Apărarea Patriei, iunie 1959 (Anul 15, nr. 127-151)

1959-06-02 / nr. 127

2 __________________ în rîndurile organizației de partid al cărei secretar este locotenentul-major T. Olteanu au fost primiți în ultimul timp noi membri și candidați de par­tid din rîndul celor mai buni ofițeri, comandanți de subunități, mici coman­danți­ și militari în termen, care par­ticipă direct la îndeplinirea planului pregătirii de luptă și politice. Creșterea numărului membrilor și candidaților de partid sporește forța și influența organizației în rîndul mase­lor de militari. Dar, după cum se știe, forța și tăria unei organizații de par­tid, influența ei asupra maselor nu de­pind numai de numărul membrilor din care se compune, ci și de calitatea acestora. Iată de ce, odată cu creș­terea numerică a rîndurilor sale, or­ganizația de partid este dat care desfășoare o intensă muncă de edu­să care și de creștere a noilor membri și candidați de partid. Antrenarea, chiar din ziua primirii lor în partid, la activitatea concretă pentru îndeplini­rea sarcinilor care stau în fața or­ganizației de partid este cel mai bun mijloc de educare partinică și de creștere a membrilor și candidaților de partid din toate punctele de ve­dere. Organizația de bază de partid amin­tită mai sus a acordat atenția cu­venită acestei probleme. Biroul, orga­nizațiile de partid de companie și gru­pele de partid se îngrijesc cu simț de răspundere de membrii și candidații primiți de curînd în partid, le dau sarcini concrete și îi îndrumează în­deaproape pentru îndeplinirea lor. Așa, de exemplu, toți comuniștii din organizația de partid de companie al cărei secretar este soldatul Cărăbuț Ioan primesc sarcini concrete pentru îndeplinirea hotărîrilor organizației de bază și pentru sprijinirea comandan­tului subunității în munca de instruire și educare a militarilor, în afară de a­­cestea, unii membri și candidați, pri­miți de curînd în partid, au sarcini pentru o perioadă mai îndelungată. Așa, de exemplu, ofițerul T. Vîlcu este secretarul organizației U.T.M. de companie, soldatul Gheorghe M. este organizator de grupă U.T.M., al­ții fac parte din colegiul de redacție al gazetei de perete etc. Desfășurind astfel de activități, a­­jutați continuu de locțiitorul politic și de comuniștii cu mai multă expe­riență, ei învață cum să ducă muncă de partid în rîndul maselor de mili­tari. Repartizarea unor sarcini nu este însă totul în munca de educare și creștere a comuniștilor. Membrii și candidații de curînd pri­miți în partid sînt tovarăși în for­mare. Ei au nevoie de îndrumare con­cretă, de un ajutor tovărășesc perma­nent, înțelegînd bine acest lucru, bi­roul organizației de bază și birourile organizațiilor de partid de companie se ocupă îndeaproape de modul cum muncesc candidații și noii membri de partid, îi controlează și. îi­ îndrumează în îndeplinirea,■.,șar­ gin,i|oii sS,alian Tay încredințat. Așar­ de pildă, caporalul Anghel Ion, candidat de partid, comandant de gru­pă, avea o atitudine distantă față de subordonați, nu căuta și nici nu știa să se apropie de ei. Pentru orice lipsă în activitatea și comportarea subor­donaților el aplica pedepse. Ofițerul I. Burcă, care avea sarcina să se o­­cupe de creșterea lui, l-a îndrumat zi de zi și l-a învățat cum să mun­cească cu subordonații, cum poate fi exigent dar în același timp și apro­piat de ei. într-o zi, caporalul Anghel i-a­ ra­portat că nu mai știe ce să facă cu soldatul Brîndeanu Emeric. De mai multe ori l-a găsit cu nasturii rupți, cu ținuta neîngrijită. De fiecare dată l-a pedepsit, dar degeaba. La întreba­rea ofițerului dacă în afară de măsu­rile disciplinare s-a îngrijit ca solda­tul Brîndeanu să aibă cele necesare pentru a avea ținuta în ordine, capo­ralul Anghel a răspuns mirat : Nu ! Ofițerul i-a explicat atunci că lui, ca mic comandant, și mai ales că este și candidat de partid, nu-i este permis numai să pretindă subordona­ților săi. In același timp, el este dator să se îngrijească ca aceștia să aibă tot ceea ce le trebuie pentru a-și des­fășura serviciul în bune condițiuni. In urma ajutorului primit, caporalul Anghel a învățat să muncească mai bine cu oamenii, să se apropie de sub­ordonați și astfel să aibă rezultate mai bune în pregătirea grupei. Tot în scopul ajutorării candidaților și a membrilor de partid, militari în termen, în această organizație de par­tid s-au folosit și alte forme și metode de muncă. De exemplu, căpitanul M Marinache, comandant de batalion, membru în biroul organizației de bază de partid, a ținut periodic convocări cu aceștia în care le-a vorbit despre