Apărarea Patriei, august 1962 (Anul 18, nr. 181-206)

1962-08-01 / nr. 181

Pentru patria noastră, Republica Populară Romînâ ! SAPARAREA MMI ! Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XVIII Nr. 1S1 (4954) Miercuri 1 august 1962 j 4 PAGINI — 20 BANI imn unui! mmm ll!ll­l­lllll iSÖSlțnî î I o** III ■! IIIIIIIMI »■ ............■ IIMWIMII... I ■ III III ■ III wTljm MIM UIUM...I ||||l||»ll| I O condiție importantă a succesului în luptă Ducerea luptei în ritm rapid impune cunoașterea amănunțită și exactă a inamicului. In această direcție distingem două laturi principale, legate inseparabil una de alta : culegerea informa­țiilor și interpretarea lor. Am­bele presupun o cunoaștere te­meinică a organizării și a princi­piilor de ducere a acțiunilor de luptă ale inamicului. Problemele ce se pun în legă­tură cu cunoașterea inamicului pe cîmpul de luptă sînt foarte numeroase și în mod firesc se pune întrebarea : ce trebuie să se cunoască în primul rînd despre acesta ? După cum se știe, în lupta mo­dernă principalul mijloc de foc îl constituie arma racheto-nu­­cleară. Deci în primul rînd este necesară cunoașterea mijloacelor de atac nuclear ale inamicului. Aceasta constituie obiectivul principal al cercetării, aceasta trebuie să preocupe în cea mai mare măsură pe comandanții de toate treptele. S-ar putea obiecta că sarcina arătată depășește posibilitățile sub­unităților și că la urma urmei, chiar dacă ar a­­fla locul unde sînt amplasate mijloacele men­ționate, coman­dantul de sub­unitate tot nu ar avea cum să intervină pentru nimicirea lor. O asemenea concepție ar fi pro­fund greșită. Desigur că cerceta­rea mijloacelor de atac nuclear este organizată de eșaloanele su­perioare care dispun de tot ce trebuie pentru a executa o ase­menea misiune. Asta nu înseamnă însă că subunitățile nu pot să-și aducă și ele contribuția lor. Să ne imaginăm că pe timpul duce­rii luptei în adâncimea apărării, o companie a pătruns mult în dispozitivul inamic. De pe locul unde se află, comandantul com­paniei poate să observe cum dintr-o acoperire situată la cîți­­va kilometri de el a ieșit o ma­șină de luptă purtătoare a unei rampe de lansat rachete, care se deplasează spre o anumită lo­calitate. Comandantul companiei va trebui să raporteze imediat a­­ceastă informație, dacă are posi­bilitate chiar direct statului ma­jor al marii unități. Intr-o altă situație care s-ar pu­tea­ ivi, un detașament înaintat, alcătuit dintr-o subunitate de tancuri, avînd ca desant pe tancuri o subunitate de infante­rie, folosind cu dibăcie golurile în dispozitivul inamic, a pătruns în adâncimea apărării acestuia. Datorită înaintării sale rapide, detașamentul ajunge în apropie­rea unei poziții de tragere a unei baterii de rachete inamice. Ce trebuie să facă ? „Să raporteze situația și să-și continue înain­tarea conform misiunii primite", s-ar putea să se răspundă. Solu­ția este cu totul greșită ! Intr-o asemenea împrejurare, subunita­tea respectivă trebuie să atace și să nimicească bateria de rachete descoperită. Exemplele date subliniază ideea că in ceea ce privește mijloacele de atac nuclear inamice, orice informație cât de neînsemnată ar părea, trebuie transmisă imediat eșalonului superior, iar atunci când există posibilitatea, mij­loacele de atac nuclear inamice descoperite să fie nimicite ime­diat. Pentru ca subunitățile să poată îndeplini asemenea misiuni este necesar însă ca ele să cunoască mijloacele de atac nuclear ale inamicului, în special pe cele tactice, și nu numai sub aspect tehnic, ci și al întrebuințării lor. In acest scop, ar fi foarte indi­cat ca în exercițiile tactice, în a­­plicații, să se introducă și mo­mente legate tocmai de folosirea acestora. Așa, de exemplu, într-o aplicație cu batalionul întrebuin­țat ca desant aerian se poate da comandantului de batalion o in­formație din care să rezulte că intr-un anumit loc se află unul din elementele de dispozitiv ale unei subunități de rachete inami­ce, cerîndu-i-se să stabilească amplasarea probabilă a celorlalte. Unui comandant de pluton sau de companie i se poate crea o si­tuație din care să rezulte că a „vă­zut“ în deplasare un anumit nu­măr de mașini purtătoare­­ de rampe pentru lansarea rachetelor și să se ceară să precizeze valoa­rea subunităților respective.