Argus, mai 1924 (Anul 15, nr. 3307-3330)
1924-05-07 / nr. 3311
Anii AT Nr. 3311 ABONAMENTE: IN TARA Un an 650 lei 6 luni 350 „ 3 luni 180 „ 2 lei în ţară. 4 IN STREINATATE Un an 1200 lei 6 luni 700 „ 3 luni 400 » lei în străinătate 6 PAGIlfl ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin BIROURILE: BUCURESTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 693 si 2369 INDUSTRIEI şi FINANŢE! Director: Grigore Gafencu *■ \ * i mercur 1 3 Ma! 1924 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Director: Carol Schulder şi S. Berger Sir. Bogmnîn Oiraia (fostă Karagheorgîisviciî 9 Telefon li 84 Stagnarea exportului Suntem la sfârşitul campaniei deport de primăvară. Cu toate acestea n'am putut înregistra nici măcar un simptom de îmbunătăţire a situaţiei financiare. Porumbul a rămas, în mare parte, Reexportat. Din porturile noastre vapoarele pleacă neîncărcate. Iar cei cari cunosc vechea activitate a Brăilei, privesc cu durere, cum cresc, astăzi, bălăriile în portul părăsit. Nu numai porumbul a rămas neexportat, și întreaga activitate stagnează. Nu se exportă nici lemnul, în cantităţile pe cari le avem disponibile, nu se exportă nici petrol. România dacă nu exportă cereale, lemn şi petrol, n’are export. Vom trece asupra cauzelor diverse şi mărunte, cari conlucrează la această stagnaţi®, căci este evident că ne aflăm în faţa unui complex de cauze. Să ne oprim, însă, la cauzele mari, asupra cărora trebue să insistăm şi să revenim necontenit: lipsa de transporturi şi lipsa de credit. Situaţia căilor noastre ferate este disperată. De la războiu încoace, regia acestei mari întreprinderi lucrează în pagubă din ce în ce mai mare, ajungând astăzi, la cifre fantastice. Din această cauză căile ferate au devenit o sarcină insuportabilă pentru buget, fără ca ele să isbutească a satisface nici zece la sută din nevoile traficului. Cu un transport în asemenea condiţii, este evident că nu poate exista comerţ intern lipsit de speculă, şi nu se poate face comerţ extern. Lipsa de credit este o urmare a experienţei de cinci ani cu piaţa română care, lipsită de transporturi regulate şi suficiente şi chinuită de fluctuaţii valutare enorme, nu şi-a îndeplinit la vreme obligaţiile. Statul a făcut acelaş lucru cu mai toate angajamentel lui în străinătate. Nevoia pe care o simţeau pieţele importatoare de produse ale noastre a susţinut, până in anul acesta, creditul nostru în străinătate, cu toate păcatele lui. Astăzi, ne aflăm, însă, în faţa unei situaţii tragice: produsele noastre sunt concurate ca preţ şi calitate, de produsele americane. Acum apare, pentru prima dată, gravitatea stării creată de dezordinea noastră în transporturi şi va- lută. Cumpărătorii de produse româneşti nu ne mai acordă nici o încredere şi preferă să se îndestuleze în pieţele, unde tranzacţiile şi transporturile sunt sigure. Lumea s-a adaptat la lipsa Rusiei şi a României pe piaţa mondială, sporind enorm producţia de cereale şi de petrol, mai ales în America. Din această cauză comerţul nostru extern tinde a deveni, prin lipsa de încredere a străinătăţei, un trafic local accidental, întocmai ca cel din porturile ruseşti. Adoptând un sistem de politică economică, dominat de credinţa în urcarea leului, nu am reuşit să urcăm valoarea monedei, dar am reuşit să ruinăm căile ferate, şi cu ele, comerţul, înăbuşind astfel, creditul extern. A. Ştergerea Rentei române 4 jum. la suta din 1913 de pe cota Bursei din Londra, a fost amânată cu o lună Corespondentul