Apărarea Patriei, ianuarie-iunie 1969 (Anul 25, nr. 1-25)

1969-01-08 / nr. 1

7 • B||| ru■ I >mr PENTRU PATRIA NOASTRA, REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA­ m1ß CB mm­H­H H Nr* 1­­5943) i1Apararea patriei * ^ ORGAN CENTRAL AL MINISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE­­ REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA I­ntîmpinînd noul an 1969, l-am pri­mit cu onoruri tradiționale și cu flamurile speranțelor ce ni le pu­nem în el. „Fie ca Anul Nou — se arăta­m­ cuvîn­­tarea rostită la posturile de radio și tele­viziune de­ către tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al C.C. al P.C.R.­, președintele Consiliului de Stat — să aducă poporului român satisfacții tot mai mari în împlinirea aspirațiilor sale de fericire și prosperitate, să marcheze vic­torii noi în lupta popoarelor pentru pace și progres". De fapt, ceea ce ne-am propus să ob­ținem în cele 365 de zile ale lui 1969, prin stăruințele noastre, ale fiecăruia și ale tuturor, sînt mai mult decît speranțe. Rostite sau nerostite, ele sînt, în fond, obiective­ de atins. Avem cu toții clar formulate direcțiile principale pe care vom desfășura acea ofensivă pe care o numim muncă de zi cu zi, proces instruc­­tiv-educativ, activitate științifică, pedago­gică etc. după domeniul unde lucrăm. La sfîrșitul anului trecut, cu prilejul în­­tîlnir­ii cu reprezentanții Ministerului For­țelor Armate, Consiliului Securității Sta­tului și Ministerului Afacerilor Interne, cu comandanți de unități și mari unități, con­ducerea de partid și de stat a dat din nou o înaltă apreciere felului cum mili­tarii și-au îndeplinit misiunile ce le-au revenit, străduinței lor de a-și ridica ni­velul pregătirii de luptă și politice, expri­­mînd încrederea că și în viitor ei se vor comporta așa cum le-o cer obligațiile față de patria socialistă. Urările de succes, să­nătate și fericire adresate de tovarășul Nicolae Ceaușescu constituie un cald și însuflețitor îndemn pentru soldați, gradați, subofițeri, maiștri, ofițeri și generali pe drumul de onoare al datoriei. Sentimentele de dragoste și devota­ment față de patrie, popor și partid ex­primate de participanții la întîlnire defi­nesc gîndurile militarilor din toate genu­rile de arme și de toate specialitățile, voința și hotărîrea lor de a sluji fără preget România socialistă. Acum, iată, am și rupt primele file ale calendarului. Timpul gonește și fie că avem gradul de locotenent pe umăr, fie că avem în urma noastră ani și decenii de stagiu, trebuie să ne ținem în pas cu ritmul timpului. Evenimentele cu adînc ecou în conștiințe — ce vor avea loc în 1969 — ne îndeamnă să ridicăm cota exigențelor față de realizările noastre. Ne pregătim de cel de-al zecelea Con­gres al Partidului Comunist Român care va da țării programul unei noi etape de ascensiune rapidă economică, politică socială și culturală. Vom sărbători un sfert de veac de la eliberarea de­ sub jugul fascist și de la începutul revoluție care a înălțat România pe trepte de civilizație și progres ce întrec ceea ce au visat înaintașii. Tot un sfert de veac vom marca de la data care consacră ziua Forțelor noastre Armate — semn de pre­țuire și dragoste pentru armata populară, eroică apărătoare a libertății și indepen­denței naționale, a cuceririlor revoluțio­nare ale celor ce muncesc. Rezultatele subunităților și unităților, reflectate în creșterea continuă a capa­cității lor combative, demonstrează că există toate posibilitățile pentru îndepli­nirea sarcinilor mari puse în fața arma­tei, a dorinței unanime de a depăși tot ceea ce s-a făcut pînă acum în pregă­tirea de luptă și politică, în perfecțio­narea măiestriei și stăpînirea armamentu­lui și tehnicii, în întărirea ordinii și dis­ciplinei , cadre capabile, care îmbină armonios maturitatea și experiența cu elanul plin de prospețime ; ostași cu un nivel de cultură mereu mai ridicat, în­suflețiți de voința de a-și face datoria ; bază materială perfecționată, cadrul or­ganic adecvat stimulării inițiativei, ideilor novatoare, experimentelor și înnoirilor. Un însuflețitor și profund simțăm­înt pa­triotic dinamizează energiile, determinînd cheltuirea lor generoasă spre feluri nobile Armata noastră a dovedit