­­ Pentru a se ajunge la o con­cluzie reală asupra inamicului este necesar ca informațiile să fie jost interpretate. Intr-o aplicație, avînd ca su­biect lupta ofensivă, un batalion trecuse la urmărirea adversaru­lui, deplasindu-se în coloană pe un anumit itinerar. La un mo­ment dat, comandantul batalio­nului a primit informația că iti­nerarul respectiv este barat de „inamic". Din această informație coman­dantul menționat a tras conclu­zia că adversarul barează comu­nicația cu forțe importante pen­tru a cîștiga timpul necesar re­tragerii forțelor lui principale. In consecință a hotărît să zdrobească rapid acest „dop“, atacînd cu tot batalionul, frontal și în ambele flancuri. Concluzia comandantului de batalion despre justă în anumite „inamic" a fost privințe. Era adevărat că adversarul voia să ciștige timp. Era adevărat că in acest scop destinase anumite for­țe care să bareze comunicația. Dar care putea să fie valoarea acestor forțe ? Asupra acestei probleme comandantul de bata­lion s-a pripit să tragă conclu­zia că sînt „forțe importante“. Dacă ar fi analizat dimensi­unile poziției ocupate de „inamic“ și-ar fi dat seama că „forțele im­portante“ sînt de fapt de valoa­rea unui pluton. In dorința de a nu da timp „inamicului", comandantul bata­lionului, care nu a interpretat fost Colonel TRAIAN GROZEA ( Continuare în pag. 3-a ) PROBLEME DE TACTICĂ fn numărul de azi PE TEME DE PEDA­GOGIE MILITARĂ — Locotenent - colonel medic Gh. Găitan : Despre bazele psiho­­fiziologice ale instru­irii (pag. 2-a), Privind grija față de om — Scrisori din or­ganizațiile de partid (pag. 3-a). Hlil II IIIH Mecanici conductori ele clasa îndemn spre rezultate și mai bune s-au ocupat de pre­ succese în ridica­­gătirea lor. In a­­rea calificării­celași timp, ele constituie un în­demn pentru no. Locotenent-colonel 1 SUCN­ In unitatea „N“ a avut loc de curînd un eveniment im­portant : în fața tuturor militarilor din unitate, locote­­nent-colonelul Ni­­colae Popescu a în­mînat insignele de mecanic conductor clasa a 2-a celor care au reușit la examenul și practic­ teoretic Printr­e aceștia se numără caporalii Gh. Anton, Gh. Irimia, Gh. Țe­­nea și N. Zachia care au condus tancul la exercițiul pentru obținerea brevetu­lui de clasa a 2-a într-un timp mai scurt cu 7 minute decît cel prevăzut în baremul pentru foarte bine. In prezent, toți mecanicii conduc­tori din subunitate sînt specialiști de clasă ; peste 60 la sută au brevetul de mecanic conductor clasa a 2-a. Aces­te rezultate sînt o răsplată binemeri­tată a muncii meca­nicilor conductori, precum și a co­mandanților care L /W w 1­­ • _ (l­a înălțime Traseul, prevăzut cu multe obstacole naturale si clare, nu a arti fi­putut împiedica pe elevii din plutonul co­mandat de locote­nentul G. Ștefan să obțină, la recentul examen pentru cu­cerirea insignei și brevetului de me­canic conductor de clasă, rezultate din­tre cele mai bune. Elevii sergenți Gh Filip, C. Ciocea, V. Ștefănuț și alții s-au evidențiat în mod deosebit. „La înălțime“ — cum obișnuim noi să spunem — a fost însă elevul sergent­­major C. Pintilie. El a condus ireproșa­bil mașina de luptă și într-un timp cu mult mai scurt de­cît cel prevăzut de baremul pentru „foarte bine" Elev sergent I. PETCl Sergentul Ioan Șovăială a primit o nouă misiune. Peste cî­­teva momente, el se va afla sub apă, unde va controla starea chi­lei unei nave Tovarășul său de echipă, soldat-fruntaș Nichifor Pe­­ruhin, îl ajută la echipare.