Argus, aprilie 1926 (Anul 17, nr. 3883-3905)
1926-04-01 / nr. 3883. szám
Anul XVII No. 3883 ANIINHIJRICL DXI-a »kt' IN TOATE ZIARELE PRIN 50CIETflîiA PUBLICITATE CAROL SCHULDER ji S.BERGER SIR. kaRagforoevici 3 TMM1/Ü4 ABONAMENTE: In Ţari Un an 800 lai 6 luni 450 n 3 luni \ 250 „ In StrftlnSfnM Un an 1800 lai 8 luni 1000 „ 3 luni 600 „ 3 lei In tarfi. 6 lei în atr&vn&tăte 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERJULUI Fondatorii 8. Pauker fl H. F. Valentin INDUSTRIEI fi FINANTEI Directori Grigore Gafenca Str. «11 Aprilie 1916 MECIURI V Bt DRI CE ffcL IN TOATE ZIARELE PRIN “ J C UI TATIA CEH E R ALA bf PU BLTtlTATE CAROL SCHULDER fi S.BERDER 5TR. KARAGEORGEVICI 3 '■ O TEL: 11/S4 PUBLICITATEA : Concesiunea Exclusivă a Societiței Generale da Publicitate Directorii Carol Schulder ș I S.■erflor BIROURILE: București, Strada Sărindar IO — TELEFON: 6/03 91 23/60 Nou guvern Ţara are, începând de el, un nou guvern. Agitaţia politică, în jurul schimbare! regimului a încetat în sfârşit. Pregătirile pe care Ie fac partidele politice în vederea alegerilor vor mai da totuş vieţii publice un aspect de febrilitate. Politica economică şi financiară, singura care ne interesează aci va trece desigur și în acest interval, pe al doilea plan. După modul cum este constituit noul cabinet, avem însă de pe acum indication despre viitoarea lui activitate în domeniul economic și financiar. Prezența d-lui Const. Garoflid, eminentul nostru colaborator și prieten, cel mai adânc cunoscător al problemelor economice specifice tărei noastre, în fruntea departamentului agriculturei, înseamnă credem, o nouă îndrumare în politica noastră economică. Guvernul precedent, pierzând din vedere caracterul agricol al tărei, a fost preocupat, aproape în mod exclusiv de problema industrială şi comercială. încercarea lui de a face din industrie şi din comercializarea bunurilor statului principala ramură de bogăţie a tarei nu a reuşit. Agricultura a fost menţinută timp de patru ani, în faza repartiţii pământului, adică în faza socială a problemei agrare. Dar lipsa produselor agricole de pe piaţa internă şi mai ales din comerţul exterior, pricinuită de împărţirea marii proprietăţi, a zădărnicit toate sforţările de refacere a ţării prin industrie şi comercializări. D. Garoflid vine desigur, ca să dea agriculturei toată însemnătatea ei, trecând, în rezolvarea problemei agrare, de la faza socială a repartiţiei pământului, la faza economică a organizărei şi intensificărei producţiei agricole. In strânsă legătură cu deslegarea problemei agrare stă organizarea transporturilor. Revenirea d-lui general Văleanu la comunicaţii este un semn bun, căci, el este singurul care, cu toate mijloacele reduse de care a dispus, a făcut ceva pentru căile ferate de la război încoace. In ce priveşte prezenţa d-lui Lapedatu în fruntea departamentului finanţelor, mărturisim că ea ne inspiră oarecare griji. D. Lapedattu este cunoscut cel financiar distins. Recenta sa numire la Banca Naţională a fost salutată ca una din cele mai fericite numiri făcute la primul nostru institut de credit. Ca teoretician financiar, noul ministru de finanţe s’a declarat, in parlament, adeptul sistemului deflationist în materie monetară si al impozitului pe capital în materie fiscală. In ce priveste impozitul pe capital grija noastră nu prea e mare. Un guvern cu caracter de dreapta ca acel al generalului Averescu, nu poate admite un asemenea impozit, preconizat numai de partidele extremiste, şi nu ca soluţie fiscală ci ca mijloc de nivelare socială. Nu tot astfel e cu teoria defiaţiei şi a revalorizărei. Experienţa făcută în toate statele, cu