nostru din Paris ne telegrafiază că in ultima şedinţă a Comitetului Bursei de efecte din Londra s’a pus din nou chestiunea ştergierei de pe cota oficială a Bursei a Rentei române 4 și Jum. la sută din 1913, Comitetul a hotărât să amâne cu o bună examinarea acestei chestiuni, sperând că până atunci vor interveni poate schimbări care să facă inutilă ștergerea Rentei de pe c©a» zilnică. * * * Chestiunea aceasta, a Rentei române 4 jum. la sută, din 1913 nu este nouă. Încă acum câteva luni, ziarele financiare engleze discutau greutaţile cu care se facplăţile cuponului acestei Rente. Un grup destul de puternic de dentatori englezi ai Rentei române cereau chiar o intervenţiune energică din partea guvernului englez şi în orice caz măsuri de represalii împotriva hârtiilor de stat româneşti". Guvernul român a dat atunci o desminţire zvonurilor că, ar intenţiona, să nu plătească deloc, cuponul scăzut, motivând greutăţile pe care le face achitării cuponului, prin aceea că nu înţelege să plătească şi cuponul acelor numere care s’au strecurat prin fraudă în Marea Britanic din ţările foste inamice. Ministerul de finanţe român s’a declarat gata, să puc, la dispoziţie sumele necesare, cuponului numerelor conţinute pe aşa zisa „Lista Schroder", adecă, a numerelor ce fusese legitimate ca proprietate britanică, nefiind niciodată dela 1 August 1916 în mâni inamice. ■ * * Pe aceasta chestiune au urmat apoi tratative care, ţinând seamă de hotărârea luată acum câtva timp de Bursa din Londra de a şterge de pe cotă pe lângă Brenta chineză şi Renta Română 4 şi jum. la sută din 1913, par a nu a dus la nici un rezultat. Cu prilejul ultimei vizite a d-lui Titulescu în ţară, s’a discutat între dânsa şi ministrul de finanţe între altele şi chestiunea acestei Rente, d. Titulescu fiind de părere că, pentru bunul renume al României pe piaţa Londrei aranjarea litigiului pendinte este de absolută nevoie. Probabil că ministrul nostru la Londra a dus oarecari făgăduieli cu dânsul, în baza cărora, Comitetul Bursei din Londra a decis să mai aştepte o lună tranşarea definitivă a chestiunei. Pe de altă parte este probabil că şi vizita apropiată a suveranilor noştri In capitala Marei Britanii a contribuit la această amânare, cercurile engleze nevoind să ia o măsură ostilă politicei financiare a României în ajunul acestei vizite. LAZIL Acţiunile de petrol străine şi naţionale de Viator Popularitatea de care s’a bucurat în ultimii ani acţiunea în genere, reprezentantul prin excelenţa al bogăţiei mobiliare, e pe cale de a se transforma în discredit şi acest fapt ar trebui să dea de gândit acelora care îşi dau seama de rolul ce-l ocupă Bursa în economia unei ţări. S’a arătat în repetate rânduri că prea numeroase întreprinderi create după războiu au dat greş, că debitorii de acţiuni au suferit crude dezamăgiri, că buna reputaţie a acestui titlu care nu mai e de mult copilul răsfăţat al economiilor particulare, se volatilizează, că foştii săi adepţi îi întorc spatele, cuprinzând în aceiaşi repulsiune atât acţiunile proaste cât şi pe acele bune. Unele societăţi, profitând de încrederea oarbă a publicului, au abuzat desigur, fie printr’o administraţie puţin scrupuloasă, sau prin emisiuni fără rost. Totuşi, desechilibrul şi dezorientarea ce domnesc astăzi, în Bursă şi în special în compartimentul petrolului, industriei fundamentale a României, cu posibilităţile ei de expansiune neţărmurite, constitue un fenomen nesănătos asupra căruia nu trebue trecut