Buletinul Oficial, 1954 (Anul 3, nr. 1-47)

1954-01-04 / nr. 1

2 1­4 ianuarie 1954 BULETINUL OFICIAL AL MARII ADUNARI NAȚIONALE N­ Dacă unul dintre viitorii soți nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, el va putea face declarația de căsătorie în localitatea unde se află, la ser­viciul de stare civilă, care o va transmite, din oficiu și fără întârziere, serviciului de stare civilă competent pen­tru­ încheierea căsătoriei. Art. 13. D­in declarația de căsătorie viitorii soți vor arăta că nu există nicio piedică legală la căsătorie. Odată cu declarația de căsătorie, ei vor prezenta dove­zile cerute de lege Art. 14. Orice persoană poate face opunere la căsă­torie dacă există o piedică legală ori dacă alte ce­rințe ale legii nu sunt îndeplinite. Opunerea la căsătorie se va face numai in scris, cu arătarea dovezilor pe care ea le întemeiază. Art. 15. — Delegatul de stare civilă va refuza să con­state încheierea căsătoriei, dacă, în temeiul verificărilor ce este dator să facă, al opunerilor primite sau al infor­mațiilor ce are, găsește că cerințele legii nu sunt înde­plinite. Art. 16. — Căsătorai se încheie prin consimțământul viitorilor soți. Aceștia sunt obligați să fie prezenți, îm­preună, în fața delegatului de stare civilă, la sediul ser­viciului de stare civilă, pentru a-și da consimțământul personal și în mod public.Cu toate acestea, în cazurile arătate de legea specială, delegatul de stare civilă va putea încheia căsătoria și în afara sediului serviciului de stare civilă, cu respec­tarea condițiilor prevăzute în alineatul precedent. Art. 17. — Delegatul de stare civilă, luând consimță­mântul viitorilor soți, va întocmi de îndată în registrul actelor de stare civilă actul de căsătorie, care se sem­nează de soți și de delegat. Art. 18. — Căsătoria nu poate fi dovedită decât prin certificatul de căsătorie, eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilă. CAPITOLUL II Nulitatea căsătoriei Art. 19. ■— Este nulă căsătoria încheiată cu călcarea dispozițiunilor prevăzute în art. 4, 5, 6, 7 lit. a, 9 și 16. Art. 20. — Căsătoria încheiată împotriva dispozițiu­nilor privitoare la vârsta legală nu va fi declarată nulă, dacă, între timp, acela dintre soți, care nu avea vârsta serată pentru căsătorie, a împlinit-o ori dacă soția a dat naștere unui copil sau a rămas însărcinată. Art. 21. — Căsătoria poate fi anulată la cererea so­țului al cărui consimțământ a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizică a celuilalt soț, prin viclenie sau prin violență. Anularea căsătoriei din aceste cauze poate fi ceruta, de cel al cărui consimțământ a fost viciat, în termen de șase luni dela încetarea violenței ori dela descoperirea erorii sau a viclenței. Art. 22. — In cazul în care soțul unei persoane de­clarată moartă s’a recăsătorit și după aceasta, hotărî­­rea declarativă de moarte este anulată, căsătoria cea nouă rămâne valabilă. Prima căsătorie este desfăcută pe data încheierii noii căsătorii. Art. 23. — Soțul care a fost de bună credință la în­cheierea căsătoriei declarată nulă sau anulată păstrează, până la data când hotărîrea instanței judecătorești rămâne definitivă, situația unui soț dintr-o căsătorie va­labilă. Declararea nulității căsătoriei nu are nici o urmare în privința copiilor, care își păstrează situația de copii din căsătorie. Art. 24. — In cazul prevăzut în art­ 23 alin. 1, ce­rerea de întreținere a soțului de bună credință și rapor­turile patrimoniale dintre bărbat și femeie sunt supuse, prin asemănare, dispozițiunilor privitoare la divorț. Tot astfel, în cazul prevăzut în art. 23 alin. 2, se vor aplica, prin asemănare, dispozițiunile prevăzute la di­vorț, în ce privește drepturile și obligațiile dintre pă­rinți și copii. CAPITOLUL III Efectele căsătoriei SECȚIUNEA I Drepturile și obligațiile personale ale soților Art. 25. — Bărbatul și femeia au drepturi și obligații egale în căsătorie. Art. 26. — Soții hotărăsc de comun acord în tot ce privește căsătoria. Art. 27. — La încheierea căsătoriei, viitorii soți vor declara în fața delegatului de stare civilă, numele pe care s-au învoit să-l poarte în căsătorie. Soții pot să-și păstreze numele lor dinaintea căsăto­riei, să ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite. Art. 28. — Soții sunt obligați să poarte în timpul căsă­toriei numele declarat. După desfacerea căsătoriei prin moarte, soțul supraviețuitor are dreptul să poarte acest nume, cât timp nu a încheiat o căsătorie nouă. • SECȚIUNEA II Drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților Art. 29. — Soții sunt obligați să contribue, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsniciei. Art. 30. — Bunurile dobândite in timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunnt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. 2

Next