Apărarea Patriei, septembrie 1962 (Anul 18, nr. 207-232)

1962-09-01 / nr. 207

V ­ , s et IN IKAJUA UNI V WOLl AKA »\\r­V ”M­ EMINESCU“ iA [UNK]i Pentru patria noastră, Republica Populară Romîna I­MPARAREA PATRIEI in Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XVIII Nr 207 (4980) Sîmbătă 1 septembrie 1962 .4 PAGINI — 20 BANI Pe cimpui de luptă se cere in primul rind spirit creator In cadrul unei aplicații tactice, batalionul de tancuri comandat de maiorul Gheorghe Glodeanu a primit misiunea să atace pe o direcție unde adversarul avea pregătită o apărare adinc eșalo­nată. Maiorul Glodeanu a hotă­­rît să atace într-un dispozitiv pe două eșaloane. Subunitățile s-au desfășurat în timp scurt pe ali­niamentul ordonat, au acționat prompt și au combinat, cores­punzător situației, focul cu o miș­care rapidă. La un moment dat însă înaintarea companiei coman­date de locotenentul N­­lias a fost oprită de un foc puternic tras de undeva din flancul drept al subunității. Ce se întîmplase de fapt ? Inițial, locotenentul K­as și-a desfășurat subunitatea pe un front corespunzător. Dar, după începerea ofensivei, el și-a îngră­mădit mașinile de luptă pe un front îngust, ceea ce a creat între subunități un interval prea mare, care practic nu putea fi acoperit un foc , drept că regulamentul pre­vede pentru fiecare subunitate un front minim și unul maxim. Dar, ținînd seama­­ de limitele fixate prin regulament, fiecare coman­dant trebuie să fixeze frontul pe care se desfășoară subunitatea respectivă în funcție de condițiile concrete ale situației. Locotenen­tul Ilaș și-a ales un front minim (permis de regulament) pentru a concentra — spunea el — în mîna lui întreaga putere de foc a sub­unității și a interveni acolo unde este nevoie. Dar în luarea aces­tei hotarîri, ofițerul nu a ținut seama de două cerințe esențiale. El a uitat că îngrămădirea sub­unității pe un spațiu res­trîns poate duce la scoaterea ei din luptă printr-o singură lovitură nucleară a adversarului. De ase­­menea a pierdut din vedere că desfășurarea subunității pe un front îngust, deși­­ ușurează con­ducerea, totuși oferă adversarului un spațiu prea mare, pe care acesta poate să-l folosească pen­tru diferite manevre. Sesizînd greșeala subunității atacatoare, adversarul și-a retras pe neobserva­te o parte însemnată a forțelor și mijloacelor tocmai printr-un asemenea interval nebătut cu foc și a ocupat undeva, în adîncime, o poziție dominantă. Locotenentul Ilaș, neobservînd manevra­­ adversarului și fiind convins că a nimicit toate rezis­tențele de pe limita dinainte­a apărării, a continuat înaintarea fără grijă în adîncimea dispoziti­vului „inamic". Ofițerul cunoștea bine procedeele de luptă ale ad­versarului și știa că subunitățile lui sînt eșalonate în adîncime la anumite distanțe unele de altele. De aici, comandantul a tras con­cluzia că alte rezistențe (mai se­rioase) vor fi întîlnite numai după cîțiva kilometri. Dar tocmai cînd nu se aștepta, adversarul a executat un puternic contraatac din flanc cu subunitățile retrase din fața dispozitivului­ său de apărare Contraatacul a găsit compania într-un dispozitiv care nu-i per­mitea să desfășoare cu succes lupta. Mai mult, unele plutoane nu se puteau sprijini cu foc între ele din cauza configurației tere­nului. Contraatacul a fost respins totuși, dar numai după inter­venția batalionului care a fost nevoit să introducă în luptă com­pania comandată de căpitanul Enge- Avînd note, subunitatea „pierderi“ însem­locotenentului Ilaș a fost trecută în eșalonul doi. Iată, așadar, că aplicarea în practică a unor prescripțiuni re­gulamentare în mod șablonist, fără să țină seama de teren, de loc, de timp, de activitatea ad­versarului, îl poate duce pe co­mandant la greșeli grave. Preve­derea și inițiativa în luptă, orien­tarea rapidă a comandantului într-o situație sau alta, îl ajută să ia operativ măsurile cele mai juste și eficiente. In aplicația la care ne referim, statul major al unității care a organizat-o a creat unele situații mult deosebite