Argus, aprilie 1923 (Anul 14, nr. 2984-3006)
1923-04-01 / nr. 2984
Ul m 12984 ABONAMENTE IN TARA Un an 500 iei 6 luni 250 3 luni 150 99 9« IN străinătate t Un an 700 le* * 6 luni SSO » 3 luni 200 „ 6 PACINI |B!B1IOTECA^ASTRA" X SIBIU li ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Directori : Chr. D. Staicovici $i S. Pauker 4 INDUSTRIEI si FINANTE! Administrator : H. F. Valentin Duminică 1 Aprilie 1923 exemplarul 2 Lei în tară 09 4 Lei în Străinătate B I R O U R I LE: b ucu r ești, str. sărindari4 TELEFON: 6/93 Si 2369 Presa la noi şi în alte ţării —---------------- — • mm ------------------ Cum ajută Statul presa în Ungaria Ne-am propus să lumînărîi opinia publică şi Pe bărbaţii politici cari conduc, au condus şi vor mai conduce destinele acestei ţări asupra înlesnirilor pe cară în alte ţări guvernele le făceau presei, ca ea să-şî poată îndeplini menirea. Vom începe indicarea situaţiei presei dinainte de război din vecina noastră Ungarie, cu care avem şi vom mai avea de purtat aspre războaie de presă. Organizaţiunea, despre, care vom vorbi mai jos, arată că lumea politică din Ungaria de multe decenii recunoscuse robii presei ca auxiliar efectiv şi conştient pentru progresul ţării, şi de aceea locul ei era alături de fruntaşii vieţii publice în orice împrejurare. Mai bine reese acest lucrudacă cercetăm aşezarea interna a Parlamentului din Budapesta. Şi acolo în acest palat impunător, locul presei era alături de acel al deputaţilor. Deputaţii, membrii guvernului şi ziariştii se serveau, de aceeaşi intrare, ca o manifestare a egalităţii conştiente ce trebuia să domnească între puterea legislativă,, puterea executivă şi auxiliarul lor indispensabil : presa. Urcând pe aceleaşi covoare moi car acopereau largile scări de marmoră, reporterul parlamentar, după ce îşi depunea paltonul sau pardesiul în aceeaşi garderobă cu deputaţii, se instala în elegantul birou al ziariştilor, instalat la rând cu birourile preşedintelui Camerei şi cu ale miniştrilor. Era un salon vast, căptuşit cu marmoră, unde fiecare reporter parlamentar îşi avea pupitrul său cu cheie şi unde redactorii politici îşi scriau impresiile parlamentare sau entre fileurile politice. In aceeaşi sală gazetarul avea la dispoziţie zece cabine telefonice cu aparate speciale pentru convorbiri la distanţe mari. O funcţionară de poştă, instalată în acelaşi salon, înregistra convorbirile, care se dădeau de la centrală cu precădere. Cabinele capitonate şi hermetic închise permiteau convorbiri simultane în toate cabinele, fără a deranja pe cei care scriau sau citeau la pupitrele lor, garantând şi siguranţa secretului convorbirii. ’Această organizaţie permitea apoi ca, pe vremea aceea, odată cu ziarele de după amiazi din Budapesta, reportajul parlamentar al şedinţei Camerei din aceeaşi zi să apară în toate oraşele din Ungaria, la Viena, la Berlin şi.... în „Adevărul“ din Bucureşti. Prin culoare comune cu ale deputaţilor, ziaristul pătrundea în loja elegantă şi spaţioasă a presei, din stânga, dacă erade opoziţie sau minoritar naţionalist, şi din dreapta 'dacă era guvernamental său minoritar 'din tabăra guvernului. Aceste loji, în cari fiecar1 îşi avea locul indicat cu cartea de vizită, se găseau pe acelaşi nivel cu incinta Camerii, de care 11 despărţea înălţimea primului rând de pupitre, întretăiat de o uşîţă care comunica direct cu incinta. Alături de deputaţi, dar pe punctul culminant al amfiteatralul Incintei, gazetarul vedea şi auzea tot, mai bine decât chiar deputaţii sau membrii Guvernului, cari