Argus, ianuarie 1925 (Anul 16, nr. 3510-3532)
1925-01-02 / nr. 3510
ABONAMENTe : IN TARA II IN STREÎNATATE Un an 800 lei II Un an 1800 lei 6 luni 450 H 11 6 luni 1000 . 3 luni 250 „ Il 3 luni 600 „ & lei in tară. 8 lei in străinătate U, Amu xn Ho. 3SI0 IIPftßlffl Lel 4 ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Fondatori : S. Pauker şi H. F. Valentin BIROURILE: BUCURESTI, Str. Sărindar 14 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu Vineri 2 Ianuarie 1925 TELEFON: 6/93 şi 23/69 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţii Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder şi S. Berger Str. Eugenio Cirada (Iasti Karaghevgfutstîca 8 Telefon Mi VREMEA TRECE.. de T. P.şani A venit iar un an nou. Prilej de bucurie, de cântece şi de urări, fără să ne dăm seama că viaţa e cu atât mai veche şi mai apropiată de sfârşit, cu cât sărbătorim mai mulţi anii noui. Şi primim cu veselie anul cel nou, fiindcă ne atrage şi ne farmecă necunoscutul, — amestec de temeri şi de speranţe. Dezamăgiţi de anul ce a trecut, ne punem nădejdea în cei ce vine, ca să ne aducă mărire, bogăţii, viaţa lungă, fără să ne gândim, iarăşi, că aceste urări, ţinta supremelor doruri, cuprind germenii statorniciei noastre nemulţumiri de fie-ys an, care se duce. Suntem, în acest fel, nedrepţi cu trecutul şi, plini de nesăţioase aspiraţii, ne tămislim, neîncetat, nesfârşite leziluzii pentru viitor. Mărire, bogăţii, viaţă lungă ! Fiecare în parte, sau toate la un loc, nu aduc, ele singure, deplina fericire. Nici Cesar, nici Cresus, nici Mathusalem nu sunt socotiti printre cei fericiţi. Soarta lui Amibal nu este de invidiat. Şi nimeni nu va pizmui tragicul sfârşit al Cartaginei, cetatea cea plină de vestite comori. Exagerăm micile noastre neplăceri. Ne făurim, ca copii, griji şi temeri din care plămădim, într’o viaţă atât de scurtă, suferinţe atât de mari. Nesocotim imensele binefaceri ale vieţei, pe lângă care trecem, mai adeseori, fără să ne oprim. Nu ne încântă nici aerul răcoros al dimineţei, nici frumuseţea zilei de vară, nici măreţia cerului înstelat. Nu preţuim nenumăratele înlesniri şi foloase, ce ne aduc, zi de zi, ceas de ceas, surprinzătoarele cuceriri ale ştiinţei. Nu băgăm de seamă că suntem fericiţi fiindcă trăim, după cum nu simţim că trăim,fiindcă respirăm. Vrem mărire. Vrem bogăţii. Vrem viaţă lungă. Cerem ceea ce ne place, nu ceea ce ne trebue. Dar ce ne trebue ? O spune atât de frumos poetul antic. Ne trebue sănătatea mintei, împreună cu aceea a corpului. Un suflet tare, răbdător la suferinţele vieţei, neprimitor de mânie şi de zadarnice dorinţi. Un suflet care preferă muncile lui Hercule şi crudele lui încercări, desfătărilor şi moliciunei lui Sardanapal. Aceste toate le urăm şi noi, de anul cel nou, cititorilor ziarului nostru. Adevărat e că nu sunt bunuri la preţ în cărţile specialiştilor. O, specialiştii ! Rămaşi robi ai unei singure metode, treziţi cârmuitori de oameni, când n’au învăţat decât un meşteşug, ei nu văd decât latura utilitară a vieţei şi atunci aleargă după bogăţii, după foloase imediate, tot mai mari şi tot mai repezi. Ci, noi, păstrând cu tărie vechea credinţă, spunem, împreună cu cei înţelepţi, că virtutea şi numai ea, duce la viaţa fericită. Insuccesul Bolşevismului de A.Corteamx xnymca mchee anul 1924 cu o serie de Insuccese. Căderea guvernului laburist englez, pe chestia slăbîciunei lui faţă de propaganda revoluţionară rusă, măsurile de apărare contra bolşevismului luate de guvernul francez, şi reintrarea guvernului la ordine prin adoptarea planului Dawes, sunt evenimente care închid bolşevismului calea pe care el spera să se strecoare la occident. Redus numai la teritoriul rusesc, oricât de mare ar fi