de cele întîlnite în alte aplicații precedente. In­troducerea unor elemente noi în comparație cu alte aplicații, unde adversarul era dispus aproape întotdeauna la aceleași distanțe și intervale, a făcut ca ofițerii să tragă o serie de învățăminte prețioase. De pildă, după respingerea con­traatacului, subunitățile ataca­toare au acționat la fel ca în apli­cații anterioare, neținînd seama de situația concretă, de configurația terenului. Ele au continuat înain­tarea în coloană de marș, situația arăta că acest lucru deși nu este indicat. Dacă s-ar fi făcut o analiză mai atentă a situației s-ar fi ajuns la concluzia că un aseme­nea dispozitiv este dezavantajos pentru subunitățile atacatoare. In cazul la care ne referim, „inamicul“ dispunea de cîteva puncte de sprijin eșalonate în a­­dîncime la distanțe relativ mici. Deoarece acestea trebuiau atacate în dispozitiv de luptă, adoptarea dispozitivului de marș era de na­tură să producă întîrzieri. De a­­semenea, nu s-au analizat posi­bilitățile inamicului de a folosi perdele de sprijin din adîncime pentru a executa contraatacuri. Dacă s-ar fi luat în considerare aceste elemente, fără îndoială că s-ar fi adoptat un dispozitiv pre­mergător de luptă, Adversarul a profitat de gre­șeala atacatorilor și a executat un nou contraatac, neașteptat, de această dată în flancul altei sub­unități. Deși subunitatea căpita­nului Ion Savu s-a desfășurat într-un timp foarte scurt, „ina­micul" avea o poziție mai bună și nu putea fi respins numai cu forțele acestei subunități. Se pu­nea deci problema ca subunitatea locotenentului Ilaș din eșalonul doi să sprijine cu foc respinge­rea contraatacului. Dar, după tre­cerea ei în eșalonul doi, subuni­tatea nu s-a pus repede în ordine și n-a fost în măsură să inter­vină la timp și eficace pentru respingerea contraatacului. Locotenentul Ilaș nu s-a grăbit fiindcă era convins că — după cum s-a întîmplat în alte aplica­ții — adversarul nu va avea cu ce să contraatace așa repede. El nu a ținut seama de o obligație esențială a comandantului și anu­me aceea că subunitatea pe care o comandă, fie că se găsește în eșalonul întîi, fie în eșalonul doi, trebuie să fie gata oricînd pentru a fi introdusă în luptă acolo unde și cînd impune situația tactică. La forțarea unui rîu, căpitanul Ștefan Enge a dat dovadă de o bună orientare tactică. El a folo­­sit cu multă pricepere configura­ția terenului și a ocupat repede și prin surprindere o bună pozi­ție de tragere pentru sprijinirea forțării cursului de apă de că­tre celelalte subunități. Căpita­nul Enge trebuia ca după în­deplinirea acestei misiuni să treacă și el cursul de apă cu­ ­.Continuare în pag. 3-a, Vor deveni buni instructori Cei mai buni radiotelegrafiști din cîteva subunități se instruiesc în aceste zile pentru a deveni ins­tructori. Printre ostașii de aci în­­tîlnim pe soldații S. Lazăr, A. Scu­­rei, M. Ichim și alți operatori de clasă, deținători ai insignei „Mi­litar de frunte“. Pasiune în însușirea cunoștințe­lor necesare unui viitor gradat, in­teresul pentru formarea deprinde­rilor practice de comandă și meto­dice de instruire, iată ce este ca­racteristic în munca tuturor mili­tarilor. Căpitanul P. Ilie și ceilalți ofițeri dau asigurări că toți osta­șii pe care îi pregătesc vor deveni instructori de nădejde în subuni­tățile de radiolocație. Locotenent-colonel GH BUTUCARU C Viitori comandanți de grupă, soldații Gh. Tiron, Roman Rusu, Gh. Gafița și Ion Cru­­ceanu, militari de frunte, își însușesc cu perseverență cu­noștințe temeinice pe care apoi învață să le aplice în practică. Iată-i executîn­d pre­gătirea stației de radio pentru lucru, în timpul unei ore de instrucție de specialitate (Foto : Al. Mihai: Angajamentul a fost îndeplinit Militarii unității noastre au îndeplinit în în­tregime angajamentul luat la conferința de partid pe marea unitate. Recent, numărul mili­tarilor de frunte a crescut cu încă 40, ajungînd la 04 la sută. In același timp au obținut titlul de „Subunitate de frunte“ încă 18 grupe și