principalele sarcini ce stau în fața subunității și despre modul cum tre­buie ei să muncească pentru îndepli­nirea lor, în subunitatea unde secretar al or­ganizației de partid este soldatul Că­răbuț I., din inițiativa acestuia, pentru executarea unor teme importante ale instrucției de noapte și a aplicației : „Acțiunea plutonului de pontonieri pentru organizarea și deservirea unui punct de trecere" s-au ținut mai întîi convorbiri pe aceste teme cu toți membrii și candidații de partid și apoi cu toți militarii, fapt care a dus la creșterea influenței organizației de partid pe timpul instrucției de noapte și al aplicației. Astfel de activități și mai ales mun­ca concretă, diferențiată, desfășurată cu candidații și membrii de partid de curînd primiți în rîndurile organiza­ției îi ajută pe aceștia să crească, să se călească. Pentru a face ca fiecare candidat și membru nou primit în partid să devină un militant activ, un luptător hotărît și conștient pentru înfăptui­rea politicii partidului, este necesar ca organizația de partid să acorde o deosebită atenție educării marxist-le­­niniste, ridicării conștiinței politice și educației partinice a acestora. Cum stau lucrurile în această privință în organizația de bază de partid despre care vorbim ? Toți candidații și noii membri de partid sînt, desigur, încadrați într-o formă de învățămînt — ofițerii în grupele de pregătire politico-ideologică iar militarii în termen în grupele de lecții politice. Sarcina organizației de partid este să asigure ca fiecare mem­bru și candidat de partid să-și însu­șească temeinic cele predate în aceste forme de învățămînt, în acest scop biroul organizației de partid și mai ales unii secretari ai organizațiilor de partid de companie s-au ocupat în­deaproape de modul cum se pregătesc candidații și noii membri de partid pentru însușirea lecțiilor predate la formele de­­ învățămînt în care sînt escadrățî^ ....... Atunci cînd s-a constatat la unii lipsa de preocupare pentru pregăti­rea politico-ideologică, cum a fost ca­zul ofițerilor N. Radu, membru de par­tid, și A. Nicolae, candidat de partid, ei au fost aspru criticați în adunarea de partid. Candidații care au avut nevoie de un ajutor concret, practic în această privință, l-au primit de la comuniștii care au avut sarcina să se ocupe de ei. De exemplu, soldatul Bela Nicolae, candidat de partid, avea unele greutăți în ceea ce privește însușirea lecțiilor politice. Soldatul Domoșneanu Pavel, unul dintre comu­niștii organizației de partid de cam­panie, cu o bună pregătire politică, a primit sarcina să se ocupe de el și l-a ajutat cu grijă: în timpul studiu­lui, el lămurea acestuia fiecare pro­blemă pe care n-o înțelegea îndea­juns de bine. Uneori, ei studiau și în timpul liber. De asemenea, a dus dis­cuții cu soldatul Beza pe marginea diferitelor fotomontaje și grafice care erau afișate în camera de activitate politico-culturală, în munca de educare a candidaților și noilor membri de partid o mare im­portanță are cunoașterea de către a­­ceștia a Statutului partidului și a normelor leniniste ale vieții de partid, în acest scop, în această organizație s-a înființat un cerc de studiere a Statutului P.M.R. Aici s-au făcut ex­puneri care au dat posibilitatea can­didaților și noilor membri de partid să cunoască mai bine principiile organi­zatorice ale partidului, drepturile și în­datoririle membrilor de partid, sar­cinile comuniștilor din armată. Biroul se îngrijește de asemenea ca toți candidații de partid să aibă o comportare morală demnă în toate îm­prejurările, să fie fermi față de influ­ențele ideologiei și moralei burgheze și a purtătorilor ei. La un moment dat, unul dintre ti­nerii ofițeri, candidați de partid, ni­merise într-un anturaj necorespunză­tor. Anturajul influența negativ asu­pra activității sale. Biroul organiza­ției de partid a intervenit la timp Secretarul și unul dintre ceilalți mem­bri ai biroului au stat de vorbă cu el arătîndu-i că relațiile pe care le are în viața particulară și modul cum își petrece timpul liber nu pot decît să­­dăuneze Ofițerul a primit sfaturile date. El s-a debarasat de anturajul respectiv și în prezent, în timpul liber, citește mai multă literatură, vizionează spec­tacole, participă la activitățile de la clubul de garnizoană. Din cele arătate, activitatea de creș­tere și educare s-a desfășurat mai ales cu candidații de partid, militari în termen. Și, ce-i drept, în munca cu a­­ceștia s-au și obținut unele rezultate bune. Majoritatea acestora, printre care caporalul Olteanu, soldații Teacă P. și Nedelea Valentin, și