ocupau caretri din mijlocul incintei la Asemenea condiţiuni, ffreşta, reportagiu! parlamentar şi peltic era uşor şi plăcut, oricând deputaţii sau membrii guvernului erau dispuşi să tea gazetarului Informaţiuftile cerute, chiar şi numai tw*Teacăt, prin culoare, dacă ttj faţiunea era urgentă. ' Gazetarii îşi aveau Sindicul Ic» (un fel de chestor-gazetar) ceve elibera legitimaţiile cu fotografia, fără can nu se putea pătrunde în etajul unde se găsea incinta. Pentru a da gazetarului mijlocul de a fi nu numai repede, dar şi absolut precis informat — un birou special al stenografilor cu douăzeci de dactilografe, transcria imediat stenogramele discursurilor în zeci de exemplare : zece minute după terminarea discursului ţinut în incintă, gazetarul avea la dispoziţie un asemenea exemplar cu textul autentic al celor vorbite, cu toate întreruperile, etc. Serviciul era gratuit şi obligatoriu pentru directorul biroului. Astfel era organizaţia creată pentru presă în Parlamentul din Budapesta. # -k- -s-La Poşta centrală munca ziaristului de asemenea era înlesnită şi ajutată. Un birou vast, birou al presei cu patruzeci de pupitre, cu douăsprezece cabine telefonice, birou care avea pe o masă mare din mijloc, — înconjurată cu fotoni moi şi elegante, — toate ziarele şi revistele din Budapesta şi din toată Ungaria — era la dispoziţia lor. De aci corespondenţii ziarelor de provincie, din Viena, Berlin, Praga... şi Bucureşti puteau transmite cu precădere ştirile lor, la orice oră din zi sau din noapte. Prin aceste înlesniri făcute ziarelor şi ziariştilor, şi susţinute de o reţea specială — telefonică — opt linii directe cu Viena, una directă cu Bucureşti, una directă cu Berlin, una directă cu Sofia, Belgrad, etc. — şi un serviciu telegrafic ireproşabil, guvernul şi statul ungar au obţinut două rezultate foarte importante. 1. Au creat la Budapesta o presă de nivel absolut european cât priveşte serviciul de ştiri interne şi externe. Cine nu-şi aminteşte de câte ori pe săptămână prese, franceză, engleză, italiană, germană şi chiar americană, nu cita telegramele ziarului „Az Est“ din Budapesta, creând astfel presei maghiare un credit pe care guvernul nu întârzia apoi să-l exploateze pentru scopurile sale de propagandă şi pentmu răspândirea de ştiri pe gustul şi, conform intereselor statului. 2. Au făcut din Budapesta cel mai important Centru de presă al Europei centrale răsăritene. La Budapesta se concentrau telegramele internaţionale, spre a fi transmise apoi de corespondenţi speciali în Italia, Bulgaria, Iugoslavia, Austria, Turcia... şi România. Probabil că mulţi, ba poate chiar majoritatea cititorilor presei bucureştene nu ştiu nici azi că paginile întregi de telegrame pe cari le devorau zilnic, erau toate transmise telefonic de la Budapesta Şi va admite oricine că ştirile trecând prin oficina maghiară primeau o redactare corespunzătoare intenţiunilor lor, şi astfel presa unei jumătăţi din Europa era mai mult sau mai puţin tendenţios informată sau cel puţin influenţată într’o anumită direcţie. De notat mai este că acest întreg aparat admirabil pus la îndemâna presei nu costa Statul aproape nimic, pentru că cheltuielile se acopereau din traficul telegrafic şi telefonic foarte intens tocmai din cauza şi în urma înlesnirilor arătate *X- ul Şi Ungaria nu era singurul stat care a ştiut să-şi preţu- iască presa şi să dea posibilitate gazetarului din Capitala sa, să devie gazetar european și mondial. Vom documenta aceasta în articolul viitor. Liviu P. Hasta Cum îşi refac alţii