Argus, ianuarie 1927 (Anul 18, nr. 4111-4133)
1927-01-01 / nr. 4111
Anul XVIII No. 4111 16 PAGINI 5 LEI FIECARE COMERCIANT, VIZITA pr DIN PRAGA 20-27 Martie 1927 ABONAMENTE: BIR O U R I L E: București/ Strada Sărindar 19 m Tard "In an 1000 lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 „ In Străinătata Un an 2200 lei 6 luni 1300 a 3 luni 800 p ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatorii 9* Pauker si H. F. Valentin INDUSTRIEI $i FINANTEI Directors Grigore Gafencu Sâmbătă 1 Ianuarie X$17 FIECARE COMERCIANT^ VIZITA omntS^PRAGA % 20-27 Martie 1027 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivi a Societitei Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder S. Berger str. Eugeniu Carada (fost Karaghsorghsvida) Telefon 1184 TELEFON: 6/93 și 23/69 ...Şi Pământul senvârteşte Alice cere ui articol despre întâmplările politice din ţară, în anul ce a trecut. ..Ca a trecut de un fel de a vorbi. Anii nu vin, nici eu se duc. Mai de graba trecem noi prin ei. Timpul e o Închipuire a noastră, de noi plăsmuită, după desfăşurarea faptelor şi fazelor vieţei, după perindarea zilelor, a nopţilor şi anotimpurilor, zile, nopţi şi anotimpuri născute din învârtirile globului. Căci „învârteala“ nu-i numai un „obicei al pământului". Ei Pământul se învârteşte. Dar să lăsăm filosofia în grija filosofilor. Iar noi să ne vedem de însărcinare. Trei întâmplări mai de seamă s'au petrecut în politica internă a ţării, în anul care s-a dus: Renunţarea principelui Carol la tron, chemarea d-lui general Averescu la cârma trebii publice, boala Regelui. Actul de la 4 ianuarie a vădit, odată mai mult, înţelepciunea şi măreţia de suflet a Regelui. Asemenea unui vestit general corintian, El nu a pregetat să facă, în interesul patriei, o crudă jertfă. Generalul Averescu, cu programul lui economic şi financiar, întocmit, parcă, de însuşi bunul simţ, a fost bine primit de toate păturile muncitoare şi producătoare. Ce altceva ar fi putut năzui, în adevăr, lumea harnică, decât mijloace de comunicaţii sigure şi bani ieftini, monedă stat ‘VfrV'ita dp' viă,â.‘ f.trădare cu putinţă nici producţie,schimb de mărfuri . Dar ţara a suferit o decepţie, decepţia omului care, atras de afişul teatrului, intră în sală şi vede, cu neplăcuta surprindere, că în locul nouei piese anunţată se joacă o veche melodramă. Guvernul n‘a înfăptuit, până azi, nici una din făgăduinţele lui. Ceea ce înseamnă că schimbarea regimului n‘a schimbat şi felul cârmuirii. Stările de azi se aseamănă cu cele de eri, cu cele de alaltăeri. Iar aceste stări ne amintesc pe Prometeu înlănţuit de o stâncă şi căruia păsările cerului îi rodeau ficatul. Poporul românesc a isbutit să-şi păstreze fiinţa, cu toată vitregia vremilor. De un veac face sforţări uriaşe să meargă pe drumul larg al propăşirii. El a smuls, în sfârşit, chiar unitatea lui, dintr-o încăerare ce a cutremurat toate neamurile pământului. Dar poporul românesc are, ca şi Prometeu, împotrivă-i, un zeu răzbunător, care l‘a pus în grele cătuşe şi l‘a dat pradă păsărilor hrăpăreţe. După obuciumate alegeri legislative şi după o scurtă sesiune a Corpurilor Legiuitoare, a urmat o lungă vacanţă, prelungită prin neaşteptata şi misterioasa prorogare a parlamentului. Şi când lumea se întreba, cu mirare, de ce Camerile nu au fost deschise la vremea lor, prezidentul consiliului a crezut necesar să arate, cu un avânt nepătruns, nestrămutata lui hotărâre să păstreze legalitatea, ca şi cum ea ar fi fost în primejdie. Câteva zile mai târavi, şeful liberalilor aminteşte, la clubul partidului său, lozinca trupelor de la Mărăşeşti, pe aci nu se trece, — ca şi cum un inamic ar fi fost gata să treacă graniţa ţârii sau porţile Bucureştiului. Lumea nu a priceput nimic din toate acestea. A priceput însă destul când a aflat, ca mare mâhnirRăgele e bolnav Doctori cu că au fost chemaţi la patul Lui şi i-au găsit leacul. De însănătoşirea Regelui bucuria tuturora e deplină. Liniştea a reintrat în suflete. Legalitatea nu mai e în primejdie. Şi, deocamdată, pe la Mărăşeşti se mai poate trece. Ne lipseşte numai un Saint- Simon, meşter să prindă şi să dealuşească primele elanuri ale oamenilor politici, elanuri ce atât de rar pot fi stăpânite. ...