mulți alții, sînt exemplu în pregătirea de luptă și politică, în întărirea ordinei și dis­ciplinei militare. Cu ofițerii primiți de curînd în par­tid nu s-a desfășurat însă o activi­tate rodnică, la nivelul cerințelor. Munca cu aceștia s-a rezumat de cele mai multe ori la repartizarea de sar­cini și la activitatea de îndrumare pe care au desfășurat-o unii comuniști ce au primit sarcini în acest sens. Biroul organizației de bază, în loc să intensifice munca individuală cu aceș­tia după primirea lor în rîndurile membrilor de partid, a slăbit-o, și lipsurile n-au întîrziat să se arate. Așa de exemplu, locotenentul T. Manole, de care după primirea­ în partid nu s-a mai ocupat nimeni, a început să aibă deficiențe serioase în activitatea sa de comandant de pluton. O cauză a acestor lipsuri constă în faptul că în general munca de e­­ducare și creștere a candidaților și noilor membri de partid a fost lăsată de către birou mai mult pe seama organizațiilor de partid de companie care, avînd în majoritatea lor secre­tari militari în termen, nu au pu­tut să dea ofițerilor candidați și noi mem­bri de partid un ajutor competent. Biroul s-a ocupat puțin și sporadic de această problemă. Pentru întărirea rîndurilor organizației de partid, pen­tru a ridica și mai mult rolul ei viața unității, e necesar ca biroul or­gn­ganizației de bază să se ocupe cu ace­eași grijă de toți candidații și noii membri de partid, să-i ajute să creas­că la nivelul cerințelor statutare. Acordînd o și mai mare atenție muncii de educare și creștere a can­didaților și noilor membri de partid — biroul organizației de bază, îm­preună cu ceilalți comuniști, care au experiență în muncă, vor reuși să facă din fiecare candidat și membru de curînd primit în partid un luptă­tor activ, călit în lupta pentru înfăp­tuirea politicii partidului. Căpitan N. MARIN VIAȚA DE PARTID Grija organizației de bază pentru educarea și creșterea noilor membri și candidați de partid APĂRAREA PATRIET VÎNǍ­TORII DE MUNTE CONTRAATACĂ. (Urmare din pag. l-a) „inamicului“ și dă fără zăbavă noi or­dine; dispozițiuni scurte, precise. în stînga, unde s-a produs o aglomerare a cîtorva grupe „inamice“, trebuie exe­cutat un foc viu de aruncătoare. Și în poziția de tragere a aruncătoarelor de mine comenzile se succed unele după altele. Caporalul Stul Ladislau, coman­dant de aruncător, urmărește exigent ca servanții să lucreze ca și în situația unor trageri reale. Mișcările de prisos se corectează pe loc, după cum verifică mereu ca elementele comunicate de la punctul de observare să fie înregis­trate corect pe aparatul de ochire și cu­ mai repede cu putință. Reporterul foto a plecat de lîngă mine. Aleargă prin poziție și încearcă să surprindă pe peliculă cele mai su­gestive scene ale „luptei“. Iată-l o­­prindu-se în amplasamentul grupei de mitraliere comandată de sergentul Gîrlea Ion. Soldatul Crăciunel Gheor­ghe, cuprins de nerăbdare la vederea lanțului de pușcași „inamici“ ce se apropie mereu de tranșee, este gata să apese pe trăgaci. După încordarea pe care i-o citești pe față, nu e greu să înțelegi că ostașul trăiește intens a­­ceste momente foarte apropiate de realitatea cîmpului de luptă. — Nu te pripi. Lasă-i să se apro­pie... îl sfătuiește calm comandantul. Pușcașii „inamici“ urcă panta dea­lului. Sînt foarte aproape. foc Arbitrul e prezent peste tot. Aici dă cîștig de cauză, dincolo consideră un tanc „scos din luptă“, mai încolo, unde ritmul atacului a scăzut în intensi­tate, dă cîștig de cauză apărătorilor. Așa e pe front. Așa vor avea de învă­țat și militarii din subunitatea care atacă și cei ce mențin cu dîrzenie ra­ionul încredințat spre apărare. Se să­­vîrșesc și greșeli. Arbitrul se notează: La critica aplicației vor fi analizate pe larg. Printre observațiile critice ale arbitrului cu privire la cei ce atacă sînt trecute sumar în carnețel și a­­cestea : infanteriștii au mult în urma tancurilor ; rămas prea trecerea prin raionul infectat s-a făcut dezor­donat, cu aglomerări nepermise ; unele mașini de front au rămas la creastă, în loc să facă imediat calea întoarsă și să se mascheze în valea... Aplicația este o școală a măiestriei militare. Fazele „luptei“ trebuiesc judecate cu toată exigența. Numai așa se pot trage învățăminte, numai așa vor fi obișnuiți luptătorii să acțio­neze în strictă conformitate cu pre­vederile regulamentelor noastre mi­litare, care sintetizează o experiență bogată în organizarea și desfășurarea acțiunilor de luptă moderne. POZIȚIA DE APĂRARE A FOST RESTABILITĂ „Inamicul“ a reușit să pătrundă în flancul stîng al raionului