că este gata să răspundă cu abnegație oricărei misiuni punînd mai presus­­ de orice interesele poporului și ale statului Ce se impune pentru a se obține, în subunități și unități, sporurile calitative dorite și necesare ? Răspunsul îl pot da, în mod co­ncret și competent, în primul rînd, cei care desfășoară nemijlocit munca aici ; ei acu­mulează datele unei experiențe practice imense, ei trebuie să facă permanent față unei realități niciodată statice și să gă­sească soluții unor împrejurări diverse și specifice. Tocmai de aceea, documentele menite să orienteze desfășurarea pregă­tirii de luptă, combătînd orice tendin­ț de tutelare stimulează spiritul de răspundere de discernămînt, de acțiune și de opera­tivitate al factorilor de la toate eșaloa­nele, începind de la cele mai mioi în diversitatea de situații și sarcini, un­a din trăsăturile generale, caracteristice, o constituie preocupar­ea pentru o aseme­nea organizare a activității încit fiecare efort să producă maximum de efect, po­sibilitățile fiecărui om să fie valorificate din plin, fiecare acțiune să conveargă spre un scop bine determinat vizînd pu­terea de luptă a eșalonului respectiv. Munca în unități este direcționată de principii și prevederi regulamentare, de normative bine stabilite. Dar — și aceasta trebuie subliniat — în organizarea rațio­nală a activității, fiecare ofițer, subofițer, gradat are un loc al său pe care, ca să folosim o metaforă, el trebuie să-l cul­tive după capacitatea și experiența sa. Pentru că nici cel mai complet regula­ment, nici cel mai bun manual nu pot cuprinde și prevedea totul ; viața ridică, putem spune, oră de oră, în grupă, în pluton, în companie,­­ nemaivorbind de batalion și unitate, o sumedenie de pro­bleme. În consecință, este nevoie să se facă permanent apel la gîndire, să se formuleze nu precepte de-a gata, ci so­luții izvorîte din cunoașterea realității pen­tru a putea alege pe cea mai potrivită. Caracterul rațional și eficient al mun­cii se obține pornindu-se de la o organi­zare științifică a activității incluzînd cele mai mici amănunte. Oricit ar fi de bine ideile să zicem despre ridicarea calității instrucției într-o subunitate, ele rămîn sterpe dacă se irosește, bunăoară, la fie­care oră cîteva minute, dacă la instruc­ția jocului lipsește unul din materialele necesare, dacă se încalcă logica însu­șirii cunoștințelor etc. Climatul, atmosfera constituie, de ase­menea, elemente care potențează munca. Experiența unităților noastre, a coman­danților, a organelor și organizațiilor de partid și de U.T.C. demonstrează ce re­surse spirituale, morale și fizice își des­coperă oamenii atunci cînd se manifestă încredere în puterile lor, cînd li se în­credințează sarcini pe măsura acestor pu­teri, cînd se apelează la capacitatea lor pentru a se pune la punct o treabăi sau alta, cînd li se sădește sentimentul că propunerile și inițiativele le sînt tratate cu atenție. Stimularea avîntului, generali­zarea experienței pozitive, a ceea ce cre­ează cu strădanie militarii, nu exclude critica lipsurilor, ci o presupune. Desigur o critică la obiect, întemeiată, principială, constructivă. An al unui efort hotărîtor pe toate tărîmurile, pentru îndeplinirea actualului cincinal, 1969 va însemna, fără îndoială, și pentru militarii Forțelor Armate un an de muncă încordată și însuflețită în ve­derea realizării sarcinilor trasate armatei, pentru perfecționarea și depășirea stadiu­lui atins. Așa cum reiese din chemările publi­cate în presă la sfîrșitul anului trecut, oamenii muncii îi vor conferi lui 1969 un loc de seamă în istoria desăvîrșirii construirii socialismului prîntr-o creație materială și spirituală de o mare forță. Militarii, la rîndul lor, vor dărui patriei, în apărarea acestei creații, o muncă energică, rodnică, pe toate tărîmurile pregătirii militare și politice, pentru a spori puterea unităților și marilor unități, a în­tregii armate. Bazele succeselor se pun din primele zile ale anului. Spor la muncă, tovarăși la Început de AN... Drumuri de iarnă în aplicații. Foto: C. MIHAITA C­omandantul, prin gra­dul, funcția și dreptu­rile cu care-i investit, este deținătorul unei puternice autorități in­stituționale. El este șef unic al întregului