Calendarul, decembrie 1932 (Anul 1, nr. 235-259)
1932-12-01 / nr. 235
Patina Cronica dramatică Teatrul Maria Ventnra: Fr. Cammerlohr: Habakuk et Comp. Comedia lui Fr. Cammerlohr tăgăduește mai mult decât realizează. Ce poate fi mai bogat în perspective comice decât ideia unui june conte decavat, care, surprinzând la dânsul acasă, într’o seară de iarnă, un escroc spărgător cu nepoata, are îndrăzneață idee să se dea însuși drept escroc, și ca atare să-i exploateze, poate chiar în sensul achitărei datoriilor de care e asaltat. Din nefericire exploatarea aceasta nu e de ajuns... exploatată de autor. Ea se reduce la taparea escrocului spărgător în funcție de motivul cel mai plat posibil: sosirea din America a unei mătuși bogate cu fiică-sa, personaje ce se dovedesc în cele din urmă tot escroace. Această descoperire ar trebui ea însăși să fie pe scenă o explozie de râs într’o comedie care s’a jucat numai la Berlin,de 300 ori în șir", lăsând la o parte celelalte capitale ale scoarței terestre! Nici asta nu se 'ntâmplă. Totul se reduce atunci la o masă copioasă și câteva costisitoare curse proectate cu automobilul, cum și la două cufere pe care, în lipsă de rol, trebue să le suporte d. Timică. Cum și la puparea — nu de d. Timică însă, ci de d. Toneanu, abia sosit la Ventura! — timp de o jumătate de oră, din cele două, cât ține piesa, a d-rei Marieta Deculescu, care, ce e drept, o merită! Nici celelalte roluri nu sunt mai norocoase. D-ra Marieta Rareș — desigur cea mai bună dintre actrițele noastre nejucate — a pus toată volubilitatea sa comunicativă ca să ne transmită un rol de o lucie sărăcie. Dar autorul a contat prea mult pe accentul muntenegrean al artistei de varieteu, și mai mult decât atâta nu putem desprinde din versatilitatea unui scriitor „ce s’a impus pe primul plan al literaturei germane"!... Cu atât mai puțin puteau da celelelalte roluri, de la apariția frumoasă și orginală a d-rei Marieta Deculescu, la americanca reușită a d-rei Silvia Fulda, sau unchiul de perfectă banalitate încredințat talentului mult mai merituos al d-lui V. Lăzărescu. Dar Cammerlohr va fi vrut să facă o piesă cu un rol. Păcat atunci că d. C. Toneanu, — cu un debit și de o dispoziție comică oricât de bune, minus semitismul de revistă al trenărilor sale de voce — vorbind mai mult decât ceilalți, spune de la început până la sfârșit acelaș lucru, ba uneori aceleași replici. Atunci? Atunci avem o berlineză capodoperă de ieftinătate, cu aspirații spre film — dar căzând mult sub Contesa de Monte Cristo —urcând culmi vertiginoase de comic suburban și sfârșind lamentabil în o triplă ,,queue de poisson". Arta regizorului, D. Haig Acterian, a dat tot ce se putea ca să ni se ofere cel puțin un spectacol decent. Otragaș Protapopescu Miercuri, 30 '■ - BUCUREȘTI 13: Muzică variată (plăci de gramofon). 13.45: Informațiuni bursa de cereale, bursa de efecte, cota apelor Dunării și semnal orar. II: Muzica variată (plăci de gramofon). 13: Orchestra Radio: K. Statele Unite marș; Er. Gillet: Bura: A- nuntire din Spania; Eug. Micii: Bogele petrece, menuet; Verdi: Fantezie din „Aida”; Fr. Sa'a-bert: No> No, Nanette fantezie din opereta de Vincent Youma. W: Informațiuni, meteorul și semnai, orar. 1910. C. Albescu: Cronică sportivii. .o ... Orchestra Radio: Hruby Victor: Din Viena prin lume potpuri; C. Millöcker: Studentul cerșetor potpuri. 20. D. 1 Paleologu: Din viața fanarioților. 20.20. D. Eug. Filotti: Cronica externă. 20.40: Muzică ușoară (plăci de gramofon). 21. Ora exactă. D. Tibor Szatmári piano: Frescobaldi Bartols: Toccata și fuga; Schumann: Scene de copii; Kodály: Dansuri de pe Mureș. 