­­Foto : Al. Minai! Atmosfera vibrează de zgomot de motoare. Mai e puțin pină la ieșirea în larg. Marinarii verifi­că cu grijă mecanisme­le, armamentul. Să facem cunoștință cu cîțiva marinari de pe navele din acest divizion, Iată-i, de pildă, pe șefii motoriști, caporalii Nico­­lae Șerban și Ivanov Maftei. Echipați cum sînt par mai degrabă tanchiști decît marinari. Sin­gura deosebire, ei își strunesc sutele de cai putere pe întinsul învol­burat al mării, motoriștii ascultă acum atent vuietul motoarelor, drept că nu li s-a întîm­­­­plat vreodată să aibă vreo defecțiune. Conștiința lor de comuniști însă ii în­deamnă să fie întotdea­una prevăzători. De a­­ceea, împreună cu cei­lalți motoriști, verifică încă o dată sistemele de alimentare, răcire și de ungere, precum și­­ cele­lalte agregate, știind că de buna funcționare a motoarelor depinde, în­tr-o măsură hotărîtoare, îndeplinirea misiunii de luptă. La una din mitraliere se află caporalul Mihai Presadă. El e cunoscut pe întregul divizion ca unul dintre mitraliorii care întotdeauna a în­deplinit condițiile de tra­gere cu rezultate bune și foarte bune. Acum, ca și cu prilejul altor ieșiri în larg, mitraliera se află în perfectă stare de funcționare. Și iată-l acum și pe comandantul secției de nave, locotenentul-major Nicolae Pavel. Este un ofițer tînăr, care, așa cum spunea comandan­tul divizionului, a par­curs drumul măiestriei marinărești pas cu pas, dar sigur și temeinic. El este în același timp se­cretar al comitetului or­ganizației de bază U.T.M. în subunitatea care fost distinsă anul tre­a­cut cu „Steagul Ro­șu“ al C.C. al U.T.M. Nă­zuința sa și a subordo­naților săi, ca și a tutu­ror marinarilor din a­­ceastă unitate de nave, este ca și în acest an să ridice pregătirea de luptă și politică la un înalt nivel și să dobîndească — pentru a 4-a oară — prețiosul trofeu. ...Cină soarele a în­ceput să se­ ivească la o­­rizont, navele erau­ de­parte de țărm. Coman­dantul divizionului reca­pitulează în minte încă o dată hotărîrea luată, supraveghează marșul în formație, verifică­­ men­ținerea legăturilor intre nave și între divizion și aviație. Navele înaintea­ză cu viteză, între cer și apă, pe căi trasate doar pe hartă. Divizionul are misiunea de a executa, in cooperare cu aviația, căutarea și „atacul“ asu­pra unei­­ formații a ad­versarului într-un raion probabil. Dar nu numai comandantul divizionului se gîndește la misiune în acest moment, ci toți ceilalți ofițeri coman­danți de nave, subofițeri și militari în termen. Fiecare om se simte răs­punzător pentru execu­tarea misiunii primite La bază s-au luat toate măsurile pentru desfășu­rarea cu succes a acțiu­nii. Tot în acest scop a avut loc un instructaj cu organele conducătoare de partid și de U.T.M., un schimb de experiență cu fruntașii în pregătirea de luptă și politică, a a­­părut un număr nou al gazetei de perete, s-a scos o foaie de luptă etc. Acum totul depinde de conștiința și simțul răs­punderii personale a fie­cărui marinar. ...Deodată „Șoimul“ — aviația — comunică po­ziția formației adverse și componența ei. Navele se îndreaptă spre punc­tul anunțat. La scurt timp, stațiile de radiolo­­cație de la bordul nave­lor descoperă și ele țin­ta. Se ia drumul de a­­propiere de adversar. Torpilorii așteaptă la posturile lor încordați­­ ora „C“. Formația ad­versarului, „lovită" de „a­­tacul“ rapid al aviației este surprinsă și de­­ a­tacul vijelios al navelor. Divizionul își îndreaptă toate eforturile spre țin­ta principală a adversa­rului. Nava comandant, comandată de locotenen­­tul-major Mihai Uța, se află pe mediana jerbei de