Argus, mai 1924 (Anul 15, nr. 3307-3330)
1924-05-04 / nr. 3309
Anni XT No. 33096 PAGI ABONAMENTE: IN TARA Un an 650 lel 6 luni 350 „ 3 luni 180 . IN streinAtate Un an 1200 lei 6 luni 700 . 3 luni 400 „ 2 lei in tară. 4 lei in străinătate BIROURILE: BUCURESTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 693 si 2369 ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Fondatori: S. Pauker si H. F. Valentin Kaveansas INDUSTRIEI şi FINANŢE! Director: Grigore Gafencu Duminică 4 Ha! 1924 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder f S. Berger Sir. Engrain Carada (fostă Ksraghewglimti) 3 TelefonhU Noui dificultăţi în calea unei eventuale colaborări ZiarulArgus a remarcat, cu prilejul călătoriei în streinătatea ministrului de finanţe, anul trecut, tardivitatea apelului ce-l făceam capitalurilor streine la colaborarea pentru punerea în valoa-re a bogăţiilor României, şi a enumerat elementele evidente ale acestei întârzieri-In reumat, întreaga normalizare a vieţii politice internaţionale: pacea din Orientul apropiat încheiată la Lausanne, reintrarea Rusiei în ansamblul vieţii economice europene, rezolvarea problemei reparaţiunilor germane după a celor austriace, bulgare şi acum în urmă ungare, fără a mai vorbi de alte apeluri din partea celorlalte state învingătoare la capitalurile disponibile pe anumite pieţe financiare, — toate au contribuit şi contribuesc la reducerea posibilităţilor noastre de a obţine suficiente colaborări capitaliste streine- Căci dacă, în primele momente după restabilirea păcii, România întregită oferea un plasament de capitaluri foarte interesant prin reputaţia lui antebelică, prin golul lăsat de iniţiativa capitaliştilor germani şi, mai ales, prin siguranţa politică-socială superioară în comparaţie cu alte state din acea perioadă, — astăzi situaţia s-a schimbat cu desăvârşire prin efectul elementelor de ordin extern şi intern. Le-am rezumat pe cele de ordin extern, le vom aminti pe cele ,de caracter intern cu repercusiuni internaţionale Ceea ce agravează şi va agrava mai mult, pe viitor, condiţiuinile participării capitalurilor streine la viaţa noastră, economică s’a evidenţiat cu prilejul ultimelor diferende diplomatice pentru datoriile în străinătate. Din tot sgomotul care s’a făcut în opinia mondială pe tema diferitelor noastre datorii publice sau particulare, neachitate la vreme, aranjate apoi prin dispoziţiuni legislative de caracter unilateral, cu amânarea plăţilor externe, şi abia, mai târziu, aranjate contractual prin tratative cu creditori cari au dreptul să fie întrebaţi — un lucru se desprinde evident pentru streinătate: puţina siguranţă a capitalurilor la noi. Este dureroasă constatarea aceasta, dar trebue s’o facem şi să ne mărturisim singuri adevărul- Streinătatea nu poate ajunge la alte concluziuni, în privinţa siguranţei ce le oferă piaţa românească, decât numai la acestea, pe urma diferitelor întârzieri sau greşeli săvârşite în executarea obligaţiunilor noastre externe.Ceea ce pare mai curios, în toate faptele amintite, este uşurinţa cu care au fost privite de factorii conducători elementele fundamentale pentru menţinerea creditului nostru în afară. Mă refer la factorul timp. Şi accentuez: am pierdut multă vreme în diferitele aranjamente. Au lăsat, astfel, ca la greşelile unora sau uşurinţele vinovate ale altora, cari s’au îndatorat fără nici o prevedere, să se adaoge un element foarte agravant în defavoarea noastră: timpul, care a lucrat şi lucrează împotriva creditului României- Căci nicăeri mai mult ca în materie de credit şi afaceri financiare