Argus, februarie 1929 (Anul 20, nr. 4740-4759)
1929-02-01 / nr. 4740
And XX No. 4740 iwni’mnm V DEDRI II FEL 'i-' IN TOATE ZIARELE PRIN ITAIEA GENERALĂ de PUBLICITATE CAROL SCHULDER VS.BEROER STR. KARAGEORGEVICI 9 '■V*" '■ tel: 11/84, ABONAMENTE IN TARA Un an looo Ini 6 luni 59o n S luni 3oo n 9 lei In tară, 6 IN STRAINATATE Un an 2200 lai 6 luni 13oo „ 3 luni 8oo M lei m streinătate 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatorii S. Pauker «1 H. F. Valentin INDUSTRIEI si FINARTEI C Tineri 1 Februarie 1929 ANUNCILRI DE ORICE FEL IN TOATE ZIARELE : ■ : ■ PRIN SOCIETATEA GENERALĂ de PUBLICITATE CAROL SCHULDER) S.DERBER STR. KARAGEORGEVICI 31 tel: 11/84-PUBLICITATEA Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directorl i Carol Schuld« «I S. Borgen Str. Encenin flarada (fostă Karagheorcheitdl i Telefon »11/84 BIROURILE București, Strada Sărindar 7 Et. LTELEFON: 306/93 și 323/69 Agricultură, Industrie şi Comerţ Unit, chiar şi din membrii fruntaşi ai acestor bresle, cred că e un antagonism, dacă nu în totul dar în cele mai multe dintre interesele lor. Examinând, însă, mai nu de aproape nevoile acestor pături sociale, să vede cât de strâns unite sunt ele. Interesele unora să confundă cu a celorlalte. Unele să complectează cu altele. Comerţul nu aduce servcii mari agriculturii şi industriei şi nu trăeşte el prin agricultură şi industrie ? Comerţul e acel ce procură uneltele agricultorilor şi materia primă industriei Tot el pune în valoare şi duce peste mări şi ţări, punând la dispoziţia celui mai îndepărtat şi mic consumator, produsele muncii agricole şi industriale. Dar comerţul de bancă, dacă dă viaţă agricultural şi industriei, nu trăeşte numai prin acestea. Deşi să recunosc toate acestea, să găseşte totuşi că ar fi între comerţ, agricultură şi industrie un grad de antagonism pe chestia tarifului vamal. Voi vorbi intri un articol viitor şi voi stărui ceva mai mult asupra chestiunei vamale. Să vedem, acum, care sunt gravele conflicte dintre agricultură şi industrie. Avantajele pe care trebuie să le aibă industria, ca să poată trăi și desvolta, sunt ele în paguba agriculturei ? O mare şi puternică industrie nu e oare cea dintâi spre folosul agricultural chiar ? Murmurele care se ridică din partea agricultorilor, contra industriei sunt ele oare justificate? Astăzi să ridică voci din multe părţi, care cer nu numai avantaje pentru agricultură, dar nici mai mult nici mai puţin decât desfiinţarea industriei. Greutăţile pe care le întâmpină agricultura li se par că vin din cauza avantajelor ce le-ar avea industria. Conflicte ce s’ar găsi între agricultură şi comerţ de o parte şi industrie de altă parte, sunt neînsemnate, faţă de antagonismele se să ivesc între diferitelecategorii de industrii Cei mai mari consumatori ai produselor unor industrii sunt chiar alte industrii. Observaţi armonia dintre fabricele de cuie şi cele de tras sârmă, între torcătoriile de lână şi fabricele de ţesut şi împletit, între industriile metalurgice şi cele de laminat fier. Dar dragostea dintre fabricele de hârtie şi industria grafică. Şi aşa între toate industriile. Murmure de ale agricultorilor contra industriei au fost mereu, mai ales când anii agricoli erau slabi. Mi-aduc aminte, sunt acum vreo 25 de ani, când marii agrarieni începuse chiar o mică agitaţiune pe această chestie, întâlnind odată la Sinaia pe Emil Costinescu, pe atunci ministrul de finanţe i-am spus : — D-le ministru, ce însemnează atacurile acestea ale agrarienilor contra industriei ? Nu e industria acea care le consumă materia primă mai cu preţ decât la export ? Industria spirtului şi a glucozei nu consumă porumbul stricat, care altfel n’ar avea nici o întrebuinţare ? Tot astfel sfecla, pe care o valorifică