Biserica şi Şcóla, 1883 (Anul 7, nr. 1-51)

1883-01-16 / nr. 3

-A.n­u.l-u. VII. Aradu, 16/28. Iard­arn­o. 1883. Nr. 3. BISERICA si SCOLA. 1 I­ese odată în săptămână. DUMINECA. Preţuli insierţitinilorn .­i Corespondinţele să se adreseze la Redac­­ţiunea dela Foe bisericeasca, scolastică, literară si economică. 7 5 7 1 Preţu­l­ abonamentului . Pentru Austro-Ungaria pe anii . . 5 ti.­—cr. ,, „ ., jum. anii 2 „ 50 „ Pentru România şi străinătate pe anii 7 ,, — ,, ,, .. ., j. a. 3 .. 50 .. Pentru publicaţiunile de trei ori ce conţină , cam 150 cuvinte 3 ti., pana la 200 cuvinte­­ 4 ti. si mai sus 5 ti. v. a. „BISERICA şi ŞCOALA“ Iar banii de prenumeraţiune la — „Tipografia diecesană în Aradu.“ — Despre sfinţiri şi binecuvântări. Serviţinla divini ală bisericeî ortodoxe fiind cilipi, şi asemănare a servire! celei înalte a Mân­­tuitoriuluî nostru, elfi este totodată continuarea pre pamentu acelei lerurgii dumnedeesci, ce elă severşesce în ceriu pentru mântuirea nostră. Iară mântuirea garantată de I. Christos, fiind că ea se raportă nu numai asupra oamenilor­, ci şi asu­pra nature! celei corupte şi degenerate prin po­­catii, urmeză că biserica, dupre exemplulă Mân­­tuitoriului, afară de sânţirea oamenilor, prin co­municarea darului Duchului Sântă, ea sânţeşce încă deosebite obiecte sau lucruri naturale, spre a depărta totă reala dela ele şi a­ le face folosi­­toare şi salutarie scopurilor­ omenesc. Intre obiectele naturale, sunt unele pe care biserica le sânţesce pentru trebuinţele serviţiului divină, iară altele pentru trebuinţele creştinilor­ pletoşi. Pentru trebuinţele serviţiului divină ea sânţesce templele (bisericile) vestmintele de li­­gisire, apa, olentă, luminările, ect. . . . Iară pentru trebuinţele creştiniloră : apa, casele, ali­mentele (mâncările) fructele ect. Obiectele nece­sare serviţiului divină le sânţesce biserica în­tâia, ca se le deosebescă de lucrurile cele ordi­nare, şi ca se le dee caracteră de obiecte sacre ; al­ doilea le sânţesce pentru ca se le facă vred­nice de stima şi veneraţiunea creştinilor­. Ea voeşce ca nu numai faţă cu divinulă nostru res­­cumpărătoriă, dar şi ţaţă cu toate lucrurile din afară privitóare la cinstirea de Darcă să ne pur­­tămă cu evlavia şi stima cuviinciosă. Dar, în fine, biserica sânţesce obiectele serviţiului divină, ca se le facă şi folositóare pentru noi. Ea sân­ţesce templele (bisericile) antimisele şi alte lu­cruri neînsufleţite, nu pentrucă acestea s’ar îm­părtăşi de oare­care dată, ci pentrucă prin sân­­ţire primescă ună felă de putere spirituală, prin care devină practicabile la serviţiulă divină, în­spirând înehinătoriloră simţeminte evlaviose şi îndemnându-ii la meditaţiuni spirituale asupra lu­crurilor­ divine. Asemine sânţesce biserica deosebite lucruri pentru trebuinţele creştiniloră, dupre cum atinsei m­ai susă, totă din motivulă de a le face demne de veneraţiunea credincioşilor­ şi folositoare pen­tru denşii. Aceste lucruri se deosebescă prin sân­­ţirea lor­ de tote alte lucruri ordinare, şi nu potă fi întrebuinţate mai multă pentru scopuri profane. Aşa spre exemplu, întrebuinţarea apei sânţite pentru spalarea corpului ori a vestminte­­lor­ ar fi ună aleasă, şi profanare a lucruriloră sânte. Aşadară toate obiectele carora biserica trans­mite o sânţire continuă sau permamentă pentru trebuinţele serviţiului divină ori ale creştinilor­ evlavioşi, se numescă lucruri sânte (sacramenta­­lia) spre deosebirea loră de alte lucruri, pre­cum : case, mâncări, fructe ect. care de­şi pri­mescă sânţirea din partea bisericei, aceasta nu e sânţire continuă şi permamentă. Pe aceste luc­ruri biserica prin sânţirea ei numai le elibereză de înfluinţele stricăcioase şi varsă asupra loră darulă lui Doică, dar nu le comunică o putere permamentă pentru înlăturarea relelor, sau pen­tru­ mijlocirea darurilor­; de aceea astfel­ de obiecte nici nu se numără la lucrurile sânte, de şi lucrările, prin care ele se sânţescă, în sine sunt lucrări sânte. La lucrările sânte aparţină şi binecuvântă­rile, a caroră practică are ca scopă împătăşi­­rea sântăriei şi a darului dumnedeescă. Şi pre­cum sânţîrele aşa şi binecuvântările se raportă deopotrivă la persóne câtă şi la obiecte. Bine­­cuventarea persónelor­ se cuprinde în aceea, că biserica chemând întru ajutoriă numele celă sântă a luî lisus, invocă ajutoriulă şi darulă lui Dulcă asupra oare­carei persoane, ca se-o mânu­ie de rău­tăţile trupeşei şi sufletesc!, ori se-o impărtaşască !

Next