Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1970 (Anul 26, nr. 26-52)

1970-07-01 / nr. 26

Rezultatele superioare la instrucție presupun: ORGANIZARE TEMEINICĂ. EFORTURI SUSȚINUTE La pregătirea cadrelor de artilerie RÂSPUNZIND UNOR NEVOI REALE DINCOLO DE APARENȚELE OBIȘNUITULUI INSTRUCȚIA TACTICĂ PE TIMP DE NOAPTE de Ne-am interesat în două unități artilerie despre felul cum au fost concepute și planificate activi­tățile privind perfecționarea pregă­tirii cadrelor, ce teme și exerciții , sînt prevăzute: „în urma detașării unor efective pe șantiere ale economiei naționale — ne informează locotenent-colone­­lul V. Munteanu — s-a întocmit un program special pentru ofițerii și subofițerii care au rămas în unitate. Astfel, cadrele din statul major și de la subunități execută pregătire teoretică și practică cinci zile pe săptămînă, a cite șase ore, iar cele de la servicii trei zile pe săptă­mână, a cite șase ore, în stabilirea temelor și exercițiilor s-a ținut sea­ma de nevoile reale ale perfecțio­nării cadrelor. Ne-a ajutat mult faptul că dispozițiunile actuale ne acordă o largă inițiativă în stabi­lirea conținutului, duratei, formelor și metodelor de organizare și des­fășurare a pregătirii cadrelor și a subunităților“. O privire asupra planului despre care s-a vorbit arată că acesta este realist și poartă amprenta ciclului în care ne aflăm. Reținem că peste cîtva timp, subunitățile se vor de­plasa, prin rotație, în tabără pen­tru a executa exerciții și trageri în munți. Este justificat deci că în preocuparea actuală a conducăto­rilor de grupe de pregătire se află tocmai elucidarea unor probleme legate de acțiunile artileriei în munți. „Ofițerii și subofițerii sînt satis­făcuți de modul cum a fost organi­zată această pregătire — ne spune locotenent-colonelul Ion Breazu, se­cretarul comitetului de partid. Pe lîngă faptul că își împrospătează și adîncesc cunoștințele, caracterul practic accentuat al exercițiilor și antrenamentelor îi ajută mult la perfecționarea deprinderilor de lu­cru în teren“. Considerăm că și planul întocmit în unitatea din care face parte loco­­tenent-colonelul N. Berindei răs­punde unor necesități reale, în ambele unități exercițiile pre­văd teme de fond, complexe, care interesează în mod deosebit pe par­ticipanți. Menționăm cîteva din ele : justificarea duratei și structurii pregătirii de foc și a consumului de muniție în acțiunile din munți ; acțiunile subunităților de artilerie în sprijinul infanteriei care se a­­pără intr-un defileu sau înapoia unui curs de apă ; participarea arti­leriei la nimicirea unui desant ae­rian ; justificarea preciziei diferite­lor procedee de ridicări topogeo­­dezice etc. In cele două unități au fost vi­zionate filmele „Asaltul“ și „Salve la mare altitudine“. „Acestea — ne Colonel C. CONSTANTINESCU (Continuare în pag. a II-a) Noapte, dar pentru artileriștii subunității r.a.d. comandate de ofi­țerul Gh. Ilisei ea înseamnă con­tinuarea, în același ritm, a proce­sului de instrucție pentru cuceri­rea de noi cote ale măiestriei ostă­șești. Pe terenul iluminat doar despotul difuz al lunii, militarii fac instruc­ție tactică. Se urmărește antrenarea comandanților instalațiilor de lan­sare și a servanților în lucrul pri­vind pregătirea tragerilor asupra obiectivelor fixe și în mișcare in lupta de apărare. Se cer cunoștințe și deprinderi temeinice, precizie d­e ceasornic și multă rapiditate, o per­fectă sincronizare comandă-execuție. Așa cum prevede regulamentul, „lupta“ pe timp de noapte a fost pregătită încă pe lumină. Pînă la căderea întunericului s-a făcut re­cunoașterea raionului, s-au stabilit direcțiile probabile de atac cu tancuri ale „inamicului“, s-au mar­cat zonele care nu puteau fi bă­tute cu focul propriu și s-au fixat, ținînd cont de acestea, pozițiile de tragere pentru fiecare instalație. Comandanții de plutoane, ajutați de operatorii șefi, au ales