Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1969 (Anul 25, nr. 26-52)
1969-12-03 / nr. 48
p*_ _ ___________________________________________________________________APARAREA_____________________________________________________________________________________ PATRIEI NR. 4S (5990) Umanitară Caporalul Aurel Cazan a primit ordin să execute, cu mașina, o misiune între Slobozia și Călărași l-a întîlnit pe bătrînul Constantin Udrea, dintr-o comună apropiată. Aresta fusese grav accidentat de o mașină, iar șoferul vinovat părăsise locul accidentului, fără să-i acorde vreun ajutor rănitului. Caporalul Cazan l-a urcat pe bătrîn în mașină purtat de și la transurgență la cel mai apropiat punct sanitar. Totodată, a înștiințat organele de miliție pentru a-l depista pe cel care comisese infracțiunea. Peste câteva ore, comandantului caporalului Cazan i s-a comunicat că cetățeanul Udrea este în afara oricărui pericol, iar șoferul care comisese accidentul a fost reținut. în acel timp, caporalul Cazan își continua executarea misiunii. Plutonier V. POPA Cîțiva dintre noi Cinci am făcut primii pași în această unitate, totul ni s-a părut necunoscut In scurt timp ne-am acomodat însă bine cu viața ostășească. Am prins dragoste de activitățile pe care le desfășurăm pentru deservirea zborului. Toți depunem interes la pregătirea tehnicii pentru zbor. Bar cum din fiecare colectiv se detașează unii mai buni, și din escadrila noastră putem da multe exemple de soldați care sunt în fruntea tuturor activităților. Soldatul V. Prisecaru este unul dintre cei mai buni mecanici ; soldații N. Custură și G. Chivereanu manifestă multă atenție in lucrul cu aparatele I.E.C.A.B. , ca radist, soldatul C. Vasilache dețide interes deosebit pentru pregătirea aparaturii radio. Exemplul lor este urmat și de ceilalți militari. Sergent N. FABIEAN Intervenție promptă ca o cooperativă agricolă de producție situată în apropierea unei unități militare a izbucnit un incendiu. Din cauza vîntului, incendiul lua proporții. Pentru localizarea focului care amenința avutul țăranilor cooperatori au intervenit și militarii, în lupta cu flăcările, locotenentul M. Vită, sergenții-majori O. Ungureanu, C. Gherghinaru, caporalul Gh. Olteanu, soldații V. Boiciuc, D. Boancă, St. Nichita și ceilalți militari au dat dovadă de mult curaj și inițiativă, astfel că, într-un timp scurt, incendiul putut fi stins, cuintîndu-se însemnate pagube materiale Elev sergent-maior I. PANAIT pagina grajdatUm și a III soldaților III Privirile celor doi operatori de la stația care cercetează urmărește și transmite elemente despre ținte stau încordate asupra ecranului inundat de impulsuri : „8? —260—040“, „52—170— 051“. ...Fasciculul luminos mătură ecranul și, imediat ce acesta trece peste petele albe care trădează existența pe cer a țintelor aeriene, operatorii transmit neîntîrziat punctului de comandă informații despre ele. Acolo unde ochii nespecialistului abia deslușesc existența unui spot alb-cenușiu, soldatul Cornel Năutu de la stația în care ne găsim „vede“ tipuri de avioane, distanțe și direcții de zbor, înălțimile la care ele evoluează, „vede“ acțiunile de luptă ale țintei. Dintr-un spot luminos se desprind o puzderie de puncte mici, abia perceptibile. Ur ochi, nevigilent n-ar putea deosebi printre aceste impulsuri care dansează pe ecran, pe parașutiștii lansați de ținta căreia operatorii i-au dat următoarele caracteristici : „7ß —200—025“ La P.C. se cunoaște acum tipul țintei, azimutul, distanța și acțiunea pe care o execută. După treia „topare“, operatorul a comunică înălțimea, în același timp sînt pe recepție și aviatorii și rachetiștii. Ținta va fi interceptată. Dincolo de acele nesfîrșite mesaje „38— 260—040. 