monetă adânc depreciată a dovedit că sforţările deflaţioniste nu duc la nici un rezultat bun, ci dimpotrivă agravează ruina şi desordinea economică. La noi, unde încercări de revalorizare a leului, au produs toate efectele rele, situaţia e cu atât mai complicată, cu cât sistemul deflaţionist este consacrat şi statornicit prin legea bugetară şi prin convenţia cu Banca Naţională, în curs de executare. Ceia ce aşteaptă ţara de la noul ministru de finanţe, e nu numai să renunţe la teoria deflaţiunei şi a revalorizărei, dar să-şi rupă cadrul în care este ţintuită pritica financiară a ţărei, de precedentul guvern, şi să adopte politica sănătoasă a stabilizării monetare. Menţionăm cu o deosebită satisfacţie prezenţa pe banca ministerială a distinşilor noştri colaboratori, d-nu Trancu-Iaşi la ministerul muncei şi M. Manoilescu la subsecretariatul finanțelor, D. Manoilescu care a luptat alături de noi, împotriva politicei financiare a fostului guvern, e fără îndoială, o fericită complectare, la conducerea finanțelor țărei. A. Ştiri economice Cehoslovacia LONDRA.*— Cu prilejul discuțiunilor recente din Camera Comunelor relative la datoria Franţei către Anglia, d. Churchill a declarat între altele că Marea Britanie plăteşte în comptul datoriei ei către Statele Unite una sută de mii de lire sterline pe zi şi aceasta timp de trei generaţiuni. A adăugat: E cea mai formidabilă sarcină ce’şi va fi asumat vreodată o ţară, şi să mai spunem că am câştigat războiul ! Polonia VARŞOVIA. — Posibilitatea de export a cărbunilor polonezi pe calea maritim devine din ce în ce mai satisfăcătoare, şi aceasta In urma lucrărilor de mărire ce se execută In porturile Danzig şi Gdynia. Actualmente, exportafiunile lunare de cărbuni polonezi sunt de 700 mii tone, din cari numai 140—170 mii sunt exportate pe calea maritimă. După recentele declaratiuni ale colonelului de Loes, preşedintele conciliului portului Danzig, capacitatea de export de cărbuni prin acest port va atinge în curând 225 mii tone. Este urgent acest lucru cu atât mai mult cu cât cererile de cărbuni polonezi din partea ţărilor baltice şi scandinave devin din ce în ce mai numeroase, iar pe de altă parte exportul de cărbuni în Franţa şi Italia ia o desvoltarea considerabilă. Iugoslavia LONDRA. In una din şedinţele recente ale Camerei Comunelor, reprezentantul guvernului a declarat că guvernul britanic n’are nici o cunoştinţă că Iugoslavia ar fi încheiat un acord cu Statele Unite relativ la consolidarea datoriei ei. Turcia CONSTANTINOPOLE. In ziua de 11 Februarie a. c., guvernul turc a adoptat proiectul de lege prin care băuturile alcoolice sunt puse sub regimul monopolului de Stat. Monopolul va putea fi cedat în parte sau în totalitate unei societăţi anonime turceşti. Numai vinurile de 12 grade tărie ar libere la fabricare şi la import. PRAGA. — Oficiul statisticei a publicat indicele preţurilor de en gros la finele lunii Februarie, care a atins cel mai mare nivel de după război, fiind de 938, ceea ce reprezintă 136 la sută faţă de preţurile dinainte de război exprimate în aur. Statele Unite LONDRA. Examinând situaţia pieţei comerciale din ultima săptămână a New-York-ului, „Daily Telegraph“ relevă că în ultimele două luni balanţa comercială a Statelor Unite a fost pasivă. Cauza este atribuită scăderii preţurilor externe faţă de cele ale Statelor Unite, ceea ce permite comerţului străin să treacă peste bariera vamală americană. Pe de altă parte, adaugă ziarul, se speră că prosperitatea industriei străine va avea de efect o mai mare cerere de materii prime din America, Italia LONDRA. — Corespondentul lui „Times’5 din New-York semnalează