Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1969 (Anul 25, nr. 26-52)

1969-12-03 / nr. 48

p*_­ _ ___________________________________________________________________AP­ARAREA_____________________________________________________________________________________ PATRIEI NR. 4S (5990) Umanitară Caporalul Aurel Cazan a primit ordin să execute, cu ma­șina, o misiune­ în­tre Slobozia și Că­lărași l-a întîlnit pe bătrînul Constantin Udrea, dintr-o co­mună apropiată. A­­resta fusese grav accidentat de o ma­șină, iar șoferul vi­novat părăsise locul accidentului, fără să-i acorde vreun a­­­jutor rănitului. Ca­poralul Cazan l-a urcat pe bătrîn în mașină purtat de și l­a trans­urgență la cel mai apropiat punct sanitar. Toto­dată, a înștiințat or­ganele de miliție pentru a-l depista pe cel care comisese infracțiunea. Peste câteva ore, coman­dantului caporalului Cazan i s-a comu­nicat că cetățeanul Udrea este în afara oricărui pericol, iar șoferul care comise­se accidentul a fost reținut. în acel timp, ca­poralul Cazan își continua executa­rea misiunii. Plutonier V. POPA Cîțiva dintre noi Cinci am făcut primii pași în aceas­tă unitate, totul ni s-a părut necunoscut In scurt timp ne-am acomodat însă bine cu viața ostășească. Am prins dra­goste de activi­tățile pe care le des­fășurăm pentru de­servirea zborului. Toți depunem inte­res la pregătirea tehnicii pentru zbor. Bar cum din fiecare colectiv se detașea­ză unii mai buni, și din escadrila noas­tră putem da multe exemple de soldați care sunt în fruntea tuturor activităților. Soldatul V. Prise­­caru este unul din­tre cei mai buni mecanici ; soldații N. Custură și G. Chivereanu manifes­tă multă atenție in lucrul cu­­ aparatele I.E.C.A.B. , ca ra­­dist, soldatul C. Va­­silache dețide in­teres deosebit pen­tru pregătirea apa­raturii radio. Exem­plul lor este urmat și de ceilalți mili­tari. Sergent N. FABIEAN Inter­venție promptă ca o cooperativă agricolă de produc­ție situată în apro­pierea unei unități militare a izbucnit un incendiu. Din cauza vîntului, in­cendiul lua propor­ții. Pentru localiza­rea focului care a­­menința avutul ță­ranilor cooperatori au intervenit și mi­litarii, în lupta cu flăcările, locotenen­tul M. Vită, sergen­­ții-majori O. Ungu­­reanu, C. Gherghi­­naru, caporalul Gh­. Olteanu, soldații V. Boiciuc, D. Boancă, St. Nichita și ceilalți militari au dat do­vadă de mult cu­raj și inițiativă, ast­fel că, într-un timp scurt, incendiul putut fi stins, cui­­n­tîndu-se însemnate pagube materiale Elev sergent-maior I. PANAIT pagina g­rajdatUm ș­i a III soldaților III P­rivirile celor doi operatori de la sta­ția care cercetează urmărește și trans­mite elemente des­pre ținte stau în­cordate asupra ecranului inundat de impulsuri : „8? —260—040“, „52—170— 051“. ...Fasciculul luminos mă­tură ecranul și, imediat ce acesta trece peste petele albe care trădează existen­ța pe cer a țintelor aerie­ne, operatorii transmit neîntîrziat punctului de comandă informații des­pre ele. Acolo unde ochii nespecialistului abia des­lușesc existența unui spot alb-cenușiu, soldatul Cor­nel Năutu de la stația în care ne găsim „vede“ ti­puri de avioane, distanțe și direcții de zbor, înălți­mile la care ele evoluea­ză, „vede“ acțiunile de luptă ale țintei. Dintr-un spot luminos se desprind o puzderie de puncte mici, abia perceptibile. Ur ochi­­, nevigilent n-ar pu­tea deosebi printre aceste impulsuri care dansează pe ecran, pe parașutiștii lansați de ținta căreia o­­peratorii i-au dat urmă­toarele caracteristici : „7ß —200—025“ La P.C. se cunoaște a­­cum tipul țintei, azimutul, distanța și acțiunea pe ca­re o execută. După treia „topare“, operatorul a comunică înălțimea, în același timp sînt pe re­cepție și aviatorii și ra­­chetiștii. Ținta va fi in­terceptată. Dincolo de acele nesfîrșite mesaje „38— 260—040. 