uşor cu vederea. ___. -i* * * * 'v l! ’ S’a observat de un cârd de vreme că acţiunile de petrol cotate la Paris, Londra şi Anvers se bucură de un curs incomparabil superior celor naţionale. Unele societăţi româneşti cu o producţie în plină desvoltare şi cari întrec cu mult producţia celor străine, sunt aproape neglijate. Ştirile cele mai favorabile de abia determină o mişcare leneşe, pe când cursul întreprinderilor cotate peste hotar înregistrează avansuri de sutimi de lei. In faţa acestei constatări, unii ar fi dispuşi să creadă, în primul moment, că e vorba de o prigonire, de o demonstraţie de neîncredere in munca naţionalilor. Ne grăbim să arătăm că aici nu poate fi vorba nici de prigonire, nici de neîncredere, ci de starea târgului monetar român comparat cu târgurile occidentale. Acţiunile de petrol, introduse la Paris, Londra sau Anvers, sunt susţinute de consorţii cari dispun de puternicile mijloace ale pieţelor respective, au un debuşeu vast, cumpărătorii nu lipsesc pentru că propaganda e bine organizată. Târgul monetar român e restrâns, e lovit de o anemie organică care lasă dealtminteri guvernul rece ca şi peripeţiile Bursei. Intr’o epocă în care comerţul şi industria sunt roase de camătă, mijlocia dividendelor la petrol nu mai tentează pe capitalistul care îşi poată plasa banii cu absolutăsiguranţă, cu 3 la sută pe lună, detenţiorul de acţiuni româneşti de petrol nu se poate înlesni de la bănci, pentru că ele au închis robinetul creditului. Consecinţa directă a unei astfel de stări de lucruri e că industria va suferi, pentru că capitalul doritor să evite riscuri, nu va mai răspunde cu însufleţirea de până acum apelurilor la emisiuni noi din partea soiietăţilor de petrol naţionale. Enunţarea acestui fapt care apare atât de straniu într-o ţară de petrol ca România comportă şi remediul indicat. Din moment ce starea târgului nostru interior nu-i permite să absoarbă şi să plaseze milioanele de acţiuni ale întreprinderilor petrolifere româneşti, două soluţiuni fireşti se impun. Intâiu trebue lărgit cercul de penetraţiuni ale acţiunilor naţionale, atrăgând printr’o propagandă bine condusă atenţiunea centrelor capitaliste streine asupra lor. Societăţile româneşti să introducă titlurile lor la Paris, Londra şi Anvers şi aiurea; să publice în srăinătate bilanţurile lor, prin note clare şi incisive, să arate mersul producţiei şi desvoltarea lor generală; să se înţeleagă şi ele cu consorţii streini pentru a interesa capitalul international la industria noastră petroliferă. Deunăzi, directorul marelui ziar englez Manchester Guardian, a fost pilotat la Moroni de către un distins inginer al Societatea I. R. D. P. D-l Scott, direcorul ziarului englez a rămas adânc impresionat de cele văzute. O propagandă de asemenea natură este în împrejurările actuale mai bine venită ca imprecaţiunile oficiosului liberal contra „Capitalului international" Procedând în acest sens vom putea lupta cu succes împotriva descurajatorului desechilibru ce-1 constatăm In Bursă şi să contribuim la consolidarea industriei noastre. Este falsă teoria după care o societate industrială n’are nevoie să se preocupe de cursul acţiunilor ei în piaţă. Pricepe oricine că dacă acest curs e prea scoborît, lipseşte orice incitaţie pentru a contribui la o emisiune nouă. A doua soluţiune este înfiinţarea unei Bănci de lombard menită să scape pe posesorii de acţiuni miniere din ghiarele cămătarului. O bancă care s’ar limita la operaţia de avans până la 60 