Se împlinesc astăzi 140 de ani de la nașterea lui Nicolae Bălcescu — conducătorul ideologic și politic al revoluției de la 1848 din Țara Romînească. Prin concepțiile sale social-politice, cît și prin activitatea revoluționară, N. Bălcescu s-a situat în rîndul luptătorilor de frunte însuflețiți de ideile revoluționar-democrate, strîns legați de lupta și năzuințele maselor populare. Nicolae Bălcescu este și unul dintre cei mai înaintați istorici și talentați scriitori din trecutul poporului nostru, întreaga viață, luptă și operă a lui N. Bălcescu constituie o pildă luminoasă de patriotism. El a ars ca o flacără pentru împlinirea aspirațiilor fundamentale ale poporului romîn din acea vreme : eliberarea națională și eliberarea socială. Bălcescu i-a urît și pe asupritorii externi și pe cei interni, a iubit a poporul de jos și luptat pentru progres social. Figura luminoasă a lui Bălcescu apare și din nobilele sale idei de înfrățire a popoarelor în lupta contra asupririi naționale și sociale. El recomanda : „respectul, recunoașterea, egalitatea și solidaritatea naționalităților". Prin ideile sale înaintate, prin devotamentul său fără rezerve față de revoluție, prin patriotismul său înflăcărat, prin lupta sa împotriva șovinismului, pentru înfrățirea între popoare, N. Bălcescu a adus un aport prețios la tradițiile progresiste ale poporului nostru. Unul din domeniile preocupărilor teoretice și practice ale lui Bălcescu l-a constituit acela al problemelor militare, al artei militare la romîni, al creării, organizării și întăririi armatei noastre naționale; în acest domeniu, el ne-a lăsat o serie de studii, lucrări și referiri, care ocupă un loc însemnat în opera sa. Concepția sa înaintată despre lume, cunoștințele temeinice în domeniul artei militare, profunzimea cu care a analizat problemele, caracterul militant, revoluționar, al tezelor și principiilor expuse în lucrările sale militare, concluziile sale judicioase, l-au ridicat pe Bălcescu deasupra tuturor istoriografilor militari romîni din trecut. N. Bălcescu este cel mai mare istoric militar al poporului romîn din secolul trecut. Opera sa militară cuprinde o serie întreagă de studii, dintre care mai principale sînt : „Romînii sub Mihai- Vodă Viteazul“, „Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului , Valahiei pînă acum“, „Puterea armată și arta militară la moldoveni in timpul măririi lor“ și altele. In aceste lucrări, Bălcescu analizează bătăliile principale purtate de romîni, organizarea armatelor romîne, conducerea lor, principiile artei militare folosite în diferite timpuri de comandanții de oști romîni, precum și starea economico-socială a poporului și influența ei asupra desfășurării războaielor Este meritul lui N. Bălcescu de a fi arătat pentru prima oară existența unei arte militare romînești cu particularitățile ei distincte, determinate de practica nenumăratelor bătălii și războaie purtate de poporul romîn. Combătînd pe teoreticienii militari burghezi, care în general negau existența unei arte militare naționale și se ploconeau în fața artei militare apusene, Bălcescu insistă asupra dezvoltării artei noastre militare, a cultivării și dezvoltării tradițiilor de luptă ale poporului romîn, artă militară și tradiții care nu erau cu nimic mai prejos decît cele ale Occidentului, contemporane lor. Tezele sale cu privire la rolul maselor în făurirea istoriei se desprind în mod limpede și din lucrările sale cu caracter militar, din care reiese rolul maselor în obținerea victoriei etc. în concepția istorică a lui Bălcescu, comandanții vestiți, oricît de capabili, nu pot decide singuri rezultatul războaielor ; după el numai masele de ostași pot dobîndi victoria, ele fiind și în această privință principalul factor, determinant. Ideea cultivării spiritului libertății și independenței naționale, a patriotismului și a mîndriei militare naționale este subliniată permanent și în lucrările cu caracter militar, ca unul din principalele pe care le obiectivezea Nicolae urmăBălcescu. In lucrarea „Romînii sub Mihai-Vodă Viteazul“, Bălcescu, explicînd motivul care l-a îndemnat să scrie studii cu caracter de istorie