Calendarul, octombrie 1932 (Anul 1, nr. 175-204)
1932-10-01 / nr. 175
iarăși presa pseudo-rusească ChOSHSrea la eroism ------------ pm ♦ , , i . ... ". 'TâS" •vi. . După opinia curentă d. Octavian Goga n’ar fi un om politic, în accepția banalizată a cuvântului, fiindcă încadrează trebuințele obștești, fie ele ale funcționarilor sau cele ale debitorilor agricoli, într’un plan de vedere generală care le întrece. Trăim în lumea politică lipiți cu stomacul de pământ, stabilind o contabilitate dublă între cele două părți, și nu dăm pământului țării creditul nostru decât în măsura în care ne umple buzunarele. Apelul la eroism, pe care l-a făcut d. Goga deunăzi la Cameră, a sunat în gol, parlamentarii nu și-au bătut capul ca să-l recepteze, iar alegătorii care i-au trimis în București numai pentru astfel de lucruri nu au propensiune. Viața politică descrie deja decăderea ei cu guvernul Iorga-Argetoianu cea mai ștearsă pagină pe care a cunoscut o vreodată în România. Luați toate legile din ultimul timp, financiare sau conversioniste, toate ne poartă blazonul de mărunți precupeți, oameni care au dat la fund interesul politic general pentru al lor, al fiecăruia în parte, și nimic mai mult-Nu mai poți vorbi de biserică, nu mai poți deschide gura despre armată ori de altă instituție care nu aduce câștig, ca școala, că ești pecetluit pe vecie în galeria descreieraților, a nebunilor care nu știu să se certe cu statul pentru impozite și pentru plafonul datoriilor agricole. Când s’a făcut exproprierea și împroprietărirea țăranilor, materialismul pe care l-a atras cu ea marea reformă a fost rectificat de idealul național, și mentalitatea de zarafi ai acelei vremi a trecut ca și neobservată. Astăzi nu mai există nici-un corectiv înaintea caracterului financiar și economic cu care tine să intre în istorie timpul nostru, înfeudați peste gât în materialismul specific momentului actual, care arde ca acidul nitric dela rădăcină orice gest de a-l domina din afară, pare că ne-am pus la un început de veac sa adeverim pe pielea noastră determinismul istoric marxist, să-i dăm postum dreptate de cauză. Fire sensibilă la stările climatice morale ale societății prezente, d. Goga dândui drept tonifiant spiritual eroismul, care să curețe mizeriile publice, ne-a spus într’un cuvânt de ce suferim mai adânc. Oamenii politici de obiceiu se fac complici cu publicul la idealizarea prezentului. Rareori îi denunță ei simptomele de descompunere morală, acțiune care rămâne pe seama unor factori din afară de lumea politică. Iată pentru ce prețuim denunțai d-lui Goga. In chemarea d-lui Goga la eroism, vedem România aceea pe care d. Iuliu Maniu a fixat-o astfel: cine crede că, prin unire, idealul poporului românesc s’a încheiat, să se ducă și să-și sape singur groapa. Cei doi conducători ardeleni, fiecare din punctul său de vedere deosebit, pun acelaș diagnostic ! Societatea românească se sbate în neputința de a avea un ideal, crezând că odată cu împlinirea celui național, nu mai are de urmărit nici un ideal Este scrutarea cea mai lucidă și în toată goliciunea ei sufletească asupra unei societăți care se simte fără chemare în istorie. Săcătuirea aceasta morală constatată de d-nii Maniu și Goga a îndrăznit uneori să se exprime în termenii cei mai cinici, făcându-se din viitul ei o virtute de căpetenie: Nu numai odată Argetoianu a persiflat public partidele politice care poartă titulatura de național. Acest cuvânt nu ar mai avea rost în politică după realizarea unității naționale, el s’ar clasa la vechiturile trecutului. Nu vedeți în această teorie apologia cea mai desfătată a lipsei de ideal? Nu vedeți în ea justificându-se societatea noastră în formele ei de viață sterpe? Din oricare lăture am lua cuvântul d-lor Goga și Maniu, revenim la aceeași constatare și ne îndreptăm spre singura ieșire ce ne este dată putințelor noastre. , Radu Dragnea Fără si vrea, ziarele din Chișinău recunosc teza noastră Presa pseudo-rusă din Basarabia mă ataca, precum era de așteptat, printr'un asalt comun și învierșunat. Am scris săptămâna trecută, două articole siluând rolul ei nefast și nejustificat. Ce am demonstrat eu ? 