Buletin de Informare Entomologică Vol. 20 / 2009

2009

(Posea 1997). Verile sunt mai puțin călduroase, iar iernile ceva mai blânde decât în general în restul țării (Karácsonyi 1995). Temperatura media anuală este de 9,5 - 9 ° C la Carei, fiind valoarea cea mai scăzută din Câmpia de Vest, ceea ce se explică prin influența exce­sului de umiditate din solurile Ecedei, unde evaporarea consumă mai multă căldură. De asemenea, pe culoarul Ierului și pe văile dintre dunele din Câmpia Careiului sunt înregistrate și slabe inversiuni de temperatură (Posea 1997). In ceea ce privește cantitatea de precipitații, mediile anuale oscilează în jurul valorii de 600 mm, respectiv aproximativ 580 mm la graniță (Carei - 584 mm). Cele mai ploioase luni sunt iunie și iulie, pentru ca la polul opus să se situeze lunile ianuarie și februarie. Evaporația are o valoare mai ridicată decât cantitatea de precipitații doar în lunile iulie - septembrie, în schimb excesul de umiditate reprezintă o caracteristică definitorie a acestui teritoriu, chiar și în condițiile puternicei intervenții antropice de canalizare și drenaj (Posea 1997). Teritoriul nisipurilor din nord-vestul țării se găsește în zona de silvo­­stepă, pădurile inițiale fiind dominate de stejarul pedunculat {Quercus robur) (Szabó A. 1996). Evoluția vegetației se află sub puternica influență a condiții­lor naturale și a activității antropice. Ca mod de utilizare a terenului, în trecut câmpia a fost împădurită în mare parte cu salcâm, dar și cu stejar, necesare pentru fixarea dunelor, fiind ulterior valorificat agricol pentru diferite culturi (cereale, cartofi timpurii, floarea soarelui, tutun, tomate etc.) și plantări de viță-de-vie și pomi fructiferi, în special în spațiile interdunale. Dispariția ve­getației lemnoase a fost favorizată și de lucrări de canalizare realizate în acest spațiu, cu repercursiuni asupra drenajului apelor de suprafață și subterane (Posea 1997, Pop 2005). Scurt istoric la cercetărilor lepidopterologice în județul Satu Mare Fauna de lepidoptere din județul Satu Mare a fost investigată mai ales în ultimele patru-cinci decenii. Câteva specii colectate în anul 1973 din mai multe localități a județului sunt publicate de către Bob (1975). Insă majoritatea semnalărilor faunistice au fost realizate de către frații Szabó Gy­­ula/Iuliu și Szabó Endre/Andrei din Satu Mare. Cercetările lor s-au derulat mai ales în zona localităților Berveni, Foieni, Moftinul Mic, Negrești-Oaș, Noroieni, Oțeloaia, Păulești, Turulung, Turulung Vii, Satu Mare, Viile Satu Mare, Pădurea Cionchești, Pădurea Ghirișa, Pădurea Mujdeni, Pădurea Sărăuad, Valea Turului, Munții Gutâi, Munții Oașului etc. (Szabó A. 1982, 1986, 1986-1987, 1996, Szabó!. 1996a, 1996b). Una dintre cele mai însemnate descoperiri lepidopterofaunistice din județul Satu Mare a fost identificarea unei populații de Lycaena helle ([Denis & Schiffermüller], 1775) în Pădurea Mujdeni (Bálint 1981, Bálint , Szabó 1981, Szabó A. 1982, 1996, Szabó I. 1996b, 1996c etc.). Argynnis laodice (Pallas, 1771) este considerată o altă raritate faunistică, considerat relativ frecvent în județul Satu Mare (Schneider 1971, Szabó A. 1986-1987, Szabó!. 144

Next