militară, arată că acestea sînt pentru „ca aducerea aminte a acelor timpuri eroice să deștepte în noi simțămntul datoriei ce avem de a păstra și de a mări pentru viitorime această prețioasă moștenire“. Concepțiile sale militare înaintate pentru vremea sa, dezvoltate în lucrările sale despre arta militară și istoricul organizării armatei la romîni, conțin o bogăție de idei. In ceea ce privește lipsurile și limitele lui Nicolae Bălcescu, acestea, deși evidente, sînt departe de a umbri marea sa operă. Interesante sînt concluziile la care a ajuns Bălcescu cu privire la structura și caracterul de clasă al armatei, la influența pe care o au asupra dispozitivelor de luptă caracterul armamentului, tehnica militară și structura organizatorică a armatei. La fel de interesante sînt și acele sublinieri ale lui Bălcescu în care a pus cu toată tăria problema ca armata revoluționară să fie condusă de ofițeri devotați regimului revoluționar, precum și necesitatea de a se introduce un sistem nou de educație în armată cu scopul de a cultiva la ostași dîrzenia în luptă, spiritul de sacrificiu, patriotismul, vitejia și dragostea față de popor. „O mîndră oaste va avea Romînia cînd îi va veni ei rîndul pe lume“ a fost visul în care Bălcescu a crezut întotdeauna. Sîntem mîndri că sub conducerea clasei muncitoare, în frunte cu partidul ei — exponenții celor mai scumpe năzuințe ale maselor, poporul nostru muncitor a înălțat pe o treaptă superioară steagul libertăților democratice și al independenței naționale. Cea mai de preț cucerire a poporului, încununarea luptei sale seculare, este puterea celor ce muncesc. Datoria noastră sfîntă este să întărim neîncetat puterea populară, temelia și pavăza tuturor marilor noastre victorii pe drumul luminos al socialismului. Armata noastră Populară, făurită, educată și condusă de Partidul Muncitoresc Romîn, stă astăzi de strajă cuceririlor revoluționare ale poporului romîn, independenței, suveranității sale și păcii. Astăzi, cînd aniversăm 140 de ani de la nașterea marelui revoluționardemocrat și patriot înflăcărat, Nicolae Bălcescu, militarii Forțelor noastre Armate găsesc în operele lui un nesecat izvor de patriotism și mîndrie militară, în fața militarilor Armatei noastre Populare stă trează sarcina cultivării mîndriei naționale pentru tradițiile revoluționare progresiste ale poporului nostru , de aceea devin mereu mai vii interesul și dragostea pentru opera lui Nicolae Bălcescu. Maior I. BELCIUG O nouă disciplină : CIBERNETICĂ IV. în cele 3 articole publicate anterior în cadrul acestui ciclu s-a tratat despre apariția, definiția și obiectul ciberneticii, locul ei în știință. Cibernetica s-a născut în ultimii 20 ani, ca urmare a dezvoltării dispozitivelor de automatizare, a științei matematice și a fiziologiei. Ea este o teorie a proceselor automate, atît a celor ce au loc în instalațiile tehnice de automatizare, cît și a celor ce au loc în organismele vii. Realizarea unui proces automat presupune existența unui circuit închis, prin care se transmit comenzi — fie de către o mașină fie de către creierul animal — și se primesc informații rapide despre starea obiectului comandat. Ordinele și informațiile circulă sub forma unor impulsuri electrice sau nervoase. In dispozitivele tehnice automate, organele de comandă sînt mașini de calculat. Ele operează cu cifre, și anume cu un sistem de două cifre : 0 și 1, care alcătuiesc un sistem binar de numerație și calcul. Cibernetica se ocupă cu modelele cele mai potrivite de circuite de comandă și reglare a proceselor automate. Ea tratează cu ajutorul matematicii problema celor mai potrivite sisteme de comandă și reglare automată ; ea studiază și aspectul cantitativ al operațiilor de comandă a mișcărilor automate efectuate de organismele animale. Cibernetica este, deci, o aplicație a matematicii la studiul mișcărilor automate. Ea servește la elaborarea unor scheme tot mai potrivite de comandă și reglare automată și la unele studii de fiziologie. Mașinile electronice de calcul formează partea esențială a ansamblelor automate, așa cum creierul este organul central al activității nervoase. Mașinile