Argus, iunie 1924 (Anul 15, nr. 3331-3355)
1924-06-01 / nr. 3331
Criza leului Nenorocirea de la Conoceni a pus, prin foc şi explozii, în adevărata şi tragica ei lumină problema situaţiei financiare a ţăre. Ne-am silit, de repetate ori, să a- tragem atenţia asupra gravitatei acestei situaţii, cu toată rezerva impusă nouă de nepărtinirea noastră politică. Am arătat totuş adânca noastră îngrijorare asupra rezultatelor ce trebuiau să se producă şi cari, din nenorocire, s’au produs. Unul din cele mai recente rezultate — explozia de la pirotehnie — a avut acest trist avantaj că a putut fi văzut şi auzit de toată lumea. Sunt, însă, în toate ramurile vieței noastre de stat, rezultate tot atât de dezastruoase, dar cari nu iau un aspect material atât de isbitor, ca exploziile de la Cotroceni. Dezorganizarea lentă, dar neîncetată, a justiţiei, a administraţiei, a învăţământului, a comerţului şi industriei, a agriculturei şi mai ales a armatei şi a căilor ferate, este, pentru cine o urmăreşte şi o pricepe, un efect mult mai impresionat al politicei noastre financiare, decât Incendiul de la Cotroceni. Şi in toate aceste domenii nu intră nici măcar acel element străin şi fatal: o scântei de locomotivă sau un muc de ţigară, care ar explica, dar nu justifică, aprinderea obuzelor aşezate în stive descoperite. Există totuşi o catastrofă care, deşi fără foc şi fum, loveşte pe toată lumea, este prăbuşirea leului. Prăbuşirea aceasta este chiar pricina adâncă a tuturor celorlalte catastrofe. Căderea leului a atras după sine dezorganizarea vieţei noastre economice şi dezorganizarea statului. Politica noastră financiară este dominată astăzi de credinţa în urcarea leului. Din această cauză avem un buget cu o echilibrare fictivă, cu alocaţii, mai mult decât insuficiente, pentru material şi personal. Tot din această cauză a fost sugrumat comerţul, industria şi agricultura, prin taxare excesivă şi prin lipsă de credit. Nu s-a luat, însă, nici o măsură din acele clasice pentru ridicarea valorei monedei căzute. Viaţa economică în loc de a fi intensificată, a fost sugrumată, iar aurul şi devizele în loc să fie atrase spre ţară s-au scurs peste graniţă şi cât mai rămăsese. Fără aur şi fără comerţ extern, leul a continuat, fireşte, să cadă în Ioc să crească. Şi atunci credinţa în urcarea leului, pe care este clădită întreaga noastră viaţă financiară şi economică a devenit dezastruoasă. In momentele cele mai grele de criză, Banca Naţională aruncă, în pagubă, devize în plată ca să oprească valul de scădere. Dar cu asemenea paliative nu facem decât să secătuim şi mai mult rezerva noastră de devize. Nu putem aştepta îndreptarea situaţiei de astăzi decât de la reînoirea vieţei economice, prin libertate şi prin credit. !. Cum se vor tine pe viitor licitaţiile la C F.R. S ------------------- I— ■ • -------------------- ’!=assr] Nouile dispoziţii ale direcţiunii generale Direcţiunea generală a căilor ferate a pus in vedere organelor sale următoarele dispoziţiuni noui privitoare la publicarea licitaţiilor pe viitori Se va lua ca bază pentru calitatea furniturei prescripţi unite caetului de sarcini respectiv, înlăturându-se orice ofertă care nu va fi întocmită pe baza acestui caet şi se va referi la mostrele depuse de concurent. Dacă pentru un material oarecare nu există caet de sarcini care să precizeze condiţiunile de calitate a materialului pus în licitaţie atunci direcţia care publică licitaţia va fi obligată să pună la dispoziţia concurenţilor o mostră care să se servească ca bază la întocmirea ofertei şi care va servi şi la recepţionarea furniturei. Totuşi în cazuri excepţionale