Gimnasiului Publicu Romanu, Brád, 1905

, povestiri, credinţe. Literatura cultă naţională, când rătăceşte pe căi greşite, află în cea poporală totdeauna direcţiunea cea sănă­toasă. Cel mai mare folos îl are însă totuş etnograful, care cu ajutorul poeziei poate studia poporul din toate punctele de ve­dere. Iar iubitorul de artă se poate desfăta în frumuseţile poe­tice poporale. Poezia poporală română. Poezia poporală română e una dintre cele mai bogate. Ea întrece chiar pe cea franceză, germană, maghiară. Aceasta se lămureşte din aceea, că civilizaţia modernă a început a pătrunde mai adânc în păturile poporului nostru numai prin anii 50 ai secolului trecut, aşa că poporul român încă şi azi produce mult, cu toate că:­­ „Unde trece drum de fer Toate cântecile pier“, vorba lui Eminescu. Pe de altă parte la noi culegători harnici de cu vreme au mântuit de peste multe poezii poporale. Poezia poporală a noa­stră se poate asămăna cu cea sârbească chiar, recunoscută ca cea mai bogată, adunată de Vuk Karagic și tradusă în toate limbile mai răspândite europene. Primul culegător la noi, a cărui lucrări ne-au rămas a fost Anton Pann, numit de Șăineanu «părintele folklore-ului român». După el au urmat alţii, între cari înşirăm cu mândrie pe ma­rele poet naţional Alexandri, căruia «nu i-a fost greu a-şi aplecă urechea la glasul sfios al muzei poporale... a străbate munţii şi câmpiile pentru a culege roadele muzei poporale, mitologie şi adevărată limbă românească, dat fiind, că el iubia poporul român aşa, cum numai un poet ştie iubit, cum ne zice dl Dr. Beu în conferinţa sa din primăvara trecută în Sibiiu. Când la noi limbă literară nu era, geniul limbei noastre s’a păstrat în poezia poporală. Preste tot numai literatura noastră poporală ne permite a urmări adevărata desvoltare a limbei materne. Au fost vremuri, când preoţii şi episcopii în biserică, domnul şi boierii în divan folosiau limbi străine (slavă şi grecească); atunci poporul de rând vorbea la căminul său româneşte, se închină lui Dumnezeu româneşte şi cântă româneşte doina de jale a sorţii sale. Dl Haşdeu, numit de dl N. Putnoky «o autoritate, care în ştiinţă întrece epoca sa» citează în măreţul său op «Magnum

Next