timpul nu joacă un rol atât de activ şi de covârşitor- întârzierea în această materie ,constitue elementul cel mai agravant, ca în materie de dezertare de la armată. In privinţa aceasta prelungirea unor incidente diplomatice născute pe chestiuni de credit a fost procedarea cea mai greşită.Am remarcat târziu pasul greşit şi acum îl îndreptăm. Bine că se face,în sfârşit, ce trebuia făcut mai demult. Dar să reţinem faptul capital: timpul a lucrat împotriva noastră şi chestiunile chiar fiind aranjate creditul nostru va avea să sufere consecinţe încă multă vree. Va trebui ca iarăşi timpul, să şteargă urma propriilor greşeli şi să renare încet ceea ce am stricat aşa de repede Până atunci, însă, perspectivele colaborării efective şi lesnicioase a capitalurilor străine la viaţa economică a României întregite nu fac decât să se îndepărteze. Şi, e profund regretabil, e chiar îngrijjtor-N. D. a trecut şi 1 Mai• Sărbătoarea muncii, adoptată acum şi de guvernul nostru, a trecut în linişte. Fără manifestaţii, fără ciocniri, fără nevoia intervenţiei forţelor poliţieneşti sau militare. Câţiva gardişti şi-au făcut datoria despărţind mica încăerare dintre socialişti şi aşa zişii comunişti, rivali asupra unei săli de întrunire. Găsim prilejul potrivit să revenim asupra situaţiei create de starea de asediu, sub care trăim, şase ani de la războiu, în capitala României Mari. Am mai arătat aci perfecta inutilitate a acestei măsuri. Pentru menţinerea ordinei, avem, slavă Domnului, jandarmi, gardişti, comisari şi procurori. Până acum, în măsura în care guvernul a voit’o, ei şi-au făcut datoria- Tulburări comuniste n’am avut, şi nici nu vom avea pentru simplul motiv că, în ţara noastră n’avem comunişti. Cei 5-Bugetul prezentat Camerei Comunelor de guvernul laburist a găsit aprobarea quasi-maximă a opoziţiei-Se afirmă că, de la 1914 încoace, acest plan financiar este cel mai solid construit, putându-se compara cu oricare buget dinaintea războiului-Să recapitulăm caracteristicele acestui buget, care se închei cu an excedent real de 38 milioane lire sterline.Importul pe venit, profund democratic, este menţinut neschimbat. Se reduc impozitele asupra articolelor alimentare importate, se suprimă impozitele asupra locuinţelor Aceste modificări sunt menite să contribue într’o măsură simţitoare la oftenirea vieţei O altă măsură salutată cu deosebită satisfacţie în special de lumea afacerilor este desfiinţarea unor taxe protecţioniste asupra anumitor articole industriale. Cu aceasta se suprimă ultima prohibiţie pusă libertăţii comerţuluirii, să prnească şi sumele ce i se tratat cu deosebită înţelegere. Pe INTERNA conducători păstori fără turmă, nu pot fi un pericol pentru răsturnarea regimului de stat. Tulburări studenţeşti au fost şi vor fi, atât timp cât vor fi tolerate, din calcule mai mult sau mai puţin, evidente. Arestările din ultimele săptămâni, dacă sunt justificate de legile ţării, puteau fi perfect executate de justiţia civilă-Atunci, care este raţiunea stării de asediu? Mărturisim că oricât ne străduim, nu reuşim să o pricepem- Constatăm numai că foloasele sunte nule, iar pagubele imense. Ne place să ne arătăm peste hotare ca o ţară de muncă, de bun simţ Şi mai ales de ordine• Căutăm, pe aceste temeiuri în străinătate, sprijin politic şi colaborări economice, ambele indispensabile. Militează în acest scop menţinerea stării de asediu în capitala țării... EXTERNA lângă cele40 milioane, destinate în mod automat pentru achitarea datoriei, guvernul laburist afectează în acelaş scop excedentul anului trecut, în valoare de 48 milioane. Bugetul