52—170—851“ se desfășoară un complex de măsuri în unitățile și subunitățile radiotehnice, de aviație, de rachete, de artilerie... Pe baza tfetelor transmise de soldatul Năutu, operator clasa a treia, și de către ceilalți operatori din fata ecranelor altor stații cu diferite destinații se iau hotărîri, se dau ordine de luptă care pun în mișcare oameni și tehnică. Oare omul din fata ecranului este un electronist desăvîrșit căruia modul de funcționare al unor asemenea complicate aparate si este cunoscut de mult ? Rămînem plăcut Surprinși cind aflăm că soldatul Năutu a fost pînă nu de mult tractorist, undeva pe ogoarele Olteniei. Există in această acomodare rapidă cu tehnica modernă, necunoscută lui pină acum, un mare volum de muncă, de pasiune, de dăruire, pe care le observăm și la soldatul Mihai Ciurea, operatorul din Ciclul întîi care permanent stă în strigă lui, gata „să fure“ secretul deprinderilor, al siguranței cu care acționează tovarășul său. Maiorul Constantin Șerban, comandantul subunității radiotehnice de bază, ne spune că se mindrește cu „grănicerii“ săi. Intradevăr, sergenții Gheorghe Iacob, Gheorghe Matei, Viorel Oargă, Constantin Borca, caporalii Ion Grozea, Nicolae Corbu, soldații Avram Ciupea, Gheorghe Popescu, Constantin Dumitrana veghează în fața ecranelor ca niște „grăniceri ai aerului“. Nici o țintă n-a rămas nereperată. Indiferent de densitatea lor, operatorii specialiști de clasă — transmit neîntrerupt mesaje la punctul de comandă, unde planșetiștii se materializează cu aceeași rapiditate cu care recepționează informațiile operatorilor. Despre priceperea operatorilor ne vorbește și un planșetist din P.C., soldatul Alexandru Suciu, pe care l-am surprins executînd topări după mesajele transmise de a— îi cunoști pe cel ce-ți transmite mesaje ? — Nu, nu știu cine este, dar e foarte priceput. Uneori, abia pot ține „cadența“ după el. Transmite foarte repede. Sînt convins că e specialist de clasă că descifrează așa de repede caracteristicile țintelor. Operatorii de clasă pot transmite cu șase-șapte ținte mai mult decît prevede baremul pentru clasa ce o dețin, întrevedem în această performanță o treaptă spre obținerea titlului de operator clasa a doua, eveniment pe care operatorii din subunitatea comandată de maiorul Șerban îl vor trăi nu peste mult timp. De patru ani, de cînd este „subunitate de frunte”, cu toate echipajele de frunte deci, subunitatea aceasta a sporit an de an numărul operatorilor clasa a doua. Comandanții, ofițerii de serviciu din punctul de comandă îi ajută să se pregătească în condiții grele de acțiune, adesea pe fondul unui bruiaj activ. — Uneori, neașteptat, — ne spune maiorul Șerban — le introducem bruiajul. Atunci fondul ecranului se albește și impulsurile de la țintă sînt iluminate la fel. E foarte greu să descifrezi țintele intr-o asemenea situație. Pentru ca să se poată descurca, unii operatori pun in funcțiune aparatul de înlăturare a bruiajului. Ii descoperim însă imediat prin intermediul ecranului de control din punct și le ordonăm să acționeze in condițiile existente. Atunci se vede măiestria operatorilor de clasă. Și se descurcă bine și Iăcob, și Mocanu, și Berea și... Pe sergentul Constantin Berea l-am întîlnit la radioaltimetrul mobil, undeva sub aria pe care giganticele antene o măturau fără întrerupere. Era foarte emoționat. Cu