Apărarea Patriei, august 1963 (Anul 19, nr. 179-204)

1963-08-01 / nr. 179

Pentru patria noastră, Republica Populara Romînâ / #APARAREA PATRIEI Ii Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XIX Nr. 179 (5263) Joi 1 august 1963 4 PAGINI - 20 BANI Educarea cornișii a personalului­­ — o preocupare permanentă - De șapte ani încoace, ofi­țerul Georgiu Mitu îndepli­nește funcția de locțiitor po­litic al comandantului unui divizion de vedete-torpiloare Șapte ani de ambarcare într-o u­­­nitate de nave înzestrată cu teh­nică de luptă și aparatură moder­nă, intr-o unitate care, in condi­țiile luptei este chemată să înde­plinească, prin excelentă, misiuni de mare importanță și in cele mai complexe condiții. E un sta­giu care spune mult. Ofițerul Georgiu Mitu, în pre­zent căpitan de rangul 2, a par­curs o cale ascendentă, muncind cu dragoste și pricepere pentru e­­ducarea comunistă a personalului, pentru dezvoltarea la fiecare mi­litar în parte a unor înalte cali­tăți ostășești. Pe căpitanul de rangul 2 Mitu îl caracterizează entuziasmul în muncă, întemeiat pe reale calități organizatorice, pe un dezvoltat simț al perspectivei. Acest entuzi­asm îl transmite tot așa de puter­nic, de mobilizator și celor din jur „Cînd știi să insufli entuziasm, izbinda e mai aproape", sînt cuvin­te care i-au fost spuse cu ani în urmă, atunci cînd era la primii pași ca lucrător politic, cuvinte pe care nu numai că nu le-a uitat, ci, confirmate de propria sa acti­vitate, i s-au încrustat adine în minte, ca un mare adevăr. O dată cu începerea noului an de instrucție, ofițerul Mitu a ana­lizat profund: Împreună cu co­mandantul, cu secretarul de par­tid și cu cel de U.T.M. situația din unitate. Concluzia generală a fost că, în primul rînd, într-o strîn­­să împletire cu sarcinile pregăti­rii de luptă, cu menținerea per­manentă a capacității de luptă la cel mai înalt grad, trebuie inten­sificată munca de educație politi­că a echipajelor, de formare și întărire a răspunderii acestora pentru îndeplinirea exemplară misiunilor ce le sînt încredințate, a de dezvoltare a dragostei marina­rilor pentru unitate. Fiecare activitate a fost astfel pregătită, nncit a avut o mare e­­ficiență. Nu mai departe, lecțiile politice. Cit de amănunțit se o­­cupă ofițerul Mitu de felul cum se pregătesc propagandiștii de grupe ! Cu unul discută despre conspect, îl ajută pentru expune­re sau seminar, cu altul verifică studiul individual al ostașilor. O grijă deosebită a acordat-o legă­rii conținutului lecțiilor politice de activitatea practică a unității. Lecțiile politice intitulate : -Să păstrăm cu grijă onoarea și tra­dițiile de luptă ale forțelor arma­te, unității și navei noastre“ „A fi maestru în specialitatea mi­si­litară, fruntaș în pregătirea de luptă și politică — datorie patrio­tică a fiecărui soldat și gradat de pe navele marinei militare" au a­­vut un larg răsunet în rîndul e­­chipajelor. Pregătiți temeinic, pro­pagandiștii au făcut expuneri in­teresante, care, de la început, au captivat atenția marinarilor. Ei au vorbit concret despre frumoasele tradiții ale unității, despre acei marinari care, an de an, au um­plut paginile Cărții de onoare cu fapte ostășești însuflețitoare. Pornind de la necesitatea spri­jinirii comandan­tului în munca de instruire și edu­care a marinari­lor, locțiitorul po­litic a știut să folosească toate forțele din uni­tate. Astfel, el a îndrumat cu re­gularitate organizației biroul de bază de partid pentru ca în șe­dințele sale cu­ și în adunările generale ale co­muniștilor să fie­ discutate în amă­nunt cele mai ar­zătoare probleme Fie și numai din­­tr-o simplă enu­­merare a proble­melor discutate