fabricele de zahăr , zarzavaturile şi legumele transformate în conserve. Dar cu pielea vitelor, care fiind de o calitate ordinară n’au mare preţ la export, cu lâna oilor ? Nu mai menţionez, industria morăritului,a pastelor alimentare şi fără excepţiune a valorificarei tuturor produselor solului şi subsolului ţării. Dar ca să sa poată obţine exportul produselor agricole, viticole şi al animalelor noastre, nu să faceau sacrificiul industriei ? Chiar acum în urmă ca să obţineţi exportul produselor agricole în Germania, n’aţi sacrificat industria textilă, şi acum ca această industrie să poată să trăiască, trebuie să-i daţi alte avantaje decât protecţia vamală, pe care nu o mai are. — Toate sunt perfect exacte îmi răspunde regretatul fost ministru. — Atunci d-le ministru un cuvânt al d-voastră plin de autoritate, ar lămuri lucrurile şi ar înceta imediat toate atacurile nedrepte contra industriei. — N’am nici un interes Şi cum Tara privit uimit, Emil Costinescu continuă zâmbind : — „Dacă ca industriaş a-şi avea interes să fac acest gest, ca ministru de finanţe am interesul contrar. Ii las deci să să certe între ei, ca să nu bage de seamă cine-i adevăratul vinovat. Ai ghicit cred“. Dacă pe atunci bugetul statului era de câteva sute de milioane, când ţara avea căile de comunicaţie bune, şi tot utilajul agricol şi industrial intact, păturile sociale o duceau greu, dar astăzi după un război atât de nimicitor, când avem totul de refăcut, cum oare suportăm un buget formidabil de aproape o sută de miliarde ? Adunaţi la bugetul statului, pe cel al căilor ferate, al poştelor, al comunelor, al judeţelor, al organizaţiunilor semi-autonome, al numeroaselor asociaţiuni de mizerie pentru ajutorarea mizeriei, al diferitelor comitete şi para-comitete, al diferitelor flori de felurite colori şi veţi vedea că nu suntem departe de formidabila sumă arătată de mine. Iată dar în ce direcţiune trebuie văzut antagonismul, iată unde-i scumpirea vieţei. De câte ori am fost în mijlocul industriaşilor, nu le-am dat voie, ca apărând interesele lor şi arătând nevoile breslei lor, să atace celelalte pături sociale. Căci toate suportă fără să ne dăm seamă, enormele greutăţi ale statului. Şi în lor să ne,atacăm, argumentând şi probând că cutare pătură socială plăteşte mai puţin ca alta, să arătăm mai bine cum prin muncă cinstită şi intensivă a tuturor, să ajungem la mărirea producţiei şi prin mărirea exportului să uşurăm viaţa. Mi s’a spus odată : „Suntem o generaţie de sacrificii". Până când ? Noi care am suportat cel mai crâncen război, cu toate ororile lui, cu aeroplane şi zepeline cu geruri cumplite, cu tifos exantematic, cu lipsuri de neînchipuit şi de tot felul, distrugerea averilor noastre, cu o ocupaţie străină, cu schilozi şi mizerie la tot pasul, cu sute de mii de morţi pe câmpul de luptă, tot noi să ducem tot greul ? Noi cam cu atâtea sacrificii vom lăsa urmaşilor noştri o ţară mare, frumoasă şi bogată, tot noi să mai suportăm toate greutăţile ? Pentru ce nu le-am repartiza şi puţin asupra generaţiilor viitoare ? Un împrumut mare acum, altele apoi, iată ce ne trebuie și să nu încetam să cerem. Dr. S. CERKEZ PRIMĂRIA Ziarele spun că va fi disolvat consiliul comunal al Capitalei. Ele mai spun că d. dr. Costinescu protestează şi ar fi inconsolabil. Împărtăşim din toată inima durerea d-lui doctor. E într'adevăr foarte greu să fii zece ani primar al Capitalei, să tragi nădejdea că ai să mai fii vreo zece şi întră bună zi să te trezeşti... disolvat.. Dar durerea e pentru oameni şi ce păţeşte astăzi d. dr. Costinescu au mai păţit-o mulţi alţii din iluştri lui predecesori. Asta să-i fie consolarea. Nădăjduim, totuşi, ca din durerea fostului primar să iasă o stare nouă şi mai bună pentru Capitala