Görögkatolikus főgimnázium, Belényes, 1855
DUMNEDIEU SI NATUR’A. Fiacarea sciintia are pretiulu valorea si deranitatea sa, pentruca fiacarea incurge dupa cercustari, desfatere folosu si lipsa spre simtiulu interim si esternu alu omului; inse precumu influinlia aceast’a esce mai de aproape sau mai departe, nemedilocita sau medilocita; asia si un’a sciintia are pretiulu valorea si demnitatea sa mai mare decatu alta. — Decumva vomu ispiti deameruntulu in privinti’a aceasta opiniunile folosofiloru antici, vomu observa cumca cea mai mare parte d’in aceia a cugetatu asia, cumca omulu decumva si va cultiva in totu respeptulu intr’o forma facultatile mintei sale, va dobandi mediloce ca acele, care 'lu deducu la fericire; asia dare ei acea sciintia o a avutu in mai mare pretiu, carea mai siguru ducea la fericire; inse tocmai aceast’a fericire unii o repuneau intriuna virtute altii in alt’a, unii intr’un’a perfectiune, altii in alta, fiacarele dupa cugetulu intielepliunei, sau dupa aplicatiunea sa cea naturala spre una sciintia sau spre altia. — Socrate, care intre toti filosofii pagani se socotesce a fi tienutu celu mai curatu moralu, numai despre una sciintia vorbesce cu mai mare onore, despre sciinti’a acea, care invetia cumu deve in viatia a cultiva si a esercita acea, ce esce bunu si frumosu „Kakoy dyaSl“, asia Xenofonte dice despredensulu „Sciu dara ca si Socrate sa aretalu pre sine discipuliloru sei afi bunu si frumosu si a vorbitu cele mai frumose despre virtute, si alte lucruri omenesci dSa Se r.oci 2oy.QV,Tt\v Deixvvvra volt; \vvavaiv lav rbv y.d/ai^ovovra , xal eraKsyafievov y.a'/Juara iteglao&Tin, xal rojv alkon/ av&omivwv. Xenoph. mem. libr. I. Cap. 2. Era in altu locu „De nemica a nu ave lipsa, esce lucru Dumnediescu, si de acea ce esce prea putinu a nu ave lipsa face atata, catu a umbla mai aprope de Dumnedieire, si Dumnedieirea esce bunulu celu mai 1*