52—170—851“ se desfășoară un complex de măsuri în unitățile și subunitățile radiotehnice, de aviație, de rachete, de artilerie... Pe baza tfete­­lor transmise de soldatul Năutu, operator clasa a treia, și de către ceilalți operatori din fata ecrane­lor altor stații cu diferite destinații se iau hotărîri, se dau ordine de luptă care pun în mișcare oa­meni și tehnică. Oare o­­mul din fata ecranului es­te un electronist desăvîr­­șit căruia modul de func­ționare al unor asemenea complicate aparate si este cunoscut de mult ? Ră­­mînem plăcut Surprinși cind aflăm că soldatul Năutu a fost pînă nu de mult tractorist, undeva pe ogoarele Olteniei. Există in această acomodare ra­pidă cu tehnica modernă, necunoscută lui pină a­­cum, un mare volum de muncă, de pasiune, de dăruire, pe care le obser­văm și la soldatul Mihai Ciurea, operatorul din Ci­clul întîi care permanent stă în strigă lui, gata „să fure“ secretul deprinderi­lor, al siguranței cu­ care acționează tovarășul său. Maiorul Constantin Șer­­ban, comandantul subuni­tății radiotehnice de bază, ne spune că se mindrește cu „grănicerii“ săi. Intr­­adevăr, sergenții Gheorghe Iacob, Gheorghe Matei, Viorel Oargă, Constantin Borca, caporalii Ion Gro­­zea, Nicolae Corbu, solda­ții Avram Ciupea, Gh­eor­­ghe Popescu, Constantin Dumitrana veghează în fața ecranelor ca niște „grăniceri ai aerului“. Nici o țintă n-a rămas nerepe­rată. Indiferent de densi­tatea lor, operatorii specialiști de clasă — transmit neîntrerupt me­saje la punctul de coman­dă, unde planșetiștii se materializează cu aceeași rapiditate cu care recep­ționează informațiile ope­ratorilor. Despre priceperea ope­ratorilor ne vorbește și un planșetist din P.C., soldatul Alexandru Suciu, pe care l-am surprins e­­xecutînd topări după me­sajele transmise de a­— îi cunoști pe cel ce-ți transmite mesaje ? — Nu, nu știu cine es­te, dar e foarte priceput. Uneori, abia pot ține „ca­dența“ după el. Transmi­te foarte repede. Sînt convins că e specialist de clasă că descifrează așa de repede caracteristicile țintelor. Operatorii de clasă pot transmite cu șase-șapte ținte mai mult decît pre­vede baremul pentru cla­sa ce o dețin, întrevedem în această performanță o treaptă spre obținerea titlului de operator clasa a doua, eveniment pe care opera­torii din subunitatea co­mandată de maiorul Șer­­ban îl vor trăi nu peste mult timp. De patru ani, de cînd este „subunitate de frunte”, cu toate echi­pajele de frunte deci, sub­unitatea aceasta a sporit an de an numărul opera­torilor clasa a doua. Co­mandanții, ofițerii de ser­viciu din punctul de co­mandă îi ajută să se pre­gătească în condiții grele de acțiune, adesea­­ pe fondul unui bruiaj activ. — Uneori, neașteptat, — ne spune maiorul Șerban — le introducem bruia­jul. Atunci fondul ecranu­lui se albește și impulsu­rile de la țintă sînt ilu­minate la fel. E foarte greu să descifrezi țintele intr-o asemenea situație. Pentru ca să se poată descurca, unii operatori pun in funcțiune apara­tul de înlăturare a bru­iajului. Ii descoperim în­să imediat prin interme­diul ecranului de control din punct și le ordonăm să acționeze in condițiile existente. Atunci se vede măiestria operatorilor de clasă. Și se descurcă bine și Iăcob, și Mocanu, și Berea și... Pe sergentul Constantin Berea l-am întîlnit la ra­­dioaltimetrul mobil, un­deva sub aria pe care gi­ganticele antene o mătu­rau