noastră. De la răsboi încoace. — Iată zece ani încheiaţi — Bucureştii nu au făcut nici un pas mai hotărît ca să iasă din rândul oraşelor orientale. Fără lumină îndestulătoare şi fără pavaj, cu o neînchipuită murdărie, mai ales la periferii, unde scarlatina seceră copii, Bucureştii au căpătat, ce e drept, unele îmbunătăţiri edilitare, dar cu totul neînsemnate, dacă avem in vedere intervalul de zece ani in care au fost făcute şi situaţia financiară destul de bună a primăriei. Capitala României întregite aşteaptă, încă, pe primarul ei, — pe primarul care să înţeleagă, că nu se mai poate ca Bucureştii să înoate vara in praf şi iarna în noroi. Să nădăjduim că, prin disolvarea consiliului comunal, se va înlesni schimbarea la faţă a Capitalei noastre, schimbare atât de viu dorită de toţi cetăţenii?■ R. O manifestaţie pentru Anschluss în Austria VIENA, 30. (Rador). — In şedinţa de eri a Parlamentului, deputatul Wottawa, preşedintele partidului populist pan-german, a protestat in numele partidului său împotriva diferitelor demonstraţii ale guvernelor scraine în chestiunea Anschlussului. Discursul a fost în esenţă o polemică cu recentele declaraţii aled-lui Briand. Deputatul Wottawa a afirmat importanţa chestiunei minorităţilor şi a susţinut că tratatul de la Sain-Germain nu poate fi considerat ca intangibil Cererea de revizuire a acestui tratat nu va amuţi niciodată iar Liga Naţiunilor oferă cea mai preţioasă platformă pentru activitatea reprezentanţilor germani deoarece poporul german îşi poate afirma revendicările de la această tribună. ...— ♦ Fiiamete ln Atgindishn BERLIN, 30 (Rador). _ Din Londra se anunță că provincia Cabul din Afganistan, suferă de foarte mare foamete. Ştiri economice Polonia VARŞOVIA. — Intr’o şedinţă a Asociaţiei industriaşilor metalurgici poloni s’a decis constituirea unei comisii de export care să pregătească un expozeu despre situaţia exportului. In acest expozeu se va cere guvernului să se acorde o deosebită protecţie metalurgiei polone, fie introducând premii de export, fie creind condiţiuni special de avantajoase pentru piaţa internă. Ungaria BUDAPESTA. — Anul 1928 nu a fost favorabil industriei textile din Ungaria. Din falimentele constatate în acest an, 63—70 la sută privesc industria textilă, care înregistrează, numai în 1928, tot atâtea cazuri de insolvabilitate ca în ultimii două ani reuniţi. Pasivul atinge 42 milioane pengő, anglia LONDRA. — Producţia de cărbuni a Marii Britanii, in 1928, a atins 231 milioane tone, faţă de 256 în 1927, ceea ce corespunde unei scăderi de 10 la sută. Producţia şi-a atins maximul în cursul primului trimestru, cu peste 5 milioane tone pe săptămână. Numărul muncitorilor de mine a urmat curba producţiei. La începutul lui 1928, numărul lucrătorilor a fost de circa 970.000; în Decembrie, după scăderi succesive, numărul a scăzut sub 900.000, Franţa PARIS. __ Cercurile financiare franceze acordă o deosebită importanţă ultimului buletin săptămânal al Băncii Franţei deoarece el arată o micşorare a circulaţiunii bancnotelor de 1029 mii. franci şi o mărire a acoperirei cu aur de 1030 mii. franci. In ziua stabilizărei francului circulaţiunea bancnotelor se cifra la 58.752 mii. franci şi a crescut de atuncea până la 62,175 mil. f. De mai multe săptămâni bilanţul arată o destul de accentuată înclinare a băncii spre cumpărăturile de aur. In ziua stabilizării francului activul de aur se ridica la 29.935 mii.Astăzi este de 33.709 mii. fr. S’a urcat deci cu aproape cinci miliarde de franci. Statele„Unite NEW-YORK — DupăIron Age”, Statele-Unite au produs în 1928 cantitatea record de 51.650 000 tone oţel, ceea ce reprezintă 48 la sută din producţia mondială, evaluată la 107-500.000 tone. Producţia Statelor Ţinite de oţel