Apărarea Patriei, septembrie 1959 (Anul 15, nr. 205-230)
1959-09-01 / nr. 205
t A V LA PREGĂTIREA DE SPECIALITATE Buna deservire a tehnicii este preocuparea de căpetenie a fiecărui transmisionist. In sălile de specialitate, în poligoanele radio, pe terenurile de aplicații, radiotelegrafiștii duc o luptă necurmată cu haremurile, pentru lucrul sub barem. Fiecare militar dorește să devină radiotelegrafist de clasă. Iată cîteva imagini din activitatea transmisioniștilor. Pregătirea metodică cu sergenții la stația radio este executată cu atenție și simț de răspundere de către căpitanul Fera Gheorghe (clișeul de sus). Sergenții Marincov Nicolae, Corghi Nicolae și Casapu Ioan (clișeul de mijloc) sînt radiotelegrafiști clasa I-a. Ei își mențin calificarea cucerită antrenîndu-se temeinic, cu perseverență. Locotenentul major Mărăcine Ion, radiotelegrafist clasa întiia, controlează modul de lucru la stație al caporalului Geanimu Dumitru (clișeul de jos — stînga). Un militar dintr-o subunitate de frunte : caporalul Repede Titus, radiotelegrafist clasa I-a (clișeul de jos — dreapta) (Foto : T. MACARSCHD APĂRAREA PATRIEI ZI ȘI NOAPTE LA POSTURI Militarii din subunitate noaptea sînt zi și posturi, gata oricînd să asigure buna desfășurare a navigației aeriene. Sînt militari harnici, care își iubesc specialitatea și se bucură deopotrivă cu ceilalți oameni ai aerodromului cînd aterizările și decolările, interceptarea țintelor și tragerile aeriene sînt izbutite. îndeplinirea sarcinilor de serviciu în cele mai bune condiții a fost pentru militarii de aici o preocupare permanentă. Unele subunități și-au cucerit un renume bun prin perfecta întreținere și exploatare a tehnicii din înzestrare, de pildă: Așa este, punctul mobil îndepărtat de radio aducere, a cărui stație funcționează în foarte bune condiții, avînd pînă acum 300 ore peste termenul de reparații capitale, fără să i se fi făcut nici o reparație medie. Locotenentul major Manole Petre, membru de partid, șeful stației, sergentul Nicolae Dumitru, ajutorul său, radiotelegrafiștii și electromecanicii dovedesc nu numai pricepere în mînuirea tehnicii, dar și multă grijă față de ea. In cinstea Zilei Aviației R. P. Romîne, numărul subunităților de frunte din companie s-a mărit cu încă două echipaje — cel al proiectorului condus de Moldoveanu sergentul Petre, membru de partid, și echipajul stației de iluminare, comandat de caporalul Hizo Emeric, utemist. Grupurile electrogene din înzestrarea subunităților au depășit pînă în prezent cu peste 400 de ore termenul de funcționare între două reparații medii, evidențiindu-se, alături de ceilalți, și caporalul Morărașu Petre. Militarii acestei subunități și-au propus ca în cinstea Zilei Aviației R. P. Romîne să muncească cu eforturi sporite pentru a obține noi succese în pregătirea de luptă, de specialitate și în activitatea gospodărească. Căpitan M. TEODOR \ Pe drumul măiestriei militare (Prin telefon). Zilele acestea, sergentul Alăman Alexandru, comandantul grupei de telefoniști din școala de sergenți, membru de partid, a trăit două evenimente de o deosebită importanță în viața sa ostășească. Primul eveniment , gazeta ostășească „înainte“ s-a publicat a 20-a corespondență intr-un număr festiv: al doilea eveniment : comandantul unității a acordat grupei pe care o comandă titlul de subunitate de frunte. Nu este un lucru întîmplător că sergentul Alăman Alexandru a devenit comandantul unei grupe de frunte. In viața civilă lucra la o instituție din București, iar secția din care făcea parte era fruntașă pe întreprindere. îndrumat atent de comandantul de pluton, sergentul Alăman Alexandru a reușit să-i învețe pe toți militarii din grupă să cunoască la