Argus, octombrie 1927 (Anul 18, nr. 4337-4363)
1927-10-01 / nr. 4337
Anul XVIII No. 4337 ANUNOURI CAROL SCHULDER ti S. BERCER STR. KARAGEORGEVICI9 TEI: V/&4-(pK£*1:y. ABONAMENTE: IN Un an S luni 3 luni ŢARA 3000 lei 550 „ 300 IN STRĂINĂTATE Un an 2200 lei 6 luni 330Q n 3 luni 60Q » 3 Iei în ţară. 6 lei în străinătate ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori î S. Pauker şl Hi E. ValentinINDUSTRIEI şi FINANŢE! Director: Grigore Gafencu . Sâmbătă 1 Octombrie 192? ANINNCIURI DE ORICE FEL IN TOATE ZIARELE PRIN SOCIETATEA GEMERfllA de PUBLICITATE CAROL SCHULDER ţi S. BERCER . . STR. KARAGEORGEVICI 3 tel: 11/S4-PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder și S. Barger Str. Eugenia Carada (fostă Karagheorghevici ) Telefon 311184 BIROURILE:București, Strada Sărindar 7 Et. I. — TELEFON: 306/03 și 323/60 Stabilizarea de fapt Un prieten, profesor de parte economică la o înaltă Instituţie de cultură din ţară, ne transmite o serie de întrebări ce i-au fost adresate de către un economist străin, cu privire la stabilizarea de fapt, anunţată de d. Vintilă Brătianu, la Paris. Iată aceste întrebări: 1) A fost în România o urcare însemnată a valorilor mobiliare, după stabilizarea de fapt a leului? 2) Această urcare a atins în aceeaş proporţie acţiunile şi obligaţiile? 3) A fost (urcarea) mai caracteristică pentru valorile naţionale decât pentru valorile străine? 4) Valorile nationale ale României sunt încă departe (evaluând cursul actual în aur) de cursul din 1913? 5) Urcarea are drept cauză principală cumpărările speculative sau cele pentru plasament? In primul caz, aceasta s’ar datora creditelor acordate mai liber de bănci (inflaţie bancară)? Cam sunt cauzele acestei libertăţi? 6) In orice caz, urcarea e datorită reîntoarcere! capitalurilor e Vadate sau cumpărărilor făcute de capitaliştii străini? In cazul din urmă care ar fi raţiunea principală a acestor cumpărări? 7) Factorul „credinţa în stabilitatea definitivă a puterii de cumpărare a unităţii monetare” a fost el preponderant? 8) Viloarea scontului nu va fi evaluat în jos, şi târând cu el scăderea dobânzilor, nu va fi contribuit de asemenea la ridicarea valorilor mobiliare? In acest caz, care ar fî raţiunea principală a scăderii scontului? 9) Capitalizarea nu tinde să se modeleze, mai curând ori mai târziu, după randementul titlului? Această rajustare se face încet sau repede? Am transcris toate întrebările puse de economistul străin, căci, după cum se vede, e vorba de un studii ştiinţific în preparare. Dar economistul străin a dejugat la moară grea, căutând la noi date asupra stabilizării de fapt , veşnica naivitate a occidentalilor, cari se adresează în Orient, şi în mod foarte serios, pentru a culege date ştiinţifice. Stabilizarea de fapt anunţată ca înfăptuită la noi de către d. ministru al finanţelor, e ceva asemănător parlamentului lui Midhat-paşa, pentru a scăpa de indiscreţia apusenilor ştiinţifici. Nu s-a făcut, la noi, nici o încercare de stabilizare de fapt. Din potrivă, guvernul şi Banca Naţională continuă să facă politica de revalorizare, pe baza convenţiei dintre Stat şi Banca Naţională, din 1925-N’a fost, deci, la noi, nici o urcare a valorilor mobiliare naţionale, cu atât mai puţin a valorilor străine, cari nicî nu dau pe la bursa noastră. Din potrivă. Acţiunile petrolifere au scăzut catastrofal, in timp de un an de zile, cu aproape trei sferturi din valoarea lor. Iar acţiunile bancare, metalurgice, textile abia se menţin la o cotă de mizerie, mult inferioară