din vreme reperele și au măsurat cu teleme­­trul distanțele exacte pînă la ele, au stabilit sectoarele de tragere de bază și complementare ale pieselor, au întocmit, pe baza lor, fișele de foc și tabelul cu indicative și ex­presii codificate necesare conducerii în secret a „luptei“. Comandantul bateriei a făcut o serie de preci­zări privitoare la locul și rolul subunității în dispozitiv etc. ...La semnalul stabilit, grupul de recunoaștere intră în acțiune. Se identifică pozițiile pieselor, se recu­nosc reperele, marcate acum prin diferite surse de lumină, se pun de acord datele înscrise pe fișele de joc cu elementele de observare și diri­jare. La un alt semnal, piesele de Locotenent-major N. RADU (Continuare în val. a­ll-a) Este pregătită o nouă apli­cație tactică. Conducătorul acesteia analizează, împreună cu ajutoarele, posibilitățile reale ale părților „adverse“. Foto: M. POJOCEANL r I jjr^$scu?i‘rțj a*~- A PENTRU PATRIA NOASTRĂ, REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA". ^APăRarea patRiei ORGAN CENTRAL AL MINISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ANUL XXVI * * NR. 26 (6020) • • MIERCURI 1 IULIE 1970 VIZITA ȘAHINȘAHULUI IRANULUI IN ȚARA NOASTRĂ De cîteva zile, la invitația pre­ședintelui Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, și a soției sale Elena Ceaușescu, se află în vizită oficială în Republica Socialistă România Maiestățile Lor Imperiale Mohammad Reza Pahlavi Ar­ya­mehr, Șahinșahul Iranului, și îm­părăteasa Farah. Vizita în România a înalților oaspeți iranieni, la numai cîteva luni după vizita oficială în Imn a șefului statului român, constituie un eveniment care se înscrie pe linia contactelor la nivel Înalt ce s-au statornicit de multă vreme în­tre cele două țări și care și-au demonstrat din plin rodnicia. A­­ceste contacte corespund dorinței comune a statelor și popoarelor ro­mân și iranian de a se cunoaște mai bine, de a colabora și coopera constructiv în spiritul înțelegerii și respectului reciproc, în interesul în­tăririi păcii în lume. Fiind din nou oaspeți ai țării noastre, înaltele personalități ira­niene au posibilitatea să cunoască marile succese pe care poporul ro­mân le obține, sub conducerea Par­tidului Comunist Român, în am­pla operă de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate, în făurirea bunăstării și fericirii sale , să cunoască dăruirea cu care poporul nostru înfăptuiește politica marxist-leninistă a partidului de înflorire a patriei, de promovare a idealurilor de pace, securitate in­ternațională și progres social, și Poporul român nutrește respect prețuire față de eforturile pe care poporul iranian le face pen­tru progresul său economic, social și cultural. între țările noastre. în pofida distanței geografice și a deosebirilor de orînduire social-po­­litică, se dezvoltă relații bine în­temeiate pe năzuința comună de a dezvolta colaborarea multilaterală și cooperarea care slujește atît in­tereselor popoarelor noastre cit și celor ale păcii și înțelegerii inter­naționale. Aceste relații, întemeiate pe respect și stimă, pe principiile respectării independenței și suve­ranității naționale, ale egalității și drepturi, neamestecului în trebu­rile interne și avantajului reciproc, constituie un model de conlucrare internațională fructuoasă, un exem­plu elocvent de materializare prac­tică a postulatelor coexistenței paș­nice. Poporul român a primit cu deo­sebită cordialitate, cu tradiționala sa ospitalitate pe înalții soli ai Ira­nului, cu convingerea fermă că această vizită, convorbirile dintre președintele Consiliului de Stat și Șahinșahul Iranului se înscriu ca un nou moment de seamă în prie­tenia româno-iraniană, consolidea­ză și mai mult și dezvoltă legătu­rile dintre țările noastre. în acest număr : REfiLLAMENTlJL-cartea de căpătii a fiecarui elev (pag. a ll-a, ORGANIZAȚIA DE PARTID DIN COMANDAMENT premotsarea unui stil