de apărare Dă „lupte“ înverșunate pentru a lărgi pătrunderea realizată. Comandantul subunității raportează situația prin ra­dio eșalonului superior. Acesta îl in­­­formează că va executa un contraatac pe direcția:, Privesc spre pădure. Nici o mișcare Nici un indiciu că în desișul ei se află o subunitate întărită, gata să por­nească la contraatac. Tancurile, auto­­tunurile, mașinile de front și de trans­port, totul perfect mascat. Coman­dantul subunității, ofițerul Militaru Vasile, adăpostit înapoia unei tufe cu frunzișul des, urmărește prin binoclu „lupta“ care se desfășoară în raionul de apărare. Este gata să dea din clipă în clipă semnalul de contraatac , ra­chetă, cu două stele roșii . Ordinul de contraatac este transmis pe calea undelor. In văzduh răsar două stele roșii. Din desișul pădurii apar mai întîi tancurile și autotunurile, în urma lor năvălesc în ritm viu vînătorii de mun­te. Din picpturile lor izbucnesc urale puter­nice. Contraatacul s-a dezlănțuit cu energie, impetuos. Impresionează ținuta de luptători a militarilor, dîr­­zenia cu care au pornit înainte. „Ina­micul" care a pătruns în raionul de apărare este țintuit la pămînt de o scurtă și masivă tragere de artilerie. Nu-i timp de luat notițe. Privești emoționat spectacolul ce se desfă­șoară sub ochii tăi și în suflet ți se întărește și mai mult încrederea în capacitatea și priceperea acestor flă­căi vînjoși, cu tinerețea în priviri, de a face una cu pămîntul pe dușmanul ce ar cuteza să atenteze la viața noas­tră liberă și luminoasă Contraatacul puternic, dar la timpul oportun, pe o direcție judicios aleasă, s-a soldat cu succes. Apărarea a fost restabilită. Vînătorii de munte au trecut cu impetuozitate la contraatac. Marți 2 iunie 1959 Nr. 127 (3970) 140 de ani de la nașterea lui N. Bălcescu UN PATRIOT ÎNFLĂCĂRAT ȘI UN MARE GÎNDITOR MILITAR Se împlinesc astăzi 140 de ani de la nașterea lui Nicolae Bălcescu — con­ducătorul ideologic și politic al revo­luției de la 1848 din Țara Romînească. Prin concepțiile sale social-politice, cît și prin activitatea revoluționară, N. Bălcescu s-a situat în rîndul luptăto­rilor de frunte însuflețiți de ideile re­­voluționar-democrate, strîns legați de lupta și năzuințele maselor populare. Nicolae Bălcescu este și unul dintre cei mai înaintați istorici și talentați scriitori din trecutul poporului nostru, întreaga viață, luptă și operă a lui N. Bălcescu constituie o pildă lumi­noasă de patrio­tism. El a ars ca o flacără pen­tru împlinirea as­pirațiilor funda­mentale ale po­porului romîn din acea vreme : eli­berarea națională și eliberarea so­cială. Bălcescu i-a urît și pe asupri­torii externi și pe cei interni, a iubit a poporul de jos și luptat pentru progres social. Figura luminoa­să a lui Bălcescu apare și din nobi­lele sale idei de înfrățire a po­poarelor în lupta contra asupririi naționale și sociale. El recomanda : „respectul, recu­noașterea, egalitatea și solidaritatea naționalităților". Prin ideile sale înaintate, prin de­votamentul său fără rezerve față de revoluție, prin patriotismul său înflă­cărat, prin lupta sa împotriva șovi­nismului, pentru înfrățirea între po­poare, N. Bălcescu a adus un aport prețios la tradițiile progresiste ale poporului nostru. Unul din domeniile preocupărilor teoretice și practice ale lui Bălcescu l-a constituit acela al problemelor militare, al artei militare la romîni, al creării, organizării și întăririi arma­tei noastre naționale; în acest dome­niu, el ne-a lăsat o serie de studii, lucrări și referiri, care ocupă un loc însemnat în opera sa. Concepția sa înaintată despre lume, cunoștințele temeinice în domeniul ar­tei militare, profunzimea cu care a analizat problemele, caracterul mili­tant, revoluționar, al tezelor și princi­piilor expuse în lucrările sale mili­tare, concluziile sale judicioase, l-au ridicat pe Bălcescu deasupra tuturor istoriografilor militari romîni din tre­cut. N. Bălcescu este cel mai mare istoric militar al poporului romîn din secolul trecut. Opera sa militară cuprinde o serie întreagă de studii, dintre care mai principale sînt : „Romînii sub Mihai- Vodă Viteazul“, „Puterea armată și arta militară de la întemeierea Princi­patului , Valahiei pînă acum“, „Puterea armată și arta militară la moldo­veni in timpul măririi lor“ și altele. In aceste lucrări, Bălcescu analizea­ză bătăliile principale purtate de ro­mîni, organizarea armatelor romîne, conducerea lor, principiile artei mili­tare folosite în diferite timpuri de comandanții de oști romîni, precum și starea economico-socială a poporului și influența ei asupra