21.30. D. Traian Urâtu; Gerhardt Hauptmann (urmat de programul festiv difuzat la Radio Berlin). Noembrie 27 43: D-nii San salvadore oboi Th. Hogalski piano: Marcel Mihalo și vrei: Sonatină; Th. Hogalski: Suită. 22.15. D. Vasile Fipiolină; Nardini; Concert; Corelli; Folies d’Espagne; Granados; Dans spaniol. 22.43: Informai sard și știri sportive. Budapesta 10.15: Concert al orchestrei Poliției dirijate de Francois Szollossy. 13: Muzică de clopote. 13.05: Plăci de gramofon. 16.30: O jumătate de oră pentru studenți. 17: Causerie pentru gospodine. 18: Concert de orch. dirijat de d. Endre Berend. 19: Curs de italiană. 19.30: Concert al orch. de țigări Imre Magyari, Paris 8.15: Plăci de gramofon. 13: Causerie pedagogică. 13.15: Orchestra radio Paris. 13.30: Actualități artistice. 14.05. Continuarea concertului de orc. 19.10: Causerie agriolă. 20: Causerie medicală. 20.20. Orchestra radio. 21: „Trubadurul" operă de Verdi. In antract cronica modei. Brno 11: Trans, din Mor. Ostrava. 12: Plăci de gramofon. 12.55: Trans, din Praga. 13.30: Trans, din Bratislava. 14.30: Trans, din Praga. 16.30: Trans, din Praga. 17 Emisiune pentru tineret. 19.15: Pentru lucrători, cons. ținută de Koukal. 19.25: Emisiune germană: Informațiuni de la biroul de presă cehoslovac. 19.45 Trans, din Praga. Către o asanare economică generală (Urmare din pag. la) mic al țării. Odată cu noua lege, care va determina modalitățile de asanare, trebue luate încă o serie de măsuri, cari să formeze un complex, cu această lege, și să tindă la o asanare cât mai completă, dar și cât mai acomodată principiilor economice sociale și naționale. In ceea ce privește situațiunea debitorilor, trebuie să ne gândim, că odată asanați, acești debitori trebue să revină la vechiul lor rol de factori productivi. Deci în afară de lichidarea trecutului, trebue să ne gândim și la organizarea viitorului Căci, ce vom face cu un agri. Cititor, un industriaș sau un comerciant asanat pentru trecut, dar în imposibilitate de a lucra și a produce te pentru viitor, cu alte cuvinte, fără organizația creditului de exploatare? Deci, concomitent, cu executarea asanărei trecutului, trebue să ne găndim la organizarea producțiinoi pentru viitor.Exemplul cel mai elocvent, și pe care l-am mai relevat și altădată, ni-l oferă modul cum s'a înfăptuit reforma agrară, când s’a rezolvat tot așa trecutul, dar neorganizăndu-și mitoul reforma a dat greș, a produc efecte tocmai contrarii celor așteptate). Ne trebue in primul rând o serie de măsuri legislative, pentru organizarea controlului comerțului bancar și pentru înfrânarea speculei (credit ieftin și pe termen lung) și ne trebue o serie de măsuri, pentru reorganizarea și intensificarea producțiunei sub toate raporturile. Declarațiile făcute de d. Iuliu Maniu, la Cameră, prin care anunță că în afară de asanarea datorilor, se lucrează la un plan de asanare generală a țârei, ne face să credem că este vorba de o legiferare mult mai complexă, care va cuprinde și toate aceste considerente mai sus expuse In acest scop, guvernul și-a luat un termen de libertate pentru prepararea și studierea amănunțită a tuturor problemelor prin moratorul,fie suspendarea legei Argetoianu, fie suspendarea executărilor silite ale datoriilor urbane) aranjat. Ion Scutaru Parazițif Tiáiilc! (Urmare din pag .l a) o soluție care o definește: Separați Biserica de stat — știe toată lumea cât de parazitată este — și veți economisi peste jumătate miliard. Toată această ,,Stângă" este scrisă în beznă. Agramații și semidocții cari o iscălesc — cu nume împrumutate ca să mai schimbe din farmecul exotismului unora — se sbat într'o pâclă de idei îmbibate cu marxsm, leninism și engelsism. O neputință mărturisită la fiecare trasă și o linie comună — confuzia — te face să crezi că are ca tată pe Pâvăluță