căile ferate — O PILDA ELOCVENTA: BELGIA — „Revue générale des dieminsde for et des trapt-vo ys“ din Paris publica următoarele date elocvente ■asupra reclădirii cailor ferate belgiene, pe cari le reproducem pentru a se vedea cum îşi refac alţii căile ferate, iată acele date . In cursul războiului au fost distruse in Belgia o mie 419 poduri şi tuneluri, 194 de gări, 30 staţii generatoare de forţă, 226 de magazii şi cea mai mare parte a liniilor. In Decembrie 1920, două madouă sute de chilometri de linii erau restabilite, reconstrindu-se şi 65 de staţii, 93 de magazii si 125 de alte clădiri. In momentul încheerii armistiţiului Belgia nu meri avea decât 279 de locomotive ; doi ani în urmă circulau deja 5171 locomotive, iar ■alte 550 de noui locomotive erau comandate. Astăzi reţeaua complect refăcute dispune de 5356 locomotive, din care mai mult 67 la sută simt în foarte bună stare. Media zilnică a trenurilor de marfă, care în Iulie 1920 era de 2240, a crescut progresiv la 2259 în Iulie 1921 şi la 2386 în Iulie 1912. Media zilnică a trenurilor de călători a fost de 2226 la 1 Ianuarie 1922 şi de 2271 la 1 Iulie al aceluiaş an. Ia sfârşitul primului trimestru al anului 1922,administraţia căilor ferate reuşise, să restabilească 69 la sută din circulaţia dinainte de război cât priveşte trenurile de călăritori şi 72 la sută din circulaţia de mărfuri. Bugetul Comunei Bucureşti • U 1 ”1 Nu s’au aprobat nouile taxe comunale In No. 1982 al ziarului nostru am publicat toate taxele majorate şi noul institutie de comună, aşa cum au fost fixate de comisia financiară a Capitalei. Aceste taxe au fost înaintate ministerului de interne, însoţite de o expunere în care se cerea ratificarea lor cât mai urgentă, întrucât noul budget pe anul 1923- 924, întocmit după prevederile încasărilor lor, intră în vigoare de la 1Aprilie cor. Ministerul de Interne găsind însă aceste taxe exagerate, le-a înaintat d-lui Vintilă Brătianu cu rugămintea de a le studia şi a aviza dacă ele pot fî aprobate. După un studiul minuţios acesta a procedat la reducerea unora şi desfiinţarea altora din ele, cerând ratificarea lor sub această formă. Ca o urmare a acestor retuşări, Budgetul exerciţiului viitor al comunei nu mai este real prin faptul că încasările fiind redusa pasivul va întrece cu mult activul. Pentru întocmirea unui nou budget nu mai este timp, deoarece el urmează să intre în vigoare mâine. , In cercurile conducătoare ale comunei știrea neratificărei taxelor Sub formai prezentată, a Produs o adâncă consternare. Faptul că guverul în loc să sprijine comisia interimară îi face greutăţi, a nemulţumit pe membrii comisiei, care,prin glasul autorizat al d-lui dr. Costinescu, au declarat eri d-lui Văitoianu, ministrul de interne, că ei înţeleg să-şî îndeplinească mandatul altftta timp cât sarcina le va fi uşurată prin concursul guvernului. Nu înţeleg însă să li se pună beţe în roate acum când, pentru a urni din loc cărui îngreuiat al comunei, fac eforturi supra-omeneşti. D. A. Văitoianu n’a dat încă nici un răspuns, d-sa voind să se consulte şi cu ceilalţi membri ai guvernului. APROVIZIONAREA CU PEŞTE Primăria Capitalei a ajuns la o înţelegere cu pescăriile generale ale Statului cu privire la aprovizionarea cu peşte a Capitalei. Ca primă măsură s’a dat o ordonanţă prin care se fixează nouile preţuri maximale ale peştelui şi pe care o publicăm în corpul ziarului. LICITAŢIE Serviciul de salubritate a Capitalei va scoate la licitaţie cumpărarea a 20 autocamioane necesare pentru ridicarea gunoaelor. Cultura