lucrat a atins 37-300.000 tone, din care 18 la sută au fost absorbite de industria automobilă, 16,5 la sută de industria clăditului şi lucrarior pubice, 16 la sută de cale ferate şi 6,5 la sută de exportaţiuni. Producţia de fontă a Statelor Unite a trecut peste 33 miloane tone, ceea ce reprezntă un procent de 44 la sută din producţia mondială, care a atins cifra record de 86-230 000 tone. AVEREA STATULUI Documentata expunere a d-lui Virgil Madgearu. — Cât de mare e averea Statului. — Ce venit aduce ea Expunerea de motive, cu care d. V. Madgearu, ministrul industriei, însoţeşte proectul de lege al comercializării bunurilor Statului, este de o netăgăduită valoare documentară. E o lucrare bogată in cifre şi date, — singura apărută de la răsboi încoace, care ne dă putinţa să ne facem o idee despre avuţia Statului şi rentabilitatea ei. Nu e dlar fără de interes să împărtăşim cititorilor unele din datele cuprinse în această luminoasă lucrare. Averea Statului Statul nostru este posesorul unei avuţii foarte însemnate compusă din terenuri şi exploatări agricole, păduri, bălţi, terenuri inundabile, întregul subsol, mine şi uzine metalurgice, forţe hidraulice şi staţiuni balneare. Statul mai este şi proprietarul marilor servicii publice cu caracter economic : căile ferate, poşta, telegraful, telefonul, porturile maritime şi dunărene, docurile, serviciile de navigaţie precum şi drepturile regaliane reprezentate prin Regia Monopolurilor Statului şi unele monopoluri economice , mijloace de transport şi comunicaţie. /**■ Evaluarea unei asemenea averi este, desigur, foarte greu de făcut, iar pentru unele bunuri ca bogăţiile subsolului, evaluarea nu este posibilă decât cu mari aproximaţii. Averea Statului a fost evaluată, înainte de războiu, la 2 miliarde 320 milioane lei aur. Această avere a fost sporită simţitor după răsboi. Notăm numai: o reţea ferată de aproape de trei ori mai mare, un domeniu forestier dublat, un aport nou în exploatări miniere şi industriale. După datele comunicate ministerului de industrie, evaluarea actuală în lei aur a bunurilor Statului, în afară de fondul minier (bogătiile subsolului aparţinând Statului: petrol, gaz metan, cărbuni»* O altă evaluare a fost făcută mai recent de d. prof. dr. I. N. Angelescu, care a ajuns la o sumă de 6.200 milioane lei. In această, evaluare se înglobează, însă fondul Rentabilitatea exploatării bunurilor economice a dat, in anul 1927 un beneficiu de 2 miliarde 901 milioane lei hârtie sau 92 jum. milioane lei aur. Acest beneficiu calculat la un bun de 6 miliarde 200 lei aur (ultima evaluare, a d-lui prof. Angelescu) reprezintă o rentabilitate de 1 jum. la sută, faţă de 5,4 la sută cât era rentabilitatea bunurilor Statului, înainte de război Un asemenea rezultat poate fi considerat ca sub-mediocru. După cum se poate constata, din tabloul de mai sus, la principalele sale exploatări, Statul înregistrează deficite, la căile ferate, laseretc.) și drepturile regaliene, ar fi următoarele : Lei aur 2.139.445.799 no.ooo.ooo 77.371.073 56.000. 000 16.955.000 12.190.000 5.365.000 23.476.928 66.877.04S 1.315.000.000 viciul maritim și la exploatările miniere și industriale, adică tocmai la serveiile cu administraţii vaste, cu funcţionari şi muncitori numeroşi, cu ramificaţii întinse. Făcând toate rezervele despre gradul de precizie al calculelor de mai sus, reese totuşi că după metodele de exploatare de azi, bunurile economice ale Statului au rentabilitate infimă şi exploatarea lor trebuie să fie supusă unei reforme radicale. Acesta e şi rostul noului proect de lege al comercializării întocmit de d. Virgil Madgearu după cele mai sănătoase norme economice şi supus aprobărei parlamentului. C. F. R. P. T. T. Porturile maritime Porturile fluviale Docurile Galaţi şi Brăila N. F. R. S. M. R. Staţiuni balneare R. M. S. Pădurile Pescării Minele şi întreprinderile industriale ale Statului Terenuri, ferme, diverse rotar. . . 