când nu se poate impune un model de către administraţia cft. şi când prin condiţiunile înscrise în pactul de sarcini nu se poate specifica calitatea, cum este cazul pentru pile de oţel, oţel pentru scule, materii colorante, scule de tot felul, ace, aţă de cusut, diamante pentru tăiat geamuri, rondele de emeri, uleea pentru fonderie, perii de oţel pentru curăţat pile, etc., atunci se va cere aprobarea direcţiunei generale ca licitaţia sa fie pornită pe bază de mostre depuse de către ofertanţi, rămânând ca examinarea să se facă de către o comisiune constituită astfel cum va crede direcțiunea generală cfr. G. m. Anul XV No. 3331 ABONAMENTE: IN TARA Un an 650 lei 6 luni 350 . 3 luni 1800 lei in țară. 4 lei în străinătate IN STREINATATE Un an 1200 lei 6 luni 700 . 3 luni 400 . ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI #rg INDUSTRIEI si Fondatori: S. Pauker si H. F. Valentin Apf Director: Grigoref BIROURILE: bucu R E Ș T I, Str. Sărindar 14 TELEFON _ Turm^escompu- Tpozibilelor. Timpul va trece repede şi va aduce uitare, şi desigur, alte explozii şi alte dezastre. Ancheta, care se fac pe ruinele Pirotechniei, nu trebue să stabilească numai agentul ultim care ai provocat dezastrul. Ea trebue să capete neapărat o întindere mult mai vastă, să stabilească răspunderile de sus, , Se face mare caz, în discutarea situaţiei politice a Europei, de faptul că, în cele două mari ţan învingătoare în Angliai şi în Franţa, puterea este în mâ^^unor guverne de stânga. Gu^A ’ laburist al d-lui Macdon^A ' avea peste câteva zile ca r pe terenul politicei vite^A *** guvern al radicalilor Aialişi în Franţa, şi poate un guvern Marx în Germania, sprijili de partidele care, în actuala configuraţie a Reichstagului, Ar fî considerate U. ^ . f . Refacerea şi figuranţa paai europene sunt încredinţate astfel laburiştilor la Londra,radicalilor la Paris şi democraţilor la Berlin. Dar dacă este îndoelnic încă rodul sforţărilor acestor guverne, mai îndoelnică şi nesigură apare însăşi propria lor soartă. Intr’adevăr, nici unul din aceste trei regimuri nu se sprijină pe o majoritate impunătoare şi absolută, capabilă de a le asigura o situaţie politică statornicită şi o guvernare cu orientări şi metode precise. In Germania, cancelarul Marx, exponentul partidelor moderate, este silit să ţină seama de forţa partidului naţionalist, să trateze, pentru a obţine sprijinul acestui partid, să facă concesiuni, să recurgă la compromisuri, fără de cari nu poate rămâne nici un moment, la conducerea Reichului Viaţa unui guvern democratic de grămade explozizate de fân şi steme petrolifere? Cum s’a putut depozita atâta material explozibil şi inflamabil înlăuntrul oraşului? "* Iată atâtea întrebări la care ţara aşteaptă răspunsul comisiei dă mehetă. Aci trebuesc căutate răspunderile. Ştiinţa, şi înaintea ei, cel mai simplu bun simţ, învaţă cum se păstrează un depozit de munifiumi. Specialiştii care aveau râspunderea Pirotechniei, sunt rugaţi să vQvb°ns./.,ă EXTERNA german este în mâinile dreptei. Situaţia nu poate fi caracterizată altcum decât tragică. In Franţa, d. Ilericd, presupusul viitor prim-ministru, este făcut atent de socialişti, tovarăşii săi din alegeri, că va pierde sprijinul lor — şi fără acest sprijin radicalii n’au majoritatea în parlament, dacă nu va semna un angajament, în multe privinţi inacceptabil. Socialiştii vor constitui, în orice clipă a existenţei guvernului radical, un reazăm foarte condiţionat şi foarte problematic. Şi, in faţa unei stângi cum ifO ■nesigure,'* sta Se veghe blocul naţional, omogen şi dârz. Situaţia stângei franceze nu va fi uşoară. ■. In