la sută din curs cu o dobândă omenească, ar fi o salvare pentru ’mulţi şi totodată o combinaţie lucrativă pentru iniţiatori1. Avem convingerea că ambele soluţiuni vor deveni într’o bună zi realităţi. Păcatul e că realizările merg la noi cu carul cu boi, iar destrămările gonesc cu locomo- Situaţia D. Cipăianu, subsecretar la agriCultură, este un optimist. De altfel, optimismul este o stare sufletească ce să întâlneşte de obiecţii, la toţi cârmuitorii. Marile acantagii ale halerei, morale ca şi cele materiale, satisfacţia ce ai de a crede că totul se mişcă după vrerea ta, că nimeni altul nu ar putea răspândi, ca tine, atâtea fericiri peste populaţia acârmuită, face pe guvernanţi să vadă trandafiriu toate lucrurile: bălăriile cele mai comune iau, pentru dânşii, aspectul celor mai delicaţi şi parfumaţi crini. Iată de ce d. Cipăianu declam, prin ziarul oficios al guvernului, că „tot pământul expropriat e murțmit de aceiadări au devenit nouii lui proprietari". Din nenorocire lucrurile nil stem tocmai așa, cum le afirmă d. subsecretar al agriculturei. In Dobrogea, în Basarabia, în Transilvania imn mare număr de împroprietăriţi nu-şi cultivă singuri pământul, ci Reziltatele alegerilor din Cjermanya, de la 4 Mai, unii ne-au sosit încă, aşa că nu putem şti dacă a învins spiritul de împăciuire şi de împlinire a tratatelor sau dacă, biciuite decătre propaganda uriaşă a reacţionarismului, massele de alegători germane au scos din urnă pe candidaţii acestuia. In orice caz, niciodată fărâmiţarea politică a Germaniei nu a luat proporţiile de astăzi. Nu mai puţini de 27 de liste diferite au fost prezentate la alegeri. Diin acestea 23 au fost admise. Ne putem închipui greutăţile alegătorului care se găseşte înaintea acestei pretore deCandidaţi. Partide vechi, partide noui, grupuri şi grupuşoare şi-au trimis fiecare mai multe liste, ceea ce va contribui desigur la dezorientarea totală a alegătorilor. Ceea ce se poate însă prezice, dacă ţinem seamă de alegerile pentru Landtag, care au avut loc nu de mult, este o simţitoare sporire a numărului mandatelor pentru Reichstag ale partidelor, populist şi naţional. Mai ales acesta din urmă, care dispănea în vechiul parlament de 66 mandate, vaCăpăta probabil acelaş număr ca partidul social democrat. Ceea ce a îmbunătăţit oarecum în ultimul moment situaţia naţionalilor este faptul că au părăsit nota intransigentă, declarând că nu înţeleg să respingă în bloc propunerile experţilor şiCă în nici Uni Caz nU se gândesc la tin războiu cu Franţa. Partidul populist german, care avea numai trei reprezentanţi în Reichstag speră să-şi înzecească numărul mandatelor, întocmai după cum Comuniştii sîunt siguri că vor, rupeâteva mandate din numărul de până acum al socialdemocraţiei. Pronosticurile acestui partid sunt nU tocmai favorabile. Perioada de inflaţiune de anul trecut i-a înstrăinat multe simpatii din partea mUnitoriniei care a trecut în lagărul comunist. Şansele comuniştilor sunt destul de bune. Speranţele celorlalte partide sunt slabe. Ele, şi-au prezintat listele Politică INTERNA îl arendează. Faptul, destul de alarmant, este înregistrat şi veştejit, în acelaş număr al Viitorului, în care d. Cipăianu laudă, fără rezerve actuala situaţie agricolă. Mai mult încă. Ocupaţi cu cărăuşia sau din alte motive, asupra cărora nu vom insista aci, mulţi ţărani nici nu şi-au muncit pământul ori îl ară abia acum, la sfârşitul lui Aprilie st. vechiu. Cine nu crede n’are decât să ia trenul până la