cu : sarcinile co­muniștilor pen­tru organizarea și desfășurarea întrecerii socia­liste, lecțiilor eficacitatea politice, întărirea continuă a ordinii și disci­plinei la bord executarea cu re­zultate bune a a­­plicațiilor, a tragerilor și lan­sărilor, se poate trage concluzia despre grija pe care a manifes­­tat-o ofițerul pentru ca, sprijinin­­du-se pe forța și exemplul mobi­lizator al comuniștilor, să obțină un randament maxim în munca de educare a echipajelor. Ofițerul Mitu și-a îndreptat­­ a­­tenția și asupra îmbunătățirii mun­cii cultural-educative. Personal a inițiat, organizat și condus multe din activitățile cultural-educative, printre care cităm aici serile te­matice „Istoricul luptei pentru primul loc pe Marina­ Militară" și „Să îmbogățim, împreună cu cele­lalte nave, tradițiile ostășești ale Marinei Militare", convorbirile colective „Viața unității noastre oglindită în presa militară“, „Car­tea de onoare a unității”, „Vitrina trofeelor sportive ale unității" otr. Muncind perseverent, ajutat de șefii săi, de eșaloanele superioare, ofițerul Mitu a devenit un marinar destoinic. El și-a însușit principiile și procedeele ducerii luptei pe mare cu torpile, rezolvării rapide și sigure a diferitelor situații tac­tice complexe. ...Iată că navele au pornit să în­frunte marea și întunericul. Pe fiecare vedetă, o mînă de oameni. Dar, un colectiv închegat, o forță de temut. Mecanici, radiotelegra­­fiști, torpilori, radiolocatoriști și observatori, toți se află la postu­rile lor de luptă și fiecare in par­te are preocupările sale. Pe toți îi unește însă aceeași hotărîre i îndeplinirea misiunii. Ore în șir, vedetele gonesc în noapte. Pînă la urmă, ținta este descoperită și atacată. Acesta este un moment de înaltă tensi­une, cînd își spun­­ cuvîntul hotă­­ritor atît pregătirea de specia­litate cit și calitățile morale și de luptă ale marinarilor. Și dacă e­­chipajele nu numai în cazul de față, dar în nenumărate alte îm­prejurări, grele chiar, au dovedit voință și bărbăție, apoi acestea se datoresc în mare măsură muncii de educație desfășurată de coman­dant și de locțiitorul politic, care știu să folosească în mod eficace sprijinul ce-l primesc din partea comuniștilor și al atemiștilor. ...Odată, navele se întorceau dintr-o misiune. Ofițerul Mitu se afla la­ bordul vedetei comandate de locotenentul-major Mihai Uță. La acostare, fie din grabă sau e­­moție, fie din cauza vîntului, lo­cotenentul-major n-a reușit ma­nevra. Ofițerul Mitu l-a ajutat să-și găsească greșeala. S-a insu­flat calm și încredere în forțele proprii. Cu timpul, locțiitorul po­litic a reușit să dezvolte ofițerului simțăminte și calități morale care aveau să-și spună cuvîntul hotă­­rîtor într-o acțiune grea pentru ofițerul amintit. Era într-o noapte de toamnă. Furtună puternică. Vedeta co­mandată de locotenentul-major­ită lupta din greu cu furia valu­rilor. Din cauza balansului, anco- Căpitan de rangul 3 ȘTEFAN NEAGU (Continuare in pag. 3-a] Exerciții demonstrative în poligonul de specialitate Zilele acestea, ofițerii din unitatea unde muncește ofițerul Petre Sul­tan au asistat, în poligonul de spe­cialitate căi ferate, în cadrul unei convocări, la exercițiul practic de­monstrativ „Montarea unei rampe frontale pentru îmbarcarea tehnicii grele de luptă". Exercițiul a fost condus de maio­rul Mihai Tătaru. Misiunea de a monta o asemenea rampă a revenit grupei comandate de caporalul Pompei Mureșanu. Demon­­strîind o bună pregătire in cunoaște­rea și m­înuirea tehnicii, militarii au ci­rculat misiunea mult sub baremul calificativului „foarte bine". In continuarea exercițiului s-a exe­cutat montarea­ unei rampe frontale improvizate