Anglia, guvernul Macdonald a învăţat în ultima săptămână, ce însemnează lipsa unei majorităţii parlamentare constante. Eri, la votarea unei moţiuni de neîncredere propusă de conservatori, guvernul a scăpat graţie ajutorului liberalilor, cari, după cum declară d. Asquith, acordă guvernului încă un mic răgaz, de încercare. Laburiştii s’au convins încă odată că guvernul lor trăeşte şi va trăi din mila partidului capitalist liberal, atâta timp cât d. Lloyd George va socoti util să-i acorde zile numărate. In asemenea împrejurări, se poate oare susţine că stânga guvvernează Occidentul? A. H. M. u. Stabilizarea convenţiunilor Proectul de lege al impreviziunii Legiuitorul român este plinde intenţii bune. Nu este totdeauna prevăzător, nu se încumetă să pareze evenimentele, dar când evenimentele se produc, el sfârşeşte totdeauna prin a interveni, mânat de cele mai frumoase imbolduri. Când leul continuă să joace pe cotele schimbului cel mai neastâmpărat tontoroiu, cu toate speranţele noastre de-al vedea odată aşezat cât mai sus, — când averi se fac şi se pierd în umbra acestui joc drăcesc, când în măsurarea atât de necesarăa valorilor de tot soiul nu se mai poate conta pe nimic, ce era, ce putea fi mai firesc decât o intervenţiune bine cugetată a legiuitorului în scopul „stabilizării convenţiunilor”. Dacă leul, unitate de măsură, se schimbă, să schimbăm valorile după el. Iată ideia de la care pleacă proectul de lege, zis al impreviziunii. Şi atunci dispoziţiile sale sunt tot atâtea invitaţiuni adresate instanţelor judecătoreşti să alerge după leu, spre a restabili pe baza valorii sale de fiecare zi „raportul de echivalenţă” în contracte, în teorie, nimic mai frumos, şi nu mă mir de aceia că distinsul meu coleg dl. Azravorian a fost atras de „înaltul caracter moral” al proectului d-lui Ministru de Justiţie. Morala şi Dreptul sunt însă lucruri deosebite, şi nu e greu de prevăzut că în practică dispoziţiunile propuse Parlamentului de d. Mârzescu vor duce — dacă vor fi votate aşa cum sunt — la cel mai formidabil imbroglio juridic ce se poate închipui. Tribunalele noastre care sunt de cinci ani de zile tribunalele chiriaşilor şi ale proprietarilor, ar fi de mâine tribunalele impreviziunii. Căci fireşte, în ţara în care nu se prevede niciodată nimic, prea puţine convenţii — faţă cu textele largi ale Legii — vor fi ferite de asaltul revizuirii. Din copioasa expunere de motive, care însoţeşte Ante-proectul, parlamentarii noştri vor putea cunoaşte nu numai antecedentele sale străine, dar şi justificarea teoretică a noţiunii pe care sunt chemaţi s’o reglementeze. Aceia dintre dânşii cari nu sunt jurişti vor afla că principala virtute a contractelor este puterea lorexecutorie. Cel care s’a obligat trebue, după lege, saşi îndeplinească obligaţia. Această necesitate stă la baza dreptului civil. Ea sufere totuşi o excepţie: forţa majoră. Faţă de complexul de împrejurări neprevăzute pe cari războiul l’a creiat s’a pus întrebarea: este acestaun caz de forţă majoră? — Da, s’a răspuns* când face imposibilă execuţia obligaţiunilor. Fără a fi imposibilă, execuţia poata fi însă deosebit de oneroasă; ea poate fi ruinătoare pentru debitorul care s’a obligat într’un moment în care nu se partea prevedea enormitatea perturbaţiunilor economice care vor rezulta din faptul războiului. Şi atunci pentrucă Legea civilă nu coprindea nicăeri dispoziţiuni explicite care să îngădue deslegarea facilă a acestei situaţiuni. Jurisprudenţa — adaptând soluţiunile sale împrejurărilor — a construit, pe baza vechei clauze romane „rebus sic stantibus”, teoria impreviziunii. Foarte prudentă, ca