plutoa­ne. Printre acestea se numără și plutoanele co­mandate de căpitanul Ioan Mocrea și de locote­­nenții­ majori Gh. Grecu, Ion Cigoianu, Gh. Crai, precum și plutonul comandat de locotenentul­­major V. Grăjdan. Printre noile subunități de frunte se numără și plutonul comandat de locotenentul-major Gh. Sulcă din școala de gradați. In acest fel, în pre­zent, toate plutoanele din școala de gradați sînt subunități de frunte. Dintre grupele care au cucerit înaltul titlu ci­tăm pe cele comandate de caporalii I. Crișan, I. Vodă, A. Neamțu si I. Cojan. Maior V. PAL Cu zece zile înainte de termen Cu prilejul de­plasării în unitatea unde muncește ma­­­iorul Titus Brîndu­­șoiu, militarii din colectivul atelierului mobil de reparații armament al cărui șef este locotenen­­tul-major George Sonea s-au angajat să-și îndeplinească planul de muncă lu­nar cu 10 zile îna­inte de termenul fi­xat, dînd lucrări de bună calitate. Mi­litarii din acest atelier au reușit să traducă în fapt angaj­amentul luat, realizînd în același timp o depășire de plan de 115 la sută. La îndeplinirea a­­c­estui an­ga­j­ament, o însemnată contri­buție au adus-o mai­strul armurier plu­tonier Damian loan și soldatul Sălășan loan, membri de partid, precum și u­­temiștii soldați­ frun­­tași Sivac loan, Baer Mihai și Suciu Io­sif. La executarea re­parațiilor la arma­mentul de infante­rie și artilerie au fost folosite o serie de piese recondițio­nate, fapt ce a dus la economisirea de materiale Căpitan ST. BAȘTA Printre subuni­tățile care au ob­ținut rezultate bune în procesul de pregătire de luptă și politică se numără și plu­tonul de aruncă­toare de mine al cărui comandant este locotenentul­­major C. Florea. 75 la sută din personalul plu­tonului sînt mi­litari de frunte. Clișeul îi înfăți­șează pe milita­rii din acest plu­ton la un exer­cițiu tactic în teren. (Foto : Șt. Ionescu) H In gardă, ostași temeinic pregătiți îndeplinirea cu bune rezultate a serviciului de gardă de către sub­ordonați a fost întotdeauna o pre­ocupare a locotenentului-major Gh. Popa. Deși militarii din aceas­tă subunitate au executat de mul­te ori astfel de misiuni, ofițerul a­­cordă o deosebită atenție pregăti­rii celor care urmează să intre în gardă. Un loc important în cadrul acestor pregătiri îl ocupă activită­țile cultural-educative, menite să contribuie la ridicarea conștiinței politice a militarilor, a spiritului de vigilență și răspunderii per­sonale pentru paza și apărarea postului încredințat. Comandan­tul subunității le-a povestit recent militarilor întîmplările descrise în anumite cărți de­ literatură bele­tristică, cărți care îndeamnă la vigilență și­­ neînfricare, îndrumat de comandantul subunității, ser­gentul A. Badea, agitator, a ținut cîteva convorbiri cu militarii pe teme ca : „îndeplinirea serviciului de gardă — misiune de onoare“, „Să respectăm cerințele jurămîn­­tului militar“ și altele. Pe lîngă pregătirea propriu-zisă a gărzii, aceste activități au con­tribuit la îndeplinirea cu succes de către militari a misiunii de luptă încredințate. Șeful gărzii, locote­­nentul-major M. Dumitru, a avut numai cuvinte de laudă despre a­­cești militari Căpitan N. MATES Un examen trecut cu succes Marea era calmă, cînd navele cu viteză mărită ieșeau din port în­­dreptîndu-se spre raionul pregă­tirii de luptă. Pentru unii marinari era un marș obișnuit, pentru alții însă el constituia un eveniment deose­bit: înlocuitorii mitraliorilor, mo­­toriștii de la nave în cadrul ce­lei de-a 2-a specialități — vor executa practic trageri asupra țintei navale. Emoția acestora era deci ușor de înțeles. Dar iată că este descoperită țin­ta navală. N-au trecut decit cîte­­va secunde de la darea comenzii — timp în care soldatul-fruntaș Gh. Repeziș a executat perfect o­­chirea — și au și pornit primele serii. „Foarte bine, continuă așa !