că distribuţia obligaţiunilor pentru împrumutul italian de 100 milioane dolări emis în Noembrie anul trecut de sindicatul prezidat de d-nii Morgan & Co. nu s'a terminat Încă. Din această cauză, sindicatul în chestiune va fiinţa Încă pentru două luni. După acest termen bancherii vor hotărî dacii va fi nevoie să se prelungiască existenţa lui. Trebuie de reamintit că, cu prilejul emisiunii, subscripţia a fost inchisă dinainte de amiazi dar se pare că n’au fost ridicate repede toate obligațiunile. Incidente sângeroase la Lipsea BERLIN, 30. (Rador). — Incidente sângeroase s’au petrecut ori la Lipsea după o întrunire convocată de naţionaliştii extremişti contra bolşevismuluiS’au produs cîocnîrî cu comuniştii şî a fost nevoie de intervenţia energică a poliţie! pentru restabilirea linişteî. Sunt câţiva răniţi, printre care şî un poliţist- V* SOLUTIUNEA Propunerea făcută de Rege şefilor de partide. In prima zi a crizei ministeriale era atât de perfect constituţională, incăt ne transporta, uimiţi, in cadrul unei bieft politice occidentale. Soluţia crizei, ne readuce spre obiceiurie pământului. Dacă nu s'ar fi creiat iluzii deşerte, realitatea ar fi fost primită cu mai multă resemnare. Realitatea este domnia unui singur partid, care prin servicii vechi şi incontestabil însemnate, aduse ţării şi Tronului, a câştigat privilegiile de a veni când vrea, de a pleca când vrea şi de a desemna, cum vrea, pe succesorul lui. Pentru orice observator nepărtinitori al vieţii şi moravurilor noastre politice, soluţia crizei ministeriale, astfel cum a fost hotărâtă, pare logică şi firească. E continuitatea unui regim,, care nu putea fi întrerupt decât printr'o acţiune politica hotărâtă, coordonată şi înţeleaptă. O asemenea acţiune nu a avut loc. Partidele de opoziţie, s-au amăgit ele însele, până în ultima clipă, cu gândul că vor putea rupe, fiecare în parte, sau cu o listă comună discutată şi contestată până pe treptele Tronului, firul tradiţional al viefii noastre publice. Până în ultima clipă, organizmid politic robust, neatârnat şî disciplinat pe care îl aştepta ţara, şî care s'ar fi putut impune fără discuţie, ca singurul succesor legitim şî constituţional al guvernărei liberale nu s'a alcătuit. Ziua de eri, dacă a pricinuit multe decepţii, a dat loc şi la multe învăţăminte. Organismul politic, puternic şi de sine stătător, care să restabilească un echilibru drept între partidele noastre politice, trebue creat. De la prăbuşirea partidului conservator nu mai există in România decât un singur partid puternic de guvernământ: Acel liberal. Toţi acei care doresc ţării noastre, o desvoltare politică sănătoasă pricep necesitatea desăvârşită, ca intr-o atmosferă curăţată de intrigi, de calcule şi de şovăeli, să se alcătuească puterea care să fie în cumpănă regimul liberal. Până atunci trebuie să fim fericiţi când soluţii ca acele de eri, aduc în capul ţării, la departamentele de specialitate, economişti distinşi şi oameni întregi, care sunt o garanţie că în frământările grele prin care trece viaţa noastră politică, gospodăria ţării se va reface și se va desvolta. G. G. ■J Deşerile primului consiliu de miniştri al nonlui cabinet ALEGERILE VOR AVEA LA 25 MAI LOC Eri, la orele 5, după amiază, a avut loc un consiliu de miniştri la preşidenţie. # A prezidat d. General Averescu fiind faţă toţi d-nii miniştri. D. General Averescu a luat jurământul d-lor Bucşan, Berlesen şi Manoilescu noul subsecretari de stat. Apoi s’au discutat numeroase chestiuni în legătură cu nouile alegeri, cu numirile de secretari generali şi prefecţi. S'a hotărât în principiu ca noile alegeri să aibă loc la 25 Mai. Consiliile