Argus, iulie 1925 (Anul 16, nr. 3656-3682)
1925-07-01 / nr. 3656
fete! Anul XVI Mo. 3656 4 PAGINI Miercuri 1 Mie 1925 ABONAMENTE: IN TARA Un an 800 lei 6 luni 4500 3 luni 250 IN STREINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 3 luni 600 ne 3 lei în țară. 6 lei în străinătate BIROURILE: Bucureşti, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 şi 23/69 ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţe Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder fi S. Berger StP. Erwin Mt (fosta taMMil 9) reision \\\n BARBU DELAVRANCEA Aurul nu poate face sgomotul părerea mea ar fi să ne retragem ce-i face arama, zice un proverb cu armata şi să ne luptăm până indian. Discret, fără surle şi fără trâmbiţe fără banchete şi fără discursuri, aşa cum se cade să fie făptuit orice act pios, d. dr. Costinescu, preşedintele Comisiei interimare, a luat o delicată hotărâre, pentru care îi suntem adânc recunoscători . De acum încolo, un colţ al Bucureştilor va purta, pentru totdeauna, numele marelui Barbu Delavrancea. Amintirea lui Barbu Delavrancea ne e scumpă, nu numai fiindcă evocă pe autorul unor mărgăritare ca „Sultănica“, „Hagi-Tudose“ ori ,„Apus de Soare“- Ne e scumpă fiindcă în sbuciumul său sufletesc din timpul răsboiului se oglindea sbuciumul unui neam întreg, care se lupta, fără cruţare, pentru fiinţa şi întregirea lui. Şi cât de frământat era, în acele vremi, sufletul lui Delavrancea se poate vedea din următoarele rânduri, coprinse într’o scrisoare ce mi-a trimes, la 19 Decemabrie 1917: _* „Crez că ştii halul în care ne aflăm. Ca un câine în pat, în jos apa în care se va îneca, în sus lumina şi albastrul cerului.... dar ce sforţare uriaşe îi s’ar cere până să ajungă la colacul de piatră, la aer, la viaţă! Cu nemţii în faţă, cu ruşii în coaste şi în spate Duşmani şi duşmani. Unii reci şi însetaţi de sânge, ceilalţi cuprinşi de nebunie ,capabilă de orice.... şi cine ştie de ce? Departe de aflaţii noştri singurii izolaţi, nefericiţiila unul. Să trecem Prutul, — să trecem Nistrul cu o parte din armată. Pace să nu facem. Pacea nu o văd posibilă, — afară dacă nu ne-ar opri aliaţii noştri să mai luptăm, văzând imposibilitatea în care ne găsim şi declarându-ne, categoric, că ei se fin legaţi de obligafiile lor faţă de noi... Mi s’a răspuns: „Vrei un Misolonghi ?” Da- am replicat, un Misolonghi Grecia dacă’ există astăzi e graţie acelui Misolonghi eroic. Dar cred că nimeni nu se gândeşte la pace separată. In orice caz noi, conservatorii, am hotărât că îndată ce vom simţi că barca e cârmită într’acolo, vom părăsi ministerul. Oh! Pisani, Pisani, ce nenorocit am fost în aceste două ministere (!) ale mele. Cu Carp? Un bătrân inteligent, foarte inteligent, dar fără pic de minte. Cu Brătianu tânăr şi inteligent, inteligent şi şiret, — un mare punct de întrebare.... E o situaţie teribilă”. Această „situaţie teribilă” să fi fi sculat zilele? Că făptura lui atât de robustă a fost roasă de suferinţe, nu de ale lui, ci de suferinţele neamului său, nu încape îndoială. Şi Delavrancea a murit fără să-şi fi văzut visul împlinit, în vremea cea mai tristă, după pacea de la Buftea, când toţi cei cari luaseră parte la pornirea războiului erau huliţi pe stradele Iaşilor. A murit-Dar cine poate spune de ce a murit Delavrancea ? T. PISANI úr. ..ARGUS“ IN BASARABIA Ce ne spune d. Cardaş, profesor universitar şi comisar general al Expoziţiei După cum am relatat la timp, la 15 August 1925 se va deschide irevocabil la Chişinău, Expoziţia Generală a Basarabiei, urmată de Tigul de Mostre. Dorind să cunoaştem cum se prezintă lucrurile, ne-am adresat d-lui Cardaş, profesor universitar al Iaşului, şi fost Director al Casei Noastre, comisarul general al Expoziţiei, care