Apărarea Patriei, septembrie 1959 (Anul 15, nr. 205-230)

1959-09-01 / nr. 205

t A V LA PREGĂTIREA DE SPECIALITATE Buna deservire a tehnicii este preocuparea de căpetenie a fiecărui transmisionist. In sălile de specialitate, în poligoanele radio, pe terenurile de aplicații, radiote­legrafiștii duc o luptă necurmată cu haremurile, pentru lucrul sub barem. Fiecare militar dorește să devină radiotelegrafist de clasă. Iată cîteva imagini din activitatea transmisioniștilor. Pregătirea metodică cu sergenții la stația radio este executată cu atenție și simț de răspundere de către căpitanul Fera Gheorghe (clișeul de sus). Sergenții Marincov Nicolae, Corghi Nicolae și Casapu Ioan (clișeul de mijloc) sînt radiotele­­grafiști clasa I-a. Ei își mențin calificarea cucerită antrenîndu-se temeinic, cu perseverență. Locotenentul major Mărăcine Ion, radiotelegrafist clasa întiia, controlează modul de lucru la stație al caporalului Geanimu Dumitru (clișeul de jos — stînga). Un militar dintr-o subunitate de frunte : caporalul Repede Titus, radiotelegrafist clasa I-a (clișeul de jos — dreapta) (Foto : T. MACARSCHD APĂRAREA PATRIEI ZI ȘI NOAPTE LA POSTURI Militarii din sub­unitate noapte­­a sînt zi și­ posturi, gata oricînd să asi­gure buna desfășu­rare a navigației aeriene. Sînt militari harnici, care își iu­besc specialitatea și se bucură deopotri­vă cu ceilalți oa­meni ai aerodro­mului cînd ateriză­rile și decolările, in­terceptarea țintelor și tragerile aeriene sînt izbutite. îndeplinirea sarci­nilor de serviciu în cele mai bune con­diții a fost pentru militarii de aici o preocupare perma­nentă. Unele sub­unități și-au cuce­rit un renume bun prin perfecta între­ținere și exploatare a tehnicii din în­zestrare, de pildă: Așa este, punctul mobil îndepărtat de radio­ aducere, a că­rui stație funcționea­ză în foarte bune condiții, avînd pînă acum 300 ore peste termenul de repara­ții capitale, fără să i se fi făcut nici o reparație medie. Lo­cotenentul major Manole Petre, mem­bru de partid, șe­ful stației, sergentul N­icolae Dumitru, ajutorul său, radio­­telegrafiștii și elec­tromecanicii dove­desc nu numai pri­cepere în mînuirea tehnicii, dar și mul­tă grijă față de ea. In cinstea Zilei Aviației R. P. Ro­­mîne, numărul sub­unităților de frunte din companie s-a mărit cu încă două echipaje — cel al proiectorului con­dus de Moldoveanu sergentul Petre, membru de partid, și echipajul stației de iluminare, coman­dat de caporalul Hi­­zo Emeric, utemist. Grupurile electro­gene din înzestrarea subunităților au de­pășit pînă în pre­zent cu peste 400 de ore termenul de funcționare între două reparații me­dii, evidențiindu-se, alături de ceilalți, și caporalul Morărașu Petre. Militarii acestei subunități și-au pro­pus ca în cinstea Zilei Aviației R. P. Romîne să mun­cească cu eforturi sporite pentru a ob­ține noi succese în pregătirea de luptă, de specialitate și în activitatea gospodă­rească. Căpitan M. TEODOR \ Pe drumul măiestriei militare (Prin telefon). Zilele acestea, ser­gentul Alăman Alexandru, comandan­tul grupei de telefoniști din școala de sergenți, membru de partid, a trăit două evenimente de o deosebită im­portanță în viața sa ostășească. Primul eveniment , gazeta ostă­șească „înainte“ s-a publicat a 20-a corespondență intr-un număr festiv: al doilea eveniment : comandantul uni­tății a acordat grupei pe care o co­mandă titlul de subunitate de frunte. Nu este un lucru întîmplător că ser­gentul Alăman Alexandru a devenit comandantul unei grupe de frunte. In viața civilă lucra la o instituție din București, iar secția din care făcea parte era fruntașă pe întreprindere. îndrumat atent de comandantul de pluton, sergentul Alăman Alexandru a reușit să-i învețe pe toți militarii din grupă să cunoască