comunale alese de curând nu vor fi dizolvate pentru moment. Noul guvern va redacta un manifest către ţară în care tot va expune programul. Acest manifest va apare de Paşte. S-a hotărât ca după fiecare consiliu să se dea un comunicat presă. Joi la ora 5 va avea loc un nou consiliu. v Alegerile de primar al Capitalei vor avea loc la 8 Aprilie. Guvernul va susţine candidatura d-lui Anibal Teodorescu ZIUA DE OPT ORE de VIATOR S'a deschis zilele acestea, la Londra, o conferinţă pe care o considerăm, din punct de vedere al păcei sociale şi al interesului producţiunei, cel puţin tot atât de importantă ca aceea de la Geneva. Reprezentanţii principalelor puteri europeene s-au întrunit acolo pentru a discuta asupra efectelor zilei de opt ore, introdusă în legislaţia mai tuturor popoarelor. Oricât ne-am sili să fim rezervaţi şi moderaţi în expresiune, e greu de calificat altfel ca incoerentă rezoluţia faimoasei conferire din Washington, în care ţările participante au luat obligaţia de a adopta ziua de opt ore de muncă. S-a uitat acolo că Statele Unite, deşi reprezintă aproape un continent întreg, au pierdut mai puţin de 100.000 braţe în răsboi, că Europa a pierdut peste 15 milioane din fiii săi, în vârsta producţiei celei mai intense, că după un asemenea război distrugător se impunea o muncă mai încordată pentru a pune la loc pierderile încercate şi că momentul era cât se poate de rău ales pentru a dovedi teoreticeşte că lucrând mai puţine ore pe zi, muncitorul va produce mai mult. Intr'adevăr, oratori de frunte au susţinut această teorie falacioasă la Washington. Am aflat de atunci că tocmai contrariul este exact, iar ancheta întreprinsă în 1924 de guvernul belgian, a dat Ultima lovitură acelei stranii doctrine care a indus in eroare multe spirite cinstite şi anume: că, prin o sforţare repartizata pe opt ore, se poate obţine un rezultat material mai însemnat ca în nouă sau zece ore. Ancheta belgiană, publicată acum de curând, ne spune limpede că în urma generalizării şi aplicării stricte a zilei de opt ore, atât producţia brută cât şi cea pe oră a scăzut, iar cheltucine s'au urcat. Zelul lui oarece pauzele pricinuite de desbrăcarea şi îmbrăcarea în hainele de lucru, plus curăţitul maşinilor, s-au împărţit pe uri număr mai mic de ore de muncă, au rezultat pierderi de timp ce s‘au repercutat asupra cuantumului produsului. In cele mai multe industrii, calitatea produselor a scăzut în minele de cărbuni, cărbunele scos la suprafaţă murdar, iar deşeul a crescut până la 30 la sută. In sensul scăderii producţiunei drept consecinţă directă a zilei de opt ore se pronunţă industria textilă belgiană, fabricanţii de chibrituri şi întreaga industrie metalurgică şi minieră. Ceea ce e mai grav, e că ancheta belgiană subliniază că diferite uzine mari au fost silite să renunţe la comenzi importante care trebuiau executate în termen scurt Nici nu au putut participa la licitaţii prin străinătate, deoarece, pentru respectarea strictă a termenului de predare, s'ar fi impus măcar în mod vremelnic, o depăşire a zilei normale de lucru. Rezultatul a fost că nici şomajul nu a slăbit de pe urma zilei de opt ore; tocmai urcarea cheltuielilor şi refuzul de a primi comenzi au produs crize aproape continue. In fine, ultima constatare oficială: argumentul etic, igienic cultural, al zilei de opt ore, a dispărut în faţa realităţii. Muncitori, mea n‘a Întrebuinţat timpul liber pentru desvoltarea ei fizică şi Intelectuală; dimpotrivă, s‘a constatat o creştere însemnată a patimei pentru jocurile de noroc, pentru frecventarea cinemaurilor şi a curselor de cai. Nici în domeniul cultural propovăduitorii