eficient de muncă (nac. a Ill-a D­upă cum se știe, pă­­mînturile noastre din Bărăgan și de la poar­­tă de Dunăre, vatră de hărnicie și rod bogat, n-au scăpat de furia dezlănțuită a apelor. Luna mai, ca de altfel în întreaga țară, a fost și pentru noi, oameni ai muncii din județul Brăila, luna luptei și a rezistenței fără mar­gini împotriva acțiunilor pustii­toare ale naturii. O privire retrospectivă asupra acestei perioade care a însemnat o încercare extrem de grea pen­tru noi, poate chiar singulară în istoria patriei, prilejuiește niște constatări de o mare semnifi­cație. In săptămînile de luptă cu apele s-a materializat la treap­ta cea mai înaltă coeziunea de granit a națiunii noastre socia­liste, unitatea de monolit dintre oamenii muncii români și de alte naționalități, care și-au strîns cu devotament, disciplinat și dîrz, rîndurile în jurul încercatului lor conducător — Partidul Comu­nist Român — pentru a apăra cuceririle noastre socialiste, scumpe nouă tuturor ca lumina o­­chilor. Umăr lîngâ umăr, piept ARMATE! ADMIRAȚIA NOASTRĂ DIN II lingă piept, cetățenii României socialiste au durat un zid pu­ternic, de nepătruns, avînd ca te­melie solidă idealurile comune ale edificării socialismului. Și în județul Brăila, în mo­mentul ivirii pericolului, munci­tori, țărani, cărturari, la chema­rea comandamentului județean, într-o impresionantă manifestare de solidaritate și-au unit efortu­rile realizînd o uriașă demon­strație de forță, de devotament și abnegație, limitînd pierderile MIHAI NICOLAE prim-secretar al Comitetului județean Brăila al P.C.R. care s-ar fi putut abate asupra multora din marile valori pe care le-au creat printr-o muncă eroică de peste un sfert de veac Lor li s-au alăturat din prima clipă, peste tot unde a fost mai greu, militarii armatei noastre, care s-au dovedit, încă o dată, a fi intr-adevăr trup din trupul po­porului nostru. Soldații, gradații, subofițerii, maiștrii militari ofițerii forțelor armate — acești și bărbați hotărîți, curajoși, ener­gici, puternici, au dat detașa­mentelor gărzilor patriotice, oa­menilor muncii, un ajutor nepre­țuit. Am avut mai întîi de înfrun­tat apele învolburate ale Siretu­lui, care, părăsindu-și matca, au năvălit spre zona Cotu Mihalea — Vădeni — calea ferată Brăila — Galați. Aici însă au întîlnit forța digului și mai ales puterea omului. Au urmat zile și nopți de încleștare, cum nu mi-a fost dat să văd niciodată ; ală­turi de apărători am trăit mo­mente pe care le consider dem­ne să-și afle un joc de frunte în cartea de pilde pentru viito­rime. Ostașii ? Au fost forța de șoc, cei din prima linie, cum i-am numit noi. Fără odihnă, în bă­taia nemiloasă a ploii, sau noap­tea, la lumina „cordonului elec­tric", instalat pe toată lungimea digului, au rămas la datorie, pu­­nînd propriul lor piept acolo unde era mai greu, acolo und­e se cerea mai multă dăruire și efort. Minunați acești flăcăi, mi­nunate fapte au săvîrșit ! După cum e cunoscut, s-a făcut ce a fost omenește posibil tot ca apa să fie stăvilită în această zonă. Dar, în urma unor ava­lanșe de viituri nemaiîntîlnite. (Continuare în pag. a V-a) TRAINICA PRIETENIE ROMÂNO SOVIETICA într-o legătură indestructibilă cu vasta activitate desfășurată de po­porul român pentru edificarea so­cietății socialiste, dezvoltarea relați­ilor de prietenie, alianță și colabo­rare frățească cu toate­­ țările siste­mului mondial socialist se situează, ca o constantă, în centrul politicii externe, al întregii activități interna­­ționale a partidului și statului nos­tru, constituie elementul esențial al acestei politici. Este știut că politica externă promovată consecvent neobosit de Partidul Comunist Ro­și­mân corespunde întru totul intere­selor vitale ale poporului nostru și in același timp — exprimînd pozi­ția profund internaționalistă a parti­dului și statului — răspunde și slu­jește cauzei dezvoltării prieteniei, colaborării