1) Că această presă nu e rusească, adică nu aparține infimei minorități ruse din Basarabia și nu reprezintă interesele ei , prin urmare e în afară de garanțiile de libertate la care suntem obligați față de presa minoritară." 2) Că spiritul acestei prese e dizolvant și centrifug al intereselor de stat românesc. 3) Că’ in atmosfera internațională pe care sovietele o întrețin în jurul Basarabiei, faptul simplu că această presă apare în limba rusă e o provocare zilnică pentru noi. 4) Că nefiind presă rusească, cei cari o întrețin sau o scriu sânt români de sânge, (indivizi sau partide politice) și evrei. In consecință, am cerut suprimarea ei printr'un act de stat. Nu văd în ce consta monstruozitatea cererii mele. Aș fi fost monstruos dacă aș fi cerut suprimarea unei prese a minorității noastre ruse fiindcă, într’un fel, aș fi cerut asasinarea sufletului etnic al acestei minorități. Eu respect ca puțini alții dreptul la cultură etnică al fiecărei minorități. Fiindcă eu, în concepția despre cultură, mă vazim pe principiul etnic creator. Și dacă proclam acest principiu ia baza culturii mele naționale, sânt obligat să-l respect, acelaș, la fragmentele minoritare înglobate în cetățenia română. Prin urmare, cerând suprimarea presei pseudo-rusești din Basarabia, n’am jicnit întru nimic um principiu elementar, scump convingerilor noastre, fiindcă, încă odată, această presă nu aparține infimei minorități ruse și n’o reprezintă. Am spus că ea e susținută și scrisă de români și de evrei și e citită de evrei, de români, de greci, de armeni și de puținii ruși și ucrainieni cari o urmăresc. Ce răspunde această presă ? Mă atacă furios cu injurii și nerozii. Am citit câteva articole traduse din Besarabscaia Pocită și din Nașe Vremea. Ele sânt rușinoase prin nivelul cretin la care sânt scrise. (Inca o dovadă de turpitudine a acestei prese !) Eu n’am jicnit și n’am de gând să jicnesc persoane de gazetari. E o chestiune ce nu mă interesează. Pe mine mă interesează o singură chestiune : suprimarea presei pseudo-rusești din Basarabia. Ce era datoare să-mi răspundă această presă ? Un singur lucruj că ea nu e pseudo-rusească, precum afirm eu, ci rusească, adică aparține minorității ruse. Prin aceasta mi-ar fi pus pumnul în gură și m’ar fi denunțat ca pe un oribil asasin al sufletului minoritar. Ei bine , toate răspunsurile pe care le-am citit dau dreptate indirect punctului meu de vedere, fiindcă nicio gazetă din cele în discuție nu îndrăznește să se dea drept organ minoritar rusesc ! Fiindcă nu e niciuna. Și fiindcă toate știu că eu știu lucrul acesta. Probabil tocmai de aceea mă atacă personal cu atâta ridiculă și cretină furie ! Dar, trecând peste aceste biete atacuri personale, care pe mine unul mă lasă sloiu de ghiață, Nașe Vremea încearcă și un fel de justificare a presei rusești din Basarabia. Cum ? La afirmația mea că această presă e citită de evrei, greci ,armeni, bulgari și alte naționalități, bravul ziar pseudo-rus îmi răspunde că, din pricina culturii pe care au primit-o, „acei pe cari de profesor îi socotește evrei, greci, bulgari și alte naționalități se socotesc, independent de originea lor etnică, ruși și au deplină dreptate”. Fiindcă 100 de ani de regim țarist, s-a asimilat „înaltei culturi rusești” și nu cunosc altă limbă. In special evreii nu nu cunosc nici idișul nici ebraica, ci numai ruseasca. Iar termenul de 15 ani, de când aparțin României, „e prea mic ca oameni deja în vârstă să poată învăța o limbă atât de streină lor”. Și Nașe Vremea încheie triumfal : „Iată adevăratele motive care reclamă existența presei rusești în Basarabia !”.