Rusia, bolşevismul nu poate lua proporţiile unei doctrine politico-sociale universale. El nu poate revoluţiona ideile dominante astăzi, asupra organizării omenirii civilizate, ci este tevit să se mulţumească cu revvoluţiuni sociale naţionale ruse. Din toată revoluţia rusă, Inclid cu căderea ţarismului şi Încheiată cu căderea bolşevismului, vor rămâne două schimbări fundamentale asupra cărora nu se va mai putea reveni niciodată. Aceste schimbări nu sunt însă opera bolşevismului, nici ca doctrină, nici ca realizare practică. Va rămâne abolirea ţarismului ca formă de guvernământ şi abolirea marii proprietăţi, ca structură socială şi economică a statului. Bolşevicii vor fi servit numai ca instrument de realizare a acestor două reforme fundamentale. Emanciparea ţărănime! de sub idolpinaţiunea politică şi economică a unei clase suprapuse, restrânse, a însemnat în toate ţările civilizate, începutul epocii capitaliste moderne. Proprietatea individuală, aşezată de Interesul ţăranilor, dă naştere adevăratei burghezii moderne. Capitalismul, cu toate calităţile şi defectele lui, răsare pretutindeni, ca un fruct al emancipării ţărănimii. Libertatea tranzacţiunilor şi respectul drepturilor individuale, devin principii sacre şi inviolabile numai după ce ele capătă de partea lor grosul populaţiunii. Atâta timp cât aceste principii nu apără de fapt decât interesele unor clase privilegiate restrânse, ele sunt odioase mulţimii, şi sunt expuse notenţii şi încălcărilor. Capitalismul introdus prin imitaţie sau prin imigrarea capitalului străin în ţările necoapte din punct de vedere social pentru organizarea capitalistă, nu se poate menine decât prin dominaţiune poitică. Aşa fac puterile Europene in Colonii, şi aşa făcea ţarismul n Rusia. Acest capitalism factice este legat însă de soarta dominaţiunii politice şi tot ce se clădeşte pe el, este expus peirii în momentul în care clara dominantă pierde puterea politică, din orice împrejurare. In ţările civilizate din apus, toate ţărănimea a început să devie, o minoritate din cauza enormelor progrese ale industrialismului, căpitalismul este din nou pus în discuţiune. Concentrarea capitalului industrial în mâinile unei clase restrânse se trece cu mult în proporţii vechea concentrare a capitalului agricol în mâinile marii proprietăţi Influenţa politică a acestei noui clase privilegiate, nu este întru nimic mai redusă decât influenţa vechii clase stăpânitoare a pământului. Lupta dintre stăpânitori şi stăpâniţi n’a încetat deci nici în ţările capitaliste, ci şi-a schimbat numai terenul. A trecut din domeniul agricol la cel industrial. Dar această trecere a luptelor de clasă de la agricultură la industrie, nu îndreptăţeşte întru nimic speranţa bolşevicilor ruşi, de a schimba faţa lumei. O socoteală sumară, o revoluţie sângeroasă, care ar extermina burghezia dominantă din ţările capitaliste aşa cum a fost exterminată clasa marilor proprietari din Rusia, este după părerea bolşevicilor soluţia problemelor sociale. Şi fiindcă industria şi comerţul, nu se pot împărţi cum s’a împărţit pământul la ţărani, se suprimă principiul proprietăţii individuale şi al libertăţii tranzacţiunilor, care duc la lupte de clase şi se comunizează fondurile comerciale şi industriale, încercările pe care Ie fac însă bolşevicii de la 1917 încoace, pentru a convinge pe muncitorii din apus de evidenţa, de simplitatea şi de măreţia teoriilor, nu dau rezultate. Burghezia din apus nu este o clasă parazitară, inertă şi sprijinită pe puterea politică. Ea este un element viu şi foarte tare mai ales prin superioritatea ei culturală. Principiul proprietăţii private sacre şi inviolabile şi cel al libertăţii tranzacţiunilor, nu sunt privilegii de clasă