zarzavaturilor şi legumelor Ministerul de instrucţie a adresat o circulară tuturor învăţătorilor din ţară prin care după ce le arată că şcolile săteşti au fost împroprietărite , apelează ca în interesul învăţământului primar ca şi în al cel al şcolilor să dea o importanţă deosebită culturei zarzavaturilor şi legumelor. Prin acest chip se va trezi interesul ţăranilor asupra izvorului de bogăţie ce provine din această cultură şi de care atârnă în bună parte şi ieftenirea traiului. II 5-lea congres american In Santiago (Critti) la deschis al 3-lea congres american. Primul congres american a avut loc in 1889, la Washington iar ultimul in 1910 la Buenos Aires. La actualul congres participă, 18 din 21 de republici americane, Bolivia, Perti și Mexico fiind împiedicate, din cauza a, diverse conflicte politice nerezolvate de a participa la lucrările congresului Printre principalele puncte din ordinea de zi sunt: crearea unei ligi a popoarelor americane; reducerea înarmărilor; crearea unui tribunal arbitrar pentru rezolvarea conflictelor dintre statele americane; angajarea statelor americane de a lua o atitudine unică in caz că un stat neamerican lezează interesele unui stat american, etc. Bursa Muncii SITUATIA LOCURILOR LIBERE SI LUCRATORILOR INSCRISI PENTRU LUCRU LA OFICIILE PUBLICE DE PLASARE ALE MINISTERULUI MUNCII LOCURI LIBERE 9 locuri pentru grădinari, viticultori ; 144 ,in industria alimentară; 54 in îmbrăcăminte, mode; 91 în pielărie; 37 in construcţii; 25 pentru pavatori ; 81 locuri în cărămidari ; 6 pentru ţiglari; 10 pentru imprimerie; 31 locuri pentru mineri; 2 pentru industria chimică; 61 In industria lemnului; 37 locuri în industria textilă; 97 in metalurgie; 5 locuri pentru ceasornicari şi bijutieri; 26 locuri pentru personal de serviciu; 318 pentru ucenici; 396 locuri pentru muncitori, câmp, vii și grădini; 659 pentru muncitori pădure ; 46 pentru muncitori de fabrică. LUCRATORI INCRIŞI PENTRU LUCRU CARI MERG ORI UNDE 137 agronomi ; 9 grădinari şi viticultori; 39 lucrători în industria alimentară; 22 în îmbrăcăminte, mode; 19 în pielărie; 54 lucrători construcţie; 21 lucrători in lemn; 3 lucrători imprimerie; 1 lucrător textil; 189 lucrători metalurgie; 2 ceasornicari; 33 personal de comerţ; 15 personal de educaţie; 26 personal de hotel; 45 personal de serviciu ; 6 muncitori agricoli; 26 de fabrică. Pe lângă, lucrătorii arătaţi la oficiile publice de plasare din ţară mai sunt înscrişi numeroşi lucrători din toate profesiunile cari doresc angajament numai in localităţile unde domiciliază, întreprinderile cari caută lucrători şi lucrătorii cari caută angajament, se pot adresa oficiului public de plasare cel mai apropiat care fiind în legătură, cu celelalte, cunoaşte locurile şi lucrătorii disponibili înscrişi la oficiile publice din restul ţării. Oficii publice de plasare funcţionează în următoarele localităţi : T.Severin, Craiova, Târgovişte, Ploeşti, Constanţa, Brăila Bacău Iaşi, Botoşani, Chişinău, Bălţi, Tighina, Cetatea Albă, Cernăuţi, Rădăuţi, Braşov, Sibiu, Lugoj, Timişoara, Arad, Oradea Mare, Cluj, Tg.