desfășurării răz­boaielor Este meritul lui N. Bălcescu de a fi arătat pentru prima oară existența unei arte militare romînești cu par­ticularitățile ei distincte, determi­nate de practica nenumăratelor bătălii și războaie purtate de poporul romîn. Combătînd pe teoreticienii militari burghezi, care în general negau exis­tența unei arte militare naționale și se ploconeau în fața artei militare apu­sene, Bălcescu insistă asupra dezvol­tării artei noastre militare, a culti­vării și dezvoltării tradițiilor de luptă ale poporului romîn, artă militară și tradiții care nu erau cu nimic mai prejos decît cele ale Occidentului, con­temporane lor. Tezele sale cu privire la rolul ma­selor în făurirea istoriei se desprind în mod limpede și din lucrările sale cu caracter militar, din care reiese rolul maselor în obținerea victoriei etc. în concepția istorică a lui Bălcescu, co­mandanții vestiți, oricît de capabili, nu pot decide singuri rezultatul războa­ielor ; după el numai masele de ostași pot dobîndi victoria, ele fiind și în această privință principalul factor, de­terminant. Ideea cultivării spiritului libertății și independenței na­ționale, a patrio­tismului și a mîn­­driei militare na­ționale este subli­niată permanent și în lucrările cu caracter militar, ca unul din prin­cipalele pe care le obiective­zea Nicolae urmă­Băl­­cescu. In lucrarea „Romînii sub Mi­­hai-Vodă Vitea­zul“, Bălcescu, ex­­plicînd motivul care l-a îndemnat să scrie studii cu caracter de istorie militară, arată că acestea sînt pentru „ca aducerea amin­te a acelor timpuri eroice să deștepte în noi simțăm­ntul datoriei ce avem de a păstra și de a mări pentru viitorime această prețioasă moștenire“. Concepțiile sale militare înaintate pentru vremea sa, dezvoltate în lucră­rile sale despre arta militară și isto­ricul organizării armatei la romîni, conțin o bogăție de idei. In ceea ce privește lipsurile și limitele lui Nico­lae Bălcescu, acestea, deși evidente, sînt departe de a umbri marea sa operă. Interesante sînt concluziile la care a ajuns Bălcescu cu privire la struc­tura și caracterul de clasă al armatei, la influența pe care o au asupra dis­pozitivelor de luptă caracterul arma­mentului, tehnica militară și structura organizatorică a armatei. La fel de in­teresante sînt și acele sublinieri ale lui Bălcescu în care a pus cu toată tăria problema ca armata revoluționară să fie condusă de ofițeri devotați regimu­lui revoluționar, precum și necesitatea de a se introduce un sistem nou de educație în armată cu scopul de a cultiva la ostași dîrzenia în luptă, spi­ritul de sacrificiu, patriotismul, vite­jia și dragostea față de popor. „O mîn­­dră oaste va avea Romînia cînd îi va veni ei rîndul pe lume“ a fost visul în care Bălcescu a crezut întotdeauna. Sîntem mîndri că sub conducerea clasei muncitoare, în frunte cu parti­dul ei — exponenții celor mai scumpe năzuințe ale maselor, poporul nostru muncitor a înălțat pe o treaptă supe­rioară steagul libertăților democratice și al independenței naționale. Cea mai de preț­ cucerire a poporului, încunu­narea luptei sale seculare, este puterea celor ce muncesc. Datoria noastră sfîntă este să întărim neîncetat puterea populară, temelia și pavăza tuturor marilor noastre victorii pe drumul lu­minos al socialismului. Armata noastră Populară, făurită, educată și condusă de Partidul Muncitoresc Romîn, stă astăzi de strajă cuceririlor revoluțio­nare ale poporului romîn, indepen­denței, suveranității sale și păcii. Astăzi, cînd aniversăm 140 de ani de la nașterea marelui revoluționar­­democrat și patriot înflăcărat, Nico­lae Bălcescu, militarii Forțelor noastre Armate găsesc în operele lui un nese­cat izvor de patriotism și mîndrie mi­litară, în fața militarilor Armatei noa­stre Populare stă trează sarcina culti­vării mîndriei naționale pentru tra­dițiile revoluționare progresiste ale poporului nostru , de aceea devin me­reu mai vii interesul și dragostea pen­­­tru opera lui Nicolae Bălcescu. Maior I. BELCIUG O nouă disciplină : CIBERNETICĂ IV. în cele 3 articole publicate anterior în cadrul acestui ciclu s-a tratat des­pre apariția, definiția și obiectul ci­berneticii, locul ei în știință. Cibernetica s-a născut în ultimii 20 ani, ca urmare a dezvoltării dispoziti­velor de automatizare, a științei mate­matice și a fiziologiei. Ea este o teorie a proceselor auto­mate, atît a celor ce au loc în insta­lațiile tehnice de automatizare, cît și a celor ce au loc în organismele vii. Realizarea unui proces automat presupune existența unui circuit în­chis, prin care se transmit comenzi — fie de către