fără întrerupere. Era foarte emoționat. Cu nu­mai citeva minute înain­te, in adunarea generală, comuniștii votaseră în u­­nanimitate primirea în partid a sergentului Ber­ea, unul dintre cei mai buni operatori din subu­nitate. Stația pe care deservește el împreună cu o ceilalți operatori nu a fost scoasă niciodată din ca­pacitate. Aceasta pentru că la profilactică, atît la lucrările săptămînale, lu­nare și de sezon, verifi­carea tehnicii care se face în proporție de peste 50 la sută cu concursul opera­torilor de clasă, militari în termen, se execută cu simț de răspundere: — Mi s-a intîmplat o dată, ne spune sergentul Berea, să am anumite oscilații de tensiune. Cu­rios­cind bine compunerea stației și lucrul in ea, am reușit să înlătur imediat defecțiunea. Dar astă n-a durat decît citeva minute. Si stația a început să funcționeze perfect. In fata ecranului, deși acolo nu apar decît niște puncte, sergentul Berea îți poate spune cu precizie ce tip de avion este după viteza și înălțimea la care zboară, și după impulsuri. Cum au reușit subordo­nații maiorului Șerb­an să ajungă la un asemenea nivel de pregătire, încît să poată acționa foarte bine la lucrul îrt complex? Răspunsurile operatori­lor de clasă, ale ofițerilor care execută interpretarea datelor converg spre ace­eași condiție a succese­lor — antrenamentul exe­cutat cu ajutorul epidia­­scopului, atît în timpul turelor, cit și in afara lor. Locotenent P­­RANA VĂ PREZENTĂM SPECIALIȘTI IN FAȚA ECRANELOR Ferestre mereu deschise spre spațiul aerian S-A ÎNTÎMPLAT IN VĂZDUH Ost­ații plutonului co­mandat de locotenentul Marin Hurtoi erau la a doua lansare în grup pe timp de zi, înălțimea : 1000 de metri. Calm, în­crezător in subordonații săi, care — știa foarte bine — cheltuiseră multă energie la antrenamentele executate „la rece“, ur­mărea lansarea echipaje­lor cu sentimentul omu­lui încredințat că mai are încă multe de transmis subordonaților, aflați, to­tuși, la începutul „carie­rei" de parașutist. Dri zonă, viteza vîntului era în limitele admise. Aparatura și instalațiile de la sol și cele ale aero­navei funcționau normal. Nimic, absolut nimic nu anunța dramatica intim­­plare ce avea să se con­sume peste citeva momen­te. Acele ceasornicului ară­tau ora douăsprezece și două­zeci și două de mi­nute. De la bordul avio­nului se desprinse alune­cînd vertiginos spre sol penultimul militar din echipaj , soldatul Ion Pislaru. O ușoară răsu­cire de suspante. O re­zolvă rapid și imensa umbrelă de mătase albă își dezvăluie integral con­tururile. Ostașul iși mai aruncă o dată privirea în sus. Știa că urma să sară soldatul Constantin So­­fronie. Dorea să-l zăreas­că in neantul azuriu. In aceeași clipită simți o iz­bitură și voalura parașu­tei sale se închise. împins de un curent puternic, Sofronie se prăbuși peste el. Un fior rece îi străbă­tu tot corpul, tn secunda următoare parașutele li se împletiră. Se îndreptau îngemănați spre pământ în cădere liberă. Cei doi ostași făceau eforturi supraomenești pentru a-și debloca brațele imobiliza­te de suspante, spre a putea acționa asupra co­menzilor parașutelor de abdomen. Lupta cu­ zborul fulge­rător al secundelor deve­nise hotărâtoare. Conducătorul de zbor, lo­­cotenent-colonelul Gheor­ghe Tudor, ți comandan­tul de pluton, aflați la sol, observaseră din pri­mul moment Incidentul. Vor ști ei oare să iasă cu bine din această situație neașteptată ? — gîndeau cei doi ofițeri. Pentru că nimeni nu le mai putea veni in ajutor. Sus, cei doi ostași se rostogoleau ca intr-un dans fantastic. In­frac­țiuni de­ Secundă vedeau și cerul și pămintul in­tr-o