-Mureş, Satu Mare, iar în Bucureşti oficiul public de plasare are trei secţiuni : pentru muncitorii industriali şi personalul de birou şi magazine în strada Ştibel-Vodă 43 (telefon No. 54/87), o secţie la adăpostul călătorilor în calea Griviţei 158 (telefon No. 47/3) şi o secţie pentru personalul de serviciu în Grădina Bisericii Sf. Gheorghe. Oficiile publice fac plasări în, toate ramurile de ocupaţie şi în mod cu totul gratuit atât pentru patroni cât şi pentru salariaţi, nepercepând niciun fel de taxă. Pentru transportul lucrătorilor şi al familiilor lor până în localităţile unde sunt trimişi la lucru de către oficiile publice de plasare se acordă, o reducere de 50 la sută la tren şi vapoare. ----------————--- Timbrarea telegramelor Direcţia generală P. T. T. aduce la cunoştinţă că, cu începere de Duminică 1 Aprilie a. c., toate telegramele vor trebui să aibă aplicate un timbru de ajutor de 25 bani, taxă ce se percepea de altfel şi până acum însă în princtar. SFORŢARILE VALUTARE ale POLONIEI ------- ■ «MM——------ Este incontestabil că, situaţia schimbului unei ţări depinde în primul rând de balanţa ei comercială, iar Intr’al doilea de bunul mers al finanţelor de Stat. Balanţa comercială, activă ţine la dispoziţia lenii respective un plus de devize asupra străinătăţii după compensarea tuturor plăţilor pentru importul făcut şi, fireşte, cursul schimbului are tendinţa de a se urca, în orice caz de a se menţine ferm. Bineînţeles, dacă acest excedent de export asupra importului nu este destinat să acopere datorii de Stat ,în străinătate sau chiar datorii anterioare ale particularilor din ţara respectivă. Dar balanţa comercială, activă nu este suficientă pentru susţinerea schimbului dacă starea financiară a Statului respectiv se află într’un continuu deficit pentru care guvernele n’au alt mijloc de acoperire decât emisiunea continuă de hârtie monedă, fără garanţia corespunzătoare. Astfel, inflaţiunea monetară, prin emisiuni continue de hârtie negarantată, apasă direct asupra schimbului, iar când deficitul budgetului public se complectează şi printr’un deficit al economiei naţionale, care consumă mai mult de cât produce, atunci dezastrul valutar este o fatalitate implacabilă. In privinţa aceasta Statele din Europa centrală şi răsăriteană cu valută slabă — printre care trebuie sa spunem cu destul regret, se numără şi România — constituiese exemplul cel mai caracteristic. vr -I c Situaţia Poloniei renăscută la viată, de sine stătătoare, Stat dintre cele victorioase in marele războiu, este din acest punct de vedere foarte interesantă. încă dela constituirea sa independentă, Polonia s’a sbătut în mari greutăţi financiare şi, spre deosebire de Cehoslovacia, n’a putut repurne îndată viaţa economică productivă pe bazele normale din vremuri de pace. Câmp de uriaşe bătălii, călcată in picioare de marşul armatelor ruse, germane şi austro-ungare ele pe întinsul frontului oriental, Polonia a avut, de la reconstituire, o situaţie incomparabil mai grea decât Cehoslovacia al cărui teritoriu şi ale cărei mijloace productive n’au suferit nimic în decursul războiului. Nesiguranţa statului teritorial conflictul pe ritm Teschen, Silezia şi Dantzig, apoi războiul cu bolşevicii, au fost atâtea şi atâtea elemente în plus cari au îngreuiat situaţia Poloniei şi i-au stingherit repedea consolidare. Insă şi vecinătatea unor duşmani de moarte, Rusia şi Germania, pentru cari viaţa independentă a Poloniei constituie o diminuare directă şi imediată a puterii şi bogăţiei lor naţionale, era cea mai mare sarcină la consolidarea grabnică a tinerii republici. De aci şirul nesfârşit de sforţări financiare. * * » împrumutul în dolari al ministrului Bilinski, urăimind o însănătoşire financiară imediată, n’a dus la nici un rezultat. A urmat împrumutul patriotic Grabski cu un rezultat aproape tot așa de nul. Ministrul Michalski a venit cu reforma unui impozit extraordinar asupra bunurilor concomitent cu sforţări valutare