din șini și traverse, e­­xercitiu condus de căpitanul Gheor­­ghe Ionescu. S-au evidențiat în mod deosebit caporalul Pompei Mureșanu, pentru buna organizare și conducere a muncii subordonaților, soldații Du­mitru Chirilă, Iulian Popescu, Mihai Morărașu și alții. Unii dintre mili­­tarri mai sus menționați au­ mai par­ticipat la astfel de exerciții. De data aceasta, timpul de montare a rampei frontale grele a fost mult îmbunătâ­tit Un aport deosebit, la realizarea e­xercițiilor a adus căpitanul Constan­tin Mirea, comandantul subunității din care fac parte executanții. Locotenént major C. NIÇQLESCL Acțiunea curajoasă a unui ofițer Nu de mult, o unitate militară din București a fost sesizată telefonic de către Trustul de Utilaje Grele București că la balastiera Ionești, raionul Găești, a fost scoasă, pe timpul excavării în albia rîului, o bombă de avion de 250 kg rămasă din timpul celui de-al 2-lea război mondial. Acest lucru a dus la oprirea lucrărilor de exca­­vare la balastiera care asigură cu nisip și pietriș numeroase șantiere de construcții din­­ apă. De aceea se impunea urgent distrugerea bombei descoperite. Deoarece echipele de asanări din unitate erau angajate în alte lucrări importante, dîndu-și seama că prin sistarea lucrărilor din balastieră șantierele de construcții ar avea de suferit, maiorul Dabija Constantin din unitate s-a oferit să lichideze peri­colul creat. In aceeași zi ofițerul s-a deplasat la fața locului unde a constatat că bomba nu putea fi distrusă pe foc, deoarece ar fi pricinuit pagube importante uti­lajelor și instalațiilor de excavare. Față de această situație, ofițerul a procedat cu mult calm și dînd dovadă de curaj și temeinice cunoștințe tehnice a luat toate măsurile pentru evacuarea bombei din balastieră. Sub îndrumarea ofițerului, cu ajutorul unei macarale, bomba a fost transportată la o de­părtare de 1 km de șantier unde a fost distrusă. După executarea distrugerii, în timp ce se pre­gătea să plece spre unitate, un muncitor a adus la cunoștința maiorului Dabija că în curtea Sfatului popular Ionești mai există o bombă de avion de 250 kg aruncată aici în timpul ultimului război mon­dial, care se află îngropată în pă­mânt. Deși se înserase și ofițerul era după o zi încor­dată de muncă, el a înțeles pericolul ce-i poate prezenta existența unei bombe de avion în mijlocul comunei Ionești. Raportînd la București situația șe­fului nemijlocit, a cerut aprobarea pentru a rămine în continuare să distrugă și cea de a doua bombă. Și în cel de al doilea caz, ofițerul procedind cu calm și curaj a scos bomba din pămint, a transpor­tat­ în afara comunei unde a distrus-o. Astfel în mai puțin de 8 ore ofițerul a reușit să înlăture pericolul pe care-l prezentau cele 2 bombe. Pentru acțiunea sa curajoasă, care a avut ca re­zultat reluarea lucrărilor de excavare in balastiera I Onești, conducerea șantierului și muncitorii au adus mulțumiri maiorului Constantin Dabija. Maior inginer G. MOSARU Comandanți de tancuri la leviere Batalionul co­mandat de maio­rul Marin Ion­­ță a executat condu­cerea tancurilor într-un teren fră­­m­intat, pe o di­recție dată, în complex cu in­strucția radio. Exercițiul preve­dea pe traseu ob­stacole și baraje special amenaja­te, precum și obstacole naturale. La exercițiul des­tul de greu, locul mecanicilor la le­viere a fost luat de comandanții de tancuri, iar în­ locul acestora au­ acționat ochitoru­l Siguranță în con­­ducerea tancului a dovedit capora­l­­ul Aurel Dinga care a acționat cu 3 minute sub ba­rem. Rezultație bune și foarte bune au obtinu­t și alți comandanți de tancuri printre care caporalii p. Dușa, I. Enach­­e, I. Marcu, A. Pop. Dintre