cursurilor de emisiune.Cât despre „capitalul evadat” sau „cumpărările străine”, nici vorbă. Noi nu avem capital pentru nevoile noastre zilnice, necum să mai exportăm. Străinătatea nu cumpără din pricina nestabilității leului. Toate întrebările puse de economistul străin, cad alăturea, fiindcă ele presupun o politică monetară, pe care guvernul nostru nu a adoptat-o și nici nu are de gând să o adopte. Leul e in continuă urcare. Nu dîn cauza înflorire! economice a tării, ci dîn cauza creditelor pe care Industry românească le-a găsit in străinătate, în valută forte. Acel sprijîn din afară a Industriei româneşti, având drept efect susţinerea cursului leului, fiindcă Banca Naţională nu cumpără devizele la un curs fix, ci le trimite la Bursă, o mişcare speculativă a la hausse asupra leului se resimte din ce în ce mai mult. Cel mai mic accident in reînoirea creditelor străine va putea provoca o cădere a leului. Asta fiindcă suntem foarte departe de politica de stabilizare a leului. A. CĂMILE ŞI ELEFANŢI Monumentele, în feluritele lor forme, arată gradul de propăşire intelectuală şi artistică la care a ajuns un popor. Nu toate manifestările de artă sunt legate de bogăţia popoarelor. Pentru cele literare bogăţia nu-i totdeauna necesară. Homer a fost sărac. Silonia, pe vremea lui, tot săracă era. Pentru cele plastice, cari nu se pot înfăptui fără bani, o stare prosperă e trebuincioasă. Atena era bogată când s’a înălţat Partenenul. Veneţia şi Florenţa au putut creea, cu avuţiile lor, comoara de monumente care le aşează printre cele mai artistice cetăţi ale lumii. Dar bogăţia nu ajunge ca un popor să ridice monumente. Dovadă sunt Statele Unite ale Americei de Nord. El trebue să fie înzestrat cu darul măsurei şi al armoniei. Nouă ne lipseşte şi sărăcia lui Homer şi bogăţia Veneţiei. De aceea n’am dăruit monumente, martori mici, nici uneia din cele nouă Mase. Am avut, însă, un început de tradiţie artistică în manifestările populare, la câteva din vechile noastre mănăstiri şi la unele clădiri din Bucureşti. De această tradiţie ne-am bătut joc ori am nesocotit-o. Dispreţul a crescut, treptat, cu generaţile care au ieşit din liceul trifurcat. Şi aşa am ajuns la nelegiuirea ce se face cu palatul Universitatei, căruia îi se dă forma unei cămile cu doi ghebi. Şi aşa am ajuns la palatul Creditului funciar rural, bloc necioplit de piatră, asemănător, în culoare şi în formă, elefantului celui mare de la circul din Obor. Ne vom reîntoarce la buna tradiţie de altă dată? Da. Când? In alt secol, ar zice Voltaire, cu alţi miniştri, alţi artişti, alţi arhitecţi şi alţi bucureşteni, _______T. P. CCitiţi continuarea la pag. II-a) Nevoile comerţului şi industriei Cum le înfăţişează Camera de Comerţ din Capitală Ne-am ocupat, în numărul de ori al ziarului nostru, de memoriul înaintat de Camera de comerţ din Capitală, Uniunii Camerelor de comerţ în legătură cu ancheta întreprinsă de aceasta privitor la situaţia economică a ţării. Am arătat, cu acel prilej, punctul de vedere al Camerei din Bucureşti în chestiunea transporturilor, a creditului şi a monetei. In cele ce urmează ne vom ocupa de prevederile memoriului în priveşte problema fiscală precum şi nevoile comerţului şi industriei. PROBLEMA FISCALA Legea contrieuţiunilor directe a contribuit desigur, într’o mare măsură, la sporirea veniturilor publice în raport cu creşterea producţiunei şi a veniturilor generale. In modul cum se aplică, uneori, această lege dă loc la multe impuneri nedrepte şi la stabilire de impozite cari sunt