întocmit de laburiști, este tipul bugetului de şcoală liberală economică. „City“ respiră. Niciunul din dezastrele prezise la venirea d-lui Macdonald la cârma Angliei nu s’a împlinit. Comerţul exterior sporeşte, importul de materii prime, deci şi producţiaeste în creştere, şomajul se atenuiază Despre impozitul pe capital, care înspăimântase laborioasa burghezie britanică, nu se mai aude nimic Acest deziderat socialist, ca şi multe altele au rămas înmormântate în archivele partidului. Socialistul Macdonald, trecând de la teorii la practică, şi-a turnat multă, multă apă în vinul său roşu- Atât de multă, încât poate culege astăzi, aplauzele burghezilor conservatori și liberali. A. -A* Exportul în Februarie 1924 Comparaţia cu Ianuarie anul acesta şi cu primele două luni din anul trecut Politica economica şi situaţia balanţei noastre economice Direcţiunea generală a Statisticei Ministerului de finanţe ne trimite o tabelă rezumativă a principalelor produse exportate din România in luna Februarie 1924, dându-ne, aranjate pe ţări, cifrele preliminarii ale exportului nostru şi alăturându-ne, spre o mai bună comparaţie, şi cifrele din perioada corespunzătoare a anului trecut, precum şi datele pe Ianuarie 1923 şi 1924. Fără a voi să anticipăm prea mult asupra rezultatului final pe 1924 şi fără a voi să tragem concluzii prea generale din analiza cifrelor pe două luni, trebue totuşi să spunem că modul în care evoluiază balanţa noastră comercială ne umple de îngrijorare pentru viitor. Din cele câteva cifre înşirate pe cele 7 pagini ale broşurei se desfăşură întreaga tragedie a comerţului nostru exterior, victima unei stăruitoare politici de comprimare şi stânjenire a liberei sale desvoltări. VALOAREA EXPORTULUI Dacă luăm cifra totală a valorilor pe Ianuarie şi Februarie 1924, vedem că s’au exportat din România mărfuri în valoare de 1.386.059.000 Ip. fi de 1.488.534.000 lei în aceeaşi perioadă a anului trecut. Diferenţa de 100 milioane lei în plus pare la prima vedere neînsemnată. Ea se prezintă însă sub un aspect cu totul diferit, atunci când ţinem sear, în această privinţă, nu s-a schimbat prea mult în clasificarea exportului nostru. Să analizăm: CEREALE Singura categorie de mărfuri în care avem un sold activ ca valoare este categoria cerealelor. S’au exportat în Ianuarie—Februarie 1924 în total 187.836 tone cereale (cifra pe Februarie c. de 54 965 tone) în valoare de 805.167.000 lei. In aceaşi perioadă 1923 cifrele au fost de 224.665 tone şi 727.584 000 lei. Lăsând la o parte faptul urcărei preţurilor care, dacă s’ar ţine seamă de dânsul, ar da o valoare desigur superioară celei din anul trecut, vedem că exportul cerealelor arată perfect de bine politica de export urmărită de guvern. In anul trecut nu s’a exportat de loc nici grâu nici porumb, exportul constând din orz, ovăz, mei şi făină de grâu pe când anul acesta, principalele cereale exportate au fost tocmai grâul şi porumbul, cărora li se adaugă orzul şi făina de grâu. PETROLIFERE !A doua categorie de mărfuri care figurează în statistica’ pomenită, este petrolul. Din acest articol s’au exportat în primele 2 luni ale anului acestuia 27.310 tone în valoare de 172 734.000 lei (în Februarie singur s’au exportat 17.821 tone în valoare de 107.432.000 lei), pe când în acelaş timp 1923 s’au exportat 39.136 tone, valorând 182.426.000 lei. O diferenţă deci la cantităţi de 19 489 tone (adică o diferenţă mai mare decât întregul nostru export petrolifer , pe Ianuarie —. Februarie 1924) iar la valori de 9.692.000 lei. Dacă am calcula la produsele petrolifere o medie