Buletinul Oficial, 1970, Partea 2 (Anul 6, nr. 1-9)

1970-03-26 / nr. 1

BULETINUL OFICIAL AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA, PARTEA a II-a, Nr. 1­3 acest domeniu ; acesta este și motivul pentru care a fost necesară elaborarea proiectului de lege supus astăzi, spre aprobare, Marii Adunări Naționale. Desigur, s-ar putea pune întrebarea, și s-a și pus, de ce reglementările prevăzute în acest proiect, sau cea mai mare parte dintre ele, nu se rezolvă cu prilejul elaborării noului cod al muncii ? Răspunsul este acela că noul cod, fiind conceput ca o lege cadru, va cu­­prinde reglementări generale, de principiu, ale rapor­tărilor de muncă în etapa pe care o străbatem, urmînd ca­­ prin legi speciale să fie reglementate pe larg diferitele aspecte ale acestora — așa cum a fost cazul in legea protecției muncii, cu legea concediilor, așa cum este cazul cu proiectul de față, cum va fi cu legea salarizării, legea de organizare a sindicatelor și altele. Proiectul ce vă este prezentat urmărește realizarea n primul rînd a cadrului legal pentru perfecționarea c­onducerii, a organizării muncii și producției în între­­pinderi, prin precizarea sarcinilor și responsabilităților ce revin factorilor de conducere la diferite niveluri — le ia organele colective de conducere și pînă la maiștri — pentru asigurarea condițiilor tehnico-materiale și or­ganizatorice în vederea îndeplinirii sarcinilor de plan, pentru asigurarea unor condiții normale de muncă, pen­­ru bunul mers al întregii activități a întreprinderii. Este de remarcat accentul ce se pune în acest sens pe introducerea cuceririlor științifice și tehnice, pe or­ganizarea științifică a producției și a muncii, pe apro­vizionarea tehnico-materială ritmică, pe utilizarea in­­ensivă a mașinilor și utilajelor, asigurarea îndrumării i asistenței tehnice la fiecare loc de muncă, folosirea ațională a forței de muncă, pe buna gospodărire a fon­durilor materiale și bănești și îndeplinirea riguroasă a antractelor economice, probleme vitale și deosebit de rituale ale economiei noastre. Pe de altă parte, proiectul, îmbunătățind, sistemati­­ând și unificînd prevederile diferitelor acte normative, urmărește o mai bună precizare a raporturilor de mun­­că, a obligațiilor organelor de conducere față de anga­ți și a angajaților față de întreprindere, precizîndu-se mai clar rolul contractului individual de muncă, pre­­văzîndu-se pentru prima dată­ obligația încheierii aces­­tuia în formă scrisă, în vederea întăririi răspunderii a­mbelor părți contractante pentru îndeplinirea clauze­­or prevăzute în contract. . Sînt prevăzute și puternic subliniate reglementările privind dezvoltarea democrației socialiste în viața în­­reprinderilor și instituțiilor, reflectare­a preocupării continue în acest sens a conducerii noastre de partid și de stat. Prin proiect capătă putere de lege atribuțiile ar fi acordate­ adunării generale a salariaților în pro­blemele bunului mers al întregii activități a unităților, responsabilitatea fiecărui angajat pentru munca încre­­dințată, indiferent de funcție, față de colectivul uni­tății, dreptul fiecărui om al muncii de a-și spune păre­rea asupra tuturor problemelor și datoria conducerii de a ține seama de ea. O problemă subliniată cu deosebită putere în proiec­tul de lege este aceea a întăririi disciplinei în muncă a tuturor salariaților, indiferent de locul pe care-l ocupă în ierarhia socială. Prevederile sale în acest sens sînt menite să contribuie la înlăturarea manifestărilor de indisciplină ce mai există în întreprinderile și insti­tuțiile noastre, cu consecințe negative asupra activității economice. Iată doar cîteva date care ilustrează