Buzău, deopildă, şi va vedea, în trecere, cum ară şi astăzi copii, cu plugul tras de doi boi, doi boi şi un cal, sau chiar numai de doi cai, mici şi slăbănogi Cârmuitorii trebue să ştie că ceia ce vede toată lumea nu se poate ascunde, că niciodată şi nicăeri, pe neadevăr nu s’a clădit nimic. Greutăţile situaţiei trebuesc privite, bărbăteşte, drept în faţă de cei ele sus, fiindcă numai aşa vor şti şi cei de jos că trebue să-şi facă datoria şi numai datoria, T. P. EXTERNA mai mult din motive reprezentative. Reichstagul viitor va fi în primul rând o emanaţiune a extremei drepte şi a extremei stângi. In Ce măsură , aceasta ne-o va arăta rezultatul alegerilor. Rezultatul alegerilor sosite până înainte de închiderea ziarului confirmă pierderile turistre. L. I. % De la consiliul technic superior Consiliul technic superior în şedinţa sa de Miercuri 7 Mai — se va ocupa cu următoarele chestiuni importante: Regulamentul pentru construcţia de clădiri la Oradia Mare, proectul unui pod de beton armat pe şoseaua Storobancara-Bragadiru-Zminicea în valoare de 350 mii lei, chestiunea înstalărei luminei electrice la Buşteni, lucrări de apărare ale malului Oltului la comuna Haglig (judeţul Braşov). I Acordul cu creditorii belgieni CONDIŢIUNILE ACORDULUI Zilel tr trecute s’au înapoiat de la Bruxelles il-tiii Barbu Bemetrescu şi Wexter, delegaţii Camerii di comerţ din Bucureşti, neutru a trata cu creditorii belgieni. După multiple discuţiuni şi cari au durat peste o lună, s’a ajuns la un rezultat satisfăcător. Reprezentanţii noştri au căzut de acord cu o parte din delegaţii care reprezintă majoritatea negustorilor belgieni. S’a şi încheiat un protocol provizoriu care va lua în curând o formă definitivă sub rezerva ratificărei guvernului.. Condiţiunile acordului sunt absolut identice cu ale acordului încheiat cu creditorii francezi. Se speră că şi ceilalţi creditori belgieni cari nu au luat parte la tratative vor adera la condiţiunile acordului. Mâine după amiază va avea loc la Camera de comerţ o consfătuire cu debitorii români, când se vor lua hotărâri definitive. Cereţi ALMANACHUL ARGUS PE 1924. Cea mai vastă enciclopedie economică, financiară şi Industrială. Volumul de 360 pagini lei 100. La toate librăriile. * Producţiunea agricolă de după răsboi de Mircea A. Bădărău Ea este inferioară calitativ şi cantitativ producţiunei dinainte de răsboi Criza de producţiune, care domneşte în toate ramurile de activitate, ale ţarei, a atins in mod serios şi producţiunea agricolă. Dela încheierea păcei încoace, agricultura noastră produce mult mai puţin decât înainte de războiu. O simplă aruncătură de ochi, asupra câtorva date statistice, ne conduce la observaţiuni foarte interesante din acest punct de vedere. Astfel în primul rând, putem constata, că însămânţările anuale, executate după încheierea păcei, deşi au crescut în suprafaţă, de la an la an, totuşi nu au ajuns încă să acopere întreaga întindere arabilă a ţărei. * Şi raportează, numai la cele cinci principale cereale, pot însă fi socotite, ca exprimând situaţiunea întregei noastre producţiuni agricole, deoarece aceste culturi reprezintă 90 la sută din totalitatea însămânţărilor noastre. Şi înainte de război, media producţiunei noastre agricole la ha., nu se ridică decât la o cifră cu mult inferioară, producţiunei medii, a ţărilor din occidentul Europei. Dela încheierea păcei încoace, după cum se vede din tabloul de mai sus, această medie nu numai că a scăzut dedesubtul celei dinante de