„ Să lăsăm în o parte nerozia că la 15 ani nu se poate învăța limba românească, adică limba statului al cărui cetățean ești. In realitate, toate aceste populații, în frunte cu evreii, știu românește și înțeleg destul de bine orice scriere în limba statului. Ziarul pseudo-rus exagerează ignoranța lor ca să-și justifice existența. Ceva mai mult , îi declară în bloc ruși și astfel li se adresează zilnic ! Desigur, Nașe Vremea nu și-a dat seama ce argument teribil ne pune la îndemână cu această declarație. Prin ea, ne confirmă întru totul accentuarea noastră că presa preudo-rusa întreține un spirit centrifugal intereselor statului românesc. Nașe Vremea pledează, fără să vrea, pentru suprimarea ei pe care o cerem noi. Alte argumente n’am găsit. Dar țin să resping categoric o aserțiune strâmbă : „Poetul și filosoful Nichifor Crainic, zice N. V., cere suprimarea ziarelor, înnăbușirea slovei libere, stârpirea cugetării vii”. Unde dracul am cerut eu lucrul acesta când am scris categoric că liber e evreul să scrie în idiș, în ebraică sau în românește, liber grecul în grecește, etc., etc. ? Eu am cerut și o repet suprimarea presei pseudo-rusești care întreține în mod artificial și interesat o stare de spirit ostilă României. Azi când chestiunea Basarabiei e din nou la ordinea zilei, existența acestei prese pseudo-rusești crează aparențe înșelătoare că provincia noastră ar fi rusească și dă argumente false în mâna dușmanilor. Pentru acest motiv și pentru cele numărate în toate articolele noastre, statul e dator să spargă odată pentru totdeauna această bubă infectă. PäidhSfap Cranisäe SIELEERZ 1 PARLAMENTUL ȘI BOXUL Parlamentul a fost sesizat de asociația sportivă de box, cu două propuneri: 1) Să nu țină niciodată ședințe Sâmbăta seara, când au loc gale de box. Întrucât și Camera, organizează asemenea reprezentații (vezi recentele bătăi din parlament), insă cu intrarea gratuită pentru spectatori, se face astfel o concurență ilicită acestor asociațiuni. 2) Se oferă lecții de box, cu tarif redus cu 50 la sută pentru domnii parlamentari, membrii Senatului, nu sunt admiși însă certificate medicale,decât dacă aduc D. IORGA VREA SAR SA SALVEZE ȚEARA profesorul universal IV. Iorga, iar se supărat și pe iernă și pe toți de la Vlădică până la opincă. După ce constată, că toți oamenii politici sau dovedit niște pârliți, in virtutea mamei persecuției, care ia proporții îngrijorătoare, d hrge amenință și ne-a salvat în mnaie. Păi, domnule lorgat toată seara te roagă frumos să nu ne mai salvezi, cum ne-ai salvat cu guvernul d-tale tehhnician. Desprețuiește-ne, ia ne de sus, iți recunoaștem orice superioritate, numai iartă-ne și d-ta cu salvarea și experiența d-tale politică de 40 de ani. Dacă faci așa, ne obligăm să asistăm la câte 3 piețe ale d.tale, trei seri consecutive. Justus SCUMPIREA TRAIULUI Prețurile articolelor de primă necesitate, in creștere. Scandalul țară precedent cu specula pâinei. Guvernul trebue să acționeze, fără întârziere Directorul ziarului nostru, a readus în discuțiune problema ieftenirei traiului, față cu intenția de scădere a salariilor și pensiilor. Intr-un precedent articol. Ziarul „Calendarul” și-a înscris încă de la apariția lui, în fruntea programului său, problema ieftenirei traiului, pe care a dezbătut-o în nenumărate articole. Astăzi chestiunea trebue din nou dezbătută, întrucât, grație , indolenței sau relei credințe acelor însărcinați cu control a speculei (Primăria și Ministrul Muncii) asistăm la o precipitată scumpire a tuturor articolelor de prima necesitate : scumpire, care nu poate fi prin nimic justificata. PRETURILE ALIMENTELOR CRESC: IN MOD NEJUSTIFICAT Constatăm, după datele oficiale, pe cari le vom publica pe rând la timp, că a sporit prețul la: pâine, carne, lapte, ouă brânză, unt legume, fructe, pește etc. Carnea de vacă a sporit la 22 lei, de vițel la 28, de porc la 40, iar carnea de friptură sau tocat a ajuns la 40—50 lei kgr. Untul variază după calitate, între 50—75 lei, smântână 50—60 lei, brânza telemea 30—32 lei, laptele