ne-a declarat următoarele : AVONURI TENDENŢIOASE Aşa cum s-a stabilit de acord cu factorii guvernului, Expoziţia se va deschide irevocabil la 15 August. Toate svonurile cari circulă în diverse cercuri nu corespund adevărului In ultima şedinţă a Comitetului, care a avut loc în prezenta d-lor I. Inculefi ministru al. Basarabiei si G. Cipăianu, subsecretar al Ministerului de Domenii, s’a hotărât ca această manifestare naţională a Basarabiei să nu fie amânată, fiindcă nu este nici un motiv pentru a o amâna. Seceta din unele centre ale Basarabiei nu îndritueşte ca o organizare a expoziţiei să sufere modificări. E drept că situaţia agricolă a Basarabiei lasă de dorit. Dar guvernul a luat măsurile necesare. Populaţia a fost ajutată şi măsuri noui se iau mereu. Lipsurile vor fi acoperite din belşugul de aiurea. STRAINATATEA LA EXPOZIŢIA BASARABIEI Prin vecinătatea sa cu Rusia Sovietică, Basarabia e mereu la ordinea zilei. Ştirile cele mai curioase apar nu odată în publicaţiile de aiurea. De aceea salutăm participarea Franţei şi a Cehoslovaciei ca şi a Poloniei, la Expoziţia noastră. Şi e bine să vină toate statele din Europa ca să se convingă de progresele româneşti realizate de la 1918 până în prezent, să se convingă că Basarabia a fost şi este a Românilor, că merită să aib£ concursul tuturor pentru a se desvolta. CHIŞINAUL ŞI EXPOZIŢIA Din lucrările cari se fac acuma, o mare parte vor rămâne instituțiunilor culturale locale, ca: Liceului, Sfatului Ţării, Parcului Carol, Orfelinatului „Regina Maria“, urmând ca materialul ce va rămânea să se dea Universităţii din Iaşi şi Muzeului Naţional din Chişinău, încât, sumele alocate de guvern nu vor fi pierdute. PARTICIPĂRI NUMEROASE De altfel zilnic vin fabrici mari din toate ţinuturile româneşti contruindu-şi pavilioane, în care urmează să-şi expună produsele lor. Toată marea industrie din Transilvania va participa, la acestă manifestare, care este nu numai a Basarabiei, ci şi a ţarei întregi.Deasemenea vor participa cu produsele lor mari comercianţi şi industriaşi, din toate regiunile Basarabiei, inclusiv Chişinăul. Fraţii noştri de aiurea vor avea putinţa să cunoască nevoile Basarabiei, bogăţiile ce le are şi astfel ne vor aprecia mai bine. De pe acum s'au anunţat numeroşi industriaşi, reţinând locuri pentru pavilioane. Am credinţa, termină d. Cardaş declaraţiunile sale că această manifestare, prima a Basarabiei româneşti de la 1918 până în prezent va avea nu numai concursul larg al cercurilor interesate economice, ci şi al tuturor acelora cari iubesc provincia noastră, care se ocupă de problemele desvoltărei Basarabiei şi cari desigur ne vor da tot concursul, ca astfel Expoziţia, să se înfăţişeze sub cele mai frumoase auspicii, dovedind duşmanilor neamului nostru că Basarabia sub stăpânirea românească a progresat şi că progresează continuu în toate direcţiunile. «sg* -da»« DECLARAŢIILE PREŞEDINTELUI DOUMERGUE — Cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare de către d. Gruenberger, noul ambasador al Austriei la Paris, d. Doumergue, preşedintele republicei franceze, a ţinut un discurs cu deosebire semnificatv. D. Doumergue a arătat că desvoltarea paşnică a Europei depinde în mare măsură de readucerea Austriei la o existenţă economică normală. D. Doumergue a asigurat că Franţa este gata să sprijine această acţiune, şi în acest scop va interveni pentru intensificarea schimbului de mărfuri intre Austria şi statele dunărene. Dar această ţintă, declară d. Doumergue, va putea fi atinsă numai dacă Austria este decisă să păşească pe calea nouă, indicată de tratate, şi îşi va menţine complecta independentă şi libertate. Cu alte cuvinte, dacă va renunţa la ideea alipirei de Germania. Noua politică vamală a