Gimnasiului Mare Public, Brassó, 1884
4 seri, fara ca ei sa perda din valorea lorii limbistică, etimologică și gramaticală, — chiar și fraseologia germană este tare influinţată de cea latină. Câteva esemple vor fi de ajunsă spre a ilustra acesta, ca: Meister (magister) cu derivatele sale, Gymnasium, Regiment, Regierung, General, Talent, g. alt., apoi frase, ca: einer Sache pe lângă eine Sache geniessen (uit aliquare); sich jemandes pe lângă sich an jemanden erinnern (meminisse alicuius); sich jemandes pe lângă sich fiber jemanden erharmen (miserere se alicuius), s. alt. Alta esemplu gi mai bătătorii la ochi ni-lu dă limba maghiară, care nu este de loc și ruditâ cu cea latină, precum e cea germană ca una, care se ţine de grupa limbilor indogermane, fiindcă ea chiar astăzi, când învăţaţii maghiari au tradusu toţi terminii technici, pănă chiar şi cei de farmaciă, în limba lora, nu se pote gi nici că-mi vine a crede, că se va pută vre-odată emancipa de cuvintele streine (mai alesă latinesc!) încetățenite întrensa din timpulă, când Maghiarii studiau, scriau și aduceau legi numai în limba latină, ca: minis(z)ter, gymnasium, akadémia, vers, templom, kád (cadus), oskola sau iskola (aceste două cu forma puţinii schimbată) g. alt. Ba nici chiar de a primi acum cuvinte nouă streine, mai vertosă latine, nu se pot o feri scriitorii maghiari, dar mai alesă jurnaliştii, pentru că limba maghiară este tare departe îndărăturu celei germane, ci cu atâta mai vertosă înapoia celei latine. Firea lucrului este aga, că, precum omulă cultă influinţăză pe celă necultă, aga gi ună poporă întregă barbară său necultă, chiar ca învingătoră şi prin urmare subjugătoră ală unui poporă cultă, este influinţată astfelă de acesta, încâtă nu numai că-gi modifică, îşi formăză limba totdăuna după a celui cultă supusă de densulți, ci în multe caşuri gi-o gi perde. Istoria popărelor) ne oferă destule esemple spre întărirea coloră (jise aci. Totă astfelă a stată gi-a trebuită să stea lucrulă gi cu limba latină faţă cu cea grăcă. Pe când Romanii egită cu cuceririle lor dintre ţărmurii Italiei spre sudă şi spre astă, limba grăcă îşi vieţuise văculă de aură său trecuse peste punctulă de culminaţiune ală desvoltării sale, — muriseră deja principii oratorilor,i ai poeţilor greci. Istoria ne spune, că Pitagora, mnulți din cei șăpte in-