la perfecție tehnica din înzestrare. Pentru aceasta el a muncit cu mult spirit de răspundere și însuflețire. După ce trecuse la centralele de capacitate mij­locie, în grupă i-a fost repartizat soldatul Olaru Pândele. Soldatul Olaru Pândele a trecut de la o companie la alta, ca furier, și toți îl considerau că nu este bun de nimic. După prima discuție avută cu comandantul de gru­pă și cu restul militarilor , soldatul C­a>­u P. a început să-și schimbe ati­tudinea față de muncă și față de oa­meni. De multe ori, în timpul liber, se afla în sala de specialitate cu sol­datul Dima V., secretarul organizației U.T.M., învățînd schemele electrice și dînd legături la centrale , după multe zile de antrenament perseverent și cu ajutorul celorlalți militari, a reușit să cunoască bine aparatura din înzes­trare. Sergentul Alăman Al. s-a ocupat în­deaproape și de pregătirea soldatului Vasilescu Dumitru. Soldatul Vasilescu înțelegea mai ușor schema de funcțio­nare a fiecărei părți componente a centralelor de capacitate mijlocie și mare, dar cînd trebuia să le explice întrunit nu reușea. Această deficiență a fost înlăturată cu ajutorul soldatu­­lui­ fruntaș Marian Nicolae ; ei au re­petat împreună bazele electro­teh­­nicii și ale telefoniei și apoi au tre­cut la schemele complexe ale centra­lelor de capacitate mare. Prezentându-se în fața comisiei de examinare, militarii din grupa sergen­tului Alăman Alexandru au obținut, la pregătirea de specialitate și politică, rezultate bune și foarte bune. Printre militarii care au obținut cele mai bune rezultate se numără solda­­ții-fruntași Marian N., Turnavidiu D., soldatul Dima Valeriu. Locotenent I. TOMA •---------;------^ iCOOOOOOCO ~---------------­ Gazetă de perete apreciată Gazeta de perete „Reactorul“ se bucură de un prestigiu deosebit în rîndurile personalului;­­•»­­ Cel ce cercetează articolele,, apăr­ute la gazeta de perete „freactorul" con­stată că tematica lor este variată și interesantă. De pildă în numărul apărut recent, în articolul : „Fruntași în realizarea producției globale“ se scoate în relief munca plină de roade depusă de muncitorii din atelierele conduse de căpitan inginer Barbu Ștefan, inginer Vasilache Vasile și maistrul Nistor Constantin care au realizat sarcina de plan în proporție de 104 la sută și 105 la sută. Un alt articol scris de secre­tarul organizației U.T.M. — Corîci Ion — se ocupă de activitatea bri­găzilor de muncă patriotică. Cu a­­ceastă ocazie el evidențiază brigada nr. 155 condusă de atemistul Pălăn­ceanu Dumitru care a realizat cu tovarășii săi 496 d­e muncă patriotică la amenajarea unei străzi din­­­ locali­tate. Articolul critică cu tărie lipsa de coeziune a membrilor brigăzii nr. 156 condusă de utemistul Stanciu Gheor­ghe care a realizat de-abia 162 dre muncă patriotică. Nici problema economiilor nu este neglijată de gazeta de perete. In articolul „O contribuție la realizarea miliardului", redactat de dispecerul Gheorghiță Nicolae, se arată modul în care fiecare atelier al sectorului și-a adus aportul în această direcție. Articolul remarcă activitatea deose­bită depusă de muncitorii atelierelor conduse de maistrul Nistor Constan­tin ce s-au situat pe locul 1 in lunile iunie și iulie, realizînd în „luna de vîrf“ (luna iunie) economii în valoare de 14.905 lei. (De la un co­respondent voluntar) UX3(iXXXÎGCiïGCSOÔ{XXXXKKX}GCCGÛ^GtXXXKXKXXK^©fXXXK>SGCCCGCO€XÎÔCGSGCSCCCCOCCCCCe'OCGOGOCGCCCOOOCCC5000GOOOOCXXX}0!OCOCOCXîQO(KXXXXXXXXîCC Cei ce compun această subunitate n-au însușiri deosebite și nici condi­ții de muncă speciale. Ceea ce-i ca­racterizează în mod deosebit este ela­­­nul, voința, dragostea de a obține zil­nic rezultate din ce în ce tot mai bune în pregătirea lor politică și mili­tară, de a face din mica