succesiune amețitoa­re. Printr-un ultim­­ efort, ajutați și de curenți, s-au degajat an­ul de celălalt. Brațele libere ale lui So­fronie acționară, reflex, comanda parașutei de re­zervă, venise. Sîngele rece ii re­strigă cu glas de lin frupt ? — Trage de rezervă, Pislarule ! Apoi, tot Sofronie — tînărul ostaș a cărui pre­zență de spirit i-a uimit pe toți — largheasă, des­­prinzîndu-se de parașuta de spate și cei doi co­boară lin spre pămint . Pislaru cu parașuta de spate închisă și cu cea de abdomen deschisă iar Sofronie tot cu cea de abdomen. Au atins solul aproape unul de celălalt. S-au îmbrăți­șat îndelung, bărbătește, în timp ce lacrimile bu­curiei le-au încețoșat pen­tru câtva timp privirea. Iar sus, in oceanul ae­rian, răsăreau din timp în timp buchete de cu­pole argintii, pilotate de miini dibace. Locotenent-colonel I. DALBAN Eroii reportajului în dorința unui mai apropiat dialog cu cititorii acestei pagini — pe care o gîndim ca un prieten sincer al ostașilor — inaugurăm cu numărul e­e față un schimb de ginduri, de preocupări sufle­­tești, de păreri în problemele de viață care preo­­cupă pe unul sau altul din cei care ni se adresea­ză. Pentru că nu ne socotim unici și infailibili de­ținători ai singurelor răspunsuri ce pot fi date la Întrebările ce ni se vor pune, nădăjduim că vom avea sprijinul opiniei voastre. în ce ne privește, ne vom­ apleca cu toată înțelegerea asupra scrisorile» Ce le vom­ primi, văzînd­ printre rîndurile lor pa­­m­­eni care, într-un anumit moment, simt nevoie unor confirmări sau confruntări" ori, pur și sim­plu, a unui cuvînt bun. Așteptăm scrisorile voastre, dragi cititori.­­ acum, primele Și despre primele epistole. Soldat I. Tomescu. „Am venit in armată voluntar din mai mul­te motive. Am sperat că in cadrul armatei voi putea deveni pilot. Ștind de vorbă cu cîțiva tovarăși ofițeri am vă­zut că nu pot urm­a o școală de pilotaj deoa­rece nu am absolvit li­ceul. Părinții nu au pu­tut­­ să mă dea la școa­la medie și am­ urmat o școală profesională. Ur­m­nd cursurile acestei școli, m-am despărțit de foștii mei colegi și prie­teni. Cină mă idUlneam cu ei, mă priveau cu neîncredere și. Uneori, mă evitău. Oare dife­ra școala profesională, dacă ea s-a manifestat in­tr-adevăr, merită re­proșuri severe, fiind străină de spiritul vre­murilor pe care le trăim. S-ar putea însă să fi suferit de un complex de inferioritate și să fi luat niște închipuiri drept realități. Gîndeș­­te-te bine, în orice caz, oamenii își dobîndesc dreptul la prețuire, sti­mă și prietenie prin ceea ce realizează în viață. Un strungar de mina înti­ riu este mai puțin creator decît un profe­sor bun. Si unul, și ce­lălalt dau societății niș­te valori necesare, și o indicație in legături cu această problemă O indicație ? Cine ar avea curajul ? Ne vin in minte o mulțime de întrebări. Poate priete­nia de cinci luni n-a fost suficientă să vă cunoașteți bine senti­mentele ? Poate ea s-a căsătorit dintr-un ca­priciu și faptul o pune într-o anumită lumină ? Sau s-a simțit prea sin­gură atunci cînd te-ai încorporat ? Sau a ți­nut la fostul ei soț și mai ține încă, dar vrea să-l uite întorcîndu-se la dumneata ? Sau te iubește și, regretînd ges­tul, a divorțat ? Și cite alte întrebări ! Numai sentimentele dumitale și ale ei iți pot da singu­ra indicație de care ai putea să ții seama. In orice caz, analizează-te bine ! Ce părere aveți, voi, cititorii paginii? Soldat Sîrbu Ion . »Am lucrat ca mecanic de avion, pînă de curînd, intr-o unitate. Nu am avut nici o abatere de la disciplină, mi-am fă­cut bine datoria. Cu toate acestea, acum, cind vă scriu