Şi pământul se ‘nvârteşte! T. PISANI ■ De Anul nou Urmând vechiul obiceiu creştinesc, Argus face, mai intâiu cititorilor săi, şi, apoi, tuturor locuitorilor acestei ţări, pe lângă sănătate şi mulţi ani, urarea să ajungă oameni bogaţi, cât de bogaţi. Bogăţia e un vis ascuns al tuturora. Dar, puţină lume îşi dă seamă de însemnătatea bogăţii pentru om şi încă mai puţină cunoaşte: drumul ce duce la bogăţie. Omul crede, in genere, că a fi bogat înseamnă scutire de muncă şi satisfacerea tuturor dorinţelor. De aceea vedem foarte multă teme muncind peste puteri ori încercând lovituri îndrăzneţe, cu călcarea regalelor de morală şi de drept, condusă numai de setea aceasta arzătoare, să ajungă cât mi repede la libertatea lenei şi a risipei. Din sforţarea comună către trude, puţini ajung să dobândească ceva. Religiile umanitare, ca şi doctrinele sociale is- au creat un ideal din combaterea instinctului omului spre bogăţie. Creştinismul include celor bogaţi orice speranţă de mântuire. Bogatul nu poate intra in împărăţia Cerului dacă lut îşi împarte averea celor săraci cari, devenind bogaţi, riscă, la rândul lor, să rămână el pe din afară. Conducătorii Comunişti, în disperare de a vedea toată lumea bogată, predică teoria sărăcii generale, exceptăndu-se, bineînţeles, pe ei. Şi, totuşi, acest imbold firesc spre avuţie, e unul din cele mai nobile instincte ale omului. Echiic un atribut al speciei, care, ridică , făptura omenească deasupra animalelor, deasupra naturei însăşi. Omul civilizat trebue să fie bogat. Sărăcia e, Pentru el, o Infirmitate. Bogăţia nu înseamnă libertate de lene şi de risipă, înseamnă mijloace de perfecţiune ale viekomei, prin continua şi utila întrebuinţare a tuturor facultăţilor sufleteşti. Atâta timp cât natura îşi finea ascunse secretele ei de pătrunderea noastră, sărăcia putea fi recomandată ca virtutea resemnării. Azi, insă, când ştiinţa şi industria ne pun la îndemână, în fiece zi, mijloace noul şi nesfârşit de bogate, pentru îmbunătăţirea şi perfecţionarea fiefei, sărăcia nu mai e o virtute. E un păcat. o ruşine, aproape. Popoarele civilizate lui au dreptul să fie sărace. Căci sărăcie înseamnă lipsă de organizare, incapacitate de adaptare a vieţei tradiţionale la condiţiile vieţei civilizate. Iată de ce dorim, din toată inima, poporului nostru să nu se mai laude cu bogăţiile golului", nici cu puterea lui de a suporta lipsurile şi sărăcia Dorim să se mândrească, fiecare în parte şi toţi la un loc, cu avuţia lor, creată de ei, prin organizare şi prin asimilarea darurilor ştiinţei şi ale civilizaţii. A. CURTEANU Telefonul Intre Europa şi America LONDRA 30, (Rador). Un deosebit interes a provocat înştiinţarea departamentului poştei, prin care se aduce la cunoştinţa persoanelor interesate din Londra că in cursul lunei Ianuarie se va putea comunica telefonic cu New-Yorkul. Opelul poştal a încercat cri câteva reuşite experienţe prin care s’a dovedit cd in curând va fi posibilă extinderea. acestor servicii telefonice şi in provincie. Experienţele, s’au făcut Intre New-York şi Swansea, şi Newcastte. rr ■ " Schimbul la București îin anul 1926 și aruul Li- DEFINIREA OPERAŢIUNILOR DE BURSA Cele două puncte de vedere ale Comitetului Bursei« O teză restrictivă De vorbă cu d. Ion Pilidi» membru în comitetul Bursei Comitetul