și că o iscălesc mai mulți ca să se vadă „că este a unui grup de tineri a căror mentalitate se conformează cu precisie — ca la ceasurile Tellus — ideei de suflet colectiv“. Adică grupul paraziților de la Stânga. Cui s-o fi adresând „Stânga“? Muncitorului român? Nu. Pentru că acesta „citește" Dimineața, că are foi multe și-și poate înveli scuteie. Șomeulul? Nu, căci aceștia nu există decât în daila lui Dere. Țăranului român? Badea Ion, între foaia de păpușoi, brusture și „Stânga“ le preferă pe primele două. Și nici în ciubote nu o poate pune, că n'ar trebui s-o așeze decât în stânga ca să nu supere pe Părăluță. Bitt, O. Boroianu CALmintArlin, 99 Calendarul” femeii Cu prilejul articolului săptămânal ideea că femeia să participe, activ și fățiș, la diferite manifestări cu caracter public, se pare că nu mai e respinsă atât de către genul masculin, iar în rândurile femeilor numărul indiferentelor scade. In decursul ultimei luni, câteva evenimente ne-au confirmat aceasta. Publicul numeros care a participat la conferința d-nei Malaterre- SelUer, aplauzele repetate, călduroase, erau o aprobare a ceea ce argumenta in mod strălucit conferențialii in favoarea drepturilor și datoriilor femeii' Numărul mare de funcționar et cari au răspuns chemării „Institutului cultural femenin" pentru a protesta împotriva unor măsuri nedrepte față de femeile slujbașa, este ină și un semn. Cinci conerențiare au emminat problema cu o perfectă degajare de patima politică. Mă îndoesc că băiații ar fi putut apăra atât de bine cauza soțiilor ,și fii, clor lor, obligate de împrejurări să iasă din cămin pentru a aduce un venit. Iar ultima intruri de Sâmbătă, a „Grupării femeilor române“ vine să ne întărească și mai mult <n ■ ‘învingerile noastre. Sau discutat probleme de ordin general. Cheltuirea nesocotită a b-mului put,tic, scumperea, nu mai poate lăsa indisurtnța pe femeia care își dă seama de greutatea cu care se câștigă ;un van muncit. Și aici stă de O'Hire. Uihe femeia tare cerc dr.mul de a munci și aceea care pretinde lotul bărbatului. Prima e conștientă, cea de a doua străină, indiferentă. Nu o interesanză altceva decăt să i si dea. Acest din urmă tip — to, dispare cu timpul, nemai fiind încurajat. Dar nu am pornit pe drumul acestui articol, decât cu intenția de a constata sub ochii dv, progresele făcute de acțiunea temeriistă, la noi in țară. Pentru că miro ware măsura, trezirea aceasta a conștiințelor femenine, lor li se datorește Prada se pare că nu le-a fost vană. Au făcut un pas, e mic ce e dreptul, dar au isbutit să-l facă (mă gândesc și la drepturile câștigate la comună), pi timp ce francezele au ajuns nici până aici, deși se pare că sunt bine organizate și au în fruntea mișcării luptătoare de valoare. S'au căutat diferite explicații, ca să se motiveze acest insucces alemonistelor franceze. S'a pus la un moment dat i problema de rasă, observănau-și că, în general anglosaxonele au obținut drepturi pe cari latinele nu au izbutit să le câștige. Asp.i, bineînțeles se năștea o altă problemă -- aceea a temperamentului, care diferențiază cele două rase. Aici voiam să ajung. Temperamental, suntem și româncele „eminamente“ latine ? (Să-mi fie îngăduți cu șn acest an, și in această pagină — s, nu mă refer decât la temei). Oare acei mămici legionari romani, veniți cu aureola de învingători pe pământul scump și vitejește apărat, al dacilor, au suprimat orice moștenire de sânge, progeniturile i eșite din căsătoriile cu fetele învinșilor? Oare acele femei dace, despre care se spune ca aveau un caracter dârz, minunat, nu au șoptit lângă leagănul copiilor hrăniți cu sângele și laptele trupului lor, poveștile și cântecele patriei ? De altfel, bogatul nostru folclor, care