directe, dar iarăşi fără rezultat statornic. După o urcare a emisului mărcii poloneze care a pricinuit o criză serioasă, economiei naționale în iarna lui 1921, schimbul a slăbit din nou. Emisiunea a fost un moment oprită prin reforma Mihalski, stabilizarea mărcii a părut asigurată pentru ca din nou criza să provoace neliniște. In sfârşit, în 1922, o nouă reformă financiară, bazată tot pe împrumut, de data asta în aur 8 la sută, încercată de ministrul Jastrzebski. Temeiul reformei era crearea unei monede ideale, zlotul polonez de aur, pe cursul francului elveţian, adică stabilizat, şi servind oarecum drept un punct fix de reper spre care să tindă zlotul de hârtie. Nu vom intra în amănuntele fantastice şi până la un punct copilăreşti, aleraţionamentuli financiar, care trebuia să stabilizeze deocamdată, să ridice pe urmă, cursul schimbului polonez, numai prin simpla creare a unei monede fictive în aur cu un curs egal francului elveţian. Nu vom stărui asupra acordului anterior, cu un grup financiar american pentru preluarea de Stat a devizelor în dolari pentru banii pe cari emigranţii polonezi din America îi trimiteau in patrie sau îi aduceau «4 singuri la întoarcerea în ţara eliberată. De asemeni vom trece cu vederea ultima încercare, de la începutul anului cor., a guvernului din Varşovia de a obţine din partea fabricanţilor de zahăr cedarea unei jumătăţi din devizele obţinute pentru exportul lor. Abea după admiterea, sporului de preţ pentru zahărul dat consumaţiunii interioare, fabricanţii au convenit să cedeze Statului jumătate din devizele obţinute pentru zahărul exportat. Ultima încercare de însănătoşire financiară o face acum ministrul Grabski printr’un proiect privind o perioadă mai lungă, până la 1925, şi pe care luna aceasta la depus în Parlament. Ministrul pleacă, de la echilibrarea balanţei comerciale, remarcată către sfârşitul anului 1922, pentru a încerca şi echilibrarea bugetului Statului spre a obţine astfel stabilizarea, mărcii. Creşterea veniturilor, micșorarea cheltuelilor, credite pe termene lungi, acesta-i programul simplu de A.R.C. financiar al noului ministru , între care figurează reorganizarea serviciilor monopolizate și întreprinderilor de Stat pe baze pur comerciale, spre a le spori rentabilitaea Fără, să intrăm în detaliile expozeului făcut Camerei poloneze de ministrul Grabski, vom remarca faptul că echilibrarea financiară, a Statului nu va fi posibilă înainte de doi ani şi juni., iar în acest interval, osebit de un împrumut pe pieţele străine, va trebui să se recurgă și la o nouă, emisiune de hârtie. Deficitul total actual V au acoperit, până la 1925, în chipul următor, după socotelile ministrului Grabski: 45 la sută prin produsul impozitului pe avere. Iată o chestiune la ordinea zilei, astăzi mai mult ca oricând, asupra căreia s’a scris destul şi se scrie încă, făcându-secomparaţii între trecut şi prezent, cercând a se trage concluziunî pentru viitor. S’au studiat cauzele stagnării culturei solului, s’au propus solution pentru a se ajunge la o cultură intensivă. S’a început chiar o propagandă pentru popularizarea ideei acesteia, care, oricât de tardivă ar fi, e bine venită !... După unele statistici, înaintea războiului se exportau 150.000 vagoane de grâu, care reprezintă, o valoare enormă în lei, comparativ cu cursul depreciat de azi !... Dar de ce înainte de război se puteau exporta 150.000 vagoane şi azi nu . S’au indicat diferite cauze, unele mai puternice decât altele. In afară de ele însă şi alături de cele cunoscute şi