ochitori s-au evidențiat­ în mod deosebit sol­­dații-fruntași P. Andăr și V. Stoi­ca, echipajele­­ pe care le-au com­an­­dat obținînd­­ Cali­ficativul „foarte bine“. j Caporal 1 N. TOPORAN a mi ui­tat Jffli Ascensiune în ritm Și iată că peste o veche priveliște s-a aș­ternut una nouă ! De clte ori urcai dru­mul spre Suceava, ora­șul acesta, încărcat de parfumul istoriei și al legendelor, îți apărea de acolo, din vale, domi­nat de zidurile vechii țe­rfi și gindul nu pu­tea să nu te ducă la Ștefan, Voievodul cel Mare al Țării Moldo­vei care, după vorba cronicilor, a domnit, plin de Înțelepciune și drep­tate, peste aceste plaiuri binecuvîntate. Dar anii și colbul vre­mii s-au așternut peste acele timpuri și „orașul lui Ștefan vechea ce­tate de scaun, ti se dez­văluie azi intr-o imagine nouă, inedită. Astăzi, le­gendarele ziduri ale ce­tății au rămas in um­bra aripelor aeriene a­­ blocurilor, ca un sim­bol grăitor al ascensi­unii noului oraș. O ascensiune in ritm. Buldozerele de fier au muscat iară milă in ca­sele coșcovite, împrăș­tiate printre movile. Ca­mioanele au răsturna, cărămida și oamenii ai­ prins să scrie cu litere de cărămidă, beton și fantezie, unul dintre cele mai înaripate poeme ale construcției socialiste. Blocuri inalte și bal­coane cu Hori . Străzi și cartiere Întregi cunosc astăzi freamătul muncii constructorilor. Pe bulevardul Ana Ipă­­tescu 140 de apartamen­te, luminoase și pline de confort, și-au primit noii locatari, pe muncitorii vrednici ai Sucevei de azi. Și încă 600 iși aș­teaptă locatarii. Curind, acest bulevard, plantat cu blocuri și castani, va străbate orașul de la un capăt la celălalt. In 1964, alte 500 de apartamente vor fi date in folosință vne. In cartierul Mihai Vi­teazu, între blocurile se­mețe scăldate de soare, a mai rămas o căsuță cu ziduri crăpate și aco­periș de paie. Au lăsa­t-o oamenii ca o mărtu­rie a vremii apuse Pe locul unde altăda­tă se-ntindea „tirqul de vite“ s-a ridicat azi o noliclinică masivă și modernă. Înzestrată cu aparatură nouă și cadre bine pregătite o școală nouă cu 24 săli de clasă răsună de lorma voioasă a sal­iei de c­adU. In atelierele noi ale școlii profesionale, elevii iși însușesc cu dragoste meseria. Cinematografe, grădini restaurante, cluburi parcuri. Toate poartă pe ele amprenta noului. Nu­­mai în ultimii doi ani s-au dat în folosință a­­proape 3.000 de aparta­mente. In 1963 a fost alocată pentru construc­ții suma de cca. 200 mi­lioane lei. Sînt dive grăi­toare, care arată grija pe care o poartă parti­dul nostru oamenilor muncii. Ascensiune in ritm . In lunca Sucevei, pe locurile unde primăvara apele se umflau și ră­bufneau din albie, unde toamna se rostogoleau ciulinii in drumul lor spre nicăierea și iarna viscolul întuneca Intir. deriie... in lunca Suce­vei s-a sl atornicii trai­nie Noul socialist. Combina­tul de valorificare supe­rioară a lemnului de aici, cu fabrica de celu­loză, hîrtie și mobilă, cu geometria vastității și a graficelor in ascensiune, cu zaomosul mașinilor, cu acel du-te-vino neîn­trerupt, cu constelație, nocturnă a luminilor, fac din Suceava un adevă­rat oraș industrial. Suceava a fost prea Înghesuită, prea compri­mată. Orașul vrea aer și soare, varietate și prospețime. Și oamenii au ieșit la amenajarea spațiilor verzi, a străzi­lor. Aici în oraș, niște iele tinere și vesele au conturul cu migală și răbdare, pe cițiva me­tri pătrați, harta regiunii, o hartă plină de culori și viață, unde fiecare raion iși are floarea sa specitică Intr-o seară, pe dealul Tătărașului, aproape de relare­a cu zidurile joase de ploaie și vint, s-a a­­prins un foc mare. Un foc de tabără. Pionierii jucau in jurul