perfecție tehnica din înzestrare. Pentru aceasta el a muncit cu mult spirit de răspundere și însuflețire. După ce trecuse la centralele de capacitate mijlocie, în grupă i-a fost repartizat soldatul Olaru Pândele. Soldatul Olaru Pândele a trecut de la o companie la alta, ca furier, și toți îl considerau că nu este bun de nimic. După prima discuție avută cu comandantul de grupă și cu restul militarilor , soldatul Ca>u P. a început să-și schimbe atitudinea față de muncă și față de oameni. De multe ori, în timpul liber, se afla în sala de specialitate cu soldatul Dima V., secretarul organizației U.T.M., învățînd schemele electrice și dînd legături la centrale , după multe zile de antrenament perseverent și cu ajutorul celorlalți militari, a reușit să cunoască bine aparatura din înzestrare. Sergentul Alăman Al. s-a ocupat îndeaproape și de pregătirea soldatului Vasilescu Dumitru. Soldatul Vasilescu înțelegea mai ușor schema de funcționare a fiecărei părți componente a centralelor de capacitate mijlocie și mare, dar cînd trebuia să le explice întrunit nu reușea. Această deficiență a fost înlăturată cu ajutorul soldatului fruntaș Marian Nicolae ; ei au repetat împreună bazele electrotehnicii și ale telefoniei și apoi au trecut la schemele complexe ale centralelor de capacitate mare. Prezentându-se în fața comisiei de examinare, militarii din grupa sergentului Alăman Alexandru au obținut, la pregătirea de specialitate și politică, rezultate bune și foarte bune. Printre militarii care au obținut cele mai bune rezultate se numără soldații-fruntași Marian N., Turnavidiu D., soldatul Dima Valeriu. Locotenent I. TOMA •---------;------^ iCOOOOOOCO ~--------------- Gazetă de perete apreciată Gazeta de perete „Reactorul“ se bucură de un prestigiu deosebit în rîndurile personalului;•» Cel ce cercetează articolele,, apărute la gazeta de perete „freactorul" constată că tematica lor este variată și interesantă. De pildă în numărul apărut recent, în articolul : „Fruntași în realizarea producției globale“ se scoate în relief munca plină de roade depusă de muncitorii din atelierele conduse de căpitan inginer Barbu Ștefan, inginer Vasilache Vasile și maistrul Nistor Constantin care au realizat sarcina de plan în proporție de 104 la sută și 105 la sută. Un alt articol scris de secretarul organizației U.T.M. — Corîci Ion — se ocupă de activitatea brigăzilor de muncă patriotică. Cu această ocazie el evidențiază brigada nr. 155 condusă de atemistul Pălănceanu Dumitru care a realizat cu tovarășii săi 496 de muncă patriotică la amenajarea unei străzi din localitate. Articolul critică cu tărie lipsa de coeziune a membrilor brigăzii nr. 156 condusă de utemistul Stanciu Gheorghe care a realizat de-abia 162 dre muncă patriotică. Nici problema economiilor nu este neglijată de gazeta de perete. In articolul „O contribuție la realizarea miliardului", redactat de dispecerul Gheorghiță Nicolae, se arată modul în care fiecare atelier al sectorului și-a adus aportul în această direcție. Articolul remarcă activitatea deosebită depusă de muncitorii atelierelor conduse de maistrul Nistor Constantin ce s-au situat pe locul 1 in lunile iunie și iulie, realizînd în „luna de vîrf“ (luna iunie) economii în valoare de 14.905 lei. (De la un corespondent voluntar) UX3(iXXXÎGCiïGCSOÔ{XXXXKKX}GCCGÛ^GtXXXKXKXXK^©fXXXK>SGCCCGCO€XÎÔCGSGCSCCCCOCCCCCe'OCGOGOCGCCCOOOCCC5000GOOOOCXXX}0!OCOCOCXîQO(KXXXXXXXXîCC Cei ce compun această subunitate n-au însușiri deosebite și nici condiții de muncă speciale. Ceea ce-i caracterizează în mod deosebit este elanul, voința, dragostea de a obține zilnic rezultate din ce în ce tot mai bune în pregătirea lor politică și militară, de a face din