în vădită disproporţie cu veniturile reale. S-a făcut unele modificări necesare în lege cum este calculul amortismentului şi al rentabilităţii totuşi impunerile întrec de multe ori puterile întreprinderilor mai ales când dispoziţiunile legii sunt greşit interpretate şi aplicate. Dar mai este o chestiune asupra căreia industria, în special, are să se plângă şi anume : stabilirea de taxe şi impozite de diferite autorităţi cu diferite scopuri, şi fără nici o legătură intre ele. Ministerul muncii, ministerul de industrie şi comerţ, ministerul sănătăţii, judeţele, comunele, etc., cer taxe sau impozite, cari, adunate la un loc, formează o sumă apreciabilă. Pe aceia o revizuire a întregului nostru sistem fiscal se impune, şi până atunci o aplicare riguroasă, dreaptă şi contiincioasă a lerilor. DOLEANŢELE INDUSTRIEI Ca deziderate privind industria menţionăm: Alcătuirea unei noi legi pentru încurajarea industrie naţionale întrucât dispoziţiunile din actuala lege, unele nu mai corespund situaţiei, iar altele sunt ca şi desfiinţate prin legile ulterioare. Desfiinţarea importului pe cifra de afaceri şi pentru industrii sau dacă aceasta încă nu este posibil, modificarea legii prin aplicarea taxei la valoarea facturilor şi evitarea dublei impuneri (şi ca materie primă şi ca produs fabricat). Desfiinţarea acestui impozit pentru maşini şi accesorii, care se bucură de scutiri vamale, desfiinţarea impozitului de 1 la sută asupra exportului. Revizuirea tarifului vamal în acele părţi unde, pentru unele materii prime este o protecţiune prea mare, iar pentru unele produse fabricate o protecţie insuficientă, după cum se va vedea mai jos. Plata datoriilor Statului către furnizori. Desfiinţarea treptată a taxelor de export. Alcătuirea de comisiuni speciale pentru impunerea şi judecarea apelurilor industriaşilor. DOLEANŢELE COMERŢULUI Iată care sunt în general doleanţele comerţului. Creiarea unui „Credit comercial” cu participarea Băncii Naţionale, a organizaţiunilor profesionale şi a comercianţilor. Abrogarea legii speculii şi înlocuirea cu o lege, care să sancţioneze acaparările, fraudele şi manoperile dolosive pentru a influen Imprumutul extern pentru oraşele principale ÎNTREVEDEREA GIHL—V. BRATIANU D. Em. Gihl, reprezentantul trustului financiar „Dillon Read and Comp. din New-York, a fost primit,eri dimineaţă, într’o lungă audienţă de d. Vintilă Brătîanu. Financiarul american a expus, cu acest prilej, d-lui ministru de finanţe, condiţiinile împrumutului pe care îl oferă pentru principalele oraşe din ţară. O nouă întrevedere intre d-nii Vintilă Brătianu şi Em. Gibl va avea loc Marţi 1 Octombrie a. c. Vizita unor editori germani In România Cu prilejul unei vizite de studii în sud-estul Europei, vor sosi în ţară la 6 Oct., venind de la Sofia, 12 editori de publicaţii germane. Oaspeţii vor profita de cele două zile, în care vor rămâne în ţară, pentru a se pune în legătură cu personalităţile de la noi. In ziua de 8 octombrie ei vor pleca prin Sibiu şi Timişoara în Germania. Conducătorul grupului e d. dr. Pechel, editorul lui „Deutsche Rundschau". Viitatorii sunt d-nii : baron de Rheinbaben, fost secretar de stat, dr. F. Schultz, baron de Muet î- Lange, Pater Sterp, dr. Huehscher, Lange, Pater Sterp, dr. Huehscheri Paul Oeskar, Hoecker, Fr. Heiss, dr. Dussel şi V. Wagner. Construirea noului pod peste Donare EL VA COSTA 300 MILIOANE DINARI BELGRAD. De două luni se pregăteşte terenul pentru construcţia marelui pod care va lega Belgradul cu Pancevo. Alături de podul ,,Carol