Angliei Situaţia politica Anglia se îndreaptă tot mai mult spre protectionism Tendința de protejare a industriei nationale se manifestă în toate țările din Europa De câţiva ani se observă un reviriment în politica vamală de pe continentul european. Aproape toate ţările, abandonând vechile teorii liberale, încearcă prin toate mijloacele să realizeze o cât mai eficace protecţie a industriilor naţionale respective. Lucrul nu este surprinzător, date fiind împrejurările economice speciale şi înverşunarea concurenţii între diferitele state. Cea ce constitue însă un fenomen semnificativ, este tendinţa tot mai puternică manifestată în Anglia, ţara tradiţionalului über-schimbism, — de a adopta sistemul protecţionist. Evenimente şi manifestări recente, întâmplate în lumea industrială şi politică engleză, nu mai lasă nici o îndoială asupra acestei radicale schimbări de concepţie în favoarea principiilor de ocrotire vamală a produselor industriale indigene. Mai mult decât semnificativ în această privinţă este acest pasagiu din discursul marelui industriaş englez d. DOUGLAS VICKERS, pronunţat cu prilejul adunărei generale a puternicei societăţi metalurgice cu acelaş nume, discurs publicat într’un supliment al ziarului „The Times“ din 16 Aprilie 1925. Iată ce spune d. Vickers cu privire la protecţia târgului intern englez: „Din pricina inconvenienţei visternului noctru fisca când trebuie să faci-rr faţă unei concurenţe înverşunate, toţi fabricanţii, — afară de cei cari se bucură deprotecţia brevetelor sau de avantagii (condiţiuni) speciale — sunt de acord că multe articole simt nevoia de o protecţie vamală pe piaţa internă, pentru a putea fi produse cu un preţ de cost cât mai scăzut, căci fără această protecţiune este imposibil să se poată obţine comenzi suficiente pentru a asigura o producţie uniformă şi continuă, atât de esenţială pentru obţinerea preţurilor joase de producţie. Până acum în Marea Britanie nu am obţinut această proteguire, linele din Dominion-urile noastre erau dispuse să ne-o dea, impunând taxe vamale preferenţiale, dar guvernul trecut, acum 9 luni, a tratat cam uşor această chestiune, refuzând să le acorde în schimb micul avantagiu al unei preferinţe pentru unele din produsele lor alimentare, cari ar putea fi considerate ca fiind aproape in categoria articolelor de lux. Ar fi bine pentru această tară, ca să impună oarecari taxe, dând preferinţă produselor coloniale, dacă Dominion-urile ar conveni să facă acelăt lucru faţă de industriile noastre şi dacă ar înfrâna construcţiunile de uzine pentru fabricaţiunea de oţel brut şi produse de oţel — când acestea nu pot fi produse nici pe departe atăt de eftine acolo, ca la noi”. * CEREREA INDUSTRIAŞILOR ENGLEZI DE FIER ŞI OŢEL In legătură cu cele de mai sus, „Neue Freie Presse" din 17 iunie, a publicat un interesant articol întitulat : „Taxele vamale de protecţiune pentru industria de aer şi oţel engleză". Acest articol arată stadiul înaintat la care a ajuns problema viitoarei politici vamale a Angliei. „Marea industrie engleză de fier şi oţel a adresat ministerului de comerţ (Board of Trade) o cerere prin care solicită ca şi această industrie să fie considerată ca industrie care intră în rândul acelora, care se bucură de protecţie vamală şi prin urmare de a se impune importul produselor de fier și otel cu taxe vamale de protecțiune. Această chestiune va fi cât de curând obiectul unei interpelări la Camera Comunelor, se presupune însă că ministrul va face o scurtă expunere. Ministrul de comerț va urma probabil calea obicinuită de a numi o comisiune, care va trebui să examineze situaţia industriei de fier şi oţel. Introducerea de taxe vamale asupra fierului In Anglia va fi pentru această ţară unul