bătut 12 lei etc. Zarzavaturite (tocmai acum, când fiecare gospodar se aprovizionează pentru iarnă), au crescut de asemenea la prețuri. Ardeii costă 20—40 lei suta, ceapa 2,80 lei kgr., fasolea verde 14 lei kgr., ridichea de toamnă 75 bani bucata, cartofii 1.40 lei kgr. etc. etc. Bobocul de gâscă 45 lei bucata, găina 36 lei bucata. Aceste prețuri ar avea o singură justificare: sunt produsele gospodăriei țărănești, care abia acum se poate desface și obține oarecari beneficii. Prețurile sunt cele din hală și piață, unde aceste produse sunt speculate de precupeți, acești protejați ai inconștientei primării a Capitalei /Sindaicații direct condamnabile a organelor de control a speculei. SCANDALUL FARA PRECEDENT, CU PÂINEA Ce să mai vorbim de scandalul fără precedent, al pâinei. S’a crezut la un moment dat, că primăria va reacționa energic contra indraznele nerușinate a brutarilor, de a cere o nouă urcare a prețului pâinei. Cele două amenințări ale primăriei: fabricarea pâinei prin manutanțele armatei și eventuala rechiziționare a brutăriilor, păreau că au convins pe brutari, de inconștiența cererei lor. Am aprobat și felicitat primăria pentru aceste măsuri. Din nenorocire ne-am înșelat. Brutarii tratează cu aceeași primărie scumpirea pâinei la 7 respectiv 9 lei kgr Mai mult, au avut nerușinarea să ridiculizeze, fabricația pâinei pentru populația nevoiașă prin manutanțele armatei, ba chiar să denunțe opiniei publice, că pâinea fabricată de manutanță este dăunătoare sănătăței consumatorului! Se pare că in Capitala acestei țări și sub primariatul actual, orice îndrăzneală este permisă. Poate că ar fi timpul ca cetățenii, să recurgă și la alte mijloace de convingere, față de brutarii nerușinați și edilii cretini sau de rea credință. Un lei kgr. de pâine, corespunde la un preț al grâului de 130.000 de lei, iar nu la 40.000 de lei cât este astăzi Auz! domnule primar ? Pâinea neagră, fabricată de brutari (atunci când binevoesc), cântărește 750 de grame, în loc de 1000 gr. și de multe ori, nu poate fi consumrată din cauza calităței inferioare. Ai constat vreodată aceste lucruri, domnule primar și cu toți aghiotanțîi d-taie ? Nu există um oraș sau o țară pe lume, în care jaful cu pâinea să aibă proporțiile țărei noastre. Producătorul agricultor și marele public consumator, sânt deopotrivă speculați de această bandă nesățioasă. Funcționarul nevoiaș. Își va da jumătate din fosfa Iul, numai pentru pâine, în țara in care agricultorul este in faliment, din cauza prețurilor scăzute. GUVERNUL ESTE DATOR SA INTERVINĂ URGENT Am luat la întâmplare, numai câteva exemle. Cetățenii însă trebue să reacționeze. Sântem în pragul iernei și mizeria cumplită așteaptă mai mult de 70 la sută din populația acestei țări. Consumatorii să se organizeze în fiecare oraș, în fiecare mahala, în ligi a consumatorilor, care să înceapă o acțiune ordonată și energică, pentru aducerea la realitate acelor ce cred, că pot exploata și trăi parazitar, pe spinarea celor ceși câștigă pâinea, cu atâta amărăciune. Când prețul grâului ar ajunge 100 mii soi, atunci pâinea s’ar putea vinde cu prețurile de astăzi și toți ar câștiga și brutarii. Dar când grâul ar ajunge la un asemenea preț toată populația acestei țări s’ar resimți. Dar, ca la prețul de 40.000 lei, să se ceară 0 lei pe kgr. de pâine, aceasta întrece orice îndrăzneală. Facem apel la guvernanții noștri să ia în studiu serios grava, problemă a sumpirei traiului, începând cu chestiunea pâinei. Este o situațiune, care poate provoca, peste marginile răbdărei populațiunei. Și atunci ar fi mai rău. Credem că am fost înțeleși. Ion Scutaru 75 Sâmbătă, 1 Octombrie 1932 Director: NiChiron crainic . REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București» Bulevardul Elisabeta Pis». 21. _ ( P* 12 ta» 500 lai ABONAMENTE J . * . 150 _ ^ W ȚARĂ) la* . m 9 * ♦ ■* ■ I * . 11*1 Iun* 61> pentru Instituți ți Autorități Lai too*hantra *bămfir«I*. 