I” de la Cernavoda, acesta va fi unul din cele mai mari poduri din Europa. Construcţia va costa 30 milioane dinari şi după contractele încheiate de guvernul iugoslav cu mai multe firme germane care construesc podul în contul reparaţiilor, ultimul pilon trebue să fie terminat la 30 Sept 1930, astfel ca transporturile pe pod să poată începe în primăvara anului 1931. Fiecare pilon va avea nouă etaje, iar partea inferioară va acoperi 400 m2. Construcţiile de fier la care a fost nevoe de 24000 tone material au fost fabricate în Germania- Podul e proectat pentru cale ferată, trăsuri și pietoni. Problema economică la Căile Ferate de Al. Perieteanu La facerea bugetelor, la repartiţia excedentelor, la repartiţia împrumuturilor, nici un studiu, nici o continuitate, nici un principiu Nu vom stărui asupra importanţei problemei transporturilor în general şi a celor făcute de căile ferate în special, căci toată lumea înţelege că nici o activitate economică nu e posibilă fără transporturi sigure. Este, însă, de observat că în orice industrie există două ramuri distincte de activitate : una are de scop să obţină produsul cât mai ieftin, cealaltă are de scop să planeze produsul în cele mai bune conditiuni. In orice fabrică partea industrială e separată de partea comercială. Industria transporturilor este însă o industrie specială, căci ea formează trăsura de unire între toate celelalte industrii și de aceea ea poate influenta și stăpâni întreaga activitate economică. Pentru acest motiv această ramură de activitate se exercită de stat sau cel mult de societăţi naţionale, sub controlul statului. In afară dar de modul cum se vor administra şi exploata căile ferate, există un interes major de a examina cum se vor utiliza căile ferate în economia naţionalăAceastă chestiune nu are nimic comun cu chestiunea adminstraţiei averii statului plasată în instrumente de transport. Administraţia unei industrii nu are a se ocupa de utilizarea produsului V.6 ori fabrica, decât spre a potrivi cantităţile şi felul cu cererea. Agricultorul nu se preocupă de ce face cumpărătorul cu grâul său, nici brutarul cu pâinea sa. Nu e indiferent statului de modul cum se întrebuinţează mijloacele de transport. Este învederat însă, că cele două roluri nu pot fi îndeplinite de acelaş organ, căci nu poate fi cineva tehnician şi bun administrator spre a exercita o bună administraţie la căile ferate şi în acelaş timp să analizeze mersul tuturor industriilor în ţară, spre a exercita o bună politică de transporturi. Ceia ce justifică mai mult scindarea organelor, este faptul că interesele sunt uneori contrarii. Administraţia are în vedere numai contul de profit şi pierderi al exploatării calei ferate, pe când organul economic are în vedere acelaş cont însă pentru întreaga ţară. Rezultă de aci că rolul economic incumbă guvernului, care-l exercită prin Ministerul Comunicaţiilor, a cărui existenţă nici nu se concepe altfel. De aceia şi există un Consiliu al Comunicaţiilor, compus din reprezentanţi ai tuturor ramurilor de activitate economică din ţară, ataşat la Ministerul Comunicaţiilor şi există şi un Consiliu de Administraţie ataşat pe lângă Căile Ferate. Fiecare din cele două consilii are rolul său. Din nenorocire, tocmai cel mai important nu funcţionează şi atunci toate problemele apasă pe cel de al doilea diformându-i compunerea şi falsificându-i scopul şi menirea în dauna bunului mers general. Ca să ne dăm seama de importanţa Consiliului Superior al Comunicaţiilor este destul să observăm anarhia