din evenimentele cel mai importante pe tărâmul politicei economice din ultimul timp şi prin introducerea acestor taxe vamale Anglia va fi făcut cel mai mare pas de la liber schimbism, la protecţionismul vamal. Cererea industriei de fier şi oţel din Anglia, se întemeiază pe decretul guvernului englez din 3 Februarie 1925, aşa numitul „Safeguarding of Industries Act“ (lege pentru salvgardarea industriei), care prevede înglobarea unei întregi serii de industrii la sistemul de protectiune vamală Până acum, numai putine industrii au beneficiat de această protectie. Industria de fier și oțel a revendicat de mai mult timp introducerea taxelor vamale de protectiune, in baza acestui decret, deoarece situaţia ei s-a înrăutăţit din an în an. Pe când în 1907, exportul Angliei era de 5,1 milioane, iar importul de 09 mii.; — aceste cifre pentru anul 1924 sunt: export 3,9, import 2,4. Pe când media lunară de producţiune pe anul 1913 era în Anglia de 855.000 tone fier brut şi 639 000 tone oţel, această producţie a scăzut în 1924 la 583.000 tone şi 674 mii tone. In 1913 în Anglia au fost în funcţiune 338 furnale înalte, în 1924 nu au fost decât 173, adică numai jumătate. La aceste cifre trebuie considerat încă şi faptul că comerţul exterior cu Germania a fost în proporţie neînsemnată, deoarece importurile germane din Anglia nu au cifrat în 1924 decât 30 la sută din totalul importurilor antebelice. In momentul când Germania va putea spori exportul ei în Anglia, atunci siluația industriei de fier engleze trebuie să devină şi mai precară și este de aceia explicabil că industria de fier de acolo reclamă introducerea unei politici vamale proteefioniste. Guvernele conservatoare s-au declarat în Anglia de mai mult timp de acord cu principiul taxelor vamale proteefioniste, astfel că dezideratul industriei mari engleze are mai mult ca sigur şanse de realizare. Astfel Anglia rupe cu tradiţiile sale vechi, cu vechea credinţă în principiile liber schimbiste şi acest lucru este tocmai acela care dă introducerei de taxe protecţioniste pentru industria fierului, o importanţă atât de covârşitoare pentru politica economică mondială". REPERCUSIUNEA NOUEI POLITICI VAMALE ENGLEZE IN GERMANIA. In Germania ştirile despre nouile tendinţe ale politicei vamale engleze, au produs in toate cercurile marei industrii o mare Îngrijorare. Asupra repercusiunei, ce are acum în Germania trecerea Angliei de la liberul schimb la sistemul protectionist, acelaș număr din „Neue Freie Presse", rezervă acestei chestiuni de o mare importantă economică mondială, primul său articol, în următorul cuprins: „Pare că protecția fi îngrădirea vamală triupifală iarăși. Senzația zilei este astăzi ftirea din Londra, că industriile de fier fi ofel pretind introducerea unor taxe vamale pentru fier. Nu trebue să insistăm prea mult, ce semnificare ar avea acest fapt. De la politica vamală a lui MacKenna.. am păfit către politica vamală a lui Baldwin, spre acel articol de lege, care oferă posibilitatea permanentă de a se extinde sistemul prohibitiv asupra unor noui categorii de mărfuri. Dacă de acum intră în vigoare acest regim vamal pentru fier fi oțel, atunci avem triumful desăvârșit al ideii, pe care poporul englez a respins-o cu atâta vehemenţă încă acum un an şi jumătate, pentru a reveni asupra ei, un an mai târziu, cu prilejul ultimelor alegeri, prin reabilitarea conservatorilor. Aceste ştiri din Anglia au evident repercusiunea lor pe continent. La congresul industriei şi comerţului german, ţinut zilele trecute la Camera de comerţ din Frankfurt pe Main, unul din argumente a fost acela că introducerea taxelor vamale de import în Anglia, constituie o grea sarcină pentru Germania şi că industria germană, va trebui să