numai citeva minute înainte, in adunarea generală, comuniștii votaseră în unanimitate primirea în partid a sergentului Berea, unul dintre cei mai buni operatori din subunitate. Stația pe care deservește el împreună cu o ceilalți operatori nu a fost scoasă niciodată din capacitate. Aceasta pentru că la profilactică, atît la lucrările săptămînale, lunare și de sezon, verificarea tehnicii care se face în proporție de peste 50 la sută cu concursul operatorilor de clasă, militari în termen, se execută cu simț de răspundere: — Mi s-a intîmplat o dată, ne spune sergentul Berea, să am anumite oscilații de tensiune. Curioscind bine compunerea stației și lucrul in ea, am reușit să înlătur imediat defecțiunea. Dar astă n-a durat decît citeva minute. Si stația a început să funcționeze perfect. In fata ecranului, deși acolo nu apar decît niște puncte, sergentul Berea îți poate spune cu precizie ce tip de avion este după viteza și înălțimea la care zboară, și după impulsuri. Cum au reușit subordonații maiorului Șerban să ajungă la un asemenea nivel de pregătire, încît să poată acționa foarte bine la lucrul îrt complex? Răspunsurile operatorilor de clasă, ale ofițerilor care execută interpretarea datelor converg spre aceeași condiție a succeselor — antrenamentul executat cu ajutorul epidiascopului, atît în timpul turelor, cit și in afara lor. Locotenent PRANA VĂ PREZENTĂM SPECIALIȘTI IN FAȚA ECRANELOR Ferestre mereu deschise spre spațiul aerian S-A ÎNTÎMPLAT IN VĂZDUH Ostații plutonului comandat de locotenentul Marin Hurtoi erau la a doua lansare în grup pe timp de zi, înălțimea : 1000 de metri. Calm, încrezător in subordonații săi, care — știa foarte bine — cheltuiseră multă energie la antrenamentele executate „la rece“, urmărea lansarea echipajelor cu sentimentul omului încredințat că mai are încă multe de transmis subordonaților, aflați, totuși, la începutul „carierei" de parașutist. Dri zonă, viteza vîntului era în limitele admise. Aparatura și instalațiile de la sol și cele ale aeronavei funcționau normal. Nimic, absolut nimic nu anunța dramatica intimplare ce avea să se consume peste citeva momente. Acele ceasornicului arătau ora douăsprezece și douăzeci și două de minute. De la bordul avionului se desprinse alunecînd vertiginos spre sol penultimul militar din echipaj , soldatul Ion Pislaru. O ușoară răsucire de suspante. O rezolvă rapid și imensa umbrelă de mătase albă își dezvăluie integral contururile. Ostașul iși mai aruncă o dată privirea în sus. Știa că urma să sară soldatul Constantin Sofronie. Dorea să-l zărească in neantul azuriu. In aceeași clipită simți o izbitură și voalura parașutei sale se închise. împins de un curent puternic, Sofronie se prăbuși peste el. Un fior rece îi străbătu tot corpul, tn secunda următoare parașutele li se împletiră. Se îndreptau îngemănați spre pământ în cădere liberă. Cei doi ostași făceau eforturi supraomenești pentru a-și debloca brațele imobilizate de suspante, spre a putea acționa asupra comenzilor parașutelor de abdomen. Lupta cu zborul fulgerător al secundelor devenise hotărâtoare. Conducătorul de zbor, locotenent-colonelul Gheorghe Tudor, ți comandantul de pluton, aflați la sol, observaseră din primul moment Incidentul. Vor ști ei oare să iasă cu bine din această situație neașteptată ? — gîndeau cei doi ofițeri. Pentru că nimeni nu le mai putea veni in ajutor. Sus, cei doi ostași se rostogoleau ca intr-un dans fantastic. Infracțiuni de Secundă vedeau și cerul și pămintul intr-o succesiune amețitoare. Printr-un