o mașină fie de către cre­ierul animal — și se primesc infor­mații rapide despre starea obiectului comandat. Ordinele și informațiile circulă sub forma unor impulsuri elec­trice sau nervoase. In dispozitivele tehnice automate, organele de comandă sînt mașini de calculat. Ele operează cu cifre, și anu­me cu un sistem de două cifre : 0 și 1, care alcătuiesc un sistem binar de numerație și calcul. Cibernetica se ocupă cu modelele cele mai potrivite de circuite de co­mandă și reglare a proceselor auto­mate. Ea tratează cu ajutorul mate­maticii problema celor mai potrivite sisteme de comandă și reglare auto­mată ; ea studiază și aspectul canti­tativ al operațiilor de comandă a miș­cărilor automate efectuate de orga­nismele animale. Cibernetica este, deci, o aplicație a matematicii la studiul mișcărilor au­tomate. Ea servește la elaborarea unor scheme tot mai potrivite de comandă și reglare automată și la unele studii de fiziologie. Mașinile electronice de calcul for­mează partea esențială a ansamblelor automate, așa cum creierul este or­­­ganul central al activității nervoase. Mașinile electronice de calcul fac posibilă automatizarea nu numai producției în uzină, ci și a unor ope­­­rații de strîngere a informațiilor, de­centralizare și folosire a lor pe baza unui program, operație tipic inte­lectuală. Omul și mașina logică, în domeniul științelor fizico-matematice, care în prezent ocupă locul principal în știin­țele naturii, în cadrul principalelor di­recții de cercetare asupra cărora s-a accentuat la Congresul al XXI-lea al P.C.U.S. ca : fizica nucleară, fizica corpurilor solide, a temperaturilor joase, semiconductorii, radiotehnica și electrotehnica este inclusă și tehnica mașinilor de calculat. Stadiul actual al fizicii, al tehnicii electronice și al tehnicii măsură­rilor a făcut posibile construcții de mașini electronice care efectuează cu viteză milioane de operații elementare pe secundă. Cu ajutorul unor aseme­nea mașini create de oamenii de știin­ță și proiectanții sovietici au fost re­zolvate probleme variate ale zborului cosmic și ale stabilirii pe orbită a sa­teliților Pământului și Soarelui, proble­me ale fizicii nucleare, mecanicii, ae­rodinamicii, meteorologiei etc. Pu­­nîndu-și problema găsirii unor meto­de cît mai simple și mai practice de introducere a programelor în mașini și de traducere a rezultatelor în limba obișnuită, cercetătorii și tehnicienii găsesc soluții ingenioase, combinînd infinitele posibilități ale tehnicii știin­țifice. Celula fotoelectrică, organ de transformare a energiei luminoase în energie electrică, cristalul de germa­­niu sau siliciu cu interesantele lor proprietăți de conductori și necon­ductori în același timp, cristalele de cuarț, cu însușirea lor de a transforma variații ritmice de presiune în sarcini electrice și invers, însușirile remarca­bile pe care le conferă temperaturile a­­propiate de zero absolut, toate acestea sînt folosite de creatorii mașinilor e­­lectronice de calcul și comandă. Și astfel, ele devin tot mai rapide, mai precise, mai sensibile și mai robuste. Dispozitivele de memorare capătă o capacitate tot mai mare, înmagazi­­nînd tot mai multe informații și devin mai adaptabile la tot felul de func­­­țiuni de comandă. Mașinile electronice pot „simula" tot mai apropiat activități omenești și devin unelte tot mai perfecționate ale gîndirii practice umane. Sînt constru­ite astfel mașini care rezolvă finale de șah sau partide întregi de șah. S-au construit modele electronice de comportare a unor organisme la condițiile fizice ale mediului exterior („broască țestoasă“, „șoarecele în la­birint“, ,,vulpea’’, „veverița” etc.) mo­dele care, pe baza unui program sta­bilit dinainte, execută mișcări ase­mănătoare cu cele ale animalelor res­pective, adaptîndu-și mișcările de care sînt capabile la diferite condiții exte­­rioare, prevăzute de constructor și­­ [UNK]programate. Mașini electronice digitale pot e­­fectua traduceri de texte, alegînd cu­vinte corespondente, flexiunile lor și expresiile caracteristice, codificate prin numere, dintr-un dicționar codificat înscris în memoratorul mașinii și pe baza unor reguli gramaticale înscrise în programul mașinii. încă în anul 1955 s-au realizat cu mașina sovietică BESM experiențe de traducere din limba engleză în limba rusă, pe baza unor metode de pro­gramare a traducerii elaborate de fi­lologii și matematicienii sovietici. Mașina electronică informativă cu memorator de mare capacitate, proiec­tată în laboratorul de modele și elec­tronică al Academiei de Științe a U.R.S.S., alege, clasifică