toţi cei cari creiază din materie vie, ea a mărginit creaţiunea sa la anumite categorii de contracte: la acele de natură comercială, cu livrări succesive, la contractele de furnituri, etc. Legea italiană din 27 Mai 1915, legea franceză din 21 Ianuarie 1918, au consacrat acest punct de vedere. Ele au dat părţii interesate, dreptul de a cere rezilierea unor asemenea contracte, când executarea a devenit, prin forţa împrejurărilor, fără raport cu contraprestaţia primită. Pentru că această derogare de la dreptul comun presupune însă imposibilitatea părţilor de a prevedea evenimentele şi urmările lor asupra vieţii economice, legiuitorii străini limitau cu grijă dreptul de a cere ruperea contractelor la cele încheiate până la o anumită dată foarte apropiată de finele războiului. Trezindu-se atât de târziu, legiuitorul român a crezut că poate face mult mai mult. El nu s’a mulţumit să admită anularea „oricăror convenţiuni cu titlu oneros”, încheiate înainte de promulgarea legii, dacă nu vor fi primit nici un început de executare, — nu s’a mulţumit să admită rezilierea convenţiilor comerciale, cu prestaţii periodice, a contractelor de arendă şi de antepriză, încheiate înainte de 11 Noembrie 1918 (data armistiţiului) chiar dacă au primit un început de executare, ci a admis şi revizuirea de câte ori va fi nevoea contractelor de rentă viageră, de concesii şi anteprize publice, de pensiuni alimentare, încheiate la orice dată înainte de promulgare, şi a contractelor comerciale cu prestaţii succesive, a celor de arendă şi de întreprinderi private, încheiate între 11 Noembrie 1918 şi promulgarea legii. Acest eveniment al promulgării, formidabil pentru autorul proectului, este aşadar limita impreviziunii! Mi se pare prea puţin şi totodată prea mult. De şase ani, trăim vremuri excepţionale. A chema la ruperea contractelor pe toţi cei care şi-au imaginat, prin nu ştiu ce iluzie, că se mişcă în normal, este excesiv. Urmărind o echitate utopică, legea impreviziunii va face din solidul Drept civil al obligaţiunilor o moară de vânt. Toţi cei care-şi dau socoteală că norma juridică trebue să fie nu atât o promisiune morală cât mai cu seamă o garanţie de stabilitate, vor privi cu îngrijorare inovaţiunile anteproectului impreviziunii. EUGEN CRĂCIUN EXPLOATAREA BOGĂȚIILOR STATULUI Pescăriile Statului Reorganizarea lor. Cele mai satisfăcătoare sisteme de exploatare ------------------ — 1 61 I I« - ^ ---------------- In articolul publicat în N-rul 331S al ziarului, am analizat diversele sisteme de exploatare ele pescăriilor statului arătând avantagiile şi neajunsurile ce decurg din ele. Mai jos publicăm Ultimele două sisteme—cele mai satisfăcătoare— precum şi o serie de consideratiferi critice asupra întregei probleme. CONCESIONAREA PESCUITULUI CĂTRE COOPERATIVELE DE PESCARI încă din anul 1915 am publicat un studiu asupra pescăriilor în care preconizam, ca cel mai favorabil sistem de exploatare, concesionarea pescuitului cooperativelor de pescari, ceea ce consideram realizabil! şi drept căci convingerea noastră pornea de la cea mai hotărâtă utopie sentimentală, întrezăream și propuneam o organizare cooperatistă profesională în stil mare care să cuprindă toti pescarii ce pescuesc în apele statului. In fiecare regiune să se organizeze câte o cooperativă de pescari care să pescuiască anumite ape. Mai multe cooperative să formeze o centrală regională, iar acestea, o centrală cooperatistă în legătură de funcţionare cu ministerul de agricultură, direcţiunea generală a pescăriilor. Concesionarea pescăritului s-ar fi făcut sub forma unei arendări în bani potrivit cu puterea de