flăcărilor,­lăcările se jucau pe chi­puri. In vale, combinatul își aprinsese luminile și parcă toate becurile se prinseseră In horă Si dansau. NICOLAE TURTUREANU Salt peste veacuri la Suceava Polo : ST PETRESCU Locotenentul Nicolae Nuță, comandant de subunitate, muncește cu perseverență, preocupîndu-se ca subordonații săi să obțină numai rezul­tate bune și foarte bune. In clișeu, locotenentul N. Nuță urmărește expunerea caporalului Mircea Gaman privind sistemul de lucru cu aparatura dozimetrică din dotare. Foto: ȘT. IONESCU Indeplinesc de pe acum anga­jamentul­­­ anual de economii BAIA MARE. — Muncitorii Uzinei „Unio" din Satu Mare — cea mai mare întreprindere constructoare de mașini din regiunea Maramureș au realizat, prin reducerea consumu­rilor specifice de materiale, economii la prețul de cost de 4 300 000 lei, în­deplinind astfel angajamentul pe în­tregul an. Rezultate importante în acțiunea pentru reducerea cheltuielilor de producție a obținut și colectivul Fa­bricii de alcaloizi din Vișeul de Sus. Printr-o bună organizare a produc­ției, aceste cheltuieli au fost re­duse aici cu aproape 140 de lei la fiecare mie de lei producție­­marfă. Economiile obținute pe a­­ceastă cale se cifrează la 543 000 lei. Rezultate importante au mai ob­­tutut și colectivul Combinatului „1 Mai" din Satu Mare care a înde­plinit însă de pe acum angajamen­tul anual de economii, întreprinde­rile IPROFIL, Tudor Vladimirescu și altele. sa ne Însușim temeinic tehnica organizării Și EXECUTĂRII forjării din mișcare a cursurilor de apă Numeroase și valoroase sînt în­vățămintele și deprinderile pe care le dobîndesc ofițerii, toți militarii, pe timpul desfășurării aplicațiilor tactice. Executate în condiții cit mai apropiate de cele reale, ele îm­bogățesc experiența comandanților în conducerea trupelor în luptă, și luarea unor hotărîri rapide, le dez­voltă inițiativa și gîndirea tactică. Deosebit de valoroase sînt învă­țămintele acumulate pe timpul apli­cațiilor în legătură cu forțarea din mișcare a cursurilor de apă. In lupta modernă, forțarea unui curs de apă în cadrul lup­tei ofensive cu străpungerea din mișcare a apărării inamice este nu numai una din acțiunile de luptă cele mai complexe, ci și foarte frec­ventă. De aceea, datoria fiecărui o­­fițer este de a-și însuși temeinic atît teoretic cit și practic modul de acțiune în cadrul forțării cursurilor de apă Este­ necesar să subliniem că, deși majoritatea comandanților au do­­bindit deprinderi corespunzătoare în organizarea și executarea forțării din mișcare a cursurilor de apă, mai sînt unii care neglijează unele ac­tivități foarte importante de care de­pinde succesul luptei. In unele situații scăpările și lipsu­rile din activitatea unor comandanți se datoresc faptului că nu trăiesc realitatea cîmpului de luptă. In spri­jinul acestei afirmații aș vrea să dau cîteva exemple dintr-o aplica­ție executată și voi începe cu cer­cetarea care are un rol deosebit în organizarea și desfășurarea cu suc­ces a forțării. Subunitățile de sub comanda ofi­țerului R. Ionescu, în urmărirea „ina­micului", se apropiau de un curs de apă. Cercetarea așa după cum este normal a fost trimisă înainte. Cu toate acestea, comandantul nu a dis­pus de datele necesare elaborării hotărîrii definitive pentru forțare. Ba mai mult, au fost luate unele mă­suri inutile, greșite față de situația concretă. Necunoscind adîncimea cursului de apă, subunitățile s-au oprit să-și pregătească mașinile de luptă în vederea trecerii pe sub apă.