1700 . •—îlgo R«daoda «! Ptarincia *0540 Dhappa. 0-~lOV4 Administrat!* Criza engleză Telegramele ne vestesc că guvernul britanic nu se arată deloc emoționat în fața demisiei liberalior samueliți cum și a lordului Snowden. Și se poate foarte bine ca aceasta să nu fie pază. Guvernul englez al uniunei naționale a fost ,,an emert gency government”, un guvern de forță majoră. Un triumf al desechilibrului, o virtuozitate a compromisului! Prezidat de un socialist, dar fără socialiști, cu șeful conservatorilor într’un post neînsemnat, dar conservator de fapt, și totuși neputându-se constitui decât cu concursul liberalilor, dar fără șeful acestora, Lloyd George, ba, mai mult, liberalii ei înșiși fiind împărțiți în două tabere a căror dizidență era mai acută decât chiar opoziția față de celelalte partide reprezentate în guvern se poate un galimatias politic mai atroce? Și totuși lui i se datorește una din epocele cele mai mari din istoria Angliei. Aceia legată de salvarea lirei — prima oară în viața ei sdruncinată — echilibrarea vertiginoasă a bugetului și urcarea Angliei în prosperitate în mijlocul celei mai cumplite crize mondiale prin furări de forță cu adevărat, atletice. Numai plătirea în mart 1932 cu șase luni mai înainte a cuponului de 30, milioane lire către America, precum și a 13 milioane lire către Franța a fost descrisă ca un act fără precedent in istoria recuperărilor mondiale. Iar marele economist J. M. Keynes a formulat atunci istoric în câteva cuvinte situația: ,,am căzut de la conducerea lumei, dar locul nostru n’a fost ocupat de nimeni Cine citește în aceste cuvinte, înțelege grozavele clipe prin care a trecut Marea Britanie. Și le-a biruit cu un guvern de dizidenți a căror singură punte de unire era cea mai laxă — dar și cea mai ingenioasă — formulă găsită vreodată : „we agree to difici’“ — ,ne înțelegem să fim un dezacord”. Cu acest acord al dezacordului Anglia a votat cea mai mare reformă a sa de la 1846 încoace, legea protecționistă a Tarifului General de 10 la sută. Dar abolirea liber schimbismului — operă notați, a unui ministru liberal Runciman, de la Industrie și Comerț— a provocat protestul celeilalte ramuri liberale in frunte cu Sir Herbert Samuel ministrul Internelor. Discursul acestuia și al unui Issac Foot, împotriva proectului, au fost tot atât de aprige ca și cele ale d-lor Neville Chamberlain și Runciman In favoarea proectului. Lord Snowden, singurul socialist, împreună cu D. Thomas, rămas pe lângă șeful fără partid, dar liberschimbist ireductibil, a opus și dânsul un Nu! care echivala cu o demisie. Demisia tuturor miniștrilor liber schimbiști era pe tapet, dealtfel dar nu s-a dat curs, din motive de forță majoră. A venit apoi conferința de la Ottawa — condusă de însuși șeful conservatorilor și însemnând o aplicare a protecționismului la Colonii. Apoi mâna forte a lordului Willington, care a înlocuit discuțiile interminabile cu succinta trimitere la carceră a leaderilor indieni. Apoi nota lui Sir John Simon, de un surprinzător francofilism către Germania. Pe toate aceste fronturi dizidenții liber schimbiști s’au întâlnit și demisiile s’au produs. Iar faptul că au fost primite cu atâta dezinvoltură arată cât de mult a trecut deasupra cazurilor de forță majoră, cât de prosperă e Anglia la ora actuală. Și uitați-vă bine la toate motivele dizidenței, ca să vedeți pe ce teren solid s’a așezat Anglia. Ce ne mai spune apoi, criza engleză? Ne spune că’ Lloyd George n’a murit. Singurul cruciat al liberschimbismului rămas pe teren, își regăsește azi prietenii plecați. Nu cumva Lord Snowden însuși îi va da mâna?... In fața sa se ridică în guvern grupul liberal Simon, care de la raportul Simon în chestia indiană, din 1930, la nota engleză recentă, s-a aflat în miezul problemelor ce au provocat dezmembrarea guvernului. Sir John Simon e azi o stea de primă mărime a politicei engleze. Și, desigur pe gruparea sa se va bizui guvernul englez