ce există în politica transporturilor, rămasă fără conducere din cauza relei organizări a acestui Consiliu. Astfel dacă analizăm câteva chestiuni, vedem imediat lipsa acestui organ. E destul să întrebăm dacă a studiat cineva vreodată chestiunea repartiţiei mijloacelor financiare de care dispune ţara, între diferitele feluri de mijloace de transport pe mare, pe fluviu, pe drumuri, prin aer sau pe şine. La facerea bugetelor, la repartiţia excedentului, la repartiţia împrumuturilor, nici un studiu, nici o continuitate nici un principiu, ci, fiecare departament rupe ce poate în urma unei adevărate bătălii la care iau parte miniştri, deputaţi, senatori, alegători şi cetăţeni influenţi. Dar lipsesc tocmai cei ce ar trebui să fie : economişti, agricultori, comercianţi, ingineri şi în genere specialişti. Fiecare apucă câte o bucată, insuficientă pentru îndestularea sa şi rezultatul e că nu se îndestulează nimeni şi fondul se iroseşte. Aşa asistăm la spectacolul următor : Liniile ferate Crasna-Huşi, Tecuci-Făurei au fost începute înainte de războiu, construite pe jumătate şi părăsite, lăsând îngropate milioane fără nici o utilizare. Liniile Ilva Mică-Dorna Vatra, Chişinău-Sacaigeac, se construesc cu o viteză de om pe jos, din cauza lipsei de fonduri, reuşind a repeta tortura lui Manole, căci ceia ce se construeşte astăzi, se strică mâine, din lipsă de întreţinere. Să, mai vorbim oare de linia Braşov-Buzău, care trebuia atacată odată pe toată lungimea sau nu trebuia începută de loc, că,ci utilizarea ei nu începe decât în ziua în care se va pune în circulaţie întreaga legătură între Ardeal şi şesul Dunării. Această linie nu e linie locală. E linie de penetraţiune, care pune în valoare o regiune. Linia întreagă, cu cale dublă, cu staţii largi şi bine înzestrate, cu instalaţii de alimentare şi întreţinerea materialului de tracţiune, cu aparate de siguranţă, va costa circa 4 miliarde, aşa că continuând cu credite de 200 milioane pe an vom putea angaja primii mecanici dintre cei ce sug biberonul astăzi. In schimb se înşiră sine spre a se lega linia Filiaşi-Tg.-Jiul-BumbSg . cu Ardealul, ca şi cum două rânduri de sine ar fi destul spre a constitui o cale ferată, fără a ţine seamă că linia ce se prelungeşte are curbe cu raze mici, garaje insuficiente, şine slabe, că e lipsită de instalaţiuni de tot felul şi că debitul unei asemenea linii cu rampe mari, e neînsemnat. Lipsa de program și de studii a provocat deja destule pagube. Vom cita câteva pe lângă cele arătate mai sus. Terenurile găurei centrale din Capitală s’au expropriat de 35 ani, fără ca lucrarea să înceapă. Podul peste Dunăre s’a executat înaintea portului Constanţa deşi cele două lucrări sunt conexe. Portul Constanţa nu are utilagiu deşi s’a terminat de 15 ani. Nici o legătură nu există între administraţiile diferitelor feluri de mijloace de transport. S. M. R., C. F. R., C. F. R., n’au de comun decât litera R, care ar trebui să reprezinte o întreagă politică de colaborare. Dar aviaţia civilă ? Poşta face regulamente şi percepe taxe pentru transporturile în comun pe şosele, ca pe vremea lui căpitan Costache. Consiliul Comunicaţiilor n’a fost consultat nici când s’a schimbat legea de exploatare a căilor ferate, nici când s’a înfiinţat subsecretariatul de stat, nici când s’a desfiinţat. Se studiază legea drumurilor, se vorbeşte de înzestrarea serviciilor de navigaţie, de unele fusiuni, nu de partide, dar de societăţi de Navigaţie cu Statul şi nimeni nu crede util a consulta acest Consiliu. Este