ceară şi ea cu atât mai mult o justă ocrotire. POLITICA VAMALA A ROMÂNIEI Aşadar, din cele mai relevate, se constată că pe când însăşi puternica industrie a Angliei, a inceput să se teamă de ravagiile concurenţei streine, din care cauză guvernul englez este gata a institui taxe vamale de import protectoare, noi am rămas şi rămânem tot sub regimul vamal insuficient de astăzi, care periclitează cele mai vitale interese ale economiei şi industriei naţionale. Germania, după cum am văzut de asemenea, vine cu un proect de protecţiune vamală pentru industria grea, iar după informaţiunile ce deţinem, chiar mica Grecie, care nu dispune de nici un fel de industrie metalurgică, sporeşte anul acesta taxele deja destul de urcate ce a avut până la 1924, pentru produsele de fier. Politica urmărită de Grecia cu asemenea taxe urcate de import, este acela de a putea obţine în schimbul reducerei lor, cu prilejul convenţiunilor comerciale, cele mai favorabile condiţiuni şi avantagii pentru produsele ei agricole. O asemenea politică este de cea mai mare actualitate mai ales pentru noi, cari suntem in ajun de a încheia convenţioni comerciale cu diferte state ale Europei, unde trebuie să obţinem avantagii şi condiţii favorabile pentru produsele noastre agricole-In schimbul reducere! moderate a taxelor vamale de import, putem dobândi condiţiuni speciale, ceia ce implică urcarea tarifelor de import cu un adaos peste cifra cerută de producătorii interni interesaţi. La noi insă, lucrurile se petrec pe dos, căci taxele insuficiente mai ales pentru produsele de fier, nu ne mai permit nici un fel de reduceri in vederea onor compensation. I. Radu D. Ionescu-Quintus e poet. Rar e ţi bărbat politic. In această a sa calitate e vice-preşedinte al Camerei ţi ţeful liberalilor din fosta Republică a lui Candiano-Popescu. Şi fiindcă suntem în seria banchetelor de tot felul, d. Ionescu- Quintus a ţinut ca nici Ploieştii să nu rămână mai prejos întru servirea ţuicii cu măsline, a nisetrului cu sos maioneză, a mititeilor şi a fasolii verde cu smântână. A organizat clar un banchet la care au luat parte multe Excelenţe, alături de reprezentanţii cei mai autorizaţi ai marei democraţii prahovene. Când au început toasturile a vorbit, fireşte ţi d. Ionescu-Quintus, care a rostit aceste cuvinte : „Trăim intr'o vreme de pripă lacomă, de fraze ameţitoare, de mari prefaceri ţi de mari nedumeririi”—cuvinte pline de inţelejciune, de ai fi crezut că vorbeşte Solon, Unda sau Zaratrusta.Dar suflul acesta divin n’a ţinut mult. Repede-repede, oratorul ţi-a revenit în fire, a părăsit înălţimei D. Passici, gloriosul moşneag din capul guvernului iugoslav, nu vrea să moară. Ştiri alarmante ne-au sosit din Paris şi Londra despre starea sănătăţei sale. Dar Belgrad risipeşte orice îngrijorare: d. Passici sfidează moartea, cum a sfidat, o viaţă întreagă, duşmanii săi cei mai crunţi. Sănătatea sa merge spre bine. Rămâne de văzut dacă această îndreptare va fi destul de grabnică şi de desăvârşită pentru a îngădui deslegarea tuturor problemelor politice, naţionale şi internaţionale, ridicate de boala primului ministru sârb. D. Passici este simbolul politicei naţionaliste, pan sârbeşti. El are prestigiul necesar şi autoritatea cerută, pentru a urmări această politică şi pentru a o impune. Cu o energie neînfrântă, el a dus cauza sârbească din victorie în victorie şi după ce a îndurat cele mai grele încercări, a avut fericirea să-şi vadă împlinite visurile cele mai îndrăzneţe. O asemenea fericire nu obişnueşte P£ om cu simţul exact al valorilor, al realităţilor şi al posibilităţilor. D. Passici este un triumfător: totul ii pare posibil. De aceia şi-a încercat neînfrântata energie, împotriva aliaţilor săi, a vecinilor, ba