­­De altfel, chiar dacă situația ar fi impus trecerea tancurilor pe sub apă, ermetizarea lor ar fi trebuit să fie făcută încă din raionul de concentrare. In acest caz nu s-ar mai fi pierdut două ore cu această operațiune pe aliniamentul raioane­lor de ieșire la apă). Cînd este vorba despre cercetarea cursurilor de apă trebuie să scoa­tem în evidență două aspecte ale lipsurilor care mai apar uneori toc­mai datorită faptului că nu se ac­ționează ca în luptă. Este vorba, așa cum s-au petrecut lucrurile în unitatea în care muncește ofițe­rul Ioan Nițu, de formalismul mani­festat în organizarea și desfășurarea cercetării, de grija unilaterală ca cercetarea să ajungă la cursul de apă, nu­­ și grija de a stabili cu pre­cizie caracteristicile acestuia. Mai concret, elementele de cercetare nu au fost dotate întotdeauna cu mijloa­ce de trecere care să le permită măsurarea adîncimii și vitezei apei, caracterul fundului apei etc. Dar chiar dacă ar fi fost dotate cu astfel de mijloace, cercetarea n­u și-ar fi pu­tut îndeplini misiunea din cauza lipsei mijloacelor de întărire care să-i facă siguranța. Pentru că, în caz real, pe malul opus se află for­țe inamice care­ atît timp cit au posibilitatea vor împiedica prin fo­cul armamentului lor activitatea cer­cetării. Iată pentru ce este absolut necesar ca pe lingă mijloacele de trecere subunitățile de cercetare să fie întărite cu tancuri,­ autotunuri, artilerie și mijloace de transmisiuni care să le permită cercetarea cursu­lui de apă și informarea la timp a trupelor ce afluiesc, despre, caracte­risticile acestuia. Comandanții care nu dispun de astfel de mijloace nu trebuie să stea pasivi, să găsească în aceasta o justificare, ci să ceară sprijinul eșalonului superior, iar în ce privește mijloacele de trecere se pot chiar improviza. Grija fiecăruia trebuie să fie îndreptată spre în­deplinirea necondiționată, la timp și în ce­ mai bune condiții a misiu­nii încredințate,­ fiecare coman­dant să manifeste prevedere, ini­țiativă și spirit creator în rezolva­rea cu succes a celor mai neaștep­tate situații. Bine procedează acei comandanți care, luind hotărîrea pentru forțare încă pe timpul organizării luptei o­fensive și pe măsura apropierii de cursul de apă, completează hotări­­rea inițială prin dispozițiunile și mă­surile pe care le iau. Ei pot proceda astfel pentru că analizează în per­manență situația adversarului și a trupelor proprii pe baza datelor fur­nizate de cercetarea temeinic orga­nizată. Caracterul modern al luptei, men­ținerea unui ritm înalt pe tot tim­pul ducerii acțiunilor impune execu­tarea forțării pe un front larg, prin multe puncte de trecere, în scopul nimicirii inamicului de pe malul o­­pus în timp cit mai scurt și cu cu­ mai puține pierderi din partea noas­tră. Din aplicațiile executate a re­zultat tendința unora de a organiza și planifica forțarea prin acele locuri pe unde terenul și condițiile hidro­grafice sînt cele mai favorabile. Se neglijează uneori faptul că locurile cele mai favorabile, în caz real ar fi apărate mai puternic de către ina­mic. Ținînd seama de aceasta este indicat și necesar să instruira tru­pele astfel incit în cadrul fronturilor largi de forțare să fie in măsură să folosească și porțiunile mai grele pentru­ trecere. Inamicul trebuie lo­vit acolo și atunci cînd nici nu se așteaptă. Surprinderea este o con­diție a succesului și ea se poate realiza de cei mai bine pregătiți, de cei care sînt mai iscusiți, mai cu­rajoși. De multe ori, forțarea se execută în condiții bune, subunitățile ajung la timp și cu capacitatea de luptă completă pe malul opus. Și, cu­ toa­te acestea, ele nu sînt în măsură să acționeze in cele mai bune con­diții. Așa s-au petrecut lucrurile la una din recentele aplicații. Deși sub­unitățile au trecut în timpul stabilit cursul de apă, infanteria s-a