pentru ea, ci sunt fundamentele vieţii civilizate şi ea le apără ca atare, cu un fanatism care întrece cu mult spiritul de jertfă al bolşevicilor. Burghezia din apus are alături de ea ţărănimea, şi înseşi pe lucrători ori de câte ori este vorba de a trece de la vorbe la fapte, de la Critică societăţii burgheze, la dărâmarea ei. Aceasta este adevărata cauză a insuccesului bolşevicilor în apus. Ei nu aduc soluţia problemelor socia- le, ei nu sunt o primejdie reală pentru societatea şi civilizaţia burgheză. Ei sunt numai produsul anahronismului social care a dăinuit în Rusia până la războiul mondial şi ei consfinţind emanciparea ţărănimei prin suprimarea clasei suprapuse, deschid calea introducerii capitalismului normal în orient, (CTDA.*{ ■BOKví./. Diapma generală a IndexelorlFranţa la sfârşitul lui 1924 Graficul de mai sus înfăţişează o punere în paralel a cifrelor, index din anii 1922, 1923 şi 1924. Datele sunt privitoare la valorile mai jos arătate, socotite în lei hârtie şi raportate la cifra de bază, 100 din anil 1916. ’ Valorile figurate sunt: 1 Index*l costulii. Este indexat „Argus“, zerBuiat de noi, în sensul unei mari precizitmi. Intriadevăr, acest index, datorit d-lui Viator, nu reprezintă de fapt, decât indexul preţurilor die detaliu al principalelor articole, care influenţează costul vieţii, raportat la August 1916. Fără a fi un index propriu, zis al costului vieţii, mişcarea generală de scumpire, pe care o indică, se apropie foarte mult de aceia a costului vieţii. Datele publicate sunt mai ales interesante, când urmărim, nu atât cifra absolută, cât variaţiile de la o epocă la cealaltă şi în acest caz nu mai are importanţă nici felul cum calculăm media. S‘a semnalat într‘adevăr ca o imperfecţie a acestui index, faptul că mijlocia generală s‘a calculat până azi numai pentru cele trei categorii de mărfuri: alimente, îmbrăcăminte şi diverse, în Ioc de a se face efectiv mijlocia tuturor indexelor. In realitate, calculul exact, pe care l-am reprodus în diagramă, diferă foarte puţin de indexul „Argus“, iar mişcarea generală a preţurilor este aceiaş în ambele cazuri. 2. Bazându-ne pe datele index-u-ului „Argus“, .Am calculat apoi separat următoarele două indexe, figurate în diagramă: Indexul preturilor de detaliu al produselor indigene, (linie, cerc negru) şi Indexul preturilor de detaliu al produselor străine (linie, cere alb). 3. Bazat pe situaţiile Băncii Naţionale am calculat şi reprezentat de asemenea : Indexul circulaţiei fiduciare (cercuri albe) — index raportat la începutul lui 1916 — când am considerat circulaţia fiduciară egală cu 100. 4. Bazat pe Cursul leului faţă de dolar la diverse epoci, am calculat şi reprezentat apoi : Indexul cursului dolarului (puncte negre), faţă de paritatea antebelică, socotită egală cu 100. 5. Am figurat, în sfârşit, uri index propriu: Indexul deprecierii leUlm (linia dublă), pe care l-am calculat astfel : Am considerat cursul mediu al aurului în lei, intri o perioadă de 10 luni consecutive şi ara calculat indexul acestei valori faţă de paritatea, socotită la 100. Obţinem astfel o imagină fi 1 ' 1 deprecierii valutare, neinfluenţetă de oscilaţii pur sezoniere. Pe diagrama de mai sus, care nu are nevoie de prea multe comentarii, cititorul poate urmări cu uşurinţă fenomenele, care au caracterizat în ultimii ani, mişcarea valutei preţurilor, şi circulaţiei noastre fiduciare, . Ne vom mulţumi de astădată, cu câteva indicaţiuni sumare. In ce priveşte mişcarea valutară, ea se caracerizează prin trio depreciere rapidă a leului. Deprecierea încetează în 1924, fiind înlocuită printr’o succesiune de oscilaţii cu atât mai primejdioase, cu cât amplitudinea lor merse crescând. Creşterea preţurilor de detaliu este in acest răstimp neîntreruptă. Circulaţia fiduciară e insă departe de a creşte cu acelaşi iuţeală ca preţurile, ceia ce reiese din faptul că liniile respective sunt divergenţe, în diapremă. 