4.009.10V.IMO minier şi drepturile regaliane ale Statului. O EXPLOATARE SUBMEDIOCRA Rentabilitatea exploatării în regie a acestor bunuri a fost următoarea : Rentabilitatea pe anul 1927 a principalelor exploatări în regie al bunurilor eccmnmir.p. nie Statului. NOTA. — încasările R. M. S. având un caracter fiscal nu au fost considerate drept beneficii de exploatare. *) Fără fondul Minier: 176.500.000 40.000. 000 5OO.OQ0.00o Comerţul exterior de cereale al Germaniei Exportul de cereale al Germaniei a depăşit cu 600 mii de vagoane exportul României Statistica oficială dă următoarele cifre despre importul şi exportul de cereale şi derivate în cursul lunii Noembrie 1928, comparându-le cu Examinând aceste cifre, facem o sumă de constatări extrem de interesante. Se ştie, că recolta 1923 a fost foarte bună în Germania (cu singura excepţie a cartofilor). Totuşi totalul de aproape 700.000 vagoane importate (depăşit până la finele anului 1928), îi asigură, odată mai mult rangul de primul stat importator de produse agricole din lume. Importul total a scăzut faţă de aceaşi lună a anului trecut cu 260 374 tone, sau 30,78 la sută. In acelaş timp, exportul a crescut cu 136 428 tone, adică mai puţin de 180 69 la sută Cea mai mare scădere la import o prezintă secara, cu aproape a zecea parte din cantitatea importată în Noembrie 1927. Tot secara arată urcarea cea mai mare la export, anume de 6 ori mai mult decât în Noembrie 1927. Aproape aceași urcare la export o prezintă și grâul, pe când importul acestui articol a scăzut numai cu 21.23 la sută-cele din Noembrie 1927 şi arătând şi totalurile perioadei Ianuarie-Noembrie 1928 (în tone). Exportul total de 1.591.534 tone în perioada Ianuarie-Noembrie întrece exportul României de 1.001-738 tone cu 596-771 tone sau aproape 60 la sută. Germania este deci şi o ţară exportatoare de cereale de primul rang In Europa. Explicaţia principală a cifrelor surprinzătoare din această statistcă o găsim în recolta extraordinară de secară, atât calităţi superioare pentru panificaţie, cât şi inferioare pentru furaj. Intervine apoi reducerea importului de orz american, european şi chiar african. Din oarzele americane au sosit câteva vapoare de Federal Bailey No. 2 cu marfă alterată. Din cele europene, oarzele ruseşti lipsesc complect, cele româneşti au avut un coeficient de impurităţi excesiv de mare, iar cele din Africa de Nord (cu Ioni franceze) au fost expediate mai mult în Franţa, sub regim vamal de favoare. Spre sfârşitul anului s’a manifestat lipsa porumburilor europene şi scumpirea acestui articol intr o disproporţie absolută faţă de grânele furajere americane. Dacă nu era supraproducţia acestora din urmă, e cert că importul ar fi scăzut şi mai mult. Cifra de 12.325 tone făină exportată reprezintă cea mai mare cantitate lunară de după război. IMPORTUL CEREALELOR DIN ROMANIA Din specificaţia articolelor importate, repartizate după ţările de provenienţă, redau mai jos numai cele referitoare la importul din România. Indicăm, totodată, In dreptul fiecărui articol şi locul, pe care îl ocupă acest import faţă de cel din alte ţări de provenienţă (In tone): IMPORTUL DIN ROMANIA IN NOEMBRIE 1926 Citiţi continuarea In coz. 3 a) Uco 211.812 1.591.534 Grâu 304 locul 19-lea) Secară 1.669 (locul 4-lea) Orz furajer 39.587 (locul 2-lea) Orz p. indus. 