producţie a apelor. Astfel alcătuită această organizare, ar fi făcut ca pescarul să beneficieze integral de munca sa, in-dustria şi comerţul cu peşte. Teoreticeşte este o organizare ireproşabilă cu caracter social şi economic care desăvârşeşte spiritul de solidaritate. Realizarea sa practică va întâmpina dificultăţi organice cari ne fac să ne îndoim serios dacă s-ar putea realizavreodată prin propriile forţe ale pescarilor. Mişcarea Cooperatistă la noi, asociaţia de interese a celor mulţi, a făcut progrese însemnate că astăzi cooperaţia se emancipează şi se descătuşează de oficialitate, pentru a deveni un organism economic liber. Această mişcare a cuprins de câţiva ani şi pescăriile şi s-a înfiinţat în câteva regiuni, cooperative de pescuit, care neavând nici o legătură de interese, lucrează separat, nu-şi dau nici un ajutor, de aceea unele s-au şi disolvat, aducând o neîncredere adâncă în pescari. Totodată majoritatea acestor Cooperative nu au! Un scop hotărât de solidaritate profesională căci îfi composiţia lor intră numeroase elemente străine de pescării, inevitabilii factori rurali cari şi-arî pus la gând să nul lipsească din nici o întreprindere cu perspective de rentabilitate. Pescarul trăeşte cu’ Convingerea că binele său este strâns legat de libertatea sa, de valorificarea mUW- cei prin el însuşi — şi se fereşte şi nu are încredere îrr acest Comunism economic, redus la propriile sale puteri materiale şi intelectuale, care îi ridică orice iniţiativă, şi îl subordonează unui consiliu de administraţie în care nu vede decât un intrus. ORGANIZAREA COOPERAŢIEI De altfel cooperaţia în pescării nu este simplă şi nu se reduce la o simplă formulă, ci la o organizare complicată. Această asociaţie se se poate face sub două forme : ori să se păstreze cel mai curat individualism în sânulcooperaţiei fiecare pescuind cu instrumentele sale proprii şi neutilizând în comun, decât industria şi comerţul c® peşte, formulă economică care va da naştere la o complexitate de forme urmând în" moil_ faţa], neîncrederea şi lichidarea igene să se pun în i mentele modalitatemult mai avantagioasă şi care poate să dea rezultate mult mai bune, cu toate greutăţile de conducere şi armonizare a intereselor fiecăruia. Dar cooperativele organizate astfel, prin ele însăşi, reduse la munca şi capitalul pescarilor şi admiţând că vor, funcţiona, cu toate dificultăţile ce am relevat, nu vor fi preocupate decât de pescuit, vor păstra acelaşi empirism în lucrările de hidrologie, transportul şi industria peştelui aşa că se va perpetua aceiaşi stare de inferioritate mai ales că statul, debarasat de aceste preocupări cu caracter technic, comercial şi industrial, va rămâne în afară de acţiunea masei pescarilor. Cooperaţia la pescării, sub forma unei organizări în masă a tuturor pescarilor, nu poate conduce la nicii un rezultat bun economic şi ştiinţific. CONCESIONAREA PESCĂRIILOR LA SOCIETĂŢI PARTICULARE Urmărirnd realizarea unei exploatări raţionale care să satisfacă necesităţile pescarilor, ale populaţiunei Consumatoare, ale intereselor generale care cer valorificarea apelor şi terenurilor, inundabile, ca operă economică şi ştiinţifică, am ajuns după analiza sistemelor, precedente, la Ultimul sistem pe care îl vom denumi CAPITALIST, dar care cu toate acestea este mai democratic şi folositor ca toate celelalate, dacă din această societate vor face parte toţi pescarii vânători cherhanagii, comercianţii şi industriaşii de peşte cu statul ca cointeresat. Este o asociaţie largă şi sănătoasă între muncă şi capital. Valorificarea pescăriilor şi tuturor ramurilor de producţie agricolă