1 mm :j 'latr'e Treme, *r*. ■ cltul II este ca şi IncOPmt, carecU « ză presiunea exercitată asupra pletii de criza de numerar. Ea face vizibilă, in oarecare măsură, disproporţia intre nevoile pielii şi disponibilul existent. Nu este greu de urmărit, pe figură, evoluţia deosebită a preturior de detaliu la articolele de provenientă Indigenă sau, in mod obişnuit, străină. In diagramă, distanţa Intre nivelul celor două preturi se menţine. Dar procentual considerată, ea este, evident, in scădere, ceia ce marchează o tendinţă clară de apropiere a lor. Un alt fapt este incă Interesant la curba preţurilor produselor indigene se poate observa în 1922 şi 1923 o tendinţă vădită de imitaţie a mişcării preţurilor de detaliu a produselor străine, importate ca fabricate sau materii prime, dar a căror dependentă de mișcarea valutară este evidentă. De aci analogia celor trei curbe O/1 Anul forestier de H. Brauner (pag. II) Anul economic de Viator (pag. II) Apărarea dreptului de proprietate de pr. Brancovan (pg. IV) Anul politic extern de G. Gafencu (pag. V) ♦ Anul politic intern de T. Pisani (pag. V) Anul agricol de G. lonescu-Sisşeti (pg.Vl) Any! comercial de V. M. Ioachim (pag. Vil) Cronica navigaţiei de C. Tonegaru (pag. VIII) până în 1924, când această imitaţie este mai puţin clară. In schimb în 1924 preţurile de detaliu ale articolelor, care sunt în mod obişnuit de provenienţă străină, manifestă o tendinţă vădită de urcare spre paritatea mondială. Mişcarea nu mai pare să fie în legătură, cu , oscilaţiile valutare, fiiindcă, ( în special acum pirii fabricatelor din ţară, care concurează produsele importate şi pe care noi le-am înglobat implicit printre cele străine. Acest rezultat e foarte interesant căci el ne arată că articolele a căror materie primă se importă, tind tot mai mult să se adapteze preţurilor fabricatelor străine. Iar preţurile produselor indigene propriu zise urmează prin imitaţie aceiaşi tendinţă. Mişcarea de scumpire este în 1921 generală. Ea îmbrăţieşază toate mărfurile indigene, materii brute şi fabricate. Nici deprecierea valutară, relativ fixată la Un nivel permanent, nici circulaţia fiduciară restrânsă şi oarecum stagnantă, afară de comprimarea suferită în prima jumătate a anului, nu pot opri aceasta, mişcare. Ea e destinată să continue, cu toată criza, ba chiar în favoarea ei. Anul 1925 ne va arăta, dacă şi unde se va opri această mişcare. Petrolul în 1924 de R. Culianu (pg. IX şi X) Anul juridic şi legislativ de C. Hamangiu şi H. Aznavorian (pag. XI) Datoriile interaliate de prof. N. Daşcovici(pg.XII) C. F. It. în 1924 de Ing.C-tin Em.Gabrielescu şi Ing. Dan Perieţeanu (pag. xI) Schimbul (pag. XIV) Indexul de scumpete pe 1924 de Viitor (pag. XVI) "(ţ) Anul devizelor de Probus (pag. XVI) g1 E bine ca cetăţeanul unei ţări să ştie şi care-i părerea străinilor — a străinilor competenţi — asupra ţării sale. De aceea vom reproduce 2—3 pasagii din unul din ultimele Buletine ale Camerii de comerţ elveţiene din Franţa. „In fiecare lună, spune Buletinul din Noembrie 1924 ne vom sili să atragem atenţiunea cititorilor noştri asupra unor cifre, care mai bine decât orice raţionament, ne fac să vedem progresele continue ale Franţei spre restabilirea unui echilibru real“. Mai departe buletinul adaugă: „Pentru a arăta, pe de altă parte, că nu suntem nici orbi nici parţiali, vom releva câteva cifre şi vom stabili câteva grafice, care vor dovedi că elementele constitutive ale situaţiei economice şi financiare, nu sunt chiar toate liniştitoare“. Mai