de urcare preţurilor de circa 25 la sută — ceea ce e încă cu mult sub realitate — putem cifra diferenţa în minus a anului acestuia (vorbim mereu numai de primele 2 luni) la aproape 100 milioane lei. Politica de stânjenire continuă a industriei petrolifere nu se putea să aibă rezultatenafvorabile, Că de urcarea considerabilă a preţurilor care a avut loc din anul trecut şi până astăzi, urcare ce se oglindeşte numai foarte palid în numerile indice uzitate astăzi la noi. EXPORTUL CANTITATIV Şi pentru că moneda noastră nu poate fi în această privinţă o măsură exactă a unităţilor, să ne servim de cantităţi, care ne dau în cazul nostru un criteriu de judecată mai bun. Şi atunci constatăm, că în Ianuarie—Februarie 1924 s’au exportat 447.664 tone faţă de 674.479 tone in primele două luni ale anului trecut. Diferenţa este deci de 226.815 tone in favoarea anului trecut. Ne facem o idee şi mai limpede despre această diferenţă, dacă ţinem seamă de faptul că ea înseamnă o scădere a exportului nostru pe Ianuarie—Februarie 1924 cu 33 la sută faţă de anul trecut. Cele 227 mii tone mai puţin ale exportului nostru actual reprezintă 50 la sută a cantităţei pe care am exportat-o în aceste două luni amintite, adică tocmai jumătate dirrtr’însa. Dar şi aci nu s ar putea obiecta că diferenţa in minus la cantitatea exportului din anul acesta nu înseamnă nimic, dacă un loc de articole cu greutate mare şi valoarea mică s’ar fi exportat tocmai invers, articole care, în comparaţie cu volumul lor, au o valoare mare. LEMNĂRIA Locul al treilea în tabela exportului, îl ţin lemnele, deşi ca importanţă, ele ar trebui să vină în locul al doilea, figurând cu 210.120 tone în valoare de 176.605.000 lei comparativ cu 365.127 tone valorând 306.141000 lei în primele două luni ale anului trecut. Ceea ce am spus la capitolele cereale şi petrol se potriveşte exact şi la capitolul lemnelor. Diferenţa de 130 milioane lei în favoarea exportului de anul trecut nu ne dă o imagine justă a perderei ce suferim prin scăderea exportului de lemne în anul acesta. De fapt putem socoti foarte bine cu o perdere de cel puţin îndoitul acestei sume, reprezentând contravaloarea celor 150.000 tone mai puţin exportate la începutul anului 1924. Din lemnărie, cifra care a suferit cea mai mare schimbare este aceea a exportului de scânduri din esenţe răşinoase De unde anul trecut se expediase în primele două luni 130.161 tone de asemenea scânduri, în valoare de 213.973.000 lei, anul acesta nu s’au exportat decât 31.613 tone, valorând abia 82.134.000 lei Constatăm deci o diferență de 100.000 tone numai la scânduri, ceea ce înseamnă, dacă nu socotim tona de scânduri decât numai cu 2500 lei, un minus de 250 milioane lei. Aceasta e cea mai bună dovadă că evaluarea noastră de mai sus la 260 milioane lei a pagubelor suferite prin scăderea exportului nostru de lemne în primele două luni ale anului 1924 nu este nicidecum exagerată. Citind aceste cifre putem mai bine înţelege plângerile repetate ale industriei forestiere împotriva măsurilor vexatorii la care este supusă și mai ales teribilei lipse de vagoane de care suferă- Miliarde de lei stau depozitate prin lemne în principalele centre forestiere din nouile teritorii așteptând să fîe transportate aiurea. Dar itea zilule si insile isi marfa, din pricina prea lungii ei depozitări, pierde la calitate şi pierde apoi şi posibilitatea de a fi plasate pe pieţele mondiale unde intre timp lemnul de provenienţă străină cucereşte piaţa luând treptat locul lemnului nostru. ANIMALE ŞI PRODUSE DIVERSE 10.606.000dl llxndbfd, etad hh Celelalte