“ -- a exclamat caporalul Dinu­ I Dinu, mitraliorul navei, care se ?) Corespondență trimisă în cadrul concursului nostru pen­tru cea mai bună informație militară afla în apropierea postului de luptă. Și într-adevăr motoristul a tras foarte bine. A avut o încadrare ca și cum ar fi fost un veritabil mi­­tralior. Pe timpul tragerii au ieșit la iveală și alte calități ale sale. Deși a tras real pentru prima dată, a dovedit mult calm, stă­­pînire de sine și o bună orien­tare. Pentru acest rezultat el a fost felicitat de comandantul de navă. Rezultate bune au dobîndit și alți militari motoriști, printre care cităm pe caporalul Nicolae Nițu, soldatul­ fruntaș Mihai Ganea, sol­datul­ fruntaș Stelian Irimia. Rezultatele­ tragerii au dovedit că înlocuitorii mitraliorilor și-au însușit bine cea de-a 2-a specia­litate. In această direcție, un aju­tor substanțial au primit atît din partea specialistului cu artileria al unității cît și din partea mi­traliorilor de la nave Locotenent-major N. PAVEL A început recoltarea porumbului din soiurile timpurii Gospodăriile agricole de stat și gospodăriile colective din regiunea București au început recoltarea porumbului din soiurile timpurii și a florii-soarelui. Pînă acum a fost strîns porum­bul de pe aproape 9 000 hectare și floarea-soarelui de pe mai mult de 10 000 ha. Cele mai mari suprafețe au fost recoltate în raioanele Ale­xandria, Călărași, Lehliu, Oltenița și Zimnicea. Pe suprafețele elibe­rate, mecanizatorii au început ime­diat arăturile, pregătind terenul destinat însămînțării griului. La îndemnul inginerilor agro­nomi, lucrătorii din G.A S. Dulbanu, r­aionul Mizil, și colectiviștii din a­­ceastă comună au început recol­tarea porumbului. In numai 2 zile ei au recoltat 220 hectare. Bran­otirirl lu’nn Eorfanul îdd­­ dio J. XV/gUVlU.l<U­WAiiV­WVi. Ul­XUil. de semănat, aplicînd însemnate cantități de îngrășăminte și exe­­cutînd la cultura porumbului pa­tru prașile, aceste unități au reali­zat o producție de porumb boabe cu 200—300 kg la hectar mai mare decît anul trecut. Odată cu recoltarea, lucrătorii din G.A.S. și colectiviștii însilozea­­ză cocenii în amestec cu alte nu­trețuri și pregătesc terenul eliberat pentru însămînțarea griului. (Agerpres) Prin orașele și satele patriei Combinatul petrochimic de la Brazi nou obiectiv al industriei noastre petroliere Printr-un decret al Consiliu­­lui de Stat, pentru merite deo­sebite în muncă, cu prilejul construirii și punerii în func­țiune a complexului de refor­mare catalitică de la Brazi au fost conferite „Ordinul Muncii­­clasele a II-a și a IlI-a unui număr de 63 de muncitori, teh­nicieni și ingineri. înaltele distincții au fost în­­mînate în cadrul unei solem­nități de tovarășul Ștefan Voi­­tec, vicepreședinte al Consiliu­­­lui de Stat, "care, în numele C.C al P.M.R., Consiliului de Stat . La Brazi, în apropierea Plo­­ieștiului, a fost pus în func­țiune complexul de reformare catalitică a benzinei și de hi­­drofinare a motorinei. In instalațiile complexului, din benzină inferioară se ob­țin combustibili superiori și o serie de produse care sînt fo­losite ca materii prime în in­dustria noastră petrochimică, la fabricarea cauciucului sin­tetic, a maselor plastice, fire­lor și fibrelor sintetice etc. Instalațiile moderne cu care este înzestrat acest obiectiv in­dustrial funcționează pe baza unor procedee tehnologice co­respunzătoare nivelului actual al tehnicii din acest domeniu. Pentru a se asigura energia și guvernului, al tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej per­sonal, a felicitat călduros pe cei decorați, urîndu-le noi suc­cese în activitatea lor de viitor. La solemnitate au participat tovarășii : Anton Breitenhofer, membru al Consiliului de Stat, Mihail Florescu, ministrul In­dustriei Petrolului și Chimiei, Nicolae Ionescu și­ Răducanu Cioroiu, adjuncți ai ministrului Industriei Petrolului și Chi­miei, Dumitru Hagiu, vicepre­ședinte al Comitetului Geo­logic, electrică și aburul necesar funcționării acestor instalații și altor unități industriale din Ploiești a fost construită și dată în funcțiune la Brazi o centrală electrică de termofi­­care Noul obiectiv industrial, cu o capacitate de prelucrare de un milion de