mica lor cazarmă o adevărată casă de oameni harnici, de oameni gospodari. întreaga avere a subunității este păstrată aici cu multă grijă. Dormitoarele, magaziile cu materiale ca și celelalte dependințe sînt curate și frumos amenațate. Curtea ca și terenul din jurul bateriei constituie un adevărat parc cu alei împodobite de o parte și de alta de straturi cu flori de toate nuanțele. In orele de repaon militarii petrec aici adevărate clipe de odihnă, de recreere Dragostea lor de subunitate este deosebit de mare. Nu trece zi să nu realizeze cite ceva nou pentru buna desfășurare a procesului pregătirii de luptă și politice cit și pentru crearea unor condiții din ce în ce mai bune de viață culturală și de trai. Și cîte lucruri nu s-au făcut! Machetele din sala de documentare tehnică, diferitele scheme și grafice pentru cunoașterea unor aparate complexe din înzestrare, mobilierul din sala clubului ca și multi alte obiecte pe care le întîlnești în subunitate sînt realizate în cea mai mare parte prin hărnicia oamenilor de aici. Trebuie relevat spiritul organizatoric al comandantului, preocuparea lui de a îndruma și conduce cît mai concret întreaga activitate de pregătire de luptă și politică în subunitate. Metoda folosită de căpitanul Ștefan Victor de a ajuta practic și de a-i stimula permanent pe subordonați în îndeplinirea atribuțiunilor ce le revin s-a dovedit a fi eficace. Să-i cunoaștem, de asemenea, și pe căpitanul Matei Constantin — locțiitorul politic al comandantului. N rugăm să ne spună cîteva cuvinte. — Principalul în munca noastră a fost munca individuală cu fiecare militar în parte. Fiecare caz de abatere săvîrșit în baterie—continuă căpitanul Matei C. — a fost prelucrat cu întregul efectiv, împotriva abaterilor s-a luat atitudine prin organizația de partid și, de asemenea, prin organizația atemistă, prin gazeta de perete și grupa artistică. Așa am prevenit multe deficiențe. Dar să facem cunoștință și cu alții dintre militarii subunității. Iată-l pe locotenentul major Francisc, membru de partid. E un ofițer tînăr, dar cît privește cunoașterea tehnicii din înzestrare nu se lasă în trecut de alții, îndeplinește funcția de comandant de pluton radiotehnic. Dar este și conducătorul cercului științific din subunitate. Despre rezultatele obținute pe linie de comandă este suficient să amintim că plutonul său a fost declarat anul acesta pentru a doua oară „subunitate de frunte“. Dar nici activitatea cercului științific nu o lasă mai prejos. Sala de documentare tehnică este bine înzestrată, dispunînd de un bogat material. Meritul ofițerului este cu atît mai mare cu cît în această activitate au fost atrași numeroși militari din subunitate. Unii dintre ei au făcut cunoștință cu tehnica pentru prima oară în armată. Dar n-au rămas deloc în urma celorlalți. Deși locotenentul major Francisc s-a ocupat în mod deosebit. Printre cei mai activi în cadrul cercului științific sînt astăzi sergentul Petru M., soldații fruntași Constantin D. Petru P. și alții care au sacrificat multe ore libere pentru realizarea unor exponate ce sînt afișate în sala de documentare. Despre planurile de viitor ale acestui cerc științific ofițerul Francisc spune următoarele : „ Avem prevăzut ca pînă la începerea noului an de instrucție să reorganizăm întreaga sală de documentare. Unele scheme și grafice nu mai corespund. N-are rost să mai ocupăm spațiul cu ele. Au apărut deja alte aparate și noutăți. O serie de materiale le-am și confecționat. Tot atît de rodnică este și activitatea locotenentului major Ursan Aurel. Și el îndeplinește două funcții deosebit de importante în cadrul bateriei. Este comandant de pluton și secretar al organizației de partid de companie. Cînd comuniștii i-au acordat această încredere nu s-au înșelat. Este tocmai dr.