torpile. Cînd coman­dantul divizionului a dat ordinul „lansați“, jerba de torpile a pornit prin adîncuri, lovind cu pre­cizie ținta. După această lovitură rapidă și bine executată, divizionul de nave dis­pare în viteză, dincolo de orizont, îndreptîndu-se spre bază. Meritul este al tuturor marinarilor. Printre ei se numără și soldatul-fruntaș Gh. Purcea. E un simplu tor­pilor. Dar s-a pregătit la fel ca toți ceilalți în vederea acțiunii. Și el ca și ceilalți mari­nari și-a legat gîndu­­rile, năzuințele, de viața și prestigiul navei pe care este ambarcat, de unitatea din care face parte. Pentru el, această acțiune pe mare a con­stituit o ultimă verifica­re, cînd propria sa con­știință i-a spus : „Da, a­­cum ești demn să intri în rîndurile organizației revoluționare a tineretu­lui muncitor". Cu adîncă emoție, el și-a completat adeziunea de primire în U.T.M. Căpitan R. 3 ȘT. NEAGU PE CĂI TRASATE DOAR PE HARTĂ 5 A AV* ' A A A 5«! * K»«>X» In laboratorul de bazele radio­­­tehnicii, sub în­drumarea căpita­nului inginer An­­drei Ciontu, elevii caporali Teodor Marotineanu Gh. Șerban stu­di­diază montajele oscilatoare (Foto : Șt. Ionescu Năzuințe împlinite (Prin telefon). — Organizarea întrecerii socialiste, pe obiective concrete, cu o evidență precisă și la zi a înde­plinirii angajamentelor luate, munca susținută de educare și mobilizare a militarilor, instruirea lor temeinică, au dus la creșterea numărului militarilor și a subunităților de frunte. Astfel, în unitatea în care muncește maiorul P. Naghi, după recentele verificări ce au avut loc, 19 gru­pe au obținut titlul de „Subunitate de frunte­“. Acest titlu a fost cucerit de toate gru­­­­­­­pele din școala de gradați, care și-au îndeplinit cu cinste anga­jamentele luate. Cel mai rapid sporește însă nu­mărul militarilor de frunte. Pînă în prezent, pe unitate, peste 56 la sută din ostași sînt purtători ai insignei „Militar de frunte" Și rîndurile lor cresc aproape în fiecare zi. Căpitan C. DOBINDA Peste plan, 55.572.000 lei economii Muncitorii, inginerii și tehnicienii din întreprin­derile industriale care aparțin de Ministerul In­dustriei Petrolului și Chimiei au realizat în primul semestru al anului, la întreaga producție marfă, economii peste plan în valoare de 55.572.000 lei. Acest succes este rezultatul preocupării chimiș­­tilor și petroliștilor de a utiliza mai bine capaci­tățile de producție și a gospodări cit mai chibzuit materiile prime și auxiliare. In acest fel, pe lângă depășirea planului de producție, ei au redus chel­tuielile d­e fabricație la numeroase produse. (Agerpres) Prin mai buna gospodărire a materiei prime BRASOV, 31 resp. Anervres). — Co- Consecvenți în apli­carea inițiativei pri­vind mai buna gospo­dărire a materiei pri­me, constructorii de rulmenți din Brașov au economisit, de la Începutul anului și până acum, 125 de tone de metal. Mun­citorii din sectorul forje, de exemplu, au prelucrat din aceeași cantitate primă cu de materie 300.000 de rulmenți mai mult, iar muncitorii din celelalte sectoare ale uzinei au economisit o cantitate de mate­rie primă din care au lucrat 3 zile pe lună. A A** AV A « AV~fAV A AV A­A 5A AVA AI* 3A«33A ÎS#AV A­V* AV AV 3A**3A«3Aîms0A A A A33 AV 3 Pentru uzul casnic BAIA MARE, 31 < Coresp. A­gerpres).­­ Zilele acestea, colectivul între­prinderii „1 Sep­tembrie“ din Satu-Mare a fa­bricat cea de-a 500.000-a mași­nă de gătit cu gaze lichefiate.’ Reutilată și mo­dernizată în anii puterii popu­lare, berea întreprin­„1 Sep­tembrie“ a de­venit cunoscută în întreaga țară pentru calitatea produselor sale. La creșterea pre­stigiului între­prinderii a con­tribuit acțiunea larg desfășurată de colectivul de aici pentru per­fecționarea con­tinuă a produ­selor. „Noi, aici, fa Fain grîu ! Numai privește ce boabe mari. Și cîtu-i­­ de curat !... Cu pălăria de paie dată pe ceafă, cu chipul luminat de bucurie, colectivistul Dionisie Purea își vîrîse mîinile într-u­­nul din sacii pe care tocmai îi lepădaseră combinele , și pri­vea la boabele aurii care i se strecurau printre degete. Mă aflam pe dealurile line de la marginea satului Cristur, regiunea Hunedoara. Sosisem tocmai în momentul cînd co­lectiviștii erau pe punctul de a termina recoltatul griului. Din lanul de grîu de 195 de ha al colectiviștilor din Cristur mai rămăsese doar o fâșie îngustă și lungă din care două combi­ne, uruind, mușcau cu lăcomie. — Vrem să terminăm azi — îmi spuse Ioan Peter, președin­tele gospodăriei, voind parcă să justifice febrilitatea cu care lucrau colectiviștii. Oamenii îs nerăbdători să­­ afle cît am a­­tins. Numai că mă tem că n-o să terminăm azi, că, uite, deja a început să se însereze. Era o nerăbdare justificată. Anul acesta, mai mult decît în alți ani, colectiviștii din Cris­­tu’r au avut posibilitatea să-și lucreze ogoarele după cele mai avansate metode agrotehnice. Pentru prima oară, după cîțiva ani de experimentare, au­­ se­mănat pe cele 195 de ha șase soiuri de grîu care s-au dovedit cele mai productive pentru pă­mânturile lor. Pe urmă, de mare folos le-au fost sfaturile Inginerului agronom venit anul trecut în gospodăria lor începuse să se însereze. Cele două combine au sosit, din nou la capătul miriștii. S-au oprit, una în spatele celeilalte. De pe tractorul primei combine a să­rit un tînăr scund, bine legat, cu fața și mîinile pîrlite de soare. ’ Ce-i, Gheorghiță ? — Tovarășe președinte, cei de pe combine zic să ne oprim aci. Se tem că o să culcăm griul. Dar cum să-l culcăm? Doar nu-i prima dată cînd lu­crez la lumina farurilor. Numai două drumuri mai avem de făcut. Intr-o jumătate de oră sîntem gata. Au coborît de pe combine și ceilalți. După o discuție scurtă, s-a hotărît : recoltatul con­tinuă Asta-i Gheorghe mi-a spus președintele. E F urcă, de aici, din sat. In timp ce era la cătănie a învățat să conducă tractorul. Cînd’a venit în sat, să nu-l mai cunoaștem. S-a schimbat mult dintr-un băiat molîu, cum era, a devenit , ener­gic.­­ Spirt, nu alta. Lucrează la S.M.T. Orăștie, și-n fiecare an cere să fie’ trimis la noi, în gospodărie. Bun băiat. Poți să ai toată nădejdea în el. Se înserase bine de tot. De acolo, de pe dealurile de dea­supra Cristurului, la cîțiva ki­lometri, se vedeau pîlpîind în văzduh, ca vii, focurile Hune­doarei . Acolo se face fonta ! Iar noi, aici, facem pita ! Intre timp, cele două combi­ne au terminat de strîns și ul­tima brazdă de grîu. Colectiviș­tii au descărcat repede sacii de pe ele și i-au suit pe cîntar, adunînd­ u-se cu toții în jurul lui, nerăbdători. — 380 de kilograme, spuse tînăra de la cîntar, apropiind de bara gradată lumina unui felinar. — Care-i totalul ?, o întrebă președintele. — Stați puțin, să adun, răs­punse tînăra. Oamenii se fpiră în jur, ne­răbdători. — Dă-mi mie, că prea miști încet, îi spuse președin­te rele. Și, luînd carnetul și cre­ionul din mina fetei, începu să adune — 393.900 kg, spuse președin­tele după ce termină de’ adu­nat. Asta face... Și iar începu să socotească. Asta face, conti­nuă el, tocmai 2.020 kg la ha. — I-am luat pe cei din Sîn­­tuhalm. 5 La Hunedoara pâlpâirile focu­rilor deveniră mai vii. Acolo, în clipa aceea, se elabora o nouă șaxj­ă. Tot în clipa aceea co­lectiviștii di­n Cristur termina­seră de strîns cea mai bogată recoltă de grîu din cei șapte ani de cînd muncesc în comun. C. DIACONU­ : „flota COLECTIVIȘTII DIN CRISTUR „Arătură ca la carte“ pare să le spună brigadierul Gheorghe Mato din G.AC. „înfrățirea“, comuna Recaș, regiunea Banat, colectivis­tului Emeric Drăg și tractoristului Pavel Măcinică. (Foto : Agerpres) V­A A­A 3AVAV A kf

Next