tone pe an, prevăzut în documentele celui de-al III­­­ea Congres al partidului, a­­duce o contribuție importantă la creșterea valorii produselor obținute din fiecare tonă de țiței supusă prelucrării, îmbu­nătățește calitatea benzinei și motorinei și asigură produce­rea unei game variate de alte produse (Agerpres) Spre o nouă sondă Zi de vară. O căl­dură înăbușitoare plu­tește în aer. Un ca­mion gonește pe un drum de țară, stîrnind nori de praf. Se în­dreaptă spre o ținta care apare la început ca o simplă linie Și care crește mereu, că­­pătînd contur de son­­dă. E o instalație de foraj 4 LD. Șoferul virează scurt, apoi frînele scrîșnesc. Din mașină sar jos mai mulți oameni, de o parte și de alta a obloanelor. A sosit ul­timul schimb de lu­cru. Noroc — îi salu­tă pe cei,­ găsiți aici Ion Bune­scu, șeful schimbului. — Avem destul, Ioa­ne — îi răspunde bri­gadierul sondei, Stan Constantin Ultima operație la sondă, cimentarea co­­roanei finale, a întă­­ritat pînă intratît pe băieții lui Stan, incit au u­itat și de țigări. Totuși, nu plecase nici unul să aducă. O voi — continuă Stan către Bunescu — n-ați întîrziat de la treabă. Ba ați venit chiar mai devreme. După cum se vede in­să n-o să mai aveți nimic de lucru aici. Noi terminăm îndată cimentarea. Ion Bunescu se în­ Cînd știi să lucrezi cu turbina Cu 90 de zile mai devreme Brigada își consolidează succesele relese pe dată cu un flăcău din său să meargă schimbul după țigări. Apoi îl întrebă zîmbină pe­­ brigadier.­— Vrei să zici că vom sta degeaba ? — Nu vericule. Ple­căm împreună îndată, spre alte coclauri. Că treabă Se găsește be­rechet. Cînd sosiră . „Mără­­șești se cimentarea coloanei finale era terminată. Și aceasta nu pentru că ar fi în­tîrziat cel trimis după țigări, ci pentru că băieții lui Stan se în­­trecuseră pe ei, reali­­­zînd un adevărat re­cord. Curind se­ adunară cu toții la umbră, să se odihnească un Pic. Oamenii erau cuprinși de o mare bucurie. Să forezi o sondă la 3­302 m. adîncime nu-i lu­cru ușor. — Ba e ușor, ar răs­punde Stan, dacă știi să lucrezi cu turbina. Brigada lui Stan ter­­minase sonda nr. 5 nu oricum, ci cu mai bi­ne de trei luni de zile înainte planificat. de termenul Sondor­ii discutau cu însufleți­re despre munca lor, despre viitor. Cînd ai ajuns în vîrful mun­telui și te pregătești să asaltezi o nouă cul­me, mentă să-ți în­torci privirea spre drumul străbătut. Te bucuri parcă mai mult de ceea ce ai cucerit și-ți împrospătezi pu­terile pentru munca ce urmează. Băieții lui Stan au înscris in cartea brigăzii o nouă victorie. Fiecare om din brigadă — de la podul sondei, mecanic de pompe sau de mo­toare, electrician sau laborant — își are par­­tea lui de contribuție la realizarea ei. Fieca­re s-a străduit până în valoare să-și în­treaga pricepere experiență și în muncă, hotărîrea de a da în producție cît mai de­vreme acest obiectiv care să scoată din a­­dîncuri „aurul negru”. — Ați mai terminat o sondă cu 90 zile îna­inte de termen? — în­trebă un tînăr mai nou în brigadă. — Cu 60, da. Insă nu lucram atît de in­tens cu turbina vorbi Stan. La sonda nr. 5, din cei 3.302 m cît măsoară ea, 2.479 s-am străbătut numai cu turbina. Timpul de odihnă s-a terminat. Unul cî­te unul, oamenii s-au ridicat, și-au strîns bagajele. Mașina, al cărei motor nu­ avusese timp să se răcească, i-a luat să-i ducă pe meleagurile argeșene, spre un nou loc de muncă, la sonda nr. 238. Brigada lui Stan Constantin, una din cele mai bune brigăzi de foraj nu numai din întreprinderea de foraj Bascov, ci chiar din regiunea Argeș, pornea spre o nouă sondă. De peste 3 ani, această brigadă nu a mai lucrat cu masa „Rotary“, ci numai cu turbina și turboburul. La ultima sondă, bri­gada a depășit viteza de lucru cu peste 60 la sută, obținînd eco­nomii de aproape 500.000 lei. Acum brigada a în­ceput forarea sondei 238, a doua sondă din acest an. Băieții lu­crează pe întrecute. Cu dorința de a o termi­na de asemenea în cît mai scurt timp, de a păstra și consolida renumele brigăzii. GH. MACANEATV

Next