și potrivit. Un ofițer bine pregătit, calm și foarte apropiat de oameni. Pentru aceste calități este stimat și apreciat de militari. El personal n-a făcut parte din cercul științific din subunitate dar a contribuit activ la îmbunătățirea activității acestuia. Ori de cîte ori se discutau probleme mai importante locotenentul major Ursan A. era printre membrii cercului și-i sprijinea în activitatea lor. Plutonul pe care îl comandă ofițerul Ursan este, de asemenea, un pluton fruntaș. Lupta cu haremurile este dusă cu mult succes. Același lucru se poate spune și despre însușirea mai multor funcții de către servanți. Indiferent cum i-ai schimba îr posturile lor, servanții execută serviciul de luptă la material sub baremul stabilit. Ca secretar al organizației de partid de companie, locotenentul major Ursan A. desfășoară o activitate rodnică. Pe lângă sprijinul dat procesului de instruire și educare a militarilor, întăririi ordinei și disciplinei în subunitate, el se preocupă mult de educarea și pregătirea politică a candidaților de partid. Sergentul Filip Petru, spre exemplu, este un foarte bun comandant de tun. Pentru rezultatele muncii lui a fost primit recent în rîndurile candidaților de partid. Cu ocazia primirii, comuniștii i-au făcut și multe recomandări privind pregătirea sa politico-ideologică și de cultură generală. Organizația de partid de campanie a luat măsuri ca în timpul stagiului de candidat, sergentul Filip să se pregătească intens. De ajutorarea lui are sarcina să se ocupe în mod deosebit locotenentul Nanu Vasile. Deși n-au trecut decît cîteva luni de zile de atunci, sergentul Filip a realizat multe. Pe lîngă studierea unor probleme politico-ideologice, el a citit romanul „Clocote“ și alte lucrări, mai ales schițe și nuvele. La fel sînt ajutați și ceilalți candidați de partid, cum sînt soldatul Murea Marian, soldat fruntaș Bălan Nicolae ca și alți militari membri de partid primiți nu de mult în rîndul comuniștilor și care au ne-ivoie de ajutor. De reținut că aici nu este vorba de o ajutorare „în general“. Ținînd cont de lipsurile fiecăruia, secretarul organizației de partid de companie a stabilit cine anume și în ce direcție trebuie să-l ajute. Eficacitatea acestei inițiative a organizației de partid de companie s-a văzut mai ales cu ocazia tragerilor antiaeriene și a controlului executat de eșalonul superior. Membrii candidații de partid s-au situat prinșitre cei mai buni din subunitate. Exemplul lor este urmat de întregul efectiv. Merită să-l cunoaștem și pe plutonierul de baterie. Ordinea, curățenia, grija oamenilor față de bunurile din înzestrare, spiritul gospodăresc ce domnește în toate sectoarele de activitate se datoresc și sergentului major Zizea Gh. La început — spunea comandantul bateriei căpitanul Ștefan Victor — sergentul major Zizea Gheorghe nu-și îndeplinea toate atribuțiunile. Lăsa unele dintre acestea doar pe seama comandanților de tunuri și a sergenților de serviciu. Pentru această practică greșită a fost de multe ori criticat. Sergentul major Zizea Gh. a fost învățat să se sprijine pe sergenți dar nu să treacă cu totul asupra acestora îndatoriri care-i revin plutonierului de baterie. Acum lucrurile s-au schimbat. Activitatea acestui sergent major constituie un real ajutor dat muncii de instruire și educare desfășurate de comandantul subunității. Dacă ne-am opri aici cu prezentările am nedreptăți pe mulți militari din subunitate. Fiecare are meritul lui într-un domeniu sau altul de activitate. Fiecare se mîndrește în subunitate cu una sau două realizări deosebite. Spațiul însă nu ne permite. Numele unora trebuie