lor cazarmă o adevărată casă de oameni harnici, de oameni gospodari. întreaga avere a subunității este păstrată aici cu multă grijă. Dormi­toarele, magaziile cu materiale ca și celelalte dependințe sînt curate și fru­mos amenațate. Curtea ca și terenul din jurul bateriei constituie un ade­vărat parc cu alei împodobite de o parte și de alta de straturi cu flori de toate­ nuanțele. In orele de repaon militarii petrec aici adevărate clipe de odihnă, de recreere Dragostea lor de subunitate este de­osebit de mare. Nu trece zi să nu rea­lizeze cite ceva nou pentru buna des­fășurare a procesului pregătirii de luptă și politice cit și pentru crearea unor condiții din ce în ce mai bune de viață culturală și de trai. Și cîte lucruri nu s-au făcut! Machetele din sala de documentare tehnică, dife­ritele scheme și grafice pentru cu­noașterea unor aparate complexe din înzestrare, mobilierul din sala clubu­lui ca și mult­i alte obiecte pe care le întîlnești în subunitate sînt reali­zate în cea mai mare parte prin hăr­nicia oamenilor de aici. Trebuie relevat spiritul organiza­toric al comandantului, preocuparea lui de a îndruma și conduce cît mai concret întreaga activi­tate de pregătire de luptă și politică în subunitate. Metoda folosită de căpitanul Ștefan Victor de a ajuta practic și de a-i stimula permanent pe subordonați în îndeplinirea atri­­buțiunilor ce le revin s-a dovedit a fi eficace. Să-i cunoaștem, de asemenea, și pe căpitanul Matei Constantin — loc­țiitorul politic al comandantului. N­ rugăm să ne spună cîteva cuvinte. — Principalul în munca noastră a fost munca individuală cu fiecare militar în parte. Fiecare caz de aba­tere săvîrșit în baterie—continuă căpi­tanul Matei C. — a fost prelucrat cu întregul efectiv, împotriva­­ abaterilor s-a luat atitudine prin organizația de partid și, de asemenea, prin organiza­ția atemistă, prin gazeta de perete și grupa artistică. Așa am prevenit mul­te deficiențe. Dar să facem cunoștință și cu alții dintre militarii subunității. Iată-l pe locotenentul major Francisc, mem­bru de partid. E un ofițer tînăr, dar cît privește cunoașterea tehnicii din înzestrare nu se lasă în trecut de alții, îndeplinește funcția de comandant de pluton radiotehnic. Dar este și con­ducătorul cercului științific din sub­unitate. Despre rezultatele obținute pe linie de comandă este suficient să amintim că plutonul său a fost declarat anul acesta pentru a doua oară „subuni­tate de frunte“. Dar nici activitatea cercului științific nu o lasă mai pre­jos. Sala de documentare tehnică este bine înzestrată, dispunînd de un bo­gat material. Meritul ofițerului este cu atît mai mare cu cît în această ac­tivitate au fost atrași numeroși mili­tari din subunitate. Unii dintre ei au făcut cunoștință cu tehnica pentru prima oară în armată. Dar n-au ră­mas deloc în urma celorlalți. De­și locotenentul major Francisc s-a ocu­pat în mod deosebit. Printre cei mai activi în cadrul cercului științific sînt astăzi sergentul Petru M., soldații fruntași Constantin D. Petru P. și al­ții care au sacrificat multe ore libere pentru realizarea unor exponate ce sînt afișate în sala de documentare. Despre planurile de viitor ale aces­tui cerc științific ofițerul Francisc spune următoarele : „ Avem prevăzut ca pînă la începe­rea noului an de instrucție să reorga­nizăm întreaga sală de documentare. Unele scheme și grafice nu mai co­respund. N-are rost să mai ocupăm spațiul cu ele. Au apărut deja alte a­­parate și noutăți. O serie de materiale le-am și confecționat. Tot atît de rodnică este și activita­tea locotenentului major Ursan Aurel. Și el îndeplinește două funcții deose­bit de importante în cadrul bateriei. Este comandant de pluton și secretar al organizației de partid de companie. Cînd comuniștii i-au acordat această încredere nu s-au înșelat. Este toc­mai d­r.