chiar a noilor săi concetăţeni, de altă credinţă politică decât dânsul. Lupta pe care a dat-o împotriva cerinţelor elementului croat din monarhia vecină, arată cât de fidel rămas bătrânul om de stat dela Belgrad idealului său pan sârbesc. Victoria, şi de această dată, a fost cu dânsul. Ea nu va putea folosi însă Iugoslaviei decât dacă va salva semne şi a grăit ca un vrednic cetăţean al fostei republice. — Cine a făcut cerul şi pământul ? — Cine altul, decât d. 1. I. C. Brătianu, ţeful partidului naţional-liberal ! — Cine a făcut exproprierea ? Cine a dat votul universal ? — Cine, cine altul, decât tot d. 1. I. C. Brătianu, ţeful partidului naţional-lberal ! — Şi cine s'a opus să dea pământ ţăranilor ţi drept de vot poporului ? — Cine, de cât infama reacţiune, — partidul conservator, pe care d. Ionescu-Quintus ca să rămâie in tradiţia marei Erbe a Libertăţei, nici mort nu vrea să-l ierte. Noroc că la toate aceste banchete se serveşte un fel de şampanie subţirică şi dulceagă. Ce ne-ar mai fi auzit urechile dacă s'ar fi servit ţi acum spumoasa şampanie triplu sec, de altă dată ? Vorba d-lui lonescu Quntus : „Trăim Intr'o vreme de fraze ameţitoare ţi de mari nedumeriri !", unitatea noului stat fără a impune civilizaţii atât de înaintate a croaţilor, domnia arbitrară a moravurilor balcanice. Nu vom mai aminti micile şi marile greutăţi pe care guvernul nostru le-a întâmpinat la prietenii şi aliaţii noştri din Belgrad. E suficient, azi, să medităm asupra cauzelor diferendului greco-sârbesc. Grecii au vrut să se apropie de alianţele continentale, ţi în primul rând de Mica Antantă, în rândul căreia se află numai prieteni ai republicii eline. Dar drumul Greciei spre Mica Antantă trece prin Belgrad, după cum drumul Poloniei spre noi trece prin Praga. D. Passiei nu este însă un mijlocitor atât de abil şi de binevoitor ca d. Beneţ. Condiţiile puse Greciei de către, guvernul sârbesc sunt în adevărat uimitoare: exploatarea directă a drumului de fer Gherghely-Salonic al al cărui acţiuni au fost rescumpărata de sârbi, lărgirea zonei sdrbeţti din portul Salonic, adică stabilirea influenţei sdrbeţti asupra unui pretţ, pe care Grecii, cu drept cuvânt tl consideră ca cel mai bun port al Orientului, ţi unde prin imigrările din Asia Mică ţi din Turcia, elementul grecesc s'a înmulţit ţi s'a consolidat. Aliaţii cei mari, ţi apoi România, au încercat să concilieze punctele de vedere opuse. Aceste sforţări nu vor avea succes decât atunci când în Balcani ca pretutindeni, perioada războinică a ambiţiilor naţionaliste va fi înlocuită prin o muncă civilizatoare. G. G. ŞTIRI EXTERNE PARIS. — D. Callaux, în ziua de 23 iunie a declarat lui „Exchange Telegraph“ că băncile engleze ar fi propus Franţei un împrumut de 20 milioane lire sterline. NEW-YORK. — Oraşul Berlin e în negocieri cu un grup de bănci din New-York în frunte cu firma Speyer et Co. pentru contractarea unui împrumut de ÎS milioane dolari. * LONDRA. — „Financial News” anunţă că dintr'un schimb de scri - sori între d. Rakovschi şi preşedintele Asociaţiei creditorilor brita -' nici ai Rusiei rezultă că guvernul rus a desfiinţat sechestrul asupra proprietăţilor particulare şi că e probabil ca guvernul sovietic să modifice noua sa politică economică bazată pe colaborarea iniţiativei particulare cu capitalurile străine. Pe de altă parte proprietarii de Întreprinderi rechiziţionate de Stat vor primi o recompensaţie. „Financial News” relevă totuşi că d. Rakowski nu spune dacă noua legislaţie care desfiinţează sechestrul pe proprietăţile particulare are efect retroactiv şi nici nu se specifică ce garanţii vor fi acordate prin noua legislaţie, LONDRA. . ..Financial News" anunţă că delegaţia comercială nnsă din Italia a