ultim efort, ajutați și de curenți, s-au degajat anul de celălalt. Brațele libere ale lui Sofronie acționară, reflex, comanda parașutei de rezervă, venise. Sîngele rece ii restrigă cu glas de lin frupt ? — Trage de rezervă, Pislarule ! Apoi, tot Sofronie — tînărul ostaș a cărui prezență de spirit i-a uimit pe toți — largheasă, desprinzîndu-se de parașuta de spate și cei doi coboară lin spre pămint . Pislaru cu parașuta de spate închisă și cu cea de abdomen deschisă iar Sofronie tot cu cea de abdomen. Au atins solul aproape unul de celălalt. S-au îmbrățișat îndelung, bărbătește, în timp ce lacrimile bucuriei le-au încețoșat pentru câtva timp privirea. Iar sus, in oceanul aerian, răsăreau din timp în timp buchete de cupole argintii, pilotate de miini dibace. Locotenent-colonel I. DALBAN Eroii reportajului în dorința unui mai apropiat dialog cu cititorii acestei pagini — pe care o gîndim ca un prieten sincer al ostașilor — inaugurăm cu numărul ee față un schimb de ginduri, de preocupări sufletești, de păreri în problemele de viață care preocupă pe unul sau altul din cei care ni se adresează. Pentru că nu ne socotim unici și infailibili deținători ai singurelor răspunsuri ce pot fi date la Întrebările ce ni se vor pune, nădăjduim că vom avea sprijinul opiniei voastre. în ce ne privește, ne vom apleca cu toată înțelegerea asupra scrisorile» Ce le vom primi, văzînd printre rîndurile lor pameni care, într-un anumit moment, simt nevoie unor confirmări sau confruntări" ori, pur și simplu, a unui cuvînt bun. Așteptăm scrisorile voastre, dragi cititori. acum, primele Și despre primele epistole. Soldat I. Tomescu. „Am venit in armată voluntar din mai multe motive. Am sperat că in cadrul armatei voi putea deveni pilot. Ștind de vorbă cu cîțiva tovarăși ofițeri am văzut că nu pot urma o școală de pilotaj deoarece nu am absolvit liceul. Părinții nu au putut să mă dea la școala medie și am urmat o școală profesională. Urmnd cursurile acestei școli, m-am despărțit de foștii mei colegi și prieteni. Cină mă idUlneam cu ei, mă priveau cu neîncredere și. Uneori, mă evitău. Oare difera școala profesională, dacă ea s-a manifestat intr-adevăr, merită reproșuri severe, fiind străină de spiritul vremurilor pe care le trăim. S-ar putea însă să fi suferit de un complex de inferioritate și să fi luat niște închipuiri drept realități. Gîndește-te bine, în orice caz, oamenii își dobîndesc dreptul la prețuire, stimă și prietenie prin ceea ce realizează în viață. Un strungar de mina înti riu este mai puțin creator decît un profesor bun. Si unul, și celălalt dau societății niște valori necesare, și o indicație in legături cu această problemă O indicație ? Cine ar avea curajul ? Ne vin in minte o mulțime de întrebări. Poate prietenia de cinci luni n-a fost suficientă să vă cunoașteți bine sentimentele ? Poate ea s-a căsătorit dintr-un capriciu și faptul o pune într-o anumită lumină ? Sau s-a simțit prea singură atunci cînd te-ai încorporat ? Sau a ținut la fostul ei soț și mai ține încă, dar vrea să-l uite întorcîndu-se la dumneata ? Sau te iubește și, regretînd gestul, a divorțat ? Și cite alte întrebări ! Numai sentimentele dumitale și ale ei iți pot da singura indicație de care ai putea să ții seama. In orice caz, analizează-te bine ! Ce părere aveți, voi, cititorii paginii? Soldat Sîrbu Ion . »Am lucrat ca mecanic de avion, pînă de curînd, intr-o unitate. Nu am avut nici o abatere de la disciplină, mi-am făcut bine datoria. Cu toate acestea, acum, cind vă scriu aceste rînduri, nu mai sînt