dinn regiunea inundabilă, nul ,se poate face decât dacă se va dispune de capital mare de îmbunătăţire, valorificare şi exploatare. Şi pentru realizarea acestei mari nevoi economice se impune o solidarizare a finanţei româneşti cu capitalul şi mitrvea pescarilor şi aportul statului pentru a lua fiinţă o societate puternică, bine organizată, căreia să i se concesioneze pescuitul şi exploatarea terenurilor din zona inundabilă, — proprietatea statului, — pe temeiul cointeresării, după anumite norme şî pe bază de condiţiuni precise pentru ca această valorificare să fie împinsă către maximum de producţiune. Nu se poate pune în valoare pescăriile decât prin ajutorul banilor; nU vom organiza pescuitul în întreaga ţară, decât prin o organizare puternică; nu vom mări producţia apelor decât numai atnei când vom îndeplini un program de lucrări bine studiat, ceea ce va necesita angajarea de capitaluri mari şi de care nu poate dispune nici statul, nicicooperativele, nici arendaşii. Astfel fiind acest sistem de impunere ca o fatalitate şi trebue acceptat. Trebuesc stabilite însă condiţiuni inteligente de exploatare . Şi noi avem încredere în erudiţiunea piscicolă a actualului director, general al pescăriilor d. dr. P. P. Baia, şi profund cunoscător al acestor probleme. A dăinuit prea mult actuala organizare hibridă a pescăriilor, concepută astfel numai dintr‘un înaU sentiment de ^Cavitate să mai ceară • X ' ■''eastn alcătuire dăunătoare'' intereselor tării. * Intr’unul din numerile viitoare vom publica si o serie de consideration! critice asupra întregei probleme. T. CALINESCU Medic veterinar Fost administrator depesitării Situaţia sumariil Băncii Nationale PE ZIUA DE 10 MAI 1924 Comparată cu cea din 3 Mai, situaţia pe 19 Mai prezintă variaţiuni minime. Circulaţia s’a micşorat cu 9 milioane, trecând de la 17659 milioane la 17.650 milioane. Scontul s’a urcat cu 2 milioane — 5889 milioane la 3 Mai contra 5891 milioane la 16 Mai. Şi lombardul e nemişcat: 372 milioane la 10 Mai contra 371 milioane la 3 Mai. Conturi curente şi recipise la vederi trec în cursul săptămânei de la 626 milioane la 611 milioane. Precum se vede, diferenţele săptămânei sunt mici. La data de 18 Mai 1923, scontul era de £348 milioane şi lombardul de 267 milioane numai. Banca, e incontestabil, a fost mai largă în acordarea împrumuturilor, însă pentru nevoile pieţei nu e deajuns. Beneficiile săptămânei cresc la 132 milioane contra 125 milioane la 3 Mai __________ Un atentat In contra Iui Herriot ? BERLIN, 30 (Rador). — „Berliner Tageblat” redă o știre neconfirmată cum că un roialist_ar fi comis un atentat cu revolverul în contra d-lui Herriot în momentul când acesta împreună cu generalul Castelnan vroiau să plece la Lyon. Generalul Castelnau care Var fi apărat pe Herriot, ar fi fost rănit. Agenția „Rador” n’a primit până acum confirmarea acestei știri de la Paris. Restaurarea monumentelor distruse de război PARIS, 30 (Rador). — D. Rockefeller a informat pe d. Poincaré că pune la dispoziția comitetului franco-american un milion de dolari pentru restaurarea monumentelor franceze, care au fost devastate pe timpul războiului. Această sumă va servi în special pentru restaurarea catedralei de la Reims, a castelului din parcul Fontainebleau şi a clădirilor şi fântânelor din Versailles. Rockefeller adaugă că aceste comori de artă fac parte din patrimoniul tuturor naţiunilor şi adaugă că face ofranda nu numai din motive artistice ci şi pentru a-şi exprima simpatia ce o are pentru Franţa. 