Bursei Bucureşti, cu ocazia discuţiei ante-proectului de lege a Burselor şi-a consacrat ultimele şedinţe importantei chestiuni a definirei operaţiunilor de Bursă . Am crezut interesant să ne adresăra d-lui Ion Pitioi, membru în comitetul Bursei şi director la Banca Românească, cerându-i să ne expună părerile d-sale, asupra punctului de vedere care urmează să-l adopte viitoarea legiuire. D-sa ne-a făcut mănătoarele declaraţiuni : DEFINIREA OPERAŢIUNILOR DE BURSA In alcătuita anteproeoului legei Bursei pe care l studiază acum Comitetul Bursei, definiţia „operaţiei de bursă" a ocupat ultimele sale şedinţe, dând naştere la controverse şi discuţiuni netranşate pe deplin. încă de acum câteva luni, Comisia numită din sânul Comitetului şi insărcinată cu acest studiu nu putuse ajunge la un acord. Unii din membii ei preconziau păstrarea legei actuale, care considera operaţie de bursă orice negociere de acţiuni şi efecte făcută prin intermediarul unui agent oficial de schimb, fie in Bursă, fie în afară din Bursă, şi înscrisă în scriptele sale legale. Ceilalţi membri au susţinut o restrângere rigidă a definiţiei numai la fleets operaţiuni care sunt făcute în Bursă, în orele oficiale, prin strigările agenţilor oficiali şi sunt înregistrate în Bursa Oficială. Interesul chestiunei este îndoit. Mai întâi, numai operaţiile de bursă în caz de litigiu intre părţi sunt lichidabile prin bursă şi justiţiabile de Camerele de Arbitri. In plus operaţia de bursă lămureşte fără echivoc situaţia agentului de schimb. Dacă acesta nu poate să facă, decât operaţii de Bursă şi dacă se admite prima formulă, agentul va putea mijloci şi in afară din Bursă. In caz contrar, această posibilitate va fi interzisă. CELE DOUA PUNCTE DE VEDERE Partizanii tezei prohibitive, cari susţin că niciodată agentul nu tebue să mijlocească In afară din Bursă, pretind că numai cu această soluţie se vor concentra toate negocierile in Bursă, se vor obţine ca consecinţă imediată cursuri cât mai reale, salvgardând interesele marelui public şi neinfluenţând prin operaţii intermediare intre două Burse, cotele Burselor Oficiale. Partizanii actualei legi, adică, ai terei liberale, cari pretind ca totdeauna agntul de schimb va putea mijloci şi in afară din Bursă, susţin in rezumat următoarele : Nu locul transacjiei gi, cum de altmintrii consacră şi legislaţia actuală, natura negociarei şi mijlocirea ei oficială,, de către un agent de Bursă simt elementele preponderente ale unei operaţiuni de Bursă. Este o simplă iluzie să se creadă că restrângând definiţia operaţiei de bursă se va mări volumul normal al negocierilor în Bursa Oficială. Oricare ar fi definiţia, târgul liber nu se suprimă, nu se micşorează. Cumpărările şi vânzările de acţiuni şi efecte în afară din Bursă rămân helfe sub imperiul legei ca simple opera,ţiunt de comerţ. Bancherii vor continua să cumpere şi să vândă la etice oră la ghişetul lor. Vor continua să facă negocieri de titluri între ei. Nimeni nu va împiedica un particu• In acest număr: : : : ; Anul economic şi financiar • • de Viator (pag. III) !: 2 Comerţul exterior şi interior ! : în 1926 : • de Gr. Trancu-laşi ! ! şi Gh. Stroe (pag. V) ! : î Datoria publică , la 1 Ianuarie 1927 ; • (pag. VI) ; ! Anul agricol 1926 * I de G. Ionescu-Şişeşti (pag. VII) • • ! • Societăţile pe acţiuni la finele • ! anului 1926 ! I de dr. I. Teodorescu (pag. VII) I • a • Industria de petrol ; • în anul 1926 I ; (pag. IX) ; • Valorile la Bursa Bucureşti ; • în cursul anului 1926 ; (pag. X) ; I Activitatea maritimă şi fiu- ’ • vială în anul 1926 ; 1 de Const. Tonegaru (pag. X) • 2 Anul juridic şi legislativ ; 1 de O. Hamangiu şi H. Aznavorian • î (pag. XI) : : : • Finanţele publice în anul ; ; 1926 ; î de M. Bucur (pag. XII) • « * • » ; Numerile