două rubrici ale tabelei rezumative sunt rubricile rezervate exportului de animale și de produse diverse. Animale s’au exportat în Ianuarie — Februarie 1924 o cantitate de 11.462 tone valorând 165.566.000 lei iar în anul trecut 19.605 tone în valoare de 185.873.000 lei. Principalul cumpărător de vite de la noi este Cehoslovacia. Rubrica: Diverse mărfuri figurează cu 10.936 tone în valoare de 65.967000 lei faţă de 25.946 tone în valoare de 86.570.000 lei pe aceeaşi perioadă din anul 1923. Din această rubrică e de remarcat exportul de ouă, din care cea mai mare parte s’a dus în Ungaria — apoi exportul de fasole — în Franţa, Grecia şi Polonia — şi exportul de sare — în Bulgaria. Nu ne aflăm decât in Insa Mal. Tendinţa cifrelor de până acum se mai poate schimba, deşi nimic nu indică o intenţie a guvernului de a-şi schimba directivele politicei sale economice. Criza pe piaţa internă nu mai e criză ci s’a transformat în boală cronică. Valoarea monedei noastre naţionale scade pe zi ce trece pe piaţa internă. La orizont se arată nourii ameninţători ai avalanşei de falimente ce urmează să se producă. In aceste condiţiuni, Balanţa noastră comercială ar trebui să fie una din grijele de căpetenie ale celor de la cârma ţârei Cu o politică economică de stingheriri şi de comprimări nu se poate însă obţine a la longue o balanţă comercială activă. , E timpul ca o politică largă, bazată pe principii sănătoase, generale să înlocuiască sistemul de preocupări înguste fiscale de până astăzi. Așa cum ne aflăm astăzi, nu se poate spune despre noi că am avea o politică comercială în sensul adevărat al cuvântului. LAZAR ILIESCU Exportul pe categorii * * lin proiect de cale ferată prin Rusie şi Polonia „Mierning Post“ anutată că ,ffiE sindicat’ anglo-franetez studiază chestiunea construirei unei liniii ferate Care să lege minele de cărbuni din Silezia cu cele dim basinul Donetului. Această linie va trece prin’ bazinul Dombrowa şi prin centrele mari industriale polone. Capitaliştii francezi sunt reprezentaţi prin „Société générale des entreprises“, „Union frangaise de Credit industriel“. Grupul englez, din care, facte parte şi Armstrong va căpăta fittuitura a 25 la sută din materialul necesar. Cheltelele totale penti® constructia liniei sunt evaluate la 90 milioane ruble agr, din care 20 milioane vor fi date de către grupul englez. Situaţia francului belgian Ziarul „Financial News“ Constată că diferenţa între francul francez şi cel belgian, nu este justificată întrucât situaţia financiară a Belgiei este mai mulţumitoare decât a Franţei. Intr’adevăr, datoria publică a Belgiei, raportată la numărul locuitorilor este cu mult inferioară celei franceze şi, derivă, în cea mai mare parte, din împrumuturi interne. Pe de altă parte suprafaţa regiunilor devastate din Belgia fiind relativ mai micădecât regiunile devastate franceze, refacerea lor nu grevează deci în aceeaşi proporţie ,Uu4s®i*a Situaţiunea financiară a cailor ferate" de Victor V. Rădulescu IV Împrumutul extern şi nevoile refacerii şi întregirii reţelei noastre ferate Am arătat, în articolul nostru din urmă, de ce excedentele bugetare, impozitele extraordinare şi împrumutul intern nu pot asigura o acoperire temeinică şi suficientă a nevoilor, refacerei şi înzestrărei desăvârşite a reţelei noastre ferate. Ne rămâne de cercetat, azi ultima soluţiune: împrumutul extern, împrumutul extern pare a fi, — împreună cu valorificarea domeniilor Statului asupra căreia vom reveni — soluţiunea cea mai indicată pntru înfăptuirea largă şi imediată a programului de refacere şi completare a reţelei