electronice de calcul fac posibilă automatizarea nu numai producției în uzină, ci și a unor operații de strîngere a informațiilor, decentralizare și folosire a lor pe baza unui program, operație tipic intelectuală. Omul și mașina logică, în domeniul științelor fizico-matematice, care în prezent ocupă locul principal în științele naturii, în cadrul principalelor direcții de cercetare asupra cărora s-a accentuat la Congresul al XXI-lea al P.C.U.S. ca : fizica nucleară, fizica corpurilor solide, a temperaturilor joase, semiconductorii, radiotehnica și electrotehnica este inclusă și tehnica mașinilor de calculat. Stadiul actual al fizicii, al tehnicii electronice și al tehnicii măsurărilor a făcut posibile construcții de mașini electronice care efectuează cu viteză milioane de operații elementare pe secundă. Cu ajutorul unor asemenea mașini create de oamenii de știință și proiectanții sovietici au fost rezolvate probleme variate ale zborului cosmic și ale stabilirii pe orbită a sateliților Pământului și Soarelui, probleme ale fizicii nucleare, mecanicii, aerodinamicii, meteorologiei etc. Punîndu-și problema găsirii unor metode cît mai simple și mai practice de introducere a programelor în mașini și de traducere a rezultatelor în limba obișnuită, cercetătorii și tehnicienii găsesc soluții ingenioase, combinînd infinitele posibilități ale tehnicii științifice. Celula fotoelectrică, organ de transformare a energiei luminoase în energie electrică, cristalul de germaniu sau siliciu cu interesantele lor proprietăți de conductori și neconductori în același timp, cristalele de cuarț, cu însușirea lor de a transforma variații ritmice de presiune în sarcini electrice și invers, însușirile remarcabile pe care le conferă temperaturile apropiate de zero absolut, toate acestea sînt folosite de creatorii mașinilor electronice de calcul și comandă. Și astfel, ele devin tot mai rapide, mai precise, mai sensibile și mai robuste. Dispozitivele de memorare capătă o capacitate tot mai mare, înmagazinînd tot mai multe informații și devin mai adaptabile la tot felul de funcțiuni de comandă. Mașinile electronice pot „simula" tot mai apropiat activități omenești și devin unelte tot mai perfecționate ale gîndirii practice umane. Sînt construite astfel mașini care rezolvă finale de șah sau partide întregi de șah. S-au construit modele electronice de comportare a unor organisme la condițiile fizice ale mediului exterior („broască țestoasă“, „șoarecele în labirint“, ,,vulpea’’, „veverița” etc.) modele care, pe baza unui program stabilit dinainte, execută mișcări asemănătoare cu cele ale animalelor respective, adaptîndu-și mișcările de care sînt capabile la diferite condiții exterioare, prevăzute de constructor și [UNK]programate. Mașini electronice digitale pot efectua traduceri de texte, alegînd cuvinte corespondente, flexiunile lor și expresiile caracteristice, codificate prin numere, dintr-un dicționar codificat înscris în memoratorul mașinii și pe baza unor reguli gramaticale înscrise în programul mașinii. încă în anul 1955 s-au realizat cu mașina sovietică BESM experiențe de traducere din limba engleză în limba rusă, pe baza unor metode de programare a traducerii elaborate de filologii și matematicienii sovietici. Mașina electronică informativă cu memorator de mare capacitate, proiectată în laboratorul de modele și electronică al Academiei de Științe a U.R.S.S., alege, clasifică și oferă cu rapiditate maximă informații științifice și tehnice în cele mai diverse domenii de specialitate. Memoratorul acestei mașini acumulează zi de zi și an de an noi informații. Aplicațiile tuturor acestor dispozitive și mașini sînt practic nelimitate. De la transporturi terestre (feroviare și auto), submarine și aeriene pînă la raționalizarea legăturilor telefonice în marile centre de populație ale globului, de la conducerea automată a centralelor electrice și pînă la automatizarea operațiilor contabilo financiare, de la problemele concrete ale planificării și pînă la cele de tactică și practică militară, mașinile și modelele electronice își găsesc interesante aplicații și deschid perspective de creștere