5.709 (locul 1-lea) Ovăz— Mei 401 (locul 1-lea) Porumb 469 (locul idea) Fasole 235 (locul 3-lea) L£nte 324 (locul 2-lea) Rapiță 2.030 (locul 2-lea) Muștar 177 (locul 1-lea) Mag 12 (locul 8-lea) Seni* deul soarelui 15 (locul 2-lea) Tăiate 1542 (locul 12-lea) Betemi 42( locul 5-lea) Tm*e oleagin: 4.169 (locul 4-lea) Voiaj : 57.050 O MANIFESTAŢIE DE PACE In unanimitate şi într’o atmosferă de generală însufleţire, Camera votat proectul de ratificare a pactului Kellog. Discursurile rostite, de ministrul Externelor ca Side, reprezentanţii tuturor partidelor au stăruit în afirmarea politicii de pace a României şi în preamărirea pactului semnat la Paris, în scopul de a pune războiul afară din lege. A fost un prilej de reamintire a întregii noastre acţiuni externe, care dela războiu încoace, prin toate manifestările ei, er a urmărit decât consolidarea păcei. Colaborarea României la Liga Naţiunilor a fost mereu activă, mereu devotată înaltelor idealuri ale acestei instituţiuni. In 1924, România a fost printre cele dintăiu ţări cari şi-au dat adeziunea la pactul obligatoriu de arbitraj şi neagresiune Macdonald Herriot. Suveranii României, a dintăiu, au fost oaspeţii Genevi Toate tratatele încheiate de România n’au avut alt scop decât întă- rirea păcii, pe bazele stabilite de Liga Naţiunilor. In relaţiunile cu vecinii, preocuparea continuă a po liticii româneşti a fost restabiliredi bunelor relaţiuni. Iar faţă de Rusia să nu se uite că atâţia ani în urmă* România a oferit Sovietelor un pact de neagresiune şi a repetat mereu oferta, în orice prilej. Pactul Kellog consfinţeşte soulemn o politică de fapt dela carei statul român nici un moment, dela încheerea păcii, nu s’a abătut. Adeziunea României la pactul Kellog era o simplă formalitate de exprimare a unei credinţe statornic marturisită. Iar graba cu care România, îndată după ce marile puteri iniţiatoare au deschis drumul, a voit să-şi manifesteze sinceritatea acestei politici ratificând pactul de la Paris, e o nouă dovadă a intențiilor noastre. Votul de ori al Camerei, care în scurt timp va fi urmat de votul Senatului, are o deosebită semnifică- tie şi în raport cu recenta propag nere sovietică. De la această pro-, punere, România fusese exclusă ca participantă directă sub pretextul că nu ratificase pactul Kellog! Acest pretext dispare acum. Ratificarea pactului clarifică o situaţie în ce ne priveşte şi dă prilej Si guvernului sovietic să clarifice atitudinea sa. România, aşa cum a declarat d. ministru de externe Mironescu, urmăreşte cu interesul cuvenit iniţiativa sovietică. Piedeca ce ne reţine, e incertitudinea creată de rezervele sovietice. Aveai dreptul să aşteptăm lămurirea acestor rezerve de care depindem*şezarea temeinică a păcii între Rtt* sia Şi vecinii ei. Şi ca o urmare îl* rească, noui perspective pentru normalizarea relațiilor la frontiera noastră răsăriteană. A. Hg. mi— ♦ mm—— Un comunicat al Legaţiunei Spaniole Legaţiunea egală a Spaniei ,lemunică ! Mişcarea revoluţionara izbucnită la Ciudan Real a dat greş. Ordinea a fost restabilită peste tot. Revoluţionarii s’au predat fără rezistenţă. Comunicaţiile sunt restabilite. Maiestatea Sa Regele se găseşte tei în Andaluzia. PARIS. 30 (Rador). — „Courier Strasbourg", publică o scrisoare semnată de Ricklin, adresată d-lui Poincaré, prin care primul protestează împotriva acuzaţiilor aduse împotriva sa de la tribuna Camerei. Ricklin repetă că mişcarea autonomistă nu urmărește scopuri criminale, ea nefiind separatistă şi urmând să se desvolte în cea mai perfectă legalitate, în cadrul complet francez. D-sa afirmă că revendicările Alsaciei, se fac numai intre cetăţenii francezi, fără amestecul străinilor. Alsacia şi Lorena sunt ferm decise să rămână franceze, ele făcând parte integrantă din Franța. D-sa termină scrisoarea deschisă adresată d-lui Poincaré, declarând că niciodată nu va părăsi drapelul alsacian, și că niciodată nu va face sacrificiul de a renunța la revendicările particulare ale Alsacieii.