nu ține seamă de alte considerații decât de acelea ale tradiției de sânge, ne vorbește mai mult despre moștenirile dela Daci. Acea minunată poveste a lui Arghir și a prea frumoasei Elena „care închipuie luarea țării Ardealului de Traian, cezarul Răinului", și acea „Mioriță"" sau , Călușarii", aceste două din urmă moșteniri directe, nu închipuiri, nu sunt dovezi cel puțin tot atât de valabile ca și ce a păstrat pământul în sânul lui? Iata pentru ce îmi place să consider femeia română, prin caracter și suflet, o demnă urmare a femeilor dace de la cari a moștenit și virtuțile de caracter. De altfel monumentala operă lui V. Pârvan „Getica" nu vine să o demonstreze definitiv că suntem urmașii acestui admirabil neam? Desigur că argumentația mea nu e suficienta — insă e simțită astfel din adâncurile ființei noastre. Apriliana Medianu Referitor la un articol al colaboratoarei noastre d-na Celia Stoian am primit următoarele, din partea asoc. „Amicele Tinerelor Fete" : Ca răspuns la articolul apărut în ziarul d_v sub titlul: .,Ce face A. T_ F să ne fie îngăduit a spune că ,.Amicele“ face tot ce e posibil să facă un mic grup de femei care își depun toată energia și munca întru ocrotirea și salvarea semenelor lor năpăstuite de soartă. Ce face A. T. F.? In căminele A. TF se adăpostesc sute de fete care vin din provincie neștiutoare și dezorientare spre a căuta servicii în Capitală. Dacă n’ar exista misionarele și biroul din Gara de Nord și adăpostul din str. Barbu Catargiu nr. 16 este sigur că aceste sute de fete ar mări șiuvolul celor căzute în groapa prostituției din Capitală. Ce face A . F.? — Cercetați registrele birourilor și veți vedea câte fete au fost internate prin spitale și sanatorii, câte fete fugite de la părinți au fost trimise acasă, câte au fost plasate și îndrumate, câte au fost smulse la momentul oportun din situațiile cele mai neplăcute. Ce face A. T. F.? — Se duc prin spitale, chiar prin saloanele de boli contagioase și duc de cetit, duc de lucru duc o rază de bucurie acelor fete, din care multe n’au cunoscut până acum decât veninul vieții. Ce face A. T. F.în— Așa puține la număr și lipsite de mijloace cum sunt, se luptă să înjghebeze un cămin pentru acele fete, care deși alunecate pe povârnișul viciului (multe din cauza mizeriei, totuși nădăjduesc că-și pot reface viața muncind cinstit. Cu câtă înfrigurare, fetele din spitalul Colentina așteaptă înființarea unui adăpost-atelier, unde să-și poată câștiga pâinea lucrând și să nu mai fie site de a opta între a dormi pe stradă sau a bate la poarta caselor de telestră! Sute de cruci s’au făcut‘pentru sănătatea d-lui Dobrescu când aceste fiice vitrege ale soartei au auzit că Părintele Comunei va dărui o casă in acest scop. Credem că am răspuns suficient la întrebarea dv. și nu exagerăm afirmând că Asociația „Amicele Tinerelor Fete‘‘ face maximum ce poate face o mână de femei bogate ca suflet, putere de muncă și dragoste de omenire, dar vai foarte sărace ca mijloace bănești Secretara Asociației „A. T. F.“ Răspuns la un articol (cincomicete tinerelor fete Tip de față și pieptănătură din Hațeg (de la expoziția I,Priveliști românești“ organizată de subsecretariatul Presei). Fifilspress Dela cititoarele noastre In jurul concedierilor femeilor funcționare S’a vorbit despre concedierile tuturor femeilor funcționare din serviciile ce ocupă la stat, județ, comune și instituții autonome cu un dublu scop: să se realizeze maximum de economii la capitolul personal și să rămână un singur membru, din fiecare familie, în buget, acolo unde sunt funcționari soțul și soția. Asotivarea este că, unii funcționari și-au îfmbininWțWni, uneori chiar sub MCdimela lor,....nevestele, copii, nepoții. Din parte-mi