aceste rînduri, nu mai sînt nici in a­­ceeași unitate, și nici nu mai lucrez ca me­canic de avion. Eu, de meserie, sînt tractorist si-mi plac foarte mult C­onfidențe o­stășești (NE) justificămi „Visul meu din copilă­rie, ne scria soldatul Al. Boldiș, era ca atunci cînd voi depăși adolescența să fac serviciul militar la marină, dar am ajuns la polizonieri“. S-ar crede că ostașul cere ajutorul re­dacției să fie mutat într-o unitate de marină. Dar nu este așa. Știind că vapoa­rele se găsesc la Dunăre sau la mare, soldatul Bol­­dis solicită intervenția re­dacției pentru a fi mutat câ­ mai aproape de... ca­să ! Pentru că în continu­are scrie : ....Vă rog să mă ajutați să fiu mu­tat în altă unitate, în a­­propiere de familie...“ Vasăzi că, dacă cumva nu se poate la marină, a­tunci — oricum — lun­gă... familie ! Soldatul I. Veres se pre­tinde atlet. Se pare, după cum ne scrie, că la C.S.C. Mediaș a făcut de toate , a alergat în probe de sprint (400 m—52”2), dar și de... maraton (2h39’0) ! Acum ne scrie că do­rește să fie mu­tat în „oricare altă uni­tate din țară unde să pot continua antrenamentele, pe lingă pregătirea mili­tară (subi­ns.) deoarece numai așa îmi pot des­chide o carieră în viață“. Lăsînd la o parte faptul că timpii declarați de el pentru diferite probe nu depășesc limitele unui cuminte... diletantism, ne întrebăm ce îl împiedică pe soldatul Veres să prac­tice sportul preferat în unitatea în care se află ? Unitatea dispune de o bază sportivă bună pe care s-ar putea antrena atlet! cu rezultate mai va­loroase decît el. militari­lor le este asigurat tim­pul necesar unei bune pregătiri sportive. De fapt, după ce fel de... performante „um­bri“ tovarășe soldat 7 M. C. rența de la o școală la altă poate da naștere la unele sentimente nesă­nătoase între foști co­legi ? Printre aceștia era și o fată pe care o iu­beam foarte mult. O iu­beam fără speranță, poate tocmai că ea erai la liceu și eu la o școală profesională. De aceea nici acum nu am avut curajul să-i mărturis­esc sentimentele mele. Este prea tîrziu să încerc să-i spun că o iubesc ? Dar l­a ce va răspunde ? Mi-ar întoarce Spatele ? Aș vrea să-mi dați unele lămuriri sau, mai bine­ zis, unele sfaturi în aceste probleme." îți vom răspunde, pe rînd, la chestiunile care te frămîntă, deși ele ni se par sntim legate. Dacă zborul este, pentru dum­neata, o pasiune adevă­rată, — și el merită o asemenea pasiune — poți Să-ți împlinești visul și fii Situația că n-ai ur­mat liceul, lt­ seriindu-te la cursurile de plano­rism sau parașutism ale aviației sportive (pen­tru zborul cu motor e necesar liceul, intr-ade­văr). Iți sugerăm ca, după stagiu, să încerci. Dacă te vei hotărî, re­dacția te va sprijini­ în legătură cu atitu­dinea foștilor colegi și prieteni, care te ocoleau după ce ai devenit elev pentru aceasta au Între­gul drept la demnitate. In acest spirit, diplo­mele nu sînt și nu pot fi bariere pentru prie­tenie. Cu­ despre fata la care ții fără să-i mărturisești, nu este prea tîrziu nici acum, desigur, să faci acest pas. Firește, s-ar putea ca ea să nu-ți răspundă cu același sentiment și va fi dureros pentru dumneata. Pe semne că pe undeva, pe aici, se află motivul sfierii du­mitale. Dar și durerea face parte din trăirile noastre. Nu știm dacă există mulți oameni care să nu fi suferit în dra­goste. Și nici măcar nu sînt de invidiat. S-ar putea însă, ca acest pas, pe care te îndemnăm să-l faci, să fie într-un ceas bun. Trebuie să-ți spu­nem că n-ar fi nici o surpriză pentru noi ? Cunoaștem foarte bine un militar — fruntașul Gh. Paraschiv — care, meseriaș fiind, este că­sătorit