masivă a productivității muncii în general, a muncii intelectuale în special: „întreaga centralizare, păstrare elaborare de informații, dirijarea automată a proceselor tehnologice și a mașinilor, traducerea dintr-o limbă în alta și multe alte activități intelectuale pot fi înfăptuite rapid și cu nădejde de către mașinile electronice" (Acad. A. N. Nesmeianov la Congresul al XXI-lea al P.C.U.S.). în domeniul militar, de pildă, se pot modela probleme tactice cu ajutorul mașinilor cu program, de tip „joc de șah“, codificîndu-se dispozitivele de ofensivă și apărare, numărul gurilor de foc, pozițiile inamicului și pozițiile trupelor proprii etc. și stabilind prin program regulile de „optimalizare", adică regulile de obținere a soluției celei mai bune. Mașina va rezolva cu rapiditate problemele și va oferi o serie de soluții, ce urmează să fie verificate în practică. Cu ajutorul unui sistem cibernetic, în memoratorul căruia sînt înscrise toate datele cu privire la forțele aeriene și antiaeriene, sistem care cuprinde o serie de stații de radiolocație, se pot comanda instalațiile de comandă ale artileriei antiaeriene, lansînd astfel proiectile teleghidate, catapultînd avioanele de vînătoare disponibile înspre obiective observate (bombardiere inamice) și a căror poziție și viteză au fost automat reperate. Sisteme cibernetice de volum și greutate redusă pot fi folosite la comanda automată a zborului avioanelor, a bombardierelor, inclusiv lansarea bombelor asupra obiectivului programat, mașina electronică de comandă fiind capabilă să conducă zborul lansarea pe baza unui program amăși numit studiat, care ține seama de condițiile meteorologice probabile, de coordonatele obiectivului, de înălțimea și viteza de zbor etc. Pentru calculul condițiilor meteorologice probabile, mașinile electronice digitale oferă un mijloc minunat de clasificare a datelor și de calcul al temperaturii, direcției și vitezei vîntului, presiunii atmosferice probabile etc Dacă adăugăm la toate acestea aplicațiile mașinilor electronice teleghidarea rachetelor intercontinentntale și în problemele complexe puse de lansarea pa orbită a sateliților și planetelor artificiale, avem imaginea aproximativă a utilizării actuale a modelelor cibernetice. Adăugarea așa-numiților „efectori“, mîini automate care pot executa mișcări fine, infinit mai precise decît ale mîinilor omenești, transformă instalațiile cibernetice în niște executanți cuminți, capabili să-și corecteze mișcările în funcție de poziția obiectivului. Ele devin astfel niște adevărați roboți electronici. Nu este nevoie să dăm frîu prea liber fanteziei pentru a întrevedea perspectivele pe care le deschid ansamblele automate comandate de mașini cibernetice, puterii productive omului Uneltele simple au multiplicat forța mîinilor umane ; mașinile-unelte au remultiplicat forța și dibăcia mîinilor. Mașinile și ansamblele automate multiplică forța umană de organizare și conducere Automatizarea largă a producției, a transporturilor, a calculelor etc. țările socialiste este menită să ușurureze și să îmbunătățească radical condițiile de muncă și să ridice considerabil productivitatea ei. In raportul expus la Congresul al XXI-lea P.C.U.S., tovarășul N. S. Hrușciov subafirma că : „In societatea socialistă automatizarea are nu numai o importanță economică ci și o mare importanță socială. In condițiile automatizării se schimbă radical caracterul muncii, crește nivelul cultural și tehnic al muncitorului, se creează condițiile pentru lichidarea deosebirilor dintre munca intelectuală și cea fizică“. Lucrătorul de mîine, fie el muncitor în uzină sau cercetător în laborator, va fi un conducător al instalațiilor, un programator al operațiilor de producție și cercetare, un interpret al rezultatelor obținute, fie ele calitatea unui produs sau rezultatul unor calcule complicate bazate pe o ipoteză de lucru și pe datele cercetării introduse în mașină In societatea în care nu există exploatarea omului de către om, muncitorul își ridică necontenit calificarea. Intr-o astfel de societate, munca devine o chestiune de onoare pînă la transformarea ei — în comunism — în prima