directe, există însă, şi alte cauze cari, dacă sunt indirecte, nu simt mai puţin serioase. Voiu încerca să enumăr unele din acestea. LIPSA DE EDUCAŢIE CETĂŢENEASCA• La noi există un obicei înrădăcinat de a arunca în spatele guvernului, toate relele cari ne lovesc. Dacă scade valuta, e vina guvernului ; dacă, arde un depozit, e vina guvernului ; dacă nu e lumină, dacă nu e apă, dacă, e noroi pe trotuare şi in curţile cetăţenilor, totul e din pricina guvernului ; dacă primarii nu-şi fac datorie, e vina guvernului; dacă vin apele mari şi inundă satele, e vina guvernului ; dacă proprietarul nu-şi cultivă sfoara de moşie, e vina guvernului; în fine, tot ce e rău, e din pricina guvernului. Şi ne mulţumim să strigăm contra guvernului, şi atât !... Dar ce-ar fi dacă, în Ioc să aruncăm totuli ,pe seama guvernului, s’ar porni o campanie serioasă, din iniţiativa cetăţenească, fie pentru a preveni răul ameninţător, fie pentru a-1 îndepărta dacă el s’a produs?!... In alte ţâri aşa se procedează... Guvernul, oricare ar fi el, are nevoe de concursul unanim, neprecupeţit al cetăţenilor, altfel orice ar voi să facă este de prisos... Cele mai frumoase planuri vor rămâne irealizabile... Dar dacă guvernul — oricare ar fi — refuză cu intenţii concursul de care am pomenit, atunci el este vinovat de nereuşită.. In cazul de faţă, fiecare cetăţean este dator să, lumineze pe cel din jurul lor, pe plugari, că este în interesul ţării şi deci în interesul lor, să cultive întreaga suprafaţă de pământ, pe care au obţinut-o cu jertfa sângelui lor, a copiilor sau a părinţilor lor. Şi este o datorie să le explice pe înţelesul lor, de ce trebue să asamene mai mult grâu. Presa, fără deosebire de culoare, să propage aceleaşi sfaturi ! Eventual, din iniţiativă parlamentară, s’ar putea cere un credit, pentru înlesnirea acestei propagande, care să se facă pe toate căile oferite de publicitatea modamă: inserţămî în gazete, afişe, conferinţe, cinematograf, etc. Iar când va fi să se pună în practică, mijloacele citate mai sus, va trebui să se apeleze la elementele cu adevărat pregătite în această di-' recţie, căci redactarea unei inserţiunî, compunerea tonul afiş, nu este atât de simplă cum s’ar crede. Publicitatea însămi trebue făcută cu metodă şi tenacitate, ea fiind aetrăzî b siintă şi o artă... O altă conditiune, este ca această propagandă să fie anonimă, altfel va fi victima luptelor politice, insinuărilor vrăjmaşe !... Cheltuelile făcute în acest mod, nu sunt cheltueli, ei plasamente cu mari dobânzi, din cari se vorînfrupta pe rând statul şi contribuabilul... Dar pentru aceasta trebue ca educaţia cetăţenească să existe întâi la cei mari, cari s’o răspândească la cei mici. IN ÎMPREJURĂRILE ACTUALE, PAMANTUL TARII NU POATE FI CULTIVAT IN MOD INTENSIV Se știe precis că înainte de război ,se puteau exporta 150.000 vagoane de grâu, după, cum afirmă cel competing în materie. 45 la sută primeri un împrumut extent. 10 la sută printrio nouă emisiune de hârtie. Abia după trecerea, acestui interval şi împlinirea exactă, a programului propus, fără intervenţia altor elemente ce nu se pot prevedea de pe acum, deficitul budgetar va fi acoperit şi Polonia va avea echilibrul finanţelor publice. . Echilibrarea balanţei comerciale și echilibrarea budgetară vor fi bazele sigure ale stablizărei schimbului polonez, ca un prim pas spre viitoarea lui ridicare. Un program interesant pentru noi cari facem controlul devizelor. N. Dascovici Astăzi acest lucru nu mai este posibil deocamdată, înainte de război, marii