Gimnasiului Mare Public, Brassó, 1879
e — fericită, la nume, glorie şi mărire, care i-au pregătit temple şi altare. Gloria şi mărirea popoarelor antice esenţii din mormintele şi ruinele lor. Ruinele turnului babilonic ne sunt dovadă, despre studiele, ce le făceau Babilonenii, pentru ca să cunoască sublima artă, cu care s’au aruncat corpurile ceresci in universul infinit; canalurile, prin care s’au prefăcut şesurile Mesopotamia in raiu pămăntesc, mărturisesc după mii de ani, că Babilonenii au ştiut apreţia valoarea cărţii. Dar să venim la alt popor — la adevăraţii şi unicii cărturari neîntrecuţi pănă acum — la Greci. Ce n’au făcut aceştia pentru cultul museior?! Academiae şi gimnastele lor erau cele mai cercetate sanctuarie, unde junii elini gustau din nectarul dulce al ştiinţelor; şi la sărbătorile lor naţionale cartea era unul din obiectele cele d’ăntăi, de care se entusiasmau (reei de mii de oameni. Herodot şi Tucidide se apoteosau la jocurile olimpice, cănd işi ceteau opurile lor. Dacă in vechime se punea preţ pe carte, cu căt mai virtos astăiji, cănd, in urma progresului, ce l’a făcut cultura şi civilisaţiunea omenirei, in urma descoperirilor şi a invenţiunilor, ce sau făcut şi se fac in fiecare cai, numai acel individ mai poate subsista in mod demn de om, care ştie carte, şi numai acel popor ocupă un loc demn intre celelalte popoare, care se ocupă cu ştiinţele şi cu artele. * * * Să cercetăm acum motivele, care ne indeamnă să invăţăm carte. Motivele aceste sunt mai ăntăi de natura subiectivă şi adecă: Omul, avănd in sine partea aceea dumneceească, pe care noi o numim suflet, simte o necesitate oarecare pentru un nutriment spiritual. Sufletul nostru adecă cu ideile, sentimentele şi inştiinţele sale are intre altele acea însuşire că caută a se intilni cu ideile sentimentele şi instiinţele altora. Cunoştinţele, experienţele şi faptele o-