indice ale preţu-l ; riior principalelor produse ; de import și export: (pag. XV) : : • Cer să vândă unui alt particular acţiuni şi efecte şi să-i dea, primind valoarea, un borderou valabil, oficial. O TEZA RESTRICTIVA Ţinând seama de argumentele acestor două teze extreme, unii membri din Comitetul Bursei au preconizat un sistem intermediar, adică o definiţie nici prohibitivă şi numai restrictivă a operaţiei de bursă. S-a susţinut părerea că, în afară din Bursa Oficială, este operaţie de bursă şi acea negociere făcută de o bancă sau un bancher, membri ai asociaţiei Bursei, sau chiar de către orice membru al asociaţiei Bursei cu un agent de schimb şi înscrisă bineînţeles în scriptele sale. O FORMULA TRANZACTIONALA In ceea ce priveşte părerea mea, ea nu poate să exprime decât o părere personală şi nimic mai mult Am combătut In comitetul Bursei teza prohibitivă invocând argumentele tezei liberale înşirate mai sus. Dintr’un spirit, de împăciuire am formulat teza restrictivă ca formulă transacţională şi am susţinut-o cu Întreg raţionamentul arătat, rămânând contra variantelor ei. Formula ce am propus pentru operaţiunile afară din Bursă s’ar putea redacta : t.Sunt operaţii de Bursă toate negocierile încheiate între un membru al asociaţiei Bursei şi un agent de schimb şi inregistrate în scriptele Bursei“. Această definiţie înglobează negocierile de acţiuni şi efecte. Pentru devize ea rămâne în spiritul legei actuale de devize din 23 Februarie 1923, citată mai sus. Când legiuitorul va abroga această lege de devize, el va hotărâ pentru viitor. Pentru controlul riguros al operaţiunilor făcute de agenţi cu membrii asociaţiei în afară din Bursă, sunt de părere a obliga pe cale reglementară, pe toţi agenţii să le emită zilnic sub plic închis sindicului. Bursei un tablou detailat de încheierile lor la ordinea lor cronologică. Cursurile, însă numai cursurile, vor putea fi publicate într’o cotă specială în mod informativ. In ceea ce priveşte formula prohibitivă cred că, dacă se, va adopta, ea va conduce fatalmente la crearea clandestină a unui sistem de culisă pentru care piaţa noastră este si cu totul necoaptă şi la improvizarea din nou a unor remizeri necontrolabili şi lipsiţi de experienţa şi garanţia ce prezenta viitorii agenți oficiali sindicalizați ALP. i . 9 $ * WM.9. ® « • «-* am*«“S2» a. £ 9.9.M-8.B.9999 9-9 • k Europa In 1926 Anul 1926 va fi socotit printre anii bogati în promisiuni de bine. Căci desfăşurându-se pe temeliile operei dela Locarno, 1926 a fost un an de clarificare şi de aşezare a primilor pioni spre idealul păcii adevărate. Dela turburarea Europei în 1914, după cinci ani de războiu, şi şapte ani de neîncredere şi duşmănie vicleană s’a inaugurat în acest an o eră nouă : era de încercare a colaborării între popoare, odată cu Intrarea în vigoare a tratatelor dela Locarno. In toamna anului 1925, foşti adversari de războiu, întruniţi în micul orăşel elveţian, puneau bazele siguranţei principalelor ţârî din Europa. Germania oficială părăsia orice gânduri de revanşă, recunoştea de bună voe tratatele de pace, semnate la Versailles din constrângere şi se declara părtaşă la garantarea ordinei europene, stabilită prin acele tratate. Pentru ca toate acestea să capete vigoare, se punea însă o condiiune prealabilă : intrarea Germaniei în Liga Naţiunilor. O simplă formalitate părea această condiţie, odată ce Germania semnase acordurile de la Locarno. S’a văzut curând că simpla formalitate era in realitate o problemă extrem de dificilă. Intrarea Germaniei, ca mare putere, în Liga Naţiunilor, pe picior de egalitate cu cele mai privilegiate mari puteri, a sguduit din temelii edificiul de la Geneva. Mai mult de jumătate din anul 1926 a fost consacrat sforţărilor menite