și potrivit. Un ofițer bine pre­gătit, calm și foarte apropiat de oa­meni. Pentru aceste calități este sti­mat și apreciat de militari. El personal n-a făcut parte din cercul științific din subunitate dar a contribuit activ la îmbunătățirea activității acestuia. Ori de cîte ori se discutau probleme mai importante locotenentul major Ursan A. era printre membrii cercului și-i spriji­nea în activitatea lor. Plutonul pe care îl comandă ofi­țerul Ursan este, de asemenea, un pluton fruntaș. Lupta cu haremurile este dusă cu mult succes. Același lucru se poate spune și despre însu­șirea mai multor funcții de către servanți. Indiferent cum i-ai schimba îr­ posturile lor, servanții execută serviciul de luptă la material sub baremul stabilit. Ca secretar al organizației de partid de companie, locotenentul ma­jor Ursan A. desfășoară o activitate rodnică. Pe lângă sprijinul dat pro­cesului de instruire și educare a militarilor, întăririi ordinei și dis­ciplinei în subunitate, el se preocupă mult de educarea și pregătirea poli­tică a candidaților de partid. Ser­gentul Filip Petru, spre exemplu, este un­ foarte bun comandant de tun. Pen­tru rezultatele muncii lui a fost pri­mit recent în rîndurile candidaților de partid. Cu ocazia primirii, comu­niștii i-au făcut și multe recomandări privind pregătirea sa politico-ideolo­­gică și de cultură generală. Organi­zația de partid de campanie a luat măsuri ca în timpul stagiului de candidat, sergentul Filip să se pre­gătească intens. De ajutorarea lui are sarcina să se ocupe în mod deosebit locotenentul Nanu Vasile. Deși n-au trecut decît cîteva luni de zile de atunci, sergentul Filip a reali­zat multe. Pe lîngă studierea unor pro­­bleme politico-ideologice, el a citit romanul „Clocote“ și alte lucrări, mai ales schițe și nuvele. La fel sînt ajutați și ceilalți can­didați de partid, cum sînt soldatul Murea Marian, soldat fruntaș Bălan Nicolae ca și alți militari membri de partid primiți nu de mult în rîndul comuniștilor și care au ne-i­voie de ajutor. De reținut că aici nu este vorba de o ajutorare „în general“. Ținînd cont de lipsurile fiecăruia, secretarul organizației de partid de companie a stabilit cine anume și în ce direcție trebuie să-l ajute. Eficacitatea acestei inițiative a or­ganizației de partid de companie s-a văzut mai ales cu ocazia tragerilor antiaeriene și a controlului executat de eșalonul superior. Membrii candidații de partid s-au situat prin­și­tre cei mai buni din subunitate. Exemplul lor este urmat de întregul efectiv. Merită să-l cunoaștem și pe plu­tonierul de baterie. Ordinea, cură­țenia, grija oamenilor față de bunu­rile din înzestrare, spiritul gospo­dăresc ce domnește în toate sectoa­rele de activitate se datoresc și ser­gentului major Zizea Gh. La început — spunea comandantul bateriei că­pitanul Ștefan Victor — sergentul ma­jor Zizea Gheorghe nu-și înde­plinea toate atribuțiunile. Lăsa unele dintre acestea doar pe seama coman­danților de tunuri și a sergenților de serviciu. Pentru această practică greșită a fost de multe ori criticat. Sergentul major Zizea Gh. a fost învățat să se sprijine pe sergenți dar nu să treacă cu totul asupra acestora îndatoriri care-i revin plu­tonierului de baterie. Acum lucrurile s-au schimbat. Activitatea acestui sergent major constituie un real aju­tor dat muncii de instruire și edu­care desfășurate de comandantul subunității. Dacă ne-am opri aici cu prezen­tările am nedreptăți pe mulți militari din subunitate. Fiecare are meritul lui î­ntr-un domeniu sau altul de activitate. Fiecare se mîndrește în subunitate cu una­ sau două realizări deosebite. Spațiul însă nu ne permite. Numele unora trebuie totuși măcar