teoreticiani ai zilei de opt ore n‘au avut dreptate. Dar chestia mai prezintă o altă latură, ca să-i zicem așa, politicol»»/\mryml^k Conform convenţiei din Washing, crătorului n‘a crescut de loc de ton. Statele participante au luat an- gajamentul s‘o ratifice cât mai repede. Ziua de opt ore au adoptat-o aproape toate popoarelor europeene. Insă convenţia n‘a ratificat-o până’ acum de cât Ceho-Slovacia... şi-i pare probabil rău. Guvernanţii din Praga, considerând că şi articolul 927 al tratatului din Versailles cere adoptarea zilei de opt ore şi că pe el se bazează convenţia din Washington, erau convinşi că toate celelalte ţări semnatare ale tratatului de pace se vor grăbi cu ratificarea, încolo Ceho-Slovacia a rămas până acum izolată şi nu fără motive temeinice. Ziua de opt ore a fost adoptată şi de Germania, la 23 Noembrie 1918 îndată după revoluţie — însă numai pe termen de cinci ani. In Noembrie 1923, termenul de mai sus a expirat şi a reintrat în vigoare vechea lege conform căreia munca săptămânală e fixată pentru femei şi copii la 56 ore, iar pentru adulţi nu se prescrie de loc durata maximală a muncei, ci se regulează între patron şi lucrător. De fapt, în Germania a fost reintrodusă ziua de zece ore. Acum se pricepe de ce Anglia, Franţa, Belgia, Suedia, etc. n'au ratificat convenţia din Washington Le e teamă acestor ţări, de concurenţa Germaniei, căci, e învederat ca ţara în care se lucrează zece ore pe zi în făbrici, face un dumping faţă de ţările unde se lucrează numai opt ore. Germania susţine că nu va putea împlini angajamentele ei de reparaţiune fără un excedent la export şi că, pentru a-1 obţine, trebue să muncească mai mult. La un asemenea argument nu există un răspuns satisfăcător, Intrucât nevoia de a munci mai mul, se, impune»tntregului continent, istovit de pa urma unui răsboi nimicitor. Interview noul cu general G. Văleanu ministre al Comunicaţiilor Corn priveşte d-sa viitoarea activitate a acestei departament. Un subsecretariat de stat al Comunicaţiilor Am solicitat ori după amiază dlui general Văleanu, noul ministru al comunicaţiilor, imediat după depunerea jurământului, un interview pentru „Argus". Dil extremă bună voinţă d-sa s'a pus la dispoziţia ziarului în ale cărui coloane au apărut la timp judicioase articole semnate de noul titular al departamentului comunicaţiilor. UN MARE ÎMPRUMUT PENTRU CAILE FERATE încep prin a întreba pe d. general Văleanu asupra proectelor pe cari le are la calea ferată. Iată răspunsul d-sale : — „Programul meu de activitate la acest departament 1'am expus in Unii generale în articolele pe cari mi le-a publicat „Argus“. In primul rând vom căuta să realizăm cât mai neîntârziat un împrumut pentru refacerea căilor ferate, fără de care nu se poate realiza nici un progres la această administrațiune. REFACEREA ATELIERELOR» O altă chestiune care va face obiectul preocupărilor noastre deosebite va fi repunerea în picioare a atelierelor, pentru ca, după cum spuneam şi în coloanele ziarului dv., ele săie utilizate cu maximum de randament, menţinăndudu-se în fiinţă, cel puţin, materialm existent. Dacă mijloacele ne vor permite vom pune toată silinţa pentru a spori actualul material rulant prin repararea cehă uzat. Primul pas va fi să menţinem în stare de circulaţie materialul actual, care până acum din an în an a mers scăzând. După cum am mai arătat, am avea nevoe pentru refacerea căilor ferate de circa 609 milioane lei aur. Bineînţeles această sumă ar trebui repartizată pe mai mulţi ani şi cheltueli în mod treptat. LEGEA DE AUTONOMIE A CAILOR FERATE Am solicitat d-lui general Văleanu a ne expune punctul d-sale de vedere în