totuși măcar amintit. Sergenții Piroșca Eugen și Luca Iosif sînt printre cei mai buni comandanți de tunuri din baterie. Preocuparea lor pentru pregătirea subordonaților ca și pentru îngriirea tehnicii din înzestrare merită evidențiată. După fiecare bară de ploaie îi întîlnești mergînd la material pentru a verifica dacă nu cumva a pătruns apa la mecanisme, la vreun aparat. Soldatul fruntaș Gașpar Iosif, atemist, mînuiește cu multă măiestrie o autostație, o uzină electrică în toată puterea cuvîntului. Este un om înalt și subțire, dar plin de voință. El știe ce răspundere mare îi stă pe umeri , da activitatea lui este legată întreaga operațiune de conducere a focului in baterie. Soldații fruntași Nica Gh., Vlad. I și Neacșu Petre. Toți trei sînt utemiști și agitatori în plutoane, militari de frunte în pregătirea de luptă și politică. La orice acțiune întreprinsă în cadrul bateriei ei sînt primii. Exemplul personal este metoda lor de lucru. Sergentul Proca Constantin și soldatul fruntaș Ontică I. iau parte entuziastă la activitatea cultural-educativă. Ei sînt ajutați mult în muncă de soldații fruntași Sutic Ioan și Catană Vasile care au vădite calități artistice. Ar mai fi multe de spus despre militarii acestei subunități, despre succesele obținute de ei în ridicarea nivelului pregătirii de luptă și politice a bateriei. In carnetul său reporterul și-a notat și alte cîteva date care ilustrează gradul de pregătire de luptă și politică al acestei baterii, lată-le pe scurt . Anul trecut bateria a primit titlul de „subunitate de frunte“. Recent, la tragerile antiaeriene s-au obținut numai calificative de „bine" și „foarte bine“. Eșalonul superior a făcut aprecieri pozitive referitoare la întreținerea tehnicii, disciplina și ordinea interioară ca și la calitatea pregătirii politico-ideologice a personalului bateriei. Toate aceste succese care vorbesc de la sine îl recomandă și pe comandantul bateriei, relevă munca conștiincioasă a acestuia și a ajutoarelor lui cele mai apropiate. Aceste succese, de asemenea, sînt o garanție că titlul de „subunitate de frunte“ cîștigat prin eforturile comune ale întregului efectiv, va fi menținut și pe mai departe, că tradiția va fi continuată. Maior M. MANTA Tradiția va fi continuată « Marți 1 septembrie 1959 Nr. 205 (4048) DIN EXPERIENȚA COMANDANȚILOR DE SUBUNITĂȚI 0 INIȚIATIVA LAUDABILA ȘI UN BILANȚ EDIFICATOR Pentru un comandant de subunitate nu există mai mare satisfacție decît aceea de a-și vedea concretizate strădaniile în rezultatele bune obținute de subunitatea pe care o comandă. Este și cazul căpitanului Săuleanu Stan, comandantul unei baterii de artilerie antiaeriană. Cu trei ani în urmă, în 1956, a trăit una din cele mai mari mulțumiri din munca sa de comandant. la tragerile din poligon — examen complex al calităților morale și de luptă ale artileriștilor — bateria pe care o comanda atunci obținuse calificativul „foarte bine“. In anul următor, comandantul unității l-a trimis să urmeze un curs de perfecționare. Acolo s-a străduit să învețe cît mai mult, să profite la maximum de timpul prețios pentru perfecționarea cunoștințelor sale de comandant. Și asta o făcea cu gîndul la subunitatea sa, de care se legase sufletește și pe care dorea s-o mențină mereu în rîndul celor mai bune. împlinea doi ani de cînd se număra în rîndul membrilor de partid și în acel răstimp nu dezmințise încrederea comuniștilor ; a muncit așa cum se angajase în fața adunării generale la primirea sa în partid Terminînd cursul, s-a bucurat la gîndul că va veni din nou în rîndul subordonaților săi cu forțe și cunoștințe noi. Lucrurile însă nu s-au petrecut așa. La întoarcerea în unitate, comandantul i-a vorbit despre