amintit. Sergenții Piroșca Eugen și Luca Iosif sînt printre cei mai buni co­mandanți de tunuri din baterie. Preocuparea lor pentru pregătirea subordonaților ca și pentru îngri­­­­irea tehnicii din înzestrare merită evidențiată. După fiecare bară de­­ ploaie îi întîlnești mergînd la ma­terial pentru a verifica dacă nu cumva a pătruns apa la mecanisme, la vreun aparat. Soldatul fruntaș Gașpar Iosif, ate­mist, mînuiește cu multă măiestrie o autostație, o uzină electrică în toată puterea cuvîntului. Este un om înalt și subțire, dar plin de voință. El știe ce răspundere mare îi stă pe umeri , da activitatea lui este legată întreaga operațiune de condu­cere a focului in baterie. Soldații fruntași Nica Gh., Vlad. I și Neacșu Petre. Toți trei sînt ut­e­­miști și agitatori în plutoane, militari de frunte în pregătirea de luptă și poli­tică. La orice­ acțiune întreprinsă în cadrul bateriei ei sînt primii. Exemplul personal este metoda lor de lucru. Sergentul Proca Constantin și sol­datul fruntaș Ontică I. iau parte entu­ziastă la activitatea cultural-educativă. Ei sînt ajutați mult în muncă de soldații fruntași Sutic Ioan și Catană Vasile care au vădite calități artis­tice. Ar mai fi multe de spus despre militarii acestei subunități, despre succesele obținute de ei în ridicarea nivelului pregătirii de luptă și poli­tice a bateriei. In carnetul său reporterul și-a no­tat și alte cîteva date care ilustrează gradul de pregătire de luptă și poli­tică al acestei baterii, lată-le pe scurt . Anul trecut bateria a primit titlul de „subunitate de frunte“. Re­cent, la tragerile antiaeriene s-au obținut numai calificative de „bine" și „foarte bine“. Eșalonul superior a făcut aprecieri pozitive referitoare la întreținerea tehnicii, disciplina și ordinea interioară ca și la calitatea pregătirii politico-ideologice a perso­nalului bateriei. Toate aceste succese care vorbesc de la sine îl recomandă și pe coman­dantul bateriei, relevă munca conști­incioasă a acestuia și a ajutoarelor lui cele mai apropiate. Aceste succe­se, de asemenea, sînt o garanție că titlul de „subunitate de frunte“ cîștigat prin eforturile comune ale întregului efectiv, va fi menținut și pe mai departe, că tradiția va fi continuată. Maior M. MANTA Tradiția va fi continuată « Marți 1 septembrie 1959 Nr. 205 (4048) DIN EXPERIENȚA COMANDANȚILOR DE SUBUNITĂȚI 0 INIȚIATIVA LAUDABILA ȘI UN BILANȚ EDIFICATOR Pentru un comandant de sub­unitate nu există mai mare sa­tisfacție decît aceea de a-și vedea concretizate strădaniile în rezul­tatele bune obținute de subunita­tea pe care o comandă. Este și cazul căpitanului Săuleanu Stan, comandantul unei baterii de arti­lerie antiaeriană. Cu trei ani în urmă, în 1956, a trăit una din cele mai mari mulțumiri din munca sa de comandant. l­a trage­rile din poligon — examen com­plex al calităților morale și de­ luptă ale artileriștilor — bateria pe care o comanda atunci obținuse calificativul „foarte bine“. In anul următor, comandantul unității l-a trimis să urmeze un curs de perfecționare. Acolo s-a străduit să învețe cît mai mult, să profite la maximum de timpul prețios pentru per­fecționarea cunoș­tințelor sale de co­mandant. Și asta o făcea cu gîndul la subunitatea sa, de care se legase su­fletește și pe care dorea s-o mențină mereu în rîndul ce­lor mai bune. îm­plinea doi ani de cînd se număra în rîndul membrilor de partid și în acel răstimp nu dez­­mințise încrederea comuniștilor ; a muncit așa cum se angajase în fața adunării ge­nerale la primirea sa în partid Terminînd cursul, s-a bucurat la gîndul că va veni din nou în rîn­dul subordonaților săi cu forțe și cunoștințe noi. Lucrurile însă nu s-au petrecut așa. La întoarcerea în unitate, co­mandantul i-a vorbit despre hotă­­rîrea sa de a-l numi la