Biserica şi Şcoala, 1926 (Anul 50, nr. 1-52)
1926-01-01 / nr. 1
Arad, 1 Ianuarie 1926. Anul L. REVISTĂ BISERICEASCĂ, ŞCOLARĂ, LITERARĂ Şl ECONOMICĂ. ABONAMENTUL: Pe un an........................100 Lei Pe jumătate de an . . 50 Lei REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA: Arad, Strada Eminescu N-rul 18. Telefon pentru oraş şi judeţ: 266. N-rul 1. şi ŞCOALA 3 * Scrisoarea Pastorală a P. Sf. Episcop Grigorie către Prea Cucernicii Protopopi, Preoţi şi Diaconi din Eparhia Aradului." Sf. loan Gură-de-Aur a avut fericita inspiraţie să trateze totdeauna cu blândeţe şi dreptate pe preoţii săi. Pe vremea lui oarecari creştini se arătau nemulţumitori către preoţii lor. Sfântul părinte zise acelor creştini: „Nemulţumitorilor! Aceasta este răsplata pentru serviciile ce li le dovedesc preoţii Domnului ? Nu v-aţi renăscut voi prin mâna preotului în sfântul botez ? Nu aţi dobândit oare iertarea păcatelor prin serviciul lui ? Nu aduce el jertfa prin care voi vă faceţi părtaşi de trupul şi sângele Domnului? Oare nu preotul vă învaţă şi nu el frânge pâinea cuvântului divin pentru fiii voştri, oare nu el se roagă pentru voi şi vă deschide cerul ? ?“ (Omil 2, la Tim.) Aceste cuvinte le citeam când deodată s’a ivit în sufletul meu datoria de a-mi aduce aminte de preoţii mei. Am simţit nevoia de a mă adresa Frăţiilor Voastre în formă de scrisoare pastorală. Căci noianul de ordine circulare nu poate să tulbure intimitatea dintre episcopat şi clerul parohial. Dimpotrivă cuvintele unei scrisori pastorale vor lumina în mare parte situaţia şi vor pune în adevărată lumină sistemul rigid al administraţiei birocratice. Era vorba de prejudiţiile faţă de cler din timpul lui Ioan Hrisostom. Şi azi sunt prejudiţii destule. Preotul conştient de chemarea lui nu va găsi în aceste prejudiţii nici un motiv de poticnire. Prejudecăţiile Evreilor au învecinbcit Golgota, deci nu vom avea de loc pretenţia să trecem numai printre trandafiri. Dimpotrivă, socot că prejudecăţile şi părerile greşite asupra muncei preoţimii pot fi spulberate prin însăşi chemarea noastră. Nimic nu ne opreşte să fim lumina lumii şi sarea pămânului (Mat. 5 v. 13—14); nimic nu ne împelică să ne facem pildă credincioşilor cu cuvântul, cu petrecerea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia (I. Tim. 4 v. 12). Este cu neputinţă să nu dea roade bune strădania noastră pentru adevăr, pentru dreptate şi pentru toate lucrurile de laudă. E bine, Prea Cucernici Fraţi, să ne examinăm conştiinţa în fiecare clipă a lucrării noastre. Atunci vom şti în deplină cunoştinţă de cauză să răspundem, cam sunt motivele prejudecăţilor, care este justificarea anumitei atitudini a poporului faţă de cler. De sine înţeles nimic nu ne dă în măsură mai mare liniştea sufletească decât ideea mărimii darului ce este întru noi. Este de lipsă darul de a primi bunăoară sfintele taine. Prin sfinţire, prin hirotonie ni se dă darul deosibit de a împărtăşi, de a administra tainele. Aici este lucrul principal. Acesta trebue accentuat mai ales în zilele noastre faţă de cei cari se sustrag de sub conducerea preoţilor. Mă gândesc la sectari şi alţii, cari nu voesc să mai ştie de preot. Este bine să li se aducă aminte acestora mărturiile istoriei bisericeşti universale şi mărturiile istoriei bisericii noastre ortodoxe române. Voiu aminti aici numai un caz din istoria universală Regele Huneric a trecut la arianism şi a dus la locul de execuţie aproape 5000 de episcopi, preoţi şi diaconi. Poporul văzând aceasta, a petrecut pe episcopi şi preoţi cu luminări în mână spre locul de osândă. Mamele şi-au pus copiii la picioarele episcopilor şi preoţilor şi ziceau plângând: „In grija cui ne lăsaţi dacă voi grăbiţi spre moartea mucenicească? Cine va boteza pe copiii noştri ? Cine ne va spovedi pe noi? Cine ne va deslega pe noi de păcate prin darul iertării? Cine ne va înmormânta după moarte? Cine ne va aduce nouă jertfa divină cu celelalte slujbe ? De ce nu ni s’a dat şi nouă voie să mergem cu voi ? ?“