noastre ferate. Se înţelege că din împrumut extern, este susceptibil de modalităţi diferite; nu putem dar intra în consideraţiuni de detaliu, atât timp cât nu ne aflăm în faţa uniui proect concret. Vom încerca totuşi să precizăm câteva din datele esenţiale ale problemei. Istoria împrumuturilor făcute de diferite state de la război încoace arată, că cercurile capitaliste sunt din ce în ce mai puţin dispuse să acorde credite guvernelor străine, şi dorind să-şi asigure plata dobânzilor şi restituirea capitalului cer, de cele mai multe ori, afectarea de gajuri speciale. Ce pericol reprezintă pentru stat o asemenea politică, îşi poate închipui oricine cunoaşte puţin precedentele — vezi istoria financiară a Turciei, Greciei, Egiptului — în materie de împrumuturi cu afectare de gajuri speciale şi, consecinţă firească, control financiar străin. A pune în gaj forţele productive ale unei ţări,—păduri, petrol, export de cereale — este a reduce însuşi putinţa ei de ridicare economică , a amaneta venituri speciale ale bugetului este a renunţa la Independenţa financiară şi a deschide calea aservirei politice. Nici un guvern nu poate accepta o asemenea soluţiune. Dacă este aşa trebue să admitem — cel puţin ca simplă ipoteză — că România ar putea întâmpina dificultăţi, când va trebui să-şi procure capitalurile necesare la completarea reţelei sale ferate. Aceste dificultăţi provin, nu numai din motivele arătate mai sus, dar şi din faptul că acei ce împrumută statului sumele de care dispun, nu au nici un mijloc să controleze întrebuinţarea acestor sume. Or, este firesc ca un capitalist să se arate mai puţin dispus să dea bani pentru acoperirea unor deficite bugetare eventuale — cheltuială neproductivă — decât pentru înzestrarea economică a unei ţări, — cheltuială productivă, care asigură ea însăşi remunerarea capitalurilor învestite. Un împrumut pentru refacerea căilor ferate intră fără îndoială în cea de a doua categorie, dar atât timp cât vom păstra sistemul actual, care confundă datoriile statului cu cele ale căilor ferate, acestea vor duce mereu povara dificultăţilor de credit ce ar putea să întâmpine Statul NEVOIA AUTONOMIEI Aceste consideraţiuni— legate de cele ce am spus când ne-am ocupat de bugetul ordinar — învederează nevoia imperioasă de a despărţi administraţia căilor ferate de aceia a Statului. Autonomia apare clar ca o primă condiţiune a unei bune Întocmiri financiare a căilor noastre ferate. Nu e locul să cercetăm aici avantagiile şi lipsurile acestei soluţiuni, nici modul înfăptuirii ei practice; din punct de vedere financiar ea ni se pare cu deosebire indicată in aituaţiunea actuală. Nu Statul, ci căile ferate ca Întreprindere economică productivă autonomă, ar merge să ceară capitalurile de cari au nevoie. Sumele împrumutate nu s’ar pierde în massa bugetului general al Statului, ci ar fi direct întrebuinţate de căile ferate, iar capitalistul împrumutător ar putea avea siguranţa întrebuinţării productive a sumelor avansate. Dacă ne mai gândim încă la lipsa de încredere, justificată de cele mai multe ori, pe care o inspiră, în general, întreprinderile economice publice, înţelegem nevoia de a despărţi gospodăria căilor ferate de aceia a Statului. Dar mai e ceva. Cu o administraţie autonomă împrumutând pe cont propriu sere(1) Vezi Argus, No. 3306 la 3308 din Aprilie şi Mai 1924,zolvă şi problema «’•’Tantării împrumuturilor contractate. Capitalurile fiind consacrate exclusiv căilor ferate, acestea trebue să asigure serviciul regulat al cuponului şi amortizarea. Căile ferate autonome — întocmite după modelul