nici in aceeași unitate, și nici nu mai lucrez ca mecanic de avion. Eu, de meserie, sînt tractorist si-mi plac foarte mult Confidențe ostășești (NE) justificămi „Visul meu din copilărie, ne scria soldatul Al. Boldiș, era ca atunci cînd voi depăși adolescența să fac serviciul militar la marină, dar am ajuns la polizonieri“. S-ar crede că ostașul cere ajutorul redacției să fie mutat într-o unitate de marină. Dar nu este așa. Știind că vapoarele se găsesc la Dunăre sau la mare, soldatul Boldis solicită intervenția redacției pentru a fi mutat câ mai aproape de... casă ! Pentru că în continuare scrie : ....Vă rog să mă ajutați să fiu mutat în altă unitate, în apropiere de familie...“ Vasăzi că, dacă cumva nu se poate la marină, atunci — oricum — lungă... familie ! Soldatul I. Veres se pretinde atlet. Se pare, după cum ne scrie, că la C.S.C. Mediaș a făcut de toate , a alergat în probe de sprint (400 m—52”2), dar și de... maraton (2h39’0) ! Acum ne scrie că dorește să fie mutat în „oricare altă unitate din țară unde să pot continua antrenamentele, pe lingă pregătirea militară (subins.) deoarece numai așa îmi pot deschide o carieră în viață“. Lăsînd la o parte faptul că timpii declarați de el pentru diferite probe nu depășesc limitele unui cuminte... diletantism, ne întrebăm ce îl împiedică pe soldatul Veres să practice sportul preferat în unitatea în care se află ? Unitatea dispune de o bază sportivă bună pe care s-ar putea antrena atlet! cu rezultate mai valoroase decît el. militarilor le este asigurat timpul necesar unei bune pregătiri sportive. De fapt, după ce fel de... performante „umbri“ tovarășe soldat 7 M. C. rența de la o școală la altă poate da naștere la unele sentimente nesănătoase între foști colegi ? Printre aceștia era și o fată pe care o iubeam foarte mult. O iubeam fără speranță, poate tocmai că ea erai la liceu și eu la o școală profesională. De aceea nici acum nu am avut curajul să-i mărturisesc sentimentele mele. Este prea tîrziu să încerc să-i spun că o iubesc ? Dar la ce va răspunde ? Mi-ar întoarce Spatele ? Aș vrea să-mi dați unele lămuriri sau, mai bine zis, unele sfaturi în aceste probleme." îți vom răspunde, pe rînd, la chestiunile care te frămîntă, deși ele ni se par sntim legate. Dacă zborul este, pentru dumneata, o pasiune adevărată, — și el merită o asemenea pasiune — poți Să-ți împlinești visul și fii Situația că n-ai urmat liceul, lt seriindu-te la cursurile de planorism sau parașutism ale aviației sportive (pentru zborul cu motor e necesar liceul, intr-adevăr). Iți sugerăm ca, după stagiu, să încerci. Dacă te vei hotărî, redacția te va sprijini în legătură cu atitudinea foștilor colegi și prieteni, care te ocoleau după ce ai devenit elev pentru aceasta au Întregul drept la demnitate. In acest spirit, diplomele nu sînt și nu pot fi bariere pentru prietenie. Cu despre fata la care ții fără să-i mărturisești, nu este prea tîrziu nici acum, desigur, să faci acest pas. Firește, s-ar putea ca ea să nu-ți răspundă cu același sentiment și va fi dureros pentru dumneata. Pe semne că pe undeva, pe aici, se află motivul sfierii dumitale. Dar și durerea face parte din trăirile noastre. Nu știm dacă există mulți oameni care să nu fi suferit în dragoste. Și nici măcar nu sînt de invidiat. S-ar putea însă, ca acest pas, pe care te îndemnăm să-l faci, să fie într-un ceas bun. Trebuie să-ți spunem că n-ar fi nici o surpriză pentru noi ? Cunoaștem foarte bine un militar — fruntașul Gh. Paraschiv — care, meseriaș fiind, este căsătorit cu o studentă