Biserica şi Şcoala, 1933 (Anul 57, nr. 1-52)
1933-01-01 / nr. 1
Arad, 1 Ianuarie 1933 Nr. 7887/932. G R I G O R S E*, din îndurarea lui Dumnezeu episcop ortodox al eparhiei române a Aradului, Xenopolei şi Hălmagiului, precum şi al părţilor anexate din Bănatul-Timişan. Iubitului cler şi tuturor credincioşilor din eparhia Aradului, dar şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi Domnul nostru Iisus Hnstos, împreună cu salutarea noastră arhierească. „O adânc al bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu, cât sunt de nepătrunse judecăţile lui şi neurmărite căile lui“. (Rom 11, c. 35.) Prea iubiţii mei şi sufleteşti! invăţătorule, învăţătorule, pierim! Strigătul acesta a cuprins fiinţa ucenicilor Domnului în clipa, în care ei căsătoriau pe corabie. Strigătul acesta îl auzim azi ieşind din milioane şi milioane de piepturi, iar eu îl aud mai de aproape venind din mijlocul credincioşilor mei. Prin aceasta scrisoarea mea vin astăzi să împrăştiu nedumerirea celor ce nu mai au farmecul vieţii adevărate. Da, iubiţii mei fii şi fiice duhovniceşti, voiesc să vă fac a înţelege la începutul acestui an nou, că şi viaţa noastră sufletească trebue să aibe ceva nou şi atrăgător. Înainte cu 1900 de ani s’a născut departe în răsărit, un om simplu, copilul unei femei sărace, cu numele Maria. Până la vârsta de 30 ani a lucrat ca tâmplar, iar apoi s’a dus din Ioc în loc și a predicat lucruri minunate. El nu a scris nici o carte, nu a ocupat nici un oficiu, n’a avut casă, nici familie. Nici când după mărire n’a umblat, recomandaţii dela oameni nu a luat, prietenii l-au părăsit, iar vrăjmaşii l-au pironit pe Cruce. Pentru cămaşa lui s’au aruncat sorţi, iar mormântul lui a fost dat de un prietin milos!!! Toţi, câţi au mers pe urmele acestui copil minunat, au simţit mii şi mii de noutăţi în sufletul lor, căci noutate a fost când din întuneric au ieşit la lumină, din păcat la virtute. Noutate a fost când au răsplătit răul cu bine, ura cu iubire; oamenii aceştia, ascultând o slujbă, o predică, s’au făcut mai buni, au făcut mai multă dreptate şi au arătat mai multă iubire. Oameni de aceştia, cari cu adevărat au călcat pe urmele Mântuitorului, totdeauna au înţeles că viaţa trebue să fie în sporire şi creştere. Ei au înţeles că această creştere este de la Dumnezeu: creştere în facere de bine, ajutorarea săracilor, în sprijinirea celor lipsiţi, luminarea celor întunecaţi, ridicare de biserici, şcoale, spitale, cazărmi, edificii pentru stat şi comună şi altele. Oamenii cari au urmat pe Domnul au înţeles că şi neajunsurile, cari le-au venit, s’au întâmplat Cu voia lui Dumnezeu, care toate le lucrează spre bine. De câte ori nu s’a întâmplat călătorilor, că s’au supărat neputând să-și continue drumul și rămânând peste noapte unde nu doreau. Dar în ceealaltă zi au observat că Dumnezeu i-a ferit de cele mai mari nenoroc *) Prea Cucernicii Preoți vor ceti această scrisoare Pastorală de ziua Anului Nou fără nici o modificare... Spre a o putea ceti cu efect, se vor pregăti.