și unității țărilor socia­liste în lupta pentru făurirea noii orinduiri, pentru pace și progres in întreaga lume. In cadrul acestei politici un loc de prim plan îl ocupă dezvoltarea multilaterală a relați­ilor cu Uniunea Sovietică, de care poporul român este legat printr-o trainică prietenie internaționalistă. Prietenia romăno-sovietică, cu a­­dinci rădăcini în trecut, cu bogate tradiții, s-a făurit de a lungul veacu­rilor prin sentimente de stimă și prețuire reciprocă, prin bună veci­­nătate și conviețuire pașnică. Aceste sentimente și-au găsit expresia nu odată in manifestări și acțiuni de strinsă solidaritate ale celor două popoare, ale comuniștilor și ale tu­turor forțelor democratice și progre­­siste din cele două țări. Sînt cunos­cute însuflețirea cu care clasa mun­citoare, oamenii muncii din Româ­nia și-au exprimat solidaritatea cu Marea Revoluție Socialistă din Oc­tombrie, faptul că muncitori și ță­rani români s-au ridicat cu arma in mină în apărarea tinerei puteri so­vietice, fermitatea cu care Partidul Comunist Român, înfruntind condi­țiile extraordinar de grele ale ile­galității, a combătut fără cruțare, cu intransigență revoluționară, politica antisovietică a regimurilor reacțio­nare din țara noastră, a militat pen­tru prietenie cu prima țară a socia­lismului victorios, împotriva pregă­tirilor agresive și a războiului anti­­sovietic, a condus rezistența antifas­cistă din România, înfăptuirea insu­recției de la 23 August 1944, acțiu­nea de trecere a țării noastre de partea coaliției antihitleriste, în noile condiții generate de ins­taurarea puterii populare în Româ­nia, prietenia româno-sovietică — pecetluită prin sîngele vărsat în co­mun de ostașii români și sovietici în războiul antifascist — s-a ridicat pe un plan superior, a căpătat noi valențe. Alianța frățească, colabora­rea multilaterală între popoarele și țările noastre, pentru care Partidul Comunist Român, toate forțele de­mocratice și progresiste din Româ­nia s-au pronunțat neabătut în de­cursul întregii lor existențe, au de­venit politică de stat, constituie 3­ tribute esențiale ale relațiilor ro­­mâno-sovietice, pentru a căror dez­voltare și evoluție mereu ascendentă popoarele țărilor noastre sînt hoto­­rite să facă totul. Această etapă nouă a legăturilor româno-sovietice a fost consfințită prin încheierea în februarie 1948 a Tratatului de prie­tenie, colaborare și asistență mutu­ală dintre România și Uniunea So­vietică, care a dat literă de act in­ternațional sentimentelor reciproce de prietenie dintre popoarele noas­tre, a creat cadrul politico-juridic pentru multiplicarea și adîncirea continuă a acestor legături. Poporul român acordă o înaltă prețuire prieteniei și colaborării cu popoarele sovietice, întărirea conti­nuă a legăturilor internaționaliste cu Uniunea Sovietică, cu Partidul Comunist al Uniunii Sovietice fii­nd o preocupare de prim ordin a Re­publicii Socialiste România, a Par­tidului Comunist Român. Așa cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul gene­ral al P.C.R. : „poporul român apre­ciază in mod deosebit alianța și co­laborarea cu popoarele Uniunii So­vietice, de care ne leagă firele unei trainice prietenii, bazate pe tradi­țiile de luptă comună, pe comunita­tea țelurilor, a orînduirii sociale și consideră că dezvoltarea și întări­rea continuă a acestei prietenii răs­pund pe deplin intereselor și aspi­­rațiilor vitale ale popoarelor noas­tre. Avem ferma convingere că nimic nu va putea clinti această prietenie, călită în multe încercări, că ea se va manifesta viguros atît în vre­muri bune, cit și în vremuri grele — cum obișnuiește să spună po­porul nostru — că țările noastre vor păși permanent împreună, spriji­­nindu-se reciproc, în lupta pentru făurirea celei mai drepte orinduiri — orînduirea socialistă și comunis­tă — aducindu-și astfel o tot mai VASILE IOSIPESCU (Continuare în pag. a VII-a]

Next