1) Poincaré a răspuns mulțumind d-lui Rockefeller pentru sentimentele de prietenie față de Franţa. Conferinţele asupra Poloniei Un distins călător din Apus, cunoscând insă bine Orientul, se mira deunăzi, cât de puţin se cercetează şi cât de rău se înţeleg unele pe altele, popoarele mai mici din centrul şi răsăritul Europei. Intr’adevăr pe când în Franţa, Anglia, Germania sau Italia, tradiţia legăturilor culturale şi economice este veche şi permanentă, în ţările din apropierea noastră atenţia tineretului şi a intelectualilor a fost atrasă aproape exclusiv spre apus şi a lipsit de cele mai multe ori contactul permanent şi cunoaşterea obiectivă şi desinteresată a ţărilor învecinate. La noi îndeosebi, cunoaşterea ţărilor vecine se reducea mai mult la legăturile păstrate de fraţii cari se aflau sub stăpânirea străină şi cel mult la o cunoaştere oficială cu scopuri militare defensive, ambele unilaterale şi tendenţioase. Unele ţări păreau la prima vedere mai favorite in această privinţă, însă, numai în aparenţă. In Bulgaria, de pildă, mulţi intelectuali şi încă mai mulţi oameni din popor cari petrecuse timp îndelungat la noi, cercetaseră ţara şi locurile cu amănuntul, dar, în general, le lipsia ,şi lor ca şi nouă acea cunoaştere aprofundată a spiritului, a tradiţiilor neamului şi a resorturilor de cari dispune fiecare popor în împrejurări excepţionale. Cât de păgubitoare au fost pentru noi aceste lipsuri ne-au arătat-o îndeajuns multe experienţe dureroase ale războiului. Noile transformări ale păcii au complicat încă şi mai mult problema. Mai mult poate decât nevoile apărărei naţionale, triumful principiului naţionalităţilor şi progresul continuu al ideilor democratice, reclamă azi o coordonare a idealurilor, o colaborare strânsă şi permanentă între popoare în toate manifestările lor. Acestea nu se pot statornici fără ca între massele mai largi ale societăţei să existe acea simpatie înţelegătoare pe care numai cunoaşterea obiectivă şi desinteresată o poate deştepta şi întreţine. Opera de propagandă întreprinsă după războiu prin publicaţiuni documentate începe a fi lărgită şi cei cari s’au distins mai mult pe acest teren dintre vecinii noştri, au fost prietenii şi aliaţii polonezi. O iniţiativă fericită se anunţă că se va realiza, sub patronajul Institutului Economic Românesc. S’a organizat un ciclu de conferinţe cu proecţiuni în amfiteatrul Fundaţiei Carol I. Ele se vor ţine între 2 şi 20 iunie, la intervale scurte, pentru ca impresia de ansamblu să se degajeze cu uşurinţă, iar unele din ele vor fi, pe cât ştim, onorate de prezenţa familiei regale, o chezăşie mai mult, — alături de p renumele d-lui Iorga, care deschide ciclul — pentru ca succesul lor să fie cât mai mare. Trecutul şi prezentul nobilului popor polon, arta, cultura tradiţiile lui juridice, bogăţiile subsolului, viaţa economică şi financiară a Poloniei nu vor interesa numai pe intelectualii noştri cişi cercurile comerciale şi industriale din România, doritoarea cunoaşte în deosebi condiţiile în cari se pot crea legături de afaceri, spre câştigul ambelor ţări şi de a afla roadele experienţelor instructive financiare şi monetare, prin care a trecut cu succes tânăra republică aliată şi amică. Iniţiativa care are toate şansele islândei, va fi urmată de excursii colective de studii şrorinţifice şi comerciale, precum şi de un schimb de studenţi şi profesori între instituţiile culturale ale ambelor ţări. Ca o primă manifestare la apropiere sufletească şi culturală între două popoare pe cari le leagă tradiţiuni ve£hi şi mari iniţiativa Institutului Economic Românesc, merită să fie sprijinită de toţi cei cari îşi iubesc ţara, pacea ,şi înfrăţirea neamurilor. ST. STANESCU PENTRU SEZONUL de „ARGUS“ IEI