hotărîrea sa de a-l numi la comanda altei baterii. Pentru moment, vestea l-a cam descumpănit. De ce oare nu era lăsat să se întoarcă în mijlocul celor la care s-a gîndit un an de zile și alături de care își propusese să înfăptuiască lucruri și mai frumoase! „Nu știu de ce — spune ofițerul — dar atunci eram convins că, indiferent unde voi fi trimis, nu voi mai înțili militari ca acei pe care-i comandasem și cu care am obținut rezultatele despre care v-am vorbit. Nu vă mai spun ce am simțit cînd am aflat că voi fi comandantul bateriei care, la sfîrșitul acelui an de instrucție, nu obținuse un nivel satisfăcător la pregătirea de luptă“. Căpitanul Săuleanu Stan nu este omul care se sperie IIe'faTti'grautâțiior, cu atît mai puțin ,acela care se ferește de muncile unde se cere să pui umărul serios. De data asta însă prea se pregătise sufletește pentru reîntoarcerea în subunitatea de ai cărei oameni îl legau amintiri așa de frumoase. Comandantul unității i-a spus că, hotărînd acest lucru, vrea să demonstreze că nu subunitatea e „rea“ — așa cum s-au exprimat unii ofițeri trecuți pe la comanda ei — ci că lipsurile ei se datoresc altor cauze. Căpitanul Săuleanu a înțeles intenția comandantului. I-a promis că se va strădui din răsputeri să facă ceea ce n-au reușit cei dinaintea sa. Cu toate acestea, cînd s-a despărțit de comandant, nu i-a răbdat inima să nu spună : „După ce voi reuși să-mi îndeplinesc promisiunea, mă veți aduce din nou la bateria „mea“ ? Comandantul a zîmbit și i-a răspuns : „Dacă pînă atunci nu-ți vei mai schimba părerea, îți promit...“ Cînd a intrat pentru prima dată în subunitate, n-a găsit nimic de natură să-i stîrnească entuziasmul. Ordinea interioară lăsa de dorit ; unii dintre militari erau certați cu disciplina destul de serios. In sectorul bateriei se simțea lipsa oricărui aranjament estetic. Toate astea completau tabloul nivelului general nesatisfăcător atins la pregătirea de luptă de către subunitate. Din prima zi și-a făcut simțită prezența și, in același timp, hotărîrea nestrămutată de a schimba starea lucrurilor. II cuprinse o dorință puternică de a lupta pentru realizarea inițiativei comandantului unității : să demonstreze că și aici se pot realiza lucruri la fel de frumoase ca și în fosta sa subunitate. Comandantul unui pluton, locottenentul major Radu Petre, era pe atunci departe de ceea ce ar fi trebuit să fie Multele metode necorespunzătoare folosite in munca cu militarii s-au distanțat de ei. Era veșnic iritat, pedepsea fără discernămînt. Prin felul de a se purta, înrăise oamenii. De altfel, în scurt timp a fost scos din muncă. Nici locotenentul major Calciu Gheorghe nu lucra așa cum ar fi trebuit. Comandantul bateriei s-a apropiat cu răbdare de acesta și după ce a aflat toată situația subunității l-a sprijinit întîi pe el să devină comandantul de pluton de care avea nevoie. Intr-o zi a stat de vorbă cu comuniștii pe care-i avea în baterie. Au discutat mult împreună, au analizat situația „pe toate părțile“ — cum spunea comandantul. „Am văzut atunci pentru prima dată perspectiva îndreptării lucrurilor“. Soldații Poștaru Ion, Oprea Nicolae, Barbu Ștefan au dovedit ulterior că sînt oameni de nădejde. A lucrat apoi cu răbdare cu fiecare sergent. In sufletul tuturor, comandantul a făcut să încolțească și să se dezvolte acel sentiment dătător de elan : simțul datoriei. Lucrurile au început să se schimbe. Avînd comanda de la începutul anului de instrucție, totul a fost astfel organizat, încît în scurt timp și el și subordonații săi să simtă bucuria primelor succese. Faptul acesta i-a mobilizat foarte mult pe ostași. Bateria cea „rea“ se transforma văzînd cu ochii. Căpitanului Săuleanu i-a fost foarte