proprietari ÎŞI lucrau pământul cu ţăranii, fie că în majoritatea cazurilor marii proprietari posedau cât de puţină educaţie care le oferea posibilitatea să raţioneze şi să, înţeleagă avantajele personale, implicit ale ţării!... Astăzi lucrurile s’au schimbat. Ţăranii au fost împroprietăriţi... Li s’a dat, sau încă nu, titlul de proprietate, cu mai mult sau mai puţin fast, şi atât !... Dar dânşii n’au cu ce lucra pământul... N’au adesea nici vite, rareori au unelte şi maşini. Iată, adevărata cauză că pământul ţării noastre nu este cultivat... Ţăranul singur, cu familia lui, nu-şî poate lucra pământul tot, iar cel pe care-l lucrează, nu-l poate lucra în mod satisfăcător... Şi pentru aceasta cine e de vină guvernul ?... Nu !... Că,ci guvernul nu ar fi putut să facă mai mult !... Atunci cine e vinovatul ?... Iiniţiativa particulară şi numai dânsa !... Dacă s’ar găsi câţiva mari capitalişti — şi avem, slavă Domnului, căci războiul a fost darnic cu mulţi, — cari s’ar hotărî, să creeze o societate cu un capital suficient, pentru ca să cumpere câteva sute de autotractoare agricole, pe care să le împrăştie pe întinsul României Mari, pentru ca să lucreze pământul in schimbul unui preţ bine stabilit pe hectar, acest rău ar fi înlăturat. In cazul când acest lucru ar fi greu de îndeplinit cu capitalul românesc disponibil s’ar putea apela la capitalul străin, sub formă, de aport in natură, adică să aducă tocmai aceste maşini agricole cu piese de schimb, rezerve, etc. Şi cred că, s’ar găsi asociaţi în acest sens... dacă s’ar căuta, bine înţeles !... * * * Ca funcţionare practică, propun sistemul întrebuinţat aiurea, şi anume : plata muncii se va lua sau din bani, şi atunci cu aceşti bani se vor cumpăra produsele, care vor fi libere la export sau se va lua în natură şi atunci va servi tot pentru export, eventual într-o anumită proporţie. „ Această întreprindere merită să aibă precădere la export, dat fiind faptul că riscă un capital enorm, şi contribue în cea mai mare parte la valorificarea solului ţării noastre, deci la mărirea producţiei agricole. In fine, ca detaliu adaug, că o astfel de întreprindere nu poate reuşi decât dacă va fi organizată, în funcţionarea ei interioară după principiile absolut moderne : coordonare şi control automatic“, Ez. Cât mai puţine tipuri de maşini, idealul ar fi numai un singur tip, pentru a putea organiza un depozit bine aprovizionat cu piese de schimb, pentru a putea forma uşor personalul conducător al maşinilor, pentru a uşura controlul consumului de benzină şi ulei, etc. Fiecare maşină va avea fişa el, pentru a se putea uşor controla randamentul fiecăreia, intrările şi ieşirile din reparaţie, etc.. Organizată metodic, o astfel de întreprindere, pe lângă, că este o afacere splendidă pentru acţionari, este şi o operă morală, naţională!... Const. Filipescu Inginer minereia) • intensificarea producţiei agricole Câteva propuneri pentru iniţiativa particulară De la Academia Română D. Iprofefloi I V. Pârvan a făcut ori d. a. la Academia Română o comunicare intitulată „Histria a VII Inscripţii găsite în anul 1916, 1921 şi 1922“. D-sa a vorbit despre inscripţiile de pe pietre găsite în Dobrogea la Histria, inscripţii cari datează, de la anul 600. Cele mai multe din aceste inscripţii au fost luate de bulgari in timpul ocupaţiei şi duse în Bulgaria Mare parte din aceste inscriptii au fost descoperite de d. profesor Trifan. Din ele se poate vedea marea influenţă pe care au avut-o Românii asupra Turcilor, şî chipul In care i-a denationalisai.