Biserica şi Şcoala, 1943 (Anul 67, nr. 1-52)
1943-01-03 / nr. 1
fi Anul LXVII Arad, 3 Ianuarie 1943 Nr. 1 BISERICA şi SCOALA REVISTA OFICIALA A EPISCOPIEI ARADULUI Redactor: Pr. Ilarion V. Felea a ____ Redacţia şi Administraţia ARAD, STR. EMINESCU 18 APARE DUMINECA ABONAMENTE: Pentru J ' 0" !■■»■ »1 0. Lei întoarcere la omenie De câte ori iau în mână un calendar nou, încerc o emoţie, emoţia pe care o ai în faţa neprevăzutului. Şi totuşi, după ce am întors prima filă şi am deschis la pagina unde e marcată cea dintâi zi a anului, emoţia dispare încetul cu încetul. De unde la început mă simţeam în faţa necunoscutului, acum parcă necunoscutul nu mă mai obsedează. Aceleaşi zile ca şi în calendarele din alţi ani, cu aceleaşi sărbători, cu aceleaşi sublinieri în text, încât ţi se pare că anul care vine l-ai mai trăit odată, sau dacă nu l-ai trăit, nu e totuşi ceva neprevăzut, ceva absolut nou. Ai putea spune cam ce vei face în luna cutare, în ziua cutare şi la ora cutare... Şi totuşi cărţulia aceasta pe care o ţii în mână, închide între scoarţele ei un an din viaţa ta, un an pe care nu l-ai mai trăit niciodată. Cuprinde milioane şi milioane de clipite pe care trebuie să le umpli cu prezenţa ta, cu sufletul tău, cu viaţa ta... Căci dacă ai impresia că anul care vine nu e cu desăvârşire nou, se datoreşte faptului că omul în faţa necunoscutului se întoarce întodeauna în trecut, plus , găsi un suport în experienţa acestui trecut. Omul în geninal înconjură totdeauna necunoscutul şi neprevăzutul, foarte puţini sunt aceia care au curajul să ia în piept necunoscutul şi de aceea viaţa noastră e mereu în funcţie de trecut. Trecutul ne obsedează şi ne domină toată viaţa. Dacă n’am avea trecut, eu cred că nul am avea nici viitor, pentru că nu am avea ** .»odei după care să ne făurim viitorul. Iată de ce la aceput de an, în loc să mă gândesc la anul careine, m am gândit la o întoarcere în trecut, bine zis, o întoarcere la omul trecutului, om care avea cu totul alte dimensiuni decât acela care îşi duce greul vieţii pe dinaintea ochilor noştri. Există o adevărată dramă a omului modern, a omului care este isgonit tot mai mult din propria sa existenţă. Astăzi maiinirea stăpărtăr lui omul. Omul a ajuns până acolo, încât nu mai are încredere în om, ci în maşină. Se desfăşoară sub ochii noştri o luptă uriaşă între om şi maşină. E o luptă mută, de care nici măcar nu ne dăm seama, dar în lupta aceasta maşina iese zi de zi tot mai mult învingătoare. Biruinţa ei nu constă atâta în faptul că îşi impune tot mai mult prezenţa şi necesitatea, ci în faptul că omul se mecanizează pe zi ce trece. Vom ajunge într’o zi până acolo, încât oamenii vor fi nişte simpli roboţi. Apeşi pe un buton şi se va mişca un om, aşa după cum apeşi pe un buton şi se întoarce o roată, se porneşte o maşină. Aici e marele pericol, în mecanizarea omului. Şi de aceea omul e aşa de neliniştit... Simte pericolul, dar nu-şi dă seama de el. Atâta nelinişte câtă în veacul nostru, poate că nu a mai fost niciodată dela începutul lumii. Şi iarăşi e adevărat că niciodată sufletul omenesc n’a fost pândit de aşa mare pericol. Pur şi simplu, sufletul e sortit astăzi ca să dispară încetul cu încetul din viaţa omului. Istoria omenirii a cunoscut epoci de amară sclavie şi de o feroce tiranie, dar sclavia care ne aşteaptă e mult mai amară decât tot ce a cunoscut istoria până acum. „Omul, sclavul maşinei", va fi cel mai negru capitol din toată istoria lumii, pentru că omul acesta va fi omul fără de suflet. Iată de ce e nevoie de o cât mai grabnică reabilitare a omului. Trebuie să avem mai multă încredere în om şi în omenie. Să ne in* toarcem la omul care dealungul veacurilor a risipit atâta suflet, încât a umplut toată istoria lumii cu lumina lui şi cu văpaia lui. Să ne în* toarcem la omul pentru care Hristos a umblat pe mare şi pentru care a certat furtunile şi valul. E nevoie de această întoarcere pentru a putea salva omenia câtă a mai rămas în noi. Maşinismul goneşte omenia din om. Elementele proprii maşinei sunt puterea şi mişcarea, ia? LLL-AfWBilli!n.AuălOT v OEIYBasiTiTUi-Sl.... fi FTP 1543