la medicină — au o fetință foarte drăguță, care împlinit, de curând, doi ani — și se împacă foarte bine... Ce zici, încerci ? Fruntaș Petre Petrescu : „înainte de a fi încorporat am iubit o fată și ea pe mine. Am fost prieteni cinci luni de zile. In perioada aceasta ea mi-a spus să ne căsătorim. Eu, cu toate că o iubeam foarte mult, i-am răspuns că nu pot face acest pas, deoarece nu am stagiul militar satisfăcut. Am rugat-o să mă aștepte pînă termin armata și mi-a spus că nu mă așteaptă. Eu am plecat militar și, la puțin timp după aceea, am că s-a căsătorit. A aflat stat căsătorită trei luni, după care s-a despărțit. Mergind un concediu, m-am întîlnit, din nou cu ea. Mi-a cerut scuze și m-a rugat să fim din nou prieteni, spunîndu-mi că după ce voi trece in rezervă, să ne căsătorim. Precizez că eu, totuși, țin la ea și acum, dar nu știu, dacă m-aș căsători cu ea, aș putea să mai am încredere? Nu mă va părăsi și pe mine ca și pe celălalt ? Aștept de la dumneavoastră tractoarele. Aș vrea să lucrez pe un trăitor in armată ca să am continuitate în meserie, sau să fiu repartizat la avion în această unitate, sau înapoi la unitatea din care am fost mutat (nu știu de ce). De cînd sumt aici, mă simt foarte singur, deoarece am fost despărțit de Un bun prieten de-al meu, soldatul Gheorghe Lovin". Ne-am adresat forurilor în drept pentru a afla motivele. Dacă cerințe întemeiate motivează mutarea dumitale, va trebui să rămîi acolo unde ești acum. Credem că înțelegi că dacă, în orice domeniu social, primează interesele generale, nu armată, aceasta în mod cu totul deosebit. Dacă a fost o greșeală, se va reveni. E frumos că ești atit de credincios prieteniei cu soldatul Levin. Dar de ce să nu cauți să-ți faci și alți prieteni aici ? Tinerii sînt, de obicei, foarte deschiși prieteniei zin Soldat P. I.. .,Cu ocasatisfacerii stagiului militar, a trebuit să renunț la unele plăceri ale vieții, plăceri poate condiționate și de faptul ca noi, militarii, ne bucurăm de mai puțin succes in fața sexului frumos (ah, aceste fete, cu de capricioase sînt !). Compătimesc, nespus de mult, fetele de la mine, din Focșani, care, nu o dată, au spus că orașul este sărac în băieți, dar sînt foarte sigur ca dacă un militar un termen ar fi încercat să înjghebe o prietenie cu una din ele, ar fi refuzat categoric. De ce ? Fiindcă e militar. Oare, noi, militarii, nu putem fi tandri, manierați, așa cum doresc ele ? In concluzie, aș dori să știu, totuși, de ce ne privesc unele fete cu o jumătate de ochi, sau poate cu mai puțin ?" Nu-ți dăm răspunsul în acest număr de ziar. Ți-am publicat scrisoarea ca o invitație pentru alți ostași de a-și spunte părerea. Un reporter al ziarului se va deplasa în Focșani pentru a afla și ce gîndesc fetele despre care ne-ai scris. Vom reveni. interlocutor Scrieți-ne pe adresa : Redacția ziarului „Apărarea patriei“ str. Izvor nr. 137, sectorul 6 București, cu specificația : pentru rubrica „CONFIDENȚE OSTĂȘEȘTI" Vreți sa-l ajutați pe După cum observați, acestorricaturistul nostru, Gh. Călărașu, turile la secretariatul de redacție DV. SA-L AJUTAȚI, găsind TEXTUL ADECVAT , caricaturi le lipsesc poantele ! Cauitati de ele și a adus caricafără nici o... explicație ! ÎNCERCAȚI PENTRU FIECARE CARICATURA 2 m Anunțăm pe cititorii paginii că cele mai bune răspunsuri vor fi publicate, o dată cu fotografiile autorilor lor, a Așteptăm răspunsurile dv. Ict redacție pînă la data de 23 decembrie a.c. INDICAȚI CU CIFRELE CARICATURILOR EXPLICAȚIILE PE CARE VI LE SUGEREAZĂ FANTEZIA I .1