ceia ce priveşte autonomia căilor ferate. Răspunsul noului ministru al comunicaţiilor este clar: — „Deşi legea care a fost votată nu asigură o autonomie aşa cum înţelegeam pentru CFR., Muşi cred că este mai puţin dăunător pentru o instituţii de a i se aplica bine şi în spirit larg o lege care nu corespunde deplin nevoilor decât a face necontenit schimbări de legi. Intenţia noastră este de a nu schimba actuala lege, ci, după o aplicare de câtva timp, să-i aducem modificările trebuincipuse. ROLUL CASEI MUNCEI C. F. R. In privinţa personalului drumului de fer, pentru care am toată solicitudinea, voi căuta ca pentru casa muncei C. P. R. să-i acord tot sprijinul de care are nevoe. Deasemenea voi face ca această instituţiune să corespundă scopului pentru care a fost înfiinţată. REORGANIZAREA POŞTEI Cu privire la reorganizarea administraţiei P. T. T., d. general Văleanu ne-a declarat următorlrele: — „Poşta este una din instituţiunile de stat cari au făcut progrese din cele mai mici de la război încoace. Răul cel mare, după părerea mea, a fost, etatizarea ei şi cred că prin autonomia ce i s’a acordat se vor obţine rezultate mai bune, judecând după modul cum funcţionează administraţiunile similare în ţările unde se bucură de o asemenea autonomie. Şi aci ca şi la căile ferate este nevoe de învestiri mari de fonduri pe care statul cu greu le-ar fi putut da cu organizaţia cea veche. Fiind autonomă poşta va putea găsi mult mai uşor aceste fonduri, de acest lucru fiind convinşi în primul rând conducătorii ei. Voi căuta ca prin toate mijloacele, îmbunătăţind şi soarta funcţionarilor, să fac să se readucă în poştă spiritul de datorie faţă de public, care înainte de război era recunoscut de toată lumea. NOUL DIRECTOR AL POŞTELOR — „Ministerul comunicaţiilor având nevoe de un consilier technic priceput, se va da această delegaţing actualului director general al P. T. T., iar această demnitate se va încredinţa, tot prin delegaţie, d-lui Perice Papacostea, care pe lângă rutina de vechi funcţionar se bucură şi de mari simpatii în corpul funcţionarilor telegrafo poştali. ORGANIZAREA SPORTURILOR, ZONELE LIBERE Pun d-lui ministru general Văleanu o ultimă întrebare asupra organizării porturilor şi căilor de comunicaţie pe apă: „După cum am mai spus în articolele publicate in coloanele „Argusului“, la cari mă refer necontenit, voi căuta a opri stavilele făcute, în mod ilegal, până acum, armatorilor cu pavilion naţional, dându-le aceiaşi libertate pe care o au astăzi numai vasele purtătoare de pavilioane străine. Voi căuta să dau o altă organizaţia porturilor, aşa că la conducerea lor să participe şi să contribue cu fonduri şi aceia ale căror interese depind de buna lor funcţionare. Statul în unire cu aceste organizaţiuni interesate va trebui să utilizeze porturile ţarei, astfel ca circulaţia să se facă în continuitate pe Dunăre şi cu căile ferate. Am fost şi sunt un sincer partizan al zonelor libere în porturile Galaţi şi Brăila. Aceasta va fi prima chestiune pe care o voi supune guvernului pentru a fi rezolvată, căci până acum deşi s’au exprimat in acest sens unele făgădueli, nu s’a făcut nici un pas pentru realizare. UN SUBSECRETAR DE STAT AL COMUNICAŢIILOR înainte de a încheia, noul titular al comunicaţiilor ne declară că d. general Mihail Ionesco, fost director general al căilor ferate, sub a cării pricepută conducere această administraţie ne a prosperat în mod indubitabil, a fost numit subsecretar de stat la ministerul de comunicaţiuni, iar nu la interne, după cum, în mod croant, unele ziare au afirmat: GEORGE MANTTA is SITUATIA CRITICA A GUVERNULUI BRIAND Cabinetul Briand a fost