în fața liberalismului ce vrea să-și strângă rândurile, poate nu fără o apropiere de laburiști.ile*s>«3<îș Protopopescu Pentru liitiștea Capitalei Bucureștii — această hibridă reședință a Hrindriei Mai — știe toată lumea, e mai urduros decât Argetoianu și mult mai gălăgios decât d. Trancu-Iași. Țipete, tromboane, blacsoane, cobze, viori, pocnete, megafoane, plesnete, sedrțâituri, în toate volapukurile acusticei fac din ceri• Irul lui mai ales, un Moși permanent. Iți vine pur și simplu să scoți revolverul și să-l dobori pe individul călare pe motocicletă care trăsnește strada cu eșapamentul intradins strangulat, ca să facă plăcere damei așezată la spate. Dar doamna dela volan care când te vede ’n compania unei femei mai frumoase decât dânsa, te sună, bătându-ți în nervi țăruși cu sârmă ghimpată ? Dar casa de filme, dar cinematograful care dau drumul orchestrei să cânte bețiv toate melodiile de pe cheiul Bosforului ? Mai adăugați uni iureș de camioane, un nod de linii S. T. B. și o gară sau un regiment in apropiere Asta, când circuli pe stradă și până la anumite ore, când de bine de rău vacarmul adoarme lent. Dar ce ați spune de autorul acestor rânduri __ iacă tot pe mine mă dau exemplu ! _ care noaptea târziu, trecând să-mi refac oasele intr'o odaie ce ocup aci, deasupra Calendarului, mi-e imposibil să 'nchid ochii înainte de ora 3. Pe-o scară tenebroasă ca 'n Dostoievski, chefluie toată noaptea ca pisicile vreo opt perechi de servitori, toți olteni și necununați la ofițer, vecinam pe băiatul unui portar, elev de liceu care nu poate să-și asimilezfileațiile decât citindu.le tare, răspicat, iar deasupra, alt individ, un fel de bas ratat care nu e în voce decât după ora î în sus; dedesubt, într'o curte cântă o orchestră transilvano-maghiară și care m'a făcut să scârbesc pe Liszt și să-mi sară de la inimă pentru multă vreme Ardealul cu toate doinele și jocurile lui. Îmi vine, pe onoarea mea, să renunț la rotundul avantaj ce-mi oferă scumpul meu director de a nu plăti chirie — și să-mi tocmesc o odaie într'un sat din apropierea Capitalei. Zilele acestea, d. prefect al poliției a scris o poesie și a afișat-o pe străzile Capitalei. E o rugăminte dulce către cetățeni să contribuie și dânșii la obținerea liniștei în târg. Dar, a văzut d. prefect cum chiar lângă biroul d-sale, la o librărie, pardon la o manufactură, în fiecare seară un public imens se îngrămădește să vadă nu știu ce măscări care se fac în vitrine ? Dar țigănușul acela desculț care face în fiecare seară pe Maurice Chevalier, cocoțat pe pilaștrii Cercului Militar și mâine-poimâine o să se producă chiar sus pe ulucile prefecturii ? Dar Buzi, dar Bandi, dar cloaca din str. Bdureanu ? Nu poeme frumoase către populație, d-le prefect, ci măsuri drastice, strict contondente, împotriva delicvenților, așa cum iî stă bine unui militar adevărat. N. Crevedia Continuare în pag. II-**- Vitaminele formează astăzi unul din capitolele cele mai pasionante ale cercetărilor științifice. Latura lor în imediată atingere cu viața, cu alimentația, cu desvoltarea, cu reproducerea organismului omenesc, le-au ridicat într-un prim plan de importanță. Deși lumea științifică a fost pusă pe drumul lor de mai bine de o jumătate de veac, de-abia acum au pătruns într’un cerc mai larg de preocupări. E un proces, pe care îl putem urmări, în zilele noastre, în mai multe Tainuri de activitate, coborârea secretelor științifice în mijlocul iurnei cu îndeletnicirile cele mai variate. Până mai acum câțiva ani chiar, interesul pentru vitamine rămăsese închis numai între zidurile câtorva laboratori, iar astăzi fără surprindere, constatăm că vitaminele sunt pe buzele tuturor. Adevărul e, că aceste substanțe recunoscute indispensabile alimentației, prezentând proprietăți miraculoase, în cantități extrem de reduse, merită întreaga atenție, care li se acordă. Curiozitatea oamenilor va fi cu greutate satisfăcută, pentru că aceste