instituţiunilor economice private, cu un consiliu în care ar fi reprezentate interesele generale ale comerţului, agriculturii şi industrii, interesele lucrătorilor şi ale consumatorilor etc. — ar fi administrate,, din punct de vedere financiar, ca orice întreprindere particulară şi ar, înscrie, ca acestea, în bilanţul lor sumele necesare pentru serviciul obligaţiunilor emise, cari s’ar acorperi fireşte, cu prioritate, din veniturile exploatării. S’ar putea, de altfel, găsi o soluţiune care să dea obligatarilor putinţă să se asigure de temeinicia acestei priorităţi, ceiace ar constitui, de sigur, un element de bună apreciere e, titlurilor emise. er**1 CAPITALUL INVESTIT ŞI NOUA ALCĂTUIRE De altfel, din punct de vedere al captatului investit şi al datoriilor contractate în năprejurările mone tare de azi, căile ferate se găsesc intr’o situaţilane foarte avantajoasă. Am arătat că azi căile noastre ferate nu superiă sarcina rănitului ui învestit. Toate împrumuturile destinate lor au fost contractate de Stat ele se confundă cu restul datoriei publice, dobânda şi amortizarea lor încarcă serviciul acestei datorii în bugetul Ministerului de Finanţe. O asemenea situaţiune nu corespunde, fireşte, cu concepţiunea funcţionării normale a unei întreprinderi industriale. După cum am mai arătat rezultatele financiare ale Întreprinderii trebuie să asigure, nu numai acoperirea tuturor cheltuelilor de exploatare, dar şi anuitatea capitalului învestit. In consecinţă, ar trebui să se socotească cât din datoria actuală a Statului reprezintă sume cheltuite pentru C. F. R., iar anuităţile corespunzătoare ar trebui puse în sarcina lor. In împrejurările de azi, insă, dată fiind situația financiară foarte grea a căilor ferate, nu credem că trebue impusă această procedure, chiar dacă justificarea ei principială este absolut evidentă. Socotim că, pentru câtăva vreme cel puţin, Statul va trebui să continue a duce sarcina acuităţii datoriei contractate pentru C. F. Mai multe consideraţiuni îndreptăţesc această părere: 1) Capitalul învestit în construcţia căilor noastre ferate este reprezentat în cea mai mare parte de datoria publică contractată înainte de război. Deprecierea leului a adus o reducere considerabilă a acestei datorii. Se poate clar spune că, în parte, capitalul de învestire al căilor noastre ferate este amortizat, anuitatea acestui capital este clar redusă în mod simţitor. 2) Când am discutat politica tarifară făcută de la 1922 încoace, am arătat că foloasele pe care le trage gospodăria obştească a unei ţări dintr’o bună întocmire a transporturilor, ne îndreptăţesc, la nevoe, să punem în sarcina bugetului general o parte — nu prea mare fireşte — din cheltuelile căilor ferate. Dacă este aşa, deşi rămânem credincioşi convingerii că veniturile exploatării trebue să acopere toate cheltuelile, socotim, totuşi, că se poate admite ca bugetul general să contribuie şi ei la nevoile căilor ferate, tocmai cu sumele pe care le afectează anuităţii capitalului investit. In aşezările sociale şi economice nu se ajunge la alcătuirea cea mai bună, decât prin îmbunătăţiri treptate. Soluţiunea practică pe propuneri nu trebue deci comparată, cu idealul principial, către care fireşte se cuvine să tindem, ci cu situaţiunea actuală, la a cărei Îndreptare, fie numai parţială, cată să cu tot dinadinsul . Or, care este situaţia azi?. Am spus-o în articolele noastre precedente. Deficitul anual al exploatării C. F. se ridică la miliarde, cea mai mare parte din acest deficit se acoperă cu veniturile bugetului ordin Cititi continuarea în pacj. Ujj jf