pome­nit în fața „inamicului" singură, fă­ră sprijinul tancurilor și al artile­riei. Forțînd fiecare independent, prin puncte de trecere separate, in­trarea fiecărei arme în dispozitiv și realizarea cooperării au necesitat multe minute. Din această situație ca și din altele a rezultat necesitatea și posibilitatea organizării unor puncte mixte de trecere care să fie folosite de subunitățile de infanterie îm­preună cu mijloacele de întărire (tancuri și artilerie). In felul acesta, subunitățile ajunse pe malul opus pot imediat continua cu impetuozi­tate și cu succes lupta. Este foarte indicat ca, acolo unde apa permite, o parte din subunitățile de infante­rie să treacă pe malul opus ca de­sant pe tancuri. Unele neajunsuri în organizare­a și desfășurarea forțării unor cursuri de apă s-au datorat, pe de-o parte, insuficientei cunoașteri a caracte­risticilor tehnice și de luptă ale dife­ritelor mijloace moderne de trecere, iar pe de altă parte lipsei de an­trenament în folosirea judicioasă a acestor mijloace ca și a celor im­provizate. Perioada instrucției unită­ților la cursurile de apă a îmbo­gățit considerabil cunoștințele și de­prinderile de a executa forțarea în timp scurt și organizat cu folosirea celor mai diferite mijloace. Cu a­­ceasta însă nu trebuie considerat că s-a rezolvat totul. Instrucția și antrenamentele menite să obișnuias­că subunitățile cu forțarea din miș­care a cursurilor de apă trebuie con­tinuate în scopul desăvîrșirii cu­noștințelor căpătate. Insușindu-și cu­ mai amănunțit tehnica organizării și executării for­țării cursurilor de apă, comandanții trebuie să manifeste inițiativă pe timpul ducerii acțiunilor de luptă, să dovedească putere de discernă­­mînt. Ei trebuie să facă distincție între cursurile de apă, care consti­tuie prin natura lor obstacole, și a­­cele cursuri de apă care nu pun nici o problemă complicată pentru forțare, care nu constituie în fond obstacole. Cursurile de apă care au vaduri sînt trecute direct de către subunități, fară opriri in raioanele de ieșire la apă, fară pregătiri și fară folosirea mijloacelor, numai cu amenajarea căilor de acces către cursul de apă și, eventual,, amenaja­rea malurilor. A proceda altfel, a pregăti forțarea după toate regulile cunoscute, ar însemna nu numai șablonism în gîndire și acțiune, dar și o serioasă pierdere de timp, iro­sire de forțe și energie. Problema este ca subunitățile să treacă repede și ca Întreaga capacitate pe malul opus și să continue lupta. Dacă rîul este adinc el este forțat respectîn­­­du-se toate regulile verificate de practică ; dacă însă rîul nu este a­­dînc sau are multe vaduri el este trecut fără a mai aplica regulile­­ re­feritoare la organizarea sectorului de forțare. Succesul forțării din mișcare a cursurilor de apă depinde în mare măsură de acțiunile trupelor care au trecut primele pe malul opus, înaintarea lor impetuoasă și rapidă răpește inamicului posibilitatea de a executa trageri directe asupra punctelor de trecere, de a lua măsuri eficace împotriva subunităților care continuă trecerea. Așa au procedat, într-una din aplicațiile executate, subunitățile comandate de maiorul Constantin Ghigheanu și maiorul Con­stantin Vîjîi. Ele au continuat lupta imediat ce au ajuns pe malul opus, pătrunzînd adtinc în dispozitivul de apărare al adversarului. Un astfel de mod de acțiune a fost apreciat ii se-a asigurat succesul. In aceeași aplicație însă au fost și cazuri cînd unele subunități nu au acționat ca în luptă. Fiindcă e­­rau in aplicație și nu în luptă, ele au ieșit la apă fără a ști pe unde ar­(Continuare in pag. 2­ al General-maior GH. CRĂCIUN DISCUȚII Gîndim tacticil­e ofițerului

Next