nece­sitatea unor astfel de măsuri. Indicele de utilizare a fondului de timp maxim disponibil în industria de stat, de circa 94 la sută, care se menține constant în ultimii ani, trebuie considerat încă drept nesatisfăcător. Absen­țele nemotivate au crescut în perioada 1966—1969 de la 0,4 la 0,7 la sută. Din cauza diferitelor întreruperi, datorită unor lipsuri organizatorice, a învoirilor și con­cediilor fără plată, a absențelor nemotivate s-au pier­­­­dut, in industrie, în anul 1969, circa 40 milioane em/ore. Este necesar să subliniem, de asemenea, că în nu­meroase cazuri, deteriorarea unor importante utilaje și instalații, a unor materii prime și materiale, acciden­­­tele de muncă, uneori mortale, cu toate consecințele eco­nomice și sociale ce decurg din acestea se datoresc, în bună măsură, manifestărilor de indisciplină în muncă. Ea este cunoscut că disciplina muncii este în prezent insuficient reglementată în legislația noastră. Prin proiectul ce vă este prezentat s-a urmărit înlăturarea acestei însemnate lacune, reglementîndu-se pentru pri­ma dată la nivel de lege conținutul și mijloacele de realizare a disciplinei în muncă, instituirea recompen­selor și sancțiunilor disciplinare, căile de apărare a celor în cauză împotriva sancțiunilor abuzive, răspun­derea — inclusiv penală — a celor ce aplică sancțiuni cu rea credință, precum și posibilitatea și condițiile reabilitării celor sancționați. Sunt prevăzute, de asemenea, normele care vor sta la baza întocmirii regulamentelor de ordine interioară a căror strictă respectare de către toți salariații asigură acțiunea unită și disciplinată a întregului colectiv pen­tru îndeplinirea sarcinilor. Clasei muncitoare i-a fost caracteristică disciplina în muncă încă în timpul cînd a lucrat în întreprinderile patronilor capitaliști, spiritul de disciplină fiindu-i de mare ajutor în grelele lupte de clasă împotriva capi­talismului. Pe acea vreme însă un act de indisciplină dătea în primul rînd patronilor, deși muncitorul res­pectiv avea și el de suferit consecințe. Acum, cînd clasa muncitoare stăpînește mijloacele de producție, împreună cu întregul popor, cînd a devenit clasă con­ducătoare în stat, un act de indisciplină dăunează in­­­­tereselor poporului și de aceea societatea îl tratează cu atît mai multă asprime. Problemele disciplinei în muncă sînt abordate în proiectul de lege tocmai ținîndu-se seama de transfor­mările profunde, social-economice, ce au avut loc în țara noastră, de identitatea obiectivă între interesele fundamentale ale societății și ale fiecărui individ în parte. Proiectul de lege se ocupă pe larg de Reglementa­rea principalelor drepturi și îndatoriri ale salariaților.­­ Din lectura proiectului se poate constata că sînt legife­rate drepturi și îndatoriri mai largi și mai diferite decît în reglementările actuale. Este firesc să fie așa. Atît drepturile cît și îndatoririle trebuie să corespundă posi­­­­bilităților și nevoilor concrete ale etapei actuale de dezvoltare a societății. în ce privește drepturile, una a însemnat — și ca mărime și ca structură — salariul, cînd a fost elaborat codul muncii acum 20 de ani și altceva e salariul astăzi, mai ales după majorarea salariilor și introduce­rea noului sistem de salarizare ; același lucru se poate spune și despre durata și sistemul de acordare a con­cediilor, despre acordarea gratificațiilor și premiilor și a altor drepturi materiale. Sunt prevăzute, totodată, drepturi largi ale salariaților ca membri ai colectivului de muncă, posibilitatea lor de a-și afirma deplina ini­țiativă, priceperea și experiența în eforturile de îmbu­nătățire a întregii activități a întreprinderilor și insti­tuțiilor. OO

Next