multă imparţialitate şi sinceritate nu se poate pretinde. Printre elementele favorabile, publicaţia elveţiană menţionează cifrele comerţului extern şi cele ale rendementului impozitelor. Iată rezultatul comerţului extern la sfârşitul lui Noembrie. Pentru primele 11 luni ale anului în curs valoarea comerţului extern indică un progres considerabil faţă de perioada corespunzătoare din 1923. Ea este de 7.259.728.000 franci, adică 25 la sută pentru import şi 10.120.725.000 franci, adică 37 juni. la sută pentru export. Este de semnalat în special creşterea considerabilă a obiectelor fabricate, creştere care se cifrează, în raport cu primele 11 luni ale lui 1927 la 7984 milioane, si fui/totale de franci* 8.ciffe "5 "lă sută. * Trebue notat că aceste plusvalute nu sunt datorite numai urcării preţurilor din cursul arnului , ci şi faptului că şi cantităţile sunt în vădită creştere. Tabloul următor ne permite să constatăm, lună cu lună evoluţia schimbărilor externe, exportaţiunilor şi exportaţiunilor, dă în mii de franci totalul im- Luna Noembrie a fost mai puţin favorizată decât luna precedentă totuşi, exportaţiunile sunt încă superioare importaţiuiţilor şi pentru ansamblul primelor 11 luni ale anului excedentul lor asupra importaţiuniilor este de 1 miliard 397. 958.000 franci— pe când în perioada corespunzătoare a anului precedent, importaţiunile întreceau exportaţiunile cu un excedent de aproape 1 miliard şi jumătate. Diferenţa în favoarea Franţei, înregistrată în decurs de im an se ridică deci , în cifră rotundă la 2861 milioane de franci. Aceste cifre se rapoartă la exportaţiunile vizibile, adică acelea care sunt înregistrate de vămi; mai sunt, însă, şi exportaţiuni neînregistrate acelea care se fac prin intermediul turiştilor şi acest element nu e deloc neglijabil, într’adevăr, se conta pe el pentru acoperirea deficitului balanţei comerciale din 1923. Plus valuta din 1924, aşa cum a fost socotită este deci inferioară realităţii. Luând în consideraţie numai cifrele indicate de vămi se constată o remarcabilă ameliorare, înainte de războiu, contigentul exportaţiunilor reprezenta între 80 şi 82% din cel al importaţiunilor; or, iată cum s’a manifestat acest contigent pentru primele 10 luni ale anului 1924. Pentru a putea aprecia ameliorarea situaţiei comerciale e suficient să amintim că în 1919, primul an după războiu, exportaţiunile prezentau o minus-valută de peste 21 miliarde faţă de importaţiuni. In 1920, deficitul cifra încă aproape 13 miliarde de franci. Trecând dela comerţul extern la încasările impozitelor vom găsi aceleaşi rezultate favorabile. Buletinul Camerii de comerţ elveţiene din Franţa, pe care l-am citat la începutu aces-stui articol, arată că taxa pe cifra de afaceri s-a ridicat dela 942 milioane în 1920 la peste 3 miliarde în 1923 şi aproape 4 miliarde pentru 1924, ,se încheie scriind: *,cine ar putea spune că aceste cifre nu fac dovada unei remarcabile vitalităţi economice?“ Acestă probă rezultă d© altfel din rezultatul global al veniturilor normale şi permanente ale bugetului, care au fost strălucite, după cum reese din tabloul următor. 1924 fr. Ianuarie . .... . . 2.080.571.400 Februarie.......................1 .120 082 600 Martie....................... 1.960 39.100 Aprilie......................... 2.194.400.100 Ma’ . . . ................. 1.700.659.0'O Iunie ...............................2.001.173 900 Iulie •■»... « « . 2.420 918. 00 August . . . . .... 1.690.073100 Septembrie .... 1.920.434 600 Octombrie . . .. . . 2.947.091.200 Noembrie ..... 2.376.544 400 Totalul pe 11 luni . 