comanda altei baterii. Pentru moment, ves­tea l-a cam descumpănit. De ce oare nu era lăsat să se în­toarcă în mijlocul celor la care s-a gîndit un an de zile și alături de care își propusese să înfăptu­iască lucruri și mai frumoase­­! „Nu știu de ce — spune ofițe­rul — dar atunci eram convins că, indiferent unde voi fi trimis, nu voi mai î­nțili­ militari ca acei pe care-i comandasem și cu care am obținut rezultatele despre care v-am vorbit. Nu vă mai spun ce am simțit cînd am aflat că voi fi comandantul bateriei care, la sfîrșitul acelui an de instrucție, nu obținuse un nivel satisfăcător la pregătirea de luptă“. Căpitanul Săuleanu Stan nu este­­ omul care se sperie IIe'faTti'grau­­tâțiior, cu atît­­ mai­ puțin ,acela care se ferește de muncile unde se cere să pui umărul serios. De data asta însă prea se pregătise sufletește pentru reîntoarcerea în subunitatea de ai cărei oameni îl legau amintiri așa de frumoase. Comandantul unității i-a spus că, hotărînd acest lucru, vrea să demonstreze că nu subunitatea e „rea“ — așa cum s-au exprimat unii ofițeri trecuți pe la comanda ei — ci că lipsurile ei se dato­resc altor cauze. Căpitanul Său­leanu a înțeles intenția coman­dantului. I-a promis că se va strădui din răsputeri să facă ceea ce n-au reușit cei dinaintea sa. Cu toate acestea, cînd s-a despărțit de comandant, nu i-a răbdat inima să nu spună : „După ce voi reuși să-mi îndeplinesc promisiunea, mă veți aduce din nou la bateria „mea“ ? Coman­dantul a zîmbit și i-a răspuns : „Dacă pînă atunci nu-ți vei mai schimba părerea, îți promit...“ Cînd a intrat pentru prima dată î­n subunitate, n-a găsit nimic de natură să-i stîrnească entuziasmul. Ordinea interioară lăsa de dorit ; unii dintre militari erau certați cu disciplina destul de serios. In sectorul bateriei se simțea lipsa oricărui aranjament estetic. Toate astea completau tabloul nivelului general nesatisfăcător atins la pre­gătirea de luptă de către subuni­tate. Din prima zi și-a făcut simțită prezența și, in același timp, hotă­­rîrea nestrămutată de a schimba starea lucrurilor. II cuprinse o dorință puternică de a lupta pen­tru realizarea inițiativei comandan­tului unității : să demonstreze că și aici se pot realiza lucruri la fel de frumoase ca și în fosta sa subunitate. Comandantul unui pluton, loco­t­­tenentul major Radu Petre, era pe atunci departe de ceea ce ar fi trebuit să fie­ Multele metode necorespunzătoare folosite in munca cu militarii s-au distanțat de ei. Era veșnic iritat, pedepsea fără discernămînt. Prin felul de a se purta, înrăise oamenii. De altfel, în scurt timp a fost scos din muncă. Nici locotenentul ma­jor Calciu Gheorghe nu lucra așa cum ar fi trebuit. Comandantul bateriei s-a apropiat cu răbdare de acesta și după ce a aflat toată situația subunității l-a sprijinit întîi pe el să devină comandantul de pluton de care avea nevoie. Intr-o zi a stat de vorbă cu co­muniștii pe ca­re-i avea în bate­rie. Au discutat mult împreună, au analizat situația „pe toate părțile“ — cum spunea co­mandantul. „Am văzut atunci pentru prima dată perspec­tiva îndreptării lu­crurilor“. Soldații Poștaru Ion, Oprea Nicolae, Barbu Ște­fan au dovedit ul­terior că sînt oa­meni de nădejde. A lucrat apoi cu răb­dare cu fiecare ser­gent. In sufletul tuturor, comandan­tul a făcut să încolțească și să se dezvolte acel sentiment dătător de elan : simțul datoriei. Lucrurile au început să se schimbe. Avînd comanda de la începutul anului de instrucție, totul a fost astfel organizat, încît în scurt timp și el și subordonații săi să simtă bucuria primelor succese. Faptul acesta i-a mobilizat foarte mult pe ostași. Bateria cea „rea“ se transforma văzînd cu ochii. Că­pitanului Săuleanu i-a fost foarte greu să spună cum și de ce lu­crurile