să facă cu putinţă acest act. Intrarea Germaniei în Liga Naţiunilor e fapta ce imprimă caracteristica anului. Importanţa ei a definit-o Briand, în magistralul discurs de primire a noului stat asociat, în acea familie pacifică de popoare : •„S’a sfârşit lungul şir de ciocniri sângeroase, s’a sfârşit groaznicul războiu, cu brutalităţile lui. Aruncaţi tunurile şi mitralierele. Activitatea voastră va fi consacrată de-acum Înainte numai concentrării sforţărilor generale de pace“. Un auditoriu, ilicit , din conducători ai popoarelor, a aplaudat cu înflăcărare acel imn de pace, închinat colaborării europene. Dar intre arta înaripată a cuvintelor şi brutalitatea realităţii e o prăpastie. La Geneva, după o expresie devenită curentă, se vorbeşte „limba europeană". Insă acasă, „europenii" de la Geneva sunt siliţi să constate că odată cu schimbarea aerului, se schimbă şi situaţiile. Imediată consecinţă a intrării Germaniei în Liga Naţiunilor a fost întrevederea dintre d-nul Briand şi Shesemann la Thoiry. S’a constatat acolo un adevăr evident ca o axiomă : pacea Europei e în funcţiune de înţelegere deplină franco-german. Nici o piatră nu se poate clădi la edificiul păcii europene, decât pe această temelie. La Thoiry, reprezentanţii celor două ţări, plecând dela recunoaşterea acestui adevăr, au încheiat înţelegerea principială între Franţa şi Germania. S’a făcut multă larmă în juml acestei întrevederi. Larmă înşelătoare, cel puţin până acum. Căci, rezultatele practice ale acordului principial, nu se văd încă. Desigur, relaţiunile între Paris şi Berlin s'au îmbunătăţit considerabil, o dispoziţie reciprocă de înţelegere există. Dar, nici Franţa, nici Germania, nu vorbesc „europeneşte". Fiecare guvern pune înainte interesele proprii „Dout des" este principiul de bază al oricărei realizări diplomatice. Şi, deocamdată, înţelegerea frank-germană, atât de dorită de popoarele ce gravitează împrejurul acestor doi poli al politicei europene, rămâne încă un simplu deziderat. Negocierile începute cu entuziasm, tânjesc. In Franţa, opinia publică scoteşte că s’au făcut prea multe concesiuni fostului adversar ; in Germania se socoteşte că, după ce Reichul a abdicat dela orice planuri de revanşă, trebue să vină răsplata, fără alte sacrificii. Sunt desigur explicabile aceste dificultăţi, ce întârzie înfăptuirea planurilor stabilite la Thoiry. Atâtea obstacole au rămas din trecutul unei duşmănii seculare, atâtea interese speciale despart cele râmă mari pateu ! Anul ce s’a încheiat a înlăturat unele piedici, a svârlit lumină pe drumul ce duce la împăcarea reală şi totală. Şi aceasta e mult. * Clarificarea raporturilor francogermane, suib privigherea stăruitoare a Angliei face parte integrantă din opera urmărită, sub egida LigiI Naţiunilor. Ea constituie o încercare de înfăptuire a păcii, pe baze de solidaritate europeană. In afară de aceste sforţări şi adesea urmărind contra-balansarea lor, s’au manifestat unele fapte de cari, trebuie să se ţină seamă, la bilanţul, de sfârşit de an. In timp ce Europa bolnavă , îşi caută vindecarea la Geneva, două ţări încearcă să i şi satisfacă ■ interesele in afara de sfera Ligei Naţiunilor. Rusia sovietică îşi arată deschis ostilitatea faţă de această instituţie. Tratatul ruso-german, prezentat ca, simplu pact de amicifie, e in realitate o încercare abilă de a anihila prevederile statutului Ligei Naţiunilor, nu orice acţiune, de orice fel, întreprinsă sub autoritatea Genevei Negocierile pentru un pactde arbitraj şi neutralitate cu statele baltice, urmăreau acelat scop. Dintre aceste state, numai Liuania a cedat stăruinţelor sovietice, semnând un tratat de alianţă cu Moscova. Recenta lovitură de stat la Kovno, anulează insă succesul sovietic. In sfârşit, amiciţia