substanțe se găsesc în proporții minimale, așa că extragerea lor în scopul de a le studia este nu numai anevoioasă dar și foarte delicată. Vitaminele, au răsturnat oarecum punctele noastre de vedere asupra alamentației. Așa de pildă s’a crezut la un moment dat că una din condițiunile de căpetenie, pe care trebue să le îndeplinească un aliment e sterilitatea lui. Mai ales în alimentația copiilor acest lucru se observă cu strictețe. Făinoasele erau obținute de preferință din boabele decorticate, pentru ca făina să fie cât mai albă fructele transformate în compot, zarzavaturile fierte cât mai conștiincios. Toarte aceste măsuri de precarițiune sunt considerate astăzi tot atâtea erori. Mai târziu, acestui punct de vedere i s’a adus o completare, pe temeiul că viața fiind o ardere, o combustiiune, alimentele introduse în organism trebue să totalizeze un număr de calorii necesare întreținerii combustiunei firește, în această ordine de idei erau preferate alimentele, cari sub un volum redus conțineau un respectabil număr de calorii. Se ajunsese astfel la convingerea, că problema nutriției este o problemă simplă, pe baza unui raționament elementar. Dacă organismul omenesc este format din elementele carbon, hidrogen, oxigen, azot, fosfor etc... și dacă au nevoe de un număr oarecare de calorii, atunci nimic mai simplu decât să i se furnizeze elementele trebuinciose și numărul necesar de calorii. Ori tocmai când se credea definitiv stabilit acest criteriu, aplicarea lui a dat rezultate foarte puțin încurăjătoare. Aici e punctul de plecare al cercetărilor asupra vitaminelor. N’a fost prea greu să se observe că o nutriție, efectuată după datele mai sus menționate, este absolut insuficientă. * Iată câteva fapte. Porcii de india hrăniți cu grăunțe și apă, deși trebuiau să se desvolte normal, acest fel de alimentație conținând și principiile și caloriile necesare creșterii, la un scurt interval prezentau tulburări grave, le cădeau dinții, erau iubiți de un fel de rigiditate parțială și in urmă mureau. Dacă însă li se dedea și puțină verdeață, desvoltarea lor era normală și în cele mai multe cazuri tulburările dispăreau. De asemeni păsările hrănite cu orez decorticat, cad repede pradă paraliziei și mor. Boala contractată de păsări în aceste condițiuni, se numește polineurită și se aseamănă mult cu o boală, care bântuia și secera populația nevoiașă în extremul orient. Boala se suprimă dacă în alimentație se administrează zeamă de tărâțe de orez. Obserrvațiunile de felul acestora s’au înmulțit repede și s’a putut demonstra în mod indubitabil, că alimentația numai pe baza principiilor hrănitoare și a caloriilor este insuficientă și că are o absolută nevoe și de alte elemente, măcar în doze minimale, pentru că să întrețină viața unui organism. Să menționăm o experiență categorică a profesorului Hopkins din Cambridge. O grupă de șoareci era hrănită cu următoarele substanțe pure: amidon, caspină, grăsime de porc, zahăr săruri minerale. O altă grupă hrăinită exact cu aceleași cantități și acelaș regim, dar în plus s-a adăugat trei centimetri cubici de lapte zilnic. Șoarecii lipsiți de lapte se îmbolnăveau. Inversându-se regimul, prima categorie s-a însănătoșit și a început să prospere, iar a doua să dea dovadă de tulburării observate mai întâi la prima grapă. Era clar că laptele, deși în proporție redusă, conținea acea substanță misterioasă fără de care viața devenea imposibilă. Faptele și experiența, pe care le-am cătat au dat indicațiuni și asupra metodei de urmat cu scopul de a izola o substanța așa de prețioasă. Rezultă, în adevăr, două categorii de operația, deopotrivă de grele și delicate. In primul rând este necesar să se determine, care din alimentele cunoscute conțin vitamine. Pentru acesta trebue experimentat asupra diverselor animale și chiar asupra oamenilor în clinici, mai ales, regimuri alimentare, tatonându-se: Cronica științifică Vitamine fie AL. MIRONESCU