personal din subordine, ordinul său este lege pentru subordonați, de cadrul instituțional. Dar dincolo sensurile profunde ale autorității sale se confundă cu efectul unor factori ce se­ condiționează reciproc, din lanțul, cărora nici unul nu poate lipsi fără a prejudicia valorile pe care el Însuși, comandantul, tre­­b­uie nu numai să le întrupeze, dar să le și insufle subordonaților. ■"Subordonații văd în comandanț­­i­ pe orice treaptă a ierarhiei mi­litare s-ar afla acesta — con­ducătorul întregii lor activi­tăți, primul răspunzător pentru reușita misiunilor ce li se încre­dințează, omul a cărui combustie cerebrală alimentează „cazanele de presiune“ ale instrucției și e­­ducației cu competența instructo­rului, educatorului și specialistu­­lu­i, care cere dar știe ce, ci­ și cum să ceară, ce, ci­­ și cum să dea, atent și drept în relațiile cu sub­ordonații, ferm și încrezător în ac­țiunile ce le întreprinde. Acestea sînt de fapt elemente care alcătu­iesc un anume profil moral suscep­tibil de a fi însușit ca model. Căci subordonații vor întotdeauna mo­dele vii, convingătoare, care în­deamnă la o „imitare“ conștientă a­ unei valori reale și nu la una contemplativă, îmbinarea armonioasă, într-un tot unitar, a pregătirii teoretice, spiritului practic, capacității de analiză și sinteză, măiestriei pe­dagogice, cu o conduită exemplară în toate împrejurările autoritatea comandantului, definesc Mani­festarea autorității — prin energii­le pe care le pune în mișcare, prin faptele pe care le hotărăște și se declanșează — ca și recunoaște­rea supremației acesteia este, in ultimă instanță și înainte de toate, o problemă a tăriei organismului militar care vizează nemijlocit ac­tivitatea tuturor comandanților activiștilor de partid, a organiza­­­­țiilor de partid și ale U.T.C., a tu­turor militarilor — șefi sau sub­ordonați — legați intre ei prin in­teresele majore pe care le slujesc­c apărarea patriei socialiste. In practica vieții ostășești, actul au­torității apare și ca un tonifiant ale cărui efecte se reflectă în afir­marea plenară a dorinței de Îm­plinire a datoriei, de realizare a personalității fiecăruia, de ex­tindere a succesului individual a­­supra întregii unități sau subuni­tăți Pornind de la adevărul verificat de viață că rolul comandantului în obținerea rezultatelor superi­oare ale procesului instructiv­­educativ este hotărîtor, avem în vedere și capacitatea acestuia de a influența nemijlocit inclusiv a­­supra motivațiilor care stimulează activitatea de instruire a subordona­ților. Nu putem să nu remarcăm că efectele și modificările psiho­logice pe care le determină sau le influențează comandantul la sub­ordonați sînt condiționate de pres­tigiul și autoritatea sa, de înseși calitățile sale de ordin psihologic și pedagogic. Prelungirea prestigiului și autori­tății comandantului într-un fapt de viață, în acțiuni ale subordona­ților este poate cel mai important rezultat ce trebuie luat în con­siderare în „calculul" influenței educative a autorității comandantu­lui asupra subordonaților. „Dar pentru ca această „reacție“ să fie produsă — sublinia un comandant de regiment, într-o ședință de lucru cu comandanții de subuni­tăți — este necesar ca obligațiile regulamentare să fie ridicate la rangu­l de principii profesionale și etice. Nu­­ te poți aștepta la mo­dificări psihologice de certă loare, la dinamizarea gîndirii va­si activității subordonaților, apelînd excesiv la „regulamentul cere...“, „ordinul cere...“, „militarul este obligat...“ etc., fără motivarea a­­cestor cerințe și, mai ales, fără ca ele să fie susținute de o deplină concordanță între vorbă și faptă în conduita comandantului, fără ca ei să ofere un­ exemplu de ur­mat pentru subordonați“. Neîndoielnic, ar­ asemenea mod de înțelegere a lucrurilor, împletit cu grija pentru pregătirea temei­nică a­­ subordonaților, cu respectul și încrederea față de ei, cu recep­tivitatea față de părerile­ și nevoile lor capătă, drept replică din partea acestora, prețuirea, sti­ma și dragostea față de co­mandant. Noțiunea de dragoste Colonel M. INOAN Maior E. VLADIMIR (Continuare in vap. a Is-o FORȚA AUTORITĂȚII COMANDANTULUI I 1 ASALT PE ....■..............