adevărat însă că așa cum e organizat, Consiliul nu poate fi consultat cu folos. Ce aviz poate da un consiliu fără cercetări, fără studii, fără analiză? E absurd să chemi oameni la consiliu, fără măcar să le comunici ordinea de zi, deși aceasta încă e insuficientă. Consiliul trebue să aibă un Secretariat, cu personalul necesar pentru cercetări şi studii. In chestiunile mari, el trebue prevenit din vreme ca să poată numi raportori, cari să comunice membrilor rapoarte în scris şi să le ţină la dispoziţie elemente de analiză. Se va zice însă că fiecare administraţie în parte îşi studiază problemele. Admiţând că ar fi adevărat, noi ştim cum ar ieşi un concert nu numai fără şef de orchestră, dar în care fiecare artist şi-ar compune partiţia sa. Fiecare administraţie trebue să îngrijească de mersul industriei sale. Rolul de a îngriji de utilizarea economică şi de coordonarea eforturilor trebue exercitat de un singur organ comun, pus în situaţia de a cunoaşte şi decide în cunoştinţă de cauză. Organizaţia Ministerului de Comunicaţii nu consistă în organizarea biurourilor şi a comisiei de distribuţia cărţilor de liber parcurs. Miniştrii nu trebue să-şi înceapă cariera vizitând gara de Nord sau Atelierele Griviţa, unde trebue să promită lapte şi miere, ci interesându-se de marile probleme economice şi de rolul transporturilor în activitatea generală. In schimb administraţiile trebue să facă administraţia, iar Consiliul de Administraţie trebue să se ocupe de Administraţie. Dar despre aceasta vom mai vorbi. Știri economice in Polonia ■VARŞOVIA. — Până mai dăunăz! Polonia nu dispunea de nici o fabrică de automobile. De abia în ultimul timp fabricile „Ursus" și-au construit ateliere la Czechowice lângă Varșovia unde au fabricat zilele acestea primele automobile poloneze cu 22 NP- Ministerul de războiu polonez a comandat mai multe automobile pentru transport în serviciile armatei. Automobilele sunt aproape exclusiv construite din material polonez. Fabrica va produce la început 50 maşini pe lună. • VARŞOVIA. — Funcţionarii Băcii de scont poloneze, celei mai mari instituţii bancare care operează cu capital străin, s’au adresat zilele acestea direcţiunii numitei bănci, cerând sporirea salariilor cu 40 la sută. In caz că cererea nu va fi satisfăcută funcţionarii sunt hotărâţi să proclame greva generală care s’ar întinde şi asupra filialelor din provincie, VARŞOVIA. — După cum anunţă ziarele, se va înfiinţa în curând în Polonia un sindicat pentru exportul mobilei poloneze şi altor produse de acest fel. In această privinţă s’a conovcat la Varşovia o conferinţă a persoanelor interesate. Factorii hotărâtori contează pe o bună desfacere în străinătate şi îşi promit în special mult dela piaţa elveţiană, Iugoslavia BELGRAD. — Zilele acestea s’a pus la Topoider lângă Belgrad piatra fundamentală a primei monetării de stat din Iugoslavia. Acest institut va fî prevăzut cu cele mai moderne instalaţii şi va costa 13 milioane dinari. Construcţia va fi terminată în anul 1929. Totodată aceasta va fî şi prima imprimerie de bancnote în Balcani Monedele şi bancnotele sârbeşti se efectuau până acum în Franţa care prin mijlocirea Băncii Franţei a contribuit la întemeierea acestei monetarii, permiţând inginerilor iugoslavi să cunoască de aproape technica baterii monedelor. Austria VIENA — In ultimele luni extragerea de minereuri de fier a crescut simţitor în Austria. Majoritatea minelor lucrează cu 75 la sută din capacitatea de producţie faţă de 50 la sută cât era anul trecut. Furnalele