războiu, dar nu egalează nici măcar producţiunea medie a micei proprietăţi, din perioada anterioară războiului. Cifrele din tablou ne mai indică în fine, că în general producţiunea noastră agricolă, a scăzut după războiu cu 21,7 la sută. Concluzia trasă din cele ce preced, este fără îndoială, de natură a ne îngriji şi a ne face sceptici, în ceea ce priveşte posibilitatea urcărei cursului leului pe pieţile streine. Salvarea economică a ţarei depinzând în primul rând de intensificarea exportului nostru este de datoria, celor cari conduc ţara de a face tot posibilul pentru ca cu un ceas mai devreme, producţiunea noastră agricolă, să revie măcar la situaţiunea ei dinainte de răboiu. Importanţa deficitului, ce s’a produs în această mare bogăţie a noastră, nu poate să scape nimănui, cu atât mai mult cu cât o creştere sau o scădere a productivităţei solului nostru arabil, cu o singură unitate, poate avea o mare influenţă asupra aspectului vieţei noastre economice pe care o poate schimba cu desăvârşire. Astfel de exemplu un spor de producţiune, de un hl. de cereale, la fiecare hect. de pământ, înseamnă un spor total pentru suprafeţele însămânţate în anul trecut, de 60 mii, până la 70.000 vagoane cereale a însămânatt în total în întreaga ţară 8.304.000 ha. în 1919—20; 10.040.000 ha în 1920—21; 10 milioane 340.000 ha în 1021—22; 10.712.000 ha. în anul trecut, deşi suprafaţa arabilă a tarei, este după d- Carabella de circa 16 milioane ha. Un important deficit în producţiunea agricolă este cauzat de această stare de lucruri. In al doilea rând, din tabloul de mai jos, se poate uşor vedea, că după încheierea păcei, fiecare har de pământ pus în cultură, a produs mult mai puţin decât înainte de război. Iară, un plus de devize streine, în valoare de 3 jum. — 4 miliarde lei. Din contră o scădere de productive de o unitate, s’ar traduce prin o lipsă echivalentă. Să-mi îngăduie cititorul să fac un calcul ipotetic, dar foarte sugestiv în această privinţă. Să presupunem, că fiiecare hectar de pământ, ar fi produs după război, tot atât cât şi înainte de război. In acest caz în anul 1922, de pe suprafaţa însămânţată cu cereale, s’ar fi recoltat în plus 224.000 vagoane, iar în anul 1923, an agricol mai prost, 241.000 vagoane cereale. Valoarea acestor vagoane de cereale, care ar fi rămas disponibile în întregime pentru export, ar fi atins, în anul 1923, aproximativ 12 miliarde lei, o cifră care oricât ar părea de domeniul fanteziei este totuşi foarte apropiată de realitate. Rezultă deci din acest calcul, că dacă producţiunea de după război, ar fi egalat în anul trecut, pe aceia de dinainte de război, valoarea exportului total s’ar fi dublat pur şi simplu. Producţiunea noastră agricolă, de după război nu a scăzut însă numai cantitativ, însăşi valoarea ei, ca marfă de export a scăzut, din cauza condiţiunilor, în care este prezentată pe piaţă, de către micul cultivator. Greutatea hectolitrică, a tuturor cerealelor noastre, a scăzut după război, iar corpurile lor străine s’au înmulţit. Acest lucru, este îndeobşte cunoscut, de către toţi cei, care se ocupă cu comerţul de cereale şi cifre sunt uşor de dat şi în această privinţă. Faptul, că Europă a avut nevoe, după război, de cereale, pentru a-şi reface stocurile sale, ne-a dat posibilitatea, i de a găsi un plasament uşor pentru toate produsele noastre, fără o prea mare depreciere a preţului lor. In viitor însă, se va putea foarte bine întâmpla, ca plasamentul cerealelor noastre, să nu se