■­­ „FRONTUL ALB“ Dincolo de poezie și de simbolica prevestire de belșug, primele zile ale noului an 1969 au adus, o dată cu comunicatele laconice transmise prin presă, radio și televiziune, și zăpezi abundente, care au căzut in toată țara. Acest fapt a ridicat pro­bleme serioase în legătură cu cir­culația și cu aprovizionarea popu­lației. Anticipînd și ulterior consem­­nînd un fapt împlinit, buletinele meteorologice au devenit în scurt timp o sursă de informații căreia întreaga populație i-a acordat in­teres deosebit. Organizat de co­­man­damente special formate, asaltul pe „frontul alb“ al zăpezii a în­ceput intens. La chemarea organe­lor de partid și de stat, oamenii muncii din întreprinderile și in­stituțiile­­ de transport, comunicații, alimentație etc. ca și cetățenii o­­rașelor și satelor s-au încadrat cu fermitate în acțiunile de deszăpezi­re Alături de ei, militarii au fost și sînt prezenți în primele rîndur­i, dovedind prin spiritul­­ lor de ab­negație, ca în atîtea rinduri, dorința lor fierbinte de a sluji interesele celor ce muncesc în orice împreju­rare Disciplinați, harnici, înfruntind cu dîrzenie gerul și vîntul, depunînd eforturi prelungite, ziua sau noap­tea, ei­ și-au atras din nou admirația unanimă. Am urmărit în aceste zile munca militarilor din garnizoana Bucu­rești. După cum se știe, Capitala a fost afectată poate chiar mai mult decît alte­ localități de dimensiunile impresionante ale straturilor de zăpadă (reținem din comunicatele oficiale cifra de 65 cm­), înarmați cu lopeți, tîrnăcoape, răngi, usten­sile pentru căratul zăpezii și spar­gerea ghetei, ostașii, conduși de ofițeri inimoși, asigurau descon­gestionarea celor mai importante artere. La volanul multor auto­­pluguri și altor mașini speciale erau, de asemenea, militari, că și la vo­lanul camioanelor care cărau ză­pada. In zorii acestor zile, spre multe cantine, centre de pîine și lapte, transporturile au fost efec­tuate de camioane militare, ca o măsură de prevedere în plus care să preîntîmpine eventualele pertur­bații în aprovizionare. Autosanitare­le militare au circulat și ele pe drumurile publice, în Capitală și în alte localități, răspunzînd cu promptitudine solicitărilor unor u­­nități sanitare, pentru transportarea bolnavilor. Dimineața zilei de duminică, ianuarie. Ne oprim la unul din nu­­­meroasele puncte ale Bucureștiului unde se descarcă zăpada colectată de pe principalele artere de cir­culație. Cu scuzele de rigoare, îi răpim cîteva minute locotenentului P. Gănescu. Aflăm de la interlocu­torul nostru că, împreună cu ostașii pe care îi comandă, a început munca de deszăpezire încă de la miezul nopții de 2 spre 3 ianuarie. Au lucrat în schimburi și el, și sub­ordonații. Duminică a intrat în „timp operativ“ de la ora 7. Am consemnat numele soldaților M. Ionescu și Gh. Sandu, desigur mult prea puțin pentru a prezenta lista celor care s-au evidențiat în ca­drul acestei acțiuni patriotice. Cu­vinte de laudă avea locotenentul și pentru soldatul Șt. Zibarov, șofer Mai departe îl întîlnim pe lo­cotenentul P. Cruj, secretar al co­mitetului U.T.C. pe unitate. Pe scurt, ne relatează că, pentru cele cîteva zile de odihnă, în unitate s-au pregătit activități interesante și educative, dar că „toți tinerii militari, pînă la unul, au renunțat la clipele de destindere pentru a răspunde chemării ce le-a fost a- Maior E. GIURGEANU (Continuare in van. a­ll-a) O imagine frecventă în aceste zile pe străzile Bucureștiului , ostașii deblochează circulația, folosind plugurile acționate de tractoare și de autocamioane Foto : ȘT. IONESCU ANUL XXV întrecerea pentru îndeplinirea planului de stat pe 1969 UN VAST ȘI INSUFLEȚITOR PROGRAM DE MUNCĂ PENTRU ÎNTREAGA ȚARĂ J. Anul care s-a încheiat a con­stituit pentru întregul nostru popor, în frunte cu conducătorul său în­cercat Partidul Comunist Român, încă un an de rodnice eforturi crea­toare și victorii remarcabile în de­­săvârșirea construcției socialismului. Datorită muncii pline de abnegație depuse de clasa muncitoare, de ță­rănime, de intelectualitate pentru transpunerea în viață a politicii m­arxist-leniniste a partidului se în­făptuiesc cu succes directivele trasate de Congresul al IX-lea și de Conferința Națională a P.C.R. S-a amplificat, s-a