ruso-turcă, consolidată în întrevederea dela Odessa, face parte din aceiaşi orientare po lifted. S’a vorbit cu acel prilej de o Înţelegere orientală, menită să unească la început Rusia, Turcia,, Persia şi Afganistanul, şi mai târziu, poate, şi celelalte state asiatice, împotriva Ligei Naţiunilor. Oricum ar fi şansele realizării unui asemenea plan îndrăzneţ, el vădeşte totuşi preocupări grave şi ameninţătoare pentru pacea lumii, AU factor de politică separată este imperialismul fascist. Italia se socoate nedreptăţită, în situaţia internaţională ce i-au hărăzit-o ultimele decenii. Mussolini visează să redea Italiei prestigiului forţa imperială. Ducele cochetează cu Rusia, pentru expansiunea în Orient, negociază at Spania pentru Tanger, se apropie de Albania şi Grecia pentru stăpânirea Adriaticei şi mai târziu a Mediteranei. Dar imperialismul Romei moderne provoacă nemulţumiri europene şi prezintă cauze de dezbinare şi enervare, absolut protivnice idealurilor Ligei Naţiunilor. ’ « Intre anii grei de refacere interni a ruinelor războiului, 1926 va ocupa un loc de cinste. In cela mai mult« din ţările Europei s’au înregistrat progrese mari in opera d© consolida, 72 ........sV a*.. "ubacule." 11. prăpastia decăderii financiare. Armistiţiul politic a îngăduit echilibrarea bugetară şi asanarea tezaurului. O politică prudentă a partidelor republicane coalizate este pe cale să deemintă afirmaţia că Franţa a câştigat războiul, dar a pierdut,pacea. Germania, sub ocrotirea planului Dawes, cunoaşte binefacerile stabilizării. Ea a reintrat cu totul în:ituaţia normală. La fel Ungaria şi Austria, unde în 1926, experţii Ligei Naţiunilor au dus la bun sfârşit opera de refacere. Grecia se ridică, cârmuită de un guvern naţional parlamentar, din starea jalnică în care acufundaseră repetatele dictaturi militare. Şi până şi Rusia Sovietică, unde diivorţul de marxismul integral se desăvârşeşte tot mai categoric, cunoaşte progrese sub un guvern oarecum moderat, ce a isbutit sa înfrângă atacurile unei opoziţii extremiste. Bilanţul Angliei pe 1926 este întunecat. Greva neagră, cum a fost botezată încetarea activităţii In mineie de cărbuni, a aruncat un văl sumbru deasupra acestui an de grea încercare. Dacă politiceşte burghezia engleză a înregistrat victorii, învingând greva generală în puţine zile şi silind la capitulare sindicatele minierei, după opt luni de luptă, pagubele economiei naţionale sunt Incalculabile. Vor trebui ani de muncă grea de-acum înainte, pentru restaurarea prosperităţii tradiţionale a poporului englez. * Am spus că anul expirat Intri !» Istorie bogat în promisiuni de bine, ca un an de clarificare şi speranţe. El ne-a făgăduit pacea adevăraţi. Anii următori 11 vor da dreptate sau vor dovedi că a semănat iluzii înşelătoare ? Elementul de progres al omenirii « optimismul. Să fim deci optimişti. Şi pentru că anul acesta caracterizat prin sforţările de organizare a păcii, a stat clipă de clipă sub influenţa personalităţii lui Briand, îl vom defini aşa cum l-a definit principalul făuritor al nouei politici europene : „îmi spuneţi că am sădit un măslin, ce poate fi privit în îngăduinţă, dar dela care nu se poate aştepta multă umbră. „N’am făcut nici atâta. Nu u măslin, ci un sâmbure de măslin uns plantat nou la Locarno. El începe să ridice, la suprafaţa pământului, mici muştenaie de ţărână. Caută soarele, ar voi să-1 găsească. Va creşte, dacă nimeni nu-1 va sdrobi, cu un picior brutal”. ALEX. HURTIG ■ •■ , ■ Statutul Tangerului PARIS. 30. — (Rador) . Se anunță că negocierile franco-spaniole pentru reventuria modificare a statutului Tangerului vor’începe în a doua jumătate a liniei Ianuarie. Intre guvernele din Paris §i Madrid s’a încheiat un acord reguland procedura negocierilor. i I