şi marile uzine utilizează 80 la sută dîn capacitatea lor S® constată în ultimul timp o creştere a cererii de produse metalurgice austriace. Deasempenî exportul se îmbunătăţeşte. Rusia MOSCOVA. — Consiliul suprem al Economiei Naţionale socoteşte că perspectivele industriei sovietice pe exerciţiul 1927—1928 sunt mai favorabile decât cele din exerciţiul precedent. Datorită unei politici severe de economie, se speră că preţurile de cost ale producţiei vor scădea, cu 5 la sută. ■ ■ CE AR FI FOST DACA, Un ziar maghiar a lansat o bombă. Franța ar fi oferit Ungariei în 1920 o „ratificare* de hotare în schimbul unui ajutor armat de o sută de mii de oameni în favoarea Poloniei. Ziarul maghiar dă amănunte : oferta franceză ar fi fost semnată de d. Papologu, pe atunci secretar general la „Quai d'Orsay\ Deocamdată, bomba confratelui ungur, nu a pricinuit avarii decât, la Budapesta. Fiecare se întreabă acolo, dece o propunere atât de avantajoasă n’a fost primită cu amândouă măinele. La ce se gânj dea pe atunci contele Bethlen ?, s In urma acestei frământări interne, desminţirile au început să vie, nu din străinătate, ci din partea oficialităţilor maghiare. Contele Andrassy, delegatul Ungariei la conferinţa păcei declară că nu ştie nimic despre o asemenea propunere. Conducătorul ministerului de externe e în aceiaşi situaţie. Se pare că ştirea publicată de „Magyarzag“ nu există decât în fantesia patriotică a redactorilor acestui ziar. E un vis frumos al „Ungurilor cari se deşteaptă!“ Nu ne-am îndoit, nici un moment, de acest lucru. Diplomaţia franceză, care urmăreşte cu atâta stăruinţă şi atâta consequentă respectarea desăvârşită a tuturor tratatelor de pace, considerându-se ca un tot unitar, menit să asigure pacea Europei celei noui, nu ar fi sacrificat desigur un hotar european pentru a întări un altul. E ridicot să se creadă că diplomaţia atât de prudentă a Franţei ar fi căutat, in zilele grele când era ameninţată Europa orientală, să se turbure şi Europa centrală. Dar aceste consideraţii nu ompresc comentariile ziarelor ma- ghiare. După cum nu le opresc nici desminţirile de acasă. Presa de peste Tisa se întreabă cu înfrigurare, ce ar fi fost dacă s’ar fi primit pretinsele propuneri ale d-lui, Paleologu ? Frământare inutilă. Bombele false ca şi focurile de artificii ale lordului Rothermere, ca şi proce- sul optanţilor, ca şi toate celelalte, manifestaţii puse la cale la Budapesta împotriva tratatului dela Trianon, se izbesc neputincioasei de voinţa de pace a Europei. G. a . Citiţi ls pag. III: Textul original al raportului cf-lui Chamberlain în Procesul optanţilor unguri la Consiliul Societăţii Naţiunilor Lichidarea galeriilor franceze in America) PARIS, 29. (Rador). — In Comisîunea Financiară a Camerei, d-l Poincaré, ar fi anunțat că in pre* zent se duc tratative între New* York și Londra, în vederea regulării datoriilor politice izvorâte dîn cauza războiului. Un imprompt american pentru Polonia NEW-YORK, 29. (Rador). — In cercurile financiare se afirmă că Polonia va obţine în America un împrumut de 70 milioane dolari. Acordul pentru acest împrumut va f semnat la New-York la Jumătatea lunei Octombrie „Oesterreichische Kreditanstalt“ Îşi măreşte capitalul — Telegramă particulară — BERLIN, 29 — „Oesterreichische Kreditanstalt” îşi va mări capitalul cu concursul capitalului american. Cercurile bine informate apreciază urcarea cu 25 milioane şilingi, astfel că susnumita instituție va dispune de un capital de 90 milioane șilingi. (Berliner Boersencourier).