perfecționat activi­tatea în sfera producției de bunuri materiale, au continuat în același ritm dinamic industrializarea so­cialistă, modernizarea agriculturii, dezvoltarea științei, artei și culturii, a crescut venitul national, a sporit nivelul de trai material și spiritual al populației. Coeziunea națiunii noastre socialiste, unitatea de nezdruncinat in jurul partidului a tuturor celor ce muncesc s-au ci­mentat și mai puternic. Intr-un cu­­vînt, poporul nostru, pășind în noul an, dispune de o trainică te­melie pe care să-și clădească noile victorii în îndeplinirea planului cin­cinal, în înthmpinarea celei de-a 25-a aniversări a eliberării patriei, a celui de-al X-lea Congres al Par­tidului Comunist Român. An hotărîtor pentru îndeplinirea sarcinilor cincinalului, 1969 necesită, așa cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu, ca organizațiile de par­tid „să ia toate măsurile pentru a asigura o largă mobilizare a oameni­lor muncii, ca acest an să fie marcat de cit mai multe succese în con­strucția socialistă, în înflorirea pa­triei" Acest imperativ izvorît din reali­tățile noastre socialiste, din voința nestrămutată a poporului român de a-și vedea patria urcînd mereu pe culmile luminoase ale progresului și civilizației are un larg ecou pe planul întregii țări. In toată tara au fost primite cu un deosebit interes și spirit de răspundere CHEMĂRI­LE LA ÎNTRECERE PE CARE CON­FERINȚELE ORGANIZAȚIILOR DE PARTID A MUNICIPIULUI BUCU­REȘTI ȘI A JUDEȚULUI TIMIȘ INSTITUTELE DE CERCETĂRI ȘI PROIECTARE DIN SECTORUL 7 AL CAPITALEI LE-AU ADRESAT OR­GANIZAȚIILOR JUDEȚENE DE PARTID, TUTUROR OAMENILOR MUNCII, IN VEDEREA ÎNDEPLINI­RII ȘI DEPĂȘIRII PLANULUI DE DEZVOLTARE A ECONOMIEI NA­ȚIONALE PE ANUL 1969. Chemările își propun obiective de mare însemnătate pentru îndeplini­rea planului. Pe plan industrial se prevăd an­gajamente concrete privind sporirea producției și eficienței economice prin creșterea productivității muncii, folosirea rațională a resurselor ma­teriale și a forței de muncă, inten­sificarea acțiunii de organizare su­perioară a producției, utilizarea de­plină a capacităților productive, respectarea riguroasă a termenelor de dare în funcțiune a obiectivelor la nivelul planificat al tuturor pa­rametrilor, îmbunătățirea calității și performanțelor tehnico-economice a produselor, valorificarea superi­oară a mărfurilor destinate exportu­lui. Se prevăd, de asemenea, măsuri privind întărirea disciplinei tehnolo­gice și în muncă, a disciplinei de plan, perfecționarea activității comi­tetelor de direcție, îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale salariaților. Pe planul agriculturii se au în ve­dere obiective concrete — privind creșterea producției agricole­ ve­getale și animale, consolidarea eco­nomică a cooperativelor agricole de producție și a întreprinderilor agricole de stat — cum sînt folosirea cu chibzuință a pămîntului, ex­ploatarea cit mai economică a trac­toarelor, mașinilor și celorlalte u­­tilaje agricole, executarea tuturor lucrărilor agricole la timp și la un nivel agrotehnic cât mai ridicat, ob­ținerea unor producții sporite la nivelul cerințelor pieții interne și externe și la un preț de cost mai scăzut, perfecționarea formelor de organizare și conducere. Pe planul cercetării științifice și proiectării obiectivele au în vedere­­ orientarea întregului potential de cercetare științifică către acele di­­recții care corespund cerințelor le­gate de necesitatea soluționării celor mai importante probleme ac­tuale și de perspectivă ale econo­miei naționale ; luarea măsurilor pentru materializarea în producția de bunuri a rezultatelor cercetării prin încheierea de contracte între institutele de cercetare și unitățile productive ; elaborarea de proiecte pe baza datelor obținute în unitățile noastre de cercetare, contribuind astfel la reducerea importului de licențe și documentații, precum și la accelerarea valorificării rezultatelor cercetării proprii în producție. Inflăcăratele chemări la întrecere (Continuare în pag. a V-a! ÎN ACEST NUMĂR , PREGĂTIREA GRADAȚILOR, O PREOCUPARE PERMANENTĂ (pag. a IlI-a) ECUAȚIA CURAJULUI pOVestESC parașuTIșTii (pag. A IV-A) DOSARUL VIETNAMEZ RAMÎNE DESCHIS (paG. a VIII-a]

Next