greu să spună cum și de ce lucrurile au început să se schimbe, de fiecare dată repeta că el crede că n-a făcut nimic deosebit. Deosebitul însă ieșise la iveală fără să-și zică el pe nume. Era dragostea și pasiunea cu care s-a apucat de treabă, dragostea și pasiunea pe care a insuflat-o și al subordonaților săi. îl Locțiitorul politic al comandantului unității spune despre capitanul Săuleanu : „Am mare încredere în acest ofițer , se ocupă mult de educația politică a subordonaților“. Să vedem bilanțul unui an de instrucție în această subunitate Cînd a luat comanda bateriei, un singur militar avea semnul de militar , de frunte. Acum sînt aproape o treime din întregul efectiv. Au crescut în acest timp sergenți capabili și cu experiență. Tătarui Carol, Petrișor Anghel, Miu Gheorghe sînt cîțiva dintre cei mai buni. Primul este recunoscut ca fiind comandantul de grupă cu cea mai bună experiență în munca individuală cu omul. Din grupa sa nici un militar n-a comis abateri în tot decursul anului de instrucție. Sergentul Petrișor Anghel este plin de inițiativă, meticulos, perseverant, nu se lasă pînă nu îndeplinește ce și-a propus. Sergentul Miu Gheorghe, șeful aparatului central, este recunoscut ca sergentul „literă de regulament“. Fața subunității s-a schimbat de asemenea în mod radical. Ordinea interioară, ordinea gospodărească î vorbesc despre oameni care înțeleg cum se cuvine să-și facă da iitoria. Dar succesele de seamă sînt și pe linia pregătirii de luptă. De la X „nesatisfăcător“ la „bine“ și chiar X la „foarte bine“ — este într-adevăr un salt remarcabil, într-un ji timp atît de scurt. Despre mulți din subordonații săi se pot spune , azi lucruri deosebite. Fiecare din el a împrumutat cîte ceva din personalitatea și caracterul comanîiîi a dantului bateriei. Hotărîrea sa nestrămutată de a duce subunitatea la izbîndă e specifică azi tuturor militarilor din baterie. Soldații :i Mihalache Gheorghe, Pop Gheorghe, Popescu Aurelian, Oprea Ni Nicolae și mulți alții au demonstrat și prin rezultatele lor acest fapt. jj . " « * i Cînd ne-am despărțit, l-am înjrebat pe căpitanul Săuleanu Stan • — Mai țineți să vă reîntoarceți la vechea subunitate ? g —• Nici nu mă gîndesc. Oamenii îi sînt la fel de buni peste tot. Dacă ii pornești cu hotărîre, oriunde munci cu aceleași rezultate ! poțin Maior N. GHIORMA ii a A2 AS A3 fssi ^ 5= 2 Ç3Z& 5=« Äi Ärf S« ÄSS ÄS 5S ii CORESPONDENȚII NE TRANSMIT! + In ultimul timp, în unitatea noastră, numărul militarilor de frunte a crescut cu încă 45. Printre cei care au fost declarați militari de frunte, in urma examenelor ce au avut loc, sunt soldații Oprișan Cornel, Voia Nicolae, Almășan Nicolae, soldații fruntași Sereș Ștefan, Foriș Emeric, Poară Ilie, caporalul Chirițescu Ioan și alții. Exemplul lor constituie un imbold în muncă și pentru ceilalți militari din unitate. (Căpitan N. MOHORA). Atelierul condus de căpitanul Burtan Florea, comunist, și-a îndeplinit sarcinile ce-i reveneau pe ultima perioadă de timp în proporție de 153,5 la sută. Pentru rezultatele bune obținute, atelierul a fost declarat fruntaș pe unitate. De asemenea, brigada „23 August“, condusă de tovarășul Mitriu P. și-a îndeplinit planul de producție în proporție de 145,3 la sută, realizînd totodată economii în valoare de peste 13.000 lei. (Căpitan F. ISTODE). tot In unitatea noastră a avut loc de curînd o seară literară cu tema : ,,Trecutul glorios de luptă al poporului nostru oglindit In poeziile lui Eminescu, Coșbuc și Alecsandri". La reușita serii literare și-au adus contribuția locotenentul Sava Valeriu, secretarul organizației de bază U.T.M., angajatele civile Bonda, Elena și Burssuc Lăcrămioara. (Locotenent major M. POMPARÂU).