au început să se schimbe, de fiecare dată repeta că el crede că n-a făcut nimic deosebit. Deo­sebitul însă ieșise la iveală fără să-și zică el pe nume. Era dra­gostea și pasiunea cu care s-a apucat de treabă, dragostea și­­­ pasiunea pe care a insuflat-o și al subordonaților săi. îl Locțiitorul politic al comandan­­­­tului unității spune despre capi­­­­tanul Săuleanu : „Am mare în­­­­credere în acest ofițer , se ocupă mult de educația politică a sub­­­­­ordonaților“. Să vedem bilanțul unui an de instrucție în această subunitate Cînd a luat comanda bateriei, un singur militar avea semnul de militar , de frunte. Acum sînt a­­proape o treime din întregul efectiv. Au crescut în acest timp sergenți capabili și cu experiență. Tătarui Carol, Petrișor Anghel, Miu Gheorghe sînt cîțiva dintre cei mai buni. Primul este recun­oscut ca fiind comandantul de grupă cu cea mai bună experiență în munca individuală cu omul. Din grupa sa nici un militar n-a comis abateri în tot decursul anului de instruc­ție. Sergentul Petrișor Anghel este plin de inițiativă, meticulos, per­severant, nu se lasă pînă nu în­deplinește ce și-a propus. Ser­gentul Miu Gheorghe, șeful apa­ratului central, este recunoscut ca­­ sergentul „literă de regulament“.­­ Fața subunității s-a schimbat de­­­ asemenea în mod radical. Ordinea­­ interioară, ordinea gospodărească­­ î vorbesc despre oameni care înțe­­­­leg cum se cuvine să-și facă da­ ii­toria. Dar succesele de seamă sînt și pe linia pregătirii de luptă. De la X „nesatisfăcător“ la „bine“ și chiar X la „foarte bine“ — este într-ade­­­­văr un salt remarcabil, într-un ji timp atît de scurt. Despre mulți­­ din subordonații săi se pot spune , azi lucruri deosebite. Fiecare din el a împrumutat cîte ceva din personalitatea și caracterul coman­­­îiîi a­ dantului bateriei. Hotărîrea sa ne­­­­strămutată de a duce subunitatea­­ la izbîndă e specifică azi tuturor­­ militarilor din baterie. Soldații :i Mihalache Gheorghe, Pop Gheor­­­­ghe, Popescu Aurelian, Oprea Ni­ Ni­colae și mulți alții au demonstrat și prin rezultatele lor acest fapt. jj . " « * i­ Cînd ne-am despărțit, l-am în­­­j­­rebat pe căpitanul Săuleanu Stan •­­ — Mai țineți să vă reîntoarceți­­­ la vechea subunitate ? g —• Nici nu mă gîndesc. Oamenii îi sînt la fel de buni peste tot. Dacă ii pornești cu hotărîre, oriunde munci cu aceleași rezultate ! poțin­ Maior N. GHIORMA ii a A2 AS A3 fssi ^ 5= 2 Ç3Z& 5=« Äi Ärf S« ÄSS ÄS 5S ii CORESPONDENȚII NE TRANSMIT! + In ultimul timp, în unitatea noastră, numărul militarilor de frunte a crescut cu încă 45. Printre cei care au fost declarați militari de frunte, in urma examenelor ce au avut loc, sunt soldații Oprișan Cornel, Voia Nicolae, Almășan Nicolae, sol­dații fruntași Sereș Ștefan, Foriș Emeric, Poară Ilie, caporalul Chiri­­țescu Ioan și alții. Exemplul lor constituie un imbold în muncă și pentru ceilalți militari din unitate. (Căpitan N. MOHORA). Atelierul condus de căpitanul Burtan Florea, comunist, și-a îndepli­nit sarcinile ce-i reveneau pe ultima perioadă de timp în proporție de 153,5 la sută. Pentru rezultatele bune obținute, atelierul a fost declarat frun­­taș pe unitate. De asemenea, brigada „23 August“, condusă de tovarășul Mitriu P. și-a îndeplinit planul de producție în proporție de 145,3 la sută, realizînd totodată economii în valoare de peste 13.000 lei. (Căpitan F. ISTODE). tot In unitatea noastră a avut loc de curînd o seară literară cu tema : ,,Trecutul glorios de luptă al poporu­lui nostru oglindit In poeziile lui Eminescu, Coșbuc și Alecsandri". La reușita serii literare și-au adus contribuția locotenentul Sava Valeriu, secretarul organizației de bază U.T.M., angajatele civile Bonda, Elena și Burs­suc Lăcrămioara. (Locotenent major M. POMPARÂU).

Next