cu o studentă la medicină — au o feti­n­ță foarte drăguță, care împlinit, de curând, doi ani — și se împacă foarte bine... Ce zici, încerci ? Fruntaș Petre Petres­­cu : „înainte de a fi în­corporat am iubit o fată și ea pe mine. Am fost prieteni cinci luni de zile. In perioada aceas­ta ea mi-a spus să ne căsătorim. Eu, cu toate că o iubeam foarte mult, i-am răspuns că nu pot face acest pas, deoarece nu am stagiul militar satisfăcut. Am rugat-o să mă aș­tepte pînă termin armata și mi-a spus că nu mă așteaptă. Eu am plecat militar și, la puțin timp după aceea, am că s-a căsătorit. A aflat stat căsătorită trei luni, după care s-a despărțit. Mer­­gind un concediu, m-am întîlnit, din nou cu ea. Mi-a cerut scuze și m-a rugat să fim din nou prieteni, spunîndu-mi că după ce voi trece in re­zervă, să ne căsătorim. Precizez că eu, totuși, țin la ea și acum, dar nu știu, dacă m-aș căsă­tori cu ea, aș putea să mai am încredere? Nu mă va părăsi și pe mine ca și pe celălalt ? Aș­tept de la dumneavoastră tractoarele. Aș vrea să lucrez pe un trăitor in armată ca să am conti­nuitate în meserie, sau să fiu repartizat la avion în această unitate, sau înapoi la unitatea din care am fost mutat (nu știu de ce). De cînd sumt aici, mă simt foarte sin­gur, deoarece am fost despărțit de Un­ bun prieten de-al meu, sol­datul Gheorghe Lovin". Ne-am adresat foruri­lor în drept pentru a afla motivele. Dacă ce­rințe întemeiate moti­vează mutarea dumita­le, va trebui să răm­îi acolo unde ești acum. Credem că înțelegi că dacă, în orice domeniu social, primează intere­sele generale, nu arma­tă, aceasta în mod cu totul deosebit. Dacă a fost o greșeală, se va reveni. E frumos că ești atit de credincios prie­teniei cu soldatul Levin. Dar de ce să nu cauți să-ți faci și alți prie­teni aici ? Tinerii sînt, de obicei, foarte deschiși prieteniei zin Soldat P. I.. .,Cu oca­satisfacerii stagiului militar, a trebuit să re­nunț la unele plăceri ale vieții, plăceri poate con­diționate și de faptul ca noi, militarii, ne bucu­răm de mai puțin suc­ces in fața sexului fru­mos (ah, aceste fete, cu­ de capricioase sînt !). Compătimesc, nespus de mult, fetele de la mine, din Focșani, care, nu o dată, au spus că orașul este sărac în băieți, dar sînt foarte sigur ca dacă un militar un termen ar fi încercat să înjghebe o prietenie cu una din ele, ar fi refuzat cate­goric. De ce ? Fiindcă e militar. Oare, noi, mi­litarii, nu putem fi tan­dri, manierați, așa cum doresc ele ? In conclu­zie, aș dori să știu, to­tuși, de ce ne privesc unele fete cu o jumă­tate de ochi, sau poate cu mai puțin ?" Nu-ți dăm răspunsul în acest număr de ziar. Ți-am publicat scrisoarea ca o invitație pentru alți ostași de a-și spunte părerea. Un reporter al ziarului se va deplasa în Focșani pentru a afla și ce gîndesc fetele des­pre care ne-ai scris. Vom reveni. interlocutor Scrieți-ne pe adresa : Redacția ziarului „Apărarea patriei“ str. Izvor nr. 137, secto­rul 6 București, cu specificația : pentru ru­brica „CONFIDENȚE OSTĂȘEȘTI" V­reți sa-l ajutați pe După cum observați, acestor­ricaturistul nostru, Gh. Călărașu, turile la secretariatul de redacție DV. SA-L AJUTAȚI, găsind TEXTUL ADECVAT , caricaturi le lipsesc poantele ! Ca­­uitati de ele și a adus carica­­fără nici o... explicație ! ÎNCERCAȚI PENTRU FIECARE CARICATURA 2 m Anunțăm pe citi­torii paginii că cele mai bune răspunsuri vor fi publicate, o dată cu fotografiile autori­lor lor, a Așteptăm răspunsurile dv. Ict redacție pînă la data de 23 decembrie a.c. INDICAȚI CU CIFRELE CARICATURILOR EXPLICAȚIILE PE CARE VI LE SUGEREAZĂ FANTEZIA I .1

Next