și oferă cu rapiditate maximă informații științi­fice și tehnice în cele mai diverse do­menii de specialitate. Memoratorul a­­cestei mașini acumulează zi de zi și an de an noi informații. Aplicațiile tuturor acestor dispozi­tive și mașini sînt practic nelimitate. De la transporturi terestre (feroviare și auto), submarine și aeriene pînă la raționalizarea legăturilor telefonice în marile centre de populație ale globu­lui, de la conducerea automată a cen­tralelor electrice și pînă la automati­zarea operațiilor contabilo­ financiare, de la problemele concrete ale planifică­rii și pînă la cele de tactică și prac­tică militară, mașinile și­­ modelele electronice își găsesc interesante a­­plicații și deschid perspective de creș­tere masivă a productivității muncii în general, a muncii intelectuale în spe­cial: „întreaga centralizare, păstrare elaborare de informații, dirijarea au­­­tomată a proceselor tehnologice și a mașinilor, traducerea dintr-o limbă în alta și multe alte activități intelectu­ale pot fi înfăptuite rapid și cu nă­dejde de către mașinile electronice" (Acad. A. N. Nesmeianov la Congre­sul al XXI-lea al P.C.U.S.). în­ domeniul militar, de pildă, se pot modela probleme tactice cu ajutorul mașinilor cu program, de tip „joc de șah“, codificîndu-se dispozitivele de ofensivă și apărare, numărul gurilor de foc, pozițiile inamicului și pozițiile trupelor proprii etc. și stabilind prin program regulile de „optimalizare", adică regulile de obținere a soluției celei mai bune. Mașina va rezolva cu rapiditate problemele și va oferi o se­rie de soluții, ce urmează să fie ve­rificate în practică. Cu ajutorul u­nui sistem cibernetic, în memoratorul căruia sînt înscrise toate datele cu privire la forțele aeri­ene și antiaeriene, sistem care cuprin­de o serie de stații de radiolocație, se pot comanda instalațiile de comandă ale artileriei antiaeriene, lansînd ast­fel proiectile teleghidate, catapultînd avioanele de vînătoare disponibile în­spre obiective observate (bombardiere inamice) și a căror poziție și viteză au fost automat reperate. Sisteme cibernetice de volum și greutate redusă pot fi folosite la co­manda automată a zborului avioanelor, a bombardierelor, inclusiv lansarea bombelor asupra obiectivului progra­mat, mașina electronică de comandă fiind capabilă să conducă zborul lansarea pe baza unui program amă­și num­it studiat, care ține seama de condițiile meteorologice probabile, de coordonatele obiectivului, de înălțimea și viteza de zbor etc. Pentru calculul condițiilor meteo­rologice probabile, mașinile electroni­ce digitale oferă un mijloc minunat de clasificare a datelor și de calcul al temperaturii, direcției și vitezei vîntului, presiunii atmosferice proba­bile etc Dacă adăugăm la toate acestea a­­plicațiile mașinilor electronice teleghidarea rachetelor intercontinen­tn­tale și în problemele complexe puse de lansarea pa orbită a sateliților și planetelor artificiale, avem imaginea aproximativă a utilizării actuale a mo­delelor cibernetice. Adăugarea așa-numiților „efectori“, mîini automate care pot executa miș­cări fine, infinit mai precise decît ale mîinilor omenești, transformă insta­lațiile cibernetice în niște executanți cuminți, capabili să-și corecteze miș­cările în funcție de poziția obiectivu­lui. Ele devin astfel niște adevărați roboți electronici. Nu este nevoie să dăm frîu prea li­ber fanteziei pentru a întrevedea per­spectivele pe care le deschid ansam­­blele automate comandate de mașini cibernetice, puterii productive omului Uneltele simple au multiplicat forța mîinilor umane ; mașinile-unelte au re­­multiplicat forța și dibăcia mîinilor. Mașinile și ansamblele automate mul­tiplică forța umană de organizare și conducere Automatizarea largă a producției, a transporturilor, a calculelor etc. țările socialiste este menită să ușu­ru­reze și să îmbunătățească radical con­dițiile de muncă și să ridice conside­rabil productivitatea ei. In raportul expus la Congresul al XXI-lea P.C.U.S., tovarășul N. S. Hrușciov sub­af­irm­a că : „In societatea socialistă auto­matizarea are nu numai o importanță e­­conomică ci și o mare importanță socia­lă. In condițiile automatizării se schim­bă radical caracterul muncii, crește ni­velul cultural și tehnic al muncitorului, se creează condițiile pentru lichidarea deosebirilor dintre munca intelectuală și cea fizică“. Lucrătorul de mîine, fie el muncitor în uzină sau cercetător în laborator, va fi un conducător al in­stalațiilor, un programator al operații­lor de producție și cercetare, un in­terpret al rezultatelor obținute, fie