pus ori în minoritate, printr’un vot al Camerei. Împotriva guvernului, s’a hotărât cu 268 contra 265 voturi, reducerea creditelor destinate Syriei Guvernul nu pusese chestiunea de încredere, și astfel n’a fost silit să tragă consecinţele acestei manifestaţiuni. Nu mai puţin însă, votul păstrează caracterul unoi demonstraţiuni de neîncredere. însemnătatea votului este şi mai semnificativă, dar n nu aşezăm în cădrul situaţiei acimite a guvernului Briand. Astfel privită, manifestaţia Camerei trebue luată ca de rău s sigur. Intr’adevăr, astăzi începe la Cameră discuţia proectelor financiare. Problema procurării veniturilor necesare tezaurului a mistuit pânâ acum o întreagă serie de miniştri de finanţe. : „ Rând pe rând, geniile financiare ridicate pe Capitoliu au cunoscut stânca Tarpeană. Fi-va mai fericit d. Peret, cel mai proaspăt dintre eroii ce încearcă să înfrunte hydra financiară ? Experienţa tristă ne-a învăţat să fim sceptici asupra soartei miniştrilor de finanţe ai Franţei. Este o meserie de foarte scurtă durată! Prea multe interese, prea multă politică de clasă reprezintă actualul parlament, pentru ca vreun proect financiar să poată culege atâtea voturi câte sunt asessare traducerii în lege. D. Peret a arătat că în ceasul de faţă, nu poate ceda. Şi-a însuşit ca sararie a crizei financiarei mărirea taxei asupra cifrei de afaceri. Toate grupările parlamentare recunosc gravitatea situaţiei, recunosc nevoia de a evita o criză de guvern, care neapărat se va produce ca rezultat al respingerii proectelor Peret. Dar nimeni nu se arată dispus să cedeze. Ultimele telegrame anunţă că situaţia se desemnează critică pentru guvern. Socialiştii sunt hotărât împotriva proectului financiar. Raldicalil aşişderea. Dreapta din principiu este contra lui Briand. Şi ceva mai mult, chiar deputaţii cari în comisiunea financiară adoptaseră proectele Peret, declară acum că votul lor nu angajează atitudinea în Cameră, întrucât fusese dat numai spre a grăbi discuţia publică. In asemenea concţiuni, soarta d-lui Peret şi a guvernului solidar in jurul ministrului de finanţe este extrem de critică. Evitarea crizei ar fi o surpriză, chiar ţinând seama de geniul de neasemuit împăciuitor d d-lui Briand. A. H. Vizita cancelarului Ramek la Praga APROPIEREA POLITICA DINTRE AUSTRIA SI CEHOSLOVACIA PRAGA, 3(n. (Rador). — Cancelarul Ramek a plecat din Berlin spre Praga. Presa cehoslovacă salută cu cea mai mare cordialitate vizita cancelarului Austriei, considerând-o drept un pas înainte spre garantarea păcii în Europa centrală. Strânsele relaţiuni economoice dintre Cehoslovacia şi Austria capătă o nouă întărire prin apropierea politică. Chestiunea dlipirei Austriei la Germania nu este de actualitate şi nu poate întru nimic tulbura bunele relaţiuni. ..Prager Presse“ atribue o importanță cu totul deosebită vizitei lui Ramek, in ceea ce priveşte politica de consolidare în Europa centrală. Faptul că Ramek soseşte la Praga venind de la Berlin demonstrează numai că Austria posedă numeroase puncte de contact cu Cehoslovacia ca şi cu Germania. Vizita lui Ramek la Praga nu atinge întru nimic relaţiunile Cehoslovaciei, fie cu Mica Antantă, fie cu Italia. Ziarul precizează că politica Cehoslovaciei ca şi politica Austriei este pacifică faţă de toată lumea şi urmăreşte relaţiuni de bună vecinătate cu toţii veciniL^^^^ Mişcarea autonomistă în India LONDRA, 30. (Rador). — Din Delhi se anunţă că partidele Indiene moderate s’au alăturat mişcării naţionaliste şî au format o mare coaliţie, având ca scop obţinerea unei guvernări responsabile pentru India, care ar urma în acest caz să fie administrată ca un dominion.