făcut mari cumpărături ele trumbăcărie, de autobuze şi de maşini agricole. Plăţile sunt efectuate prin poliţe pe zece ani şi un grup de bănci înfrunte cu „Banca Nazionale di Credito" s-au angajat să sconteze astfel de poliţe pănă la o sumă de 300 milioane livre. CONSTANTINOPOL. — Ziarele anunţă că guvernul turcesc plănueşte să facă o nouă emisiune de bancnote in sumă de 100 milioane lire, prin intermediul celor 4 bănci recent întemeiate, sumă care va fi garantată cu veniturile provenind din exploatarea tuturor pădurilor din Turcia. VARŞOVIA. — Biletele de bancă în circulaţie ale Poloniei, la 25 iunie erau de 1.626.612.783 zlofi. • LONDRA. — Preşedintele asociaţiei fabricilor de locomotive a declarat că situația fabricilor de locomotive în Anglia e desperată din pricina preţului de cost prea mare şi a lipsei de debuşeuri. $ LONDRA. — In 1925, Marea Britanie va plăti Statelor Unite, în comptul datoriei sale o sumă de circa 160 milioane dolari și anume dobânzi 135.620.000 dolari și din capete 24 milioane dolari. Vor mai plăti: Polonia 6.260.750 dolari; Finlanda 314.300 dolari; Lituania 210 mii 450 dolari şi Ungaria 67.682 dolari. Numai aceste cinci ţări şi-au consolidat până acum datoriile lor în Statele Unite. * **• la el PARIS 29 (RADOR) — Din China se comunică, că în Shanghai liniștea s'a restabilit; prăvăliile și băncile s’au redeschis. Congresul internaţional de Chime Ce ne spun d-nii W. Pope, C. Fernandez, Charles Moureau şi V. Amoretti Cu prilejul desbaterilor conferinţei internaţionale de chimie pură şi aplicată, şi după excursiunile făcute de chimiştii streini în ţară, am crezut interesant să cer iluştrilor oaspeţi câteva impresiuni asupra timpului petrecut în ţara noastră. D. WILIAM POPE , Wiliam Pope, preşedintele conferinţei e unul din cei mai eminenţi profesori ai Universităţei din Cambridge. —„Vizita făcută în România cu prilejul conferinţei de chimie a fost pentru mine o surpriză din cele mai agreabile. Mi am dat seama că aveţi bogăţii cari nu aşteaptă decât să fie valorificate. Primirea făcută de comitetul de organizare ne va lăsa impresii neuitate" îmi spune d. Wiliam Pope. D. O. FERNANDEZ D. O FERNANDEZ este profesor de cnimie la universitatea din Madrid şi preşedintele comisiunei spaniole- O fire extrem de comunicativă şi apropiată de spiritul latin. — „Deşi ţările noastre sunt atât de depărtate, îmi spune d-sa, chestiunile româneşti au fost privite totdeauna cu simpatie la noi. Ceea ce am constatat cu prilejul acestei vizite e că influenţa franceză la d-stră e prea mult înrădăcinată. Din vizitele făcute în Ardeal se remarcă o stare industrială înfloritoare şi plină de perspective venim viitor . CHARLES MOUREAU Una din cele mai simpatice figuri ale conferinţei e fără îndoială d. Charles Moureau, profesor la universitatea din Paris. „Vizita făcută în ţara ci-tră n'a făcut decât să-mi confirme părerile că România e o ţară de mare viitor, şi că are deplină încredere în destinele sale. Şi că e perfect conştientă de misiunea ei de port drapel al civilizaţiei occidentale la porţile Orientului. România va trebui să devină in curând o ţară materialmente bogată prin exploatarea resurselor solului". D. INGINER V- AMORETTI D. inginer Amoretti, unul din reprezentanţii comisiunei italiene îmi mărturiseşte că cunoaşte de multă vreme ţara noastră. —„încă dinainte de război am fost in România. Diferite chestiuni, în legătură cu industria petroliferă, m’au făcut să revin destul de des în România. Urmăresc cu o deosebită plăcere şi simpatie progresele pe cari te , realizaţi atât pe cale industrială cât şi pe cale ştiinţifică. Pricep destul de bine limba română si sunt un vechili cititor al „Argus"-ului" sfârseste d- Amoretti declarațiile sale. AL. P.