necesitate vitală a omului. Neamenințat de crize și șomaj, fără frica zilei de mîine, plin de încredere în societatea care-l ajută să urce zi de zi trepte noi ale bunăstării, ale puterii creatoare, ale desăvîrșirii morale și intelectuale, sigur pe progresul nelimitat și continuu al societății în mijlocul căreia trăiește, omul muncii, în orînduirea socialistă, vede în fiecare element al științei și tehnicii noi un stimulent și o garanție a noilor victorii pe planul muncii pașnice constructive. Oiiul și mașinile de comandă. Performanțele actuale ale mașinilor electronice de calcul și comandă și schemele cibernetice propuse de matematicieni au stîrnit fantezia literaților. Dacă roboții creați de imaginația autorilor de povestiri științifico-fantastice păreau — la vremea lor — niște pure construcții ale închipuirii, astăzi roboții electronici înlocuiesc efectiv pe om în activități periculoase, operează în camerele reactorilor nucleari și în apropierea imediată a acceleratorilor de particule nucleare, în zone în care radiațiile gama ar distruge orice organism sau particulă vie. în cutiile negre ale instalațiilor electronice de comandă pare că se ascunde un creier uriaș care primește mii de semnale de comandă, prompt, egal și fără greșeală, mișcarea unor instalații uriașe sau, tot atît de egal, de rapid și imposibil efectuează operații statistice, calcule care ar cere ani și sute de tehnicieni matematicieni lucrînd fără răgaz. Se naște întrebarea : care este raportul între acești roboți „inteligenți“ și om, între aceste mecanisme capabile să comande mișcări complicate, să aleagă și să clasifice, să calculeze și să memoreze date utile, să combine datele primite, pe baza legilor logicii — și societate ? Gîndesc oare mașinile cibernetice ? Sînt ele niște creiere perfecționate ? Se va putea oare ajunge pe calea neîncetatei perfecționări a acestor mașini la un tip de mașină universal, în stare să-și depășească propria condiție de unealtă a oamenilor, devenind organisme gînditoare independente, opărind după „capul“ lor ? Mulți dintre apologeții imperialismului s-au grăbit să dea răspunsuri afirmative acestor întrebări. Unii vorbesc despre crearea unor mașini cu „temperament“, dînd ca exemplu modelul electronic de broască țestoasă, care se ferește de lumină prea intensă, care se mișcă „neliniștită“ în fața unei oglinzi, care întoarce spatele unei surate de-a ei etc. Alții încearcă să dovedească posibilitatea de a crea mașini capabile să-și formeze reflexe condiționate. In sfîrșit, pe aceste argumente o serie de „sociologi“, „psihologi“ și „filozofi“ occidentali bazează o viziune a unui viitor apropiat, în care omul va deveni un subordonat al mașinii, un sclav al ei sau — mai apropiat de visurile stăpînilor de trusturi — își închipuie o zi în care un număr restrîns de tehnicieni, alcătuind „crema” societății, stăpîni ai unor mașini formidabile, vor conduce — prin intermediul mașinilor — lumea întreagă. Ei vor produce, ei vor împărți, ei vor comanda. Grupul lor restrîns va alcătui o așa-numită „tehnocrație“, adică o stăpînire absolută, prin tehnică, înainte de a examina adevăratele motive care-i îndeamnă pe acești apologeți ai stăpînirii prin mașină —care nu trebuie confundați cu adevărații oameni de știință din Apus — să tragă concluziile pe care le trag, să ne întoarcem la întrebările amintite. Gîndesc oare mașinile electronice ? Sînt ele niște creiere perfecționate ? Gîndirea omenească este o funcție biologică socială. Avînd ca bază materială acest organ complex — creierul, gîndirea umană are facultatea de a reflecta lumea, înțelegînd-o. Este evident că nu e nimic supranatural în creier, că el este, ca și celelalte organe ale omului și ca organismele întregi, produsul unei evoluții naturale , dar un produs care reprezintă gradul cel mai înalt de dezvoltare a naturii : materia care ajunge la conștiința de sine, la conștiința locului său în societate și în univers. Mașina cea mai perfecționată va fi întotdeauna un produs al gîndirii și practicii omenești, iar perfecționarea ei va depinde mereu de gradul de perfecționare a societății omenești. Mașina poate fi perfecționa-