ele calitatea unui produs sau rezulta­tul unor calcule complicate bazate pe o ipoteză de lucru și pe datele cerce­tării introduse în mașină In societatea în care nu există ex­ploatarea omului de către om, munci­torul își ridică necontenit calificarea. Intr-o astfel de societate, munca de­vine o chestiune de onoare pînă la transformarea ei — în comunism — în prima necesitate vitală a omului. Neamenințat de crize și șomaj, fără frica zilei de mîine, plin de încredere în societatea care-l ajută să urce zi de zi trepte noi ale bunăstării, ale pu­terii creatoare, ale desăvîrșirii mora­le și intelectuale, sigur pe progresul nelimitat și continuu al societății în mijlocul căreia trăiește, omul muncii, în orînduirea socialistă, vede în fie­care element al științei și tehnicii noi un stimulent și o garanție a noilor victorii pe planul muncii pașnice con­structive. Oi­iul și mașinile de comandă. Per­formanțele actuale ale mașinilor elec­tronice de calcul și comandă și sche­mele cibernetice propuse de mate­maticieni au stîrnit fantezia literați­lor. Dacă roboții creați de imaginația autorilor de povestiri științifico-f­an­­tastice păreau — la vremea lor — niște pure construcții ale închipuirii, astăzi roboții electronici înlocuiesc e­­fectiv pe om în activități periculoase, operează în camerele reactorilor nu­cleari și în apropierea imediată a ac­celeratorilor de particule nucleare, în zone în care radiațiile gama ar dis­truge orice organism sau particulă vie. în cutiile negre ale instalațiilor elec­tronice de comandă pare că se ascun­de un creier uriaș care primește mii de semnale de comandă, prompt, egal și fără greșeală, mișcarea unor insta­lații uriașe sau, tot atît de egal, de rapid și imposibil efectuează operații statistice, calcule care ar cere ani și sute de tehnicieni matematicieni lu­­crînd fără răgaz. Se naște întrebarea : care este ra­portul între acești roboți „inteli­genți“ și om, între aceste mecanisme capabile să comande mișcări compli­cate, să aleagă și să clasifice, să cal­culeze și să memoreze date utile, să combine datele primite, pe baza legi­lor logicii — și societate ? Gîndesc oare mașinile cibernetice ? Sînt ele niște creiere perfecționate ? Se va putea oare ajunge pe calea ne­încetatei perfecționări a acestor mașini la un tip de mașină universal, în­ sta­re să-și depășească propria condiție de unealtă a oamenilor, devenind or­ganisme gînditoare independente, opă­rind după „capul“ lor ? Mulți dintre apologeții imperialismu­lui s-au grăbit să dea răspunsuri a­­firmative acestor întrebări. Unii vorbesc despre crearea unor mașini cu „temperament“, dînd ca exemplu mo­delul electronic de broască țestoasă, care se ferește de lumină prea inten­să, care se mișcă „neliniștită“ în fața unei oglinzi, care întoarce spatele unei surate de-a ei etc. Alții încearcă să dovedească posibilitatea de a crea mașini capabile să-și formeze reflexe condiționate. In sfîrșit, pe aceste ar­gumente o serie de „sociologi“, „psi­hologi“ și „filozofi“ occidentali bazează o viziune a unui­ viitor apropiat, în care omul va deveni un subordonat al mașinii, un sclav al ei sau — mai apropiat de visurile stăpînilor de trusturi — își închipuie o zi în care un număr restrîns de tehnicieni, alcă­tuind „crema”­ societății, stăpîni ai u­­nor mașini formidabile, vor conduce — prin intermediul mașinilor — lumea întreagă. Ei vor produce, ei vor îm­părți, ei vor comanda. Grupul lor restrîns va alcătui o așa-numită „teh­nocrație“, adică o stăpînire absolută, prin tehnică, înainte de a examina adevăratele motive care-i îndeamnă pe acești apo­logeți ai stăpînirii prin mașină —­care nu trebuie confundați cu adevărații oameni de știință din Apus — să tragă concluziile pe care le trag, să ne în­toarcem la întrebările amintite. Gîndesc oare mașinile electronice ? Sînt ele niște creiere perfecționate ? Gîndirea omenească este o funcție biologică socială. Avînd ca bază mate­rială acest organ complex — creierul, gîndirea umană are facultatea de a re­flecta lumea, înțelegînd-o. Este evident că nu e nimic supranatural în creier, că el este, ca și celelalte organe ale omu­lui și ca organismele întregi, produsul unei evoluții naturale , dar un produs care reprezintă gradul cel mai înalt de dezvoltare a naturii : materia care ajunge la conștiința de sine, la con­știința locului său în societate și în univers. Mașina cea mai perfecțio­nată va fi întotdeauna un produs al gîndirii și practicii omenești, iar per­fecționarea ei va depinde mereu de gradul de perfecționare a societății omenești. Mașina poate fi perfecționa-

Next