poată face, decât la preţuri mult inferioare celor mondiale, în paguba economiei noastre naţionale. M MIRCEA A. BÄDÅRAU din acest triblou, deşi sele, care exportate ar fi introdus în" fr\ititî continuarea in pag. II(a). In excursie la Constanftinopdl Si Atena Pera, Galata, Stambul de G. Horia Pentru călătorul care pleacă la Constantinopol fără altă intenţie decât de a vizita această minunată poartă a Orientului, informatorul benevol căruia i se va adresa încă de pe bordul vaporului, îi va răspunde că în Constantinopol sunt trei părţi importante de vizitat: Pera, Galata şi Stambulul. Trei cartiere cu caracteristice distincte. Pera, cartierul european, sau având această pretenţie, dar care nu prezintă absolut nimic, demn de reţinut afară de scumpetea excesivă a vieţei. Galata, amestec pitoresc de europeism şi orientalism, în care afară de faimosul funicular subteran — care-l leagă cu Pera — şi de celebrul pod pe care poţi vedea defilând soarte. Riturile rasei urnale — şi care-l leagă de Stambul, nu se remarcă decât abundenţa zarafilor. Şi în sfârşit Stambulul, care este adevăratul, miraculosul şi pitorescul Constantinopol, Byzanţul de altădată. Pentru a lua contact cu Stambulul, începi, prin a te supune unei vechi obicei turcesc, plata trecerei peste podul de la Cornul de Aur. Câte cinci turci, înşiraţi de fiecare parte a podului, stau cu mâna întinsă şi nu te lasă să treci printre ei, decât dacă plăteşti un piaştru, pe care cu aceiaşi, mişcare leneşe, încasatorul l-asvăilă în cutia de metal care-i atârnă de gât. Toată lumea, se supune acestui bir,* E^cj$£\c nu fac decât militarii, foarte vizibili în acest moment la Constantinopol. Afluenţa pe pod e enormă. Pe ambeletrotuare circulaţia e imensă. Iar prin mijlocul podului circulaţia vehiculelor nu se lasă întru nimic mai pe jos de aceia a pietonilor. Vehiculele nu plătesc trecerea pe pod. Nu mi-a explicat nimenea acest fapt, decât prin invariabilul: — Nu ştiu. Aşa e obiceiul. Fireşte că de acest obicei se folosesc aceia cari având mult de lucru în port, sunt nevoiţi să "treaca deseori peste pod. Pentru a nu fi obligaţi să plăteacă fiecare mintere, „obişnuiţii" iau tramvaiul de la prima staţie de lângă pod. Cum au ajuns la mijlocul podului sar din tramvai. Astfel nu plătesc nici trecerea, nici biletul. Evident, că poliţia a văzut şi vede acest lucru, care devenind,, „obicei“ nu mai e combătut. * * * In cursul trecerei peste pod, privirea călătorului este atrasă de admirabila privelişte a Celebrului Corn de Aur, pe care-şi făgăduieşte să-l viziteze mai târziu. Şi iată-l intrând în Stambul. Dintr’odată Orientul apare, în toată plenitudinea lui. Străzi înguste, îmtortochiate, şi cu un caldarâm pur şi simplu hufernal. Este atât de chinuitor, atât de îngrozitor de mers pe străzile Stambidului, încât bietul european are picioarele nu maltratate, dar pur şi simplu desfiinţate. După cum desfiinţate îi surii şi urechile de larma, asurzitoare a negustorilor, cari din faţa vitrinelor lor — şi în Stambul vei, găsi înşirate lângă un magazin de bijuterii, unul de cârnaţi cu respectivul grătar, imediat apoi’un magazin de mătăsuri şi altul de rahaturi — le strigă în toate limbile pământului, îmbibindu-te să le vizitezi magazinele „nu pentru a cumpăra, ci numai pentru a vedea". Dacă amăgit, de aceste invitaţiuni inzisterite faci un cânt de vag gest afirmativ, atunci negustorul nu ezită să te tragă de mânecă, * * * să-ţi bareze drumul, să te împingă aproape cu sila, în prăvălie.