2T12.060 7” Acest total întrece totalul celor 11 luni ale anului 1923 cu 4 miliarde 893.692.400 franci. Rezutatul este remarcabil și arată cât de productive au fost impozitele mărite sau credate în Iunie 1920 și Martie 1924. Ele au fost atât de productive, încât bugetul normal francez, chiar încărcat cu dobânzile împrumuturilor făcute în contul Germaniei, era de acum în echilibru. Şi aci ca şî în domeniul comercial, Franţa a făcut o sforţare uriaşe, dovedind vitalitatea acestei ţărî, care după 4 ani de crude încercări, a găsit într'însa energia necesară, să repare relele suferite. Statele Unite când au consimţit, acum de curând, împrumutul da 100 milioane de dolari, numit împrumutul Morgim au luat în ,consideraţie aceste ]ouă elemente , comerţul extern şi veniturile. împrumutul a fost emis cum se ştie ca o dobândă de 7 la sută la cursul de 94 franci, şi este rambursabil în 20 de ani la cursul de 105 fr. Şi capitaliştii care au subscris aproape 5 miliarde de franci la împrumutul intern de curând emis s‘au bazat şî eî pentru a subscrie pe aceste două elemente favorabile Franţei. Se pune însă o întrebare : de ce francul nu s‘a ameliorat? de ce costul vieţei nu se micşorează? de ce acum, la sfârşitul anului, Bursa din Paris e atât de slabă? Aceste fapte sunt în contradicţie cu cons- tatările favorabile ce rezultă, după, cum am văzut, din situaţia comercială şî din rendementul impozitelor,V ’ .• ’ Vom răspunde, că e nevoe de mulţi ani de balanţe comerciale favorabile pentru a amortiza deficitul colosal din 1919 şi 1920; de asemenea mi trebue uitat că datoria flotarie e încă foarte importantă şi echilibrul bugetar de dată prea recentă. Or, acest echilibru este suficient, este destul de fris că s-a putut ajunge aci, într-un interval relativ scurt, trebue însă făcut mai mult, trebue să ajungem la plus-valute bugetare, care să permită, odată refacerea terminată, amortizarea şi reducerea circulaţiei fiduciare. Pentru a ajunge la aceste rezultate — consecinţe logice şi necesare ale rezultatelor deja obţinute, — e nevoie de o politică de mari economii şî de un guvern hotărât să menţină siguranţa la hotare şî ordinea în ţară. Unele manifestări, ca agitaţiile comuniste şî întârzierea elaborării bugetului pe 1925, ne-am făcut să credem că aceste condiţiuni nu vor fi realizate. „Suntem din aceia cari cred. Că situaţia Franţei poate fi analizat fără teamă în ceea ce priveşte elementele şi factorii ei constitutivi“, împărtăşim pe deantregul această opinie a buletinului elveţian. Adevărul este de partea bancherilor americani, care au subscris la împrumutul Morgan şi de partea celor cari au subscris la ultimul împrumut intern. Ţara are o vitalitate şi un bun simţ, care va împrăştia nourii efemeri ce s-au adunat. Convalescenţa a făcut imense progrese; ţara îşi va recâştiga sănătatea. tie IftG. ALEX. FRODA im In acest număr : § (6 ) de Edouard Payen Redactor la «Journal des Débats» şi «L’Economiste Française» Ianuarie 1924 Februarie « Martie « Aprilie « Mai « Iunie « Iulie « August « Septembrie « Octombrie « Noembrie « Ianuarie Februarie Martie Aprilie 93% 105% 121% 122% 105% Importațiuni Exportațiuni 2887921 3713800 3622004 3292151 3177313 3178867 3099976 3071943 3156970 3397608 3414967 Iunie Iulie August Septembre Octombrie 2699833 3918279 4354695 4027041 3360148 2922304 3013713 2967146 3184331 353189e 3432683 91% 97% 95% 402% 404% Repartizarea datei otomane LONDRA. — Guvernul britanic comunicat Societăţii Naţiunilor că Irakul, Palestina şi Transiordania au de făcut obiecţiuni cu privire la cotele din datoria otomană cari li-au fost repartizate. Aceste State vor adresa un memoriu arbitrului numit de Consiliul Societăţii Naţiuni ar fi însărcinat să se pronunţe asupra cererilor similare ale guvernelor grecesc, turcesc, bulgar şi francez (acesta din urmă în ce priveşte Siria şi Libanul).