găsesc absurde și neomenoase aceste procedee. Iată de ce, cea mai mare parte din femeile funcționare nu au avut și nu au alte mijloace oneste de existență, decât salarul mizer ce-l primesc, iar dacă ar fi lipsite de el, ar însemna să fie aruncate în ghiarele celei mai cumplite mizerii, împreună cu familile întemeiate. Soții lor, funcționari modești și ei, le-au luat în căsătorie fără nici o dotă, bazânduse doar pe aportul material lunar adus prin salarii. O greșeală de fond care stă la baza concedierilor femeilor din funcțiunile publice este și acela că toate sunt judecate și confundate cu funționarele cari au în permanență cârlionțul arcuit artistic pe frunte, sprâncene smulse și gândul la evadarea din birou, la aventuri. Nu se ține seamă (și aici este răul) că există" și femei muncitoare cu simț patriotic mai desvoltat decât unui politician chemați a le decapita, cari înțeleg a-și servi Patria", ca orice soldat, pe două fronturi: ca mame și ca funcționare. Nimeni nu vrea să știe în țara aceasta atât de scumpă mai ales nouă, mamelor cari am sângerat alături de ea la pierderea fiilor noștri rămași pe câmpurile de luptă, că din cauza leșurilor, a salariilor reduse, muncim prin diferite instituții pentru existența noastră și pentru creșterea copiilor soldații de mâine ai țării, iar acasă ne consacrăm exclusiv familiei, nu cercetăm spectacolele, și renunțăm chiar și la relațiunile cu societatea in mijlocul căreia trăim, spre a nu îngreuia bugetul casei. Suntem și noi de părere că o ușurare în bugetul Statului trebue să se producă prin micșorarea numărului funcțonarilor. Numai că prin aceste măsuri nu trebue ca însuși statul sa încurajeze transformarea miilor de familii de funcționari în adepți ai malthusianismului sau ai divorțurilor. Trebue să se facă altceva: să se renunțe la nouă sacrificii puse în sarcina funcționarilor, cobai buni pentru toate experiențele și să se facă economiile necesare de acolo de unde se mai poate tăia. Dacă totuși interese superioare de stat reclamă asemenea măsuri drastice, să se scoată din fiecare buget numai acei membri trec peste suma de 10.000 lei. Cei cari au salarii sub această sumă, socotită ca minimum de existență pentru o familie, să rămână la posturile lor în schimb, să se dea, în special femeilor, întrebuințarea cea mai corectă, ca să înceteze cochetăria acolo unde nu își are locul, aventurile să dispară, iar în locul lor să se pună munca constructivă în interesul instituțiilor. Acele femei cari cred la fel cu cea care semnează aceste rânduri, sunt rugate a încerca tot ce le stă în putință pentru împiedecarea nedreptății ce este pe cale să ni se aducă. ANDRONICA O. CHITIAN Alba Iulia Suntem în măsură a informa pe cititoarea noastră, că femeile au și făcut demersuri pe lângă d. primministru și că au primit toate asigurările. D-nele C Botez, Ghelmegeanu și d ra Atanasiu, au prezentat d-lui Maniu un memoriu cu sute de semnături luate de la funcționarele din toate ministerele. A’i se comunică următoarele: noul *iar „Gazeta Femeii“ nu este ziarul d-nei Alexandrina Gr. Cantacuzino și nici al „Grupării femeilor române ,f<~i 1ns Kfin íffí^S, Drepturile femeii Țara noastră recunoaște ca elector sutele de mii de streini naturalizați de ori sau alaltă ori, pe analfabeți, pe alcoolici pe semi-nebuni etc., etc., dar refuză buletinul de vot femeilor energice, curagioase și inteligente, care lucrează cu succes în literatură, artă, medicină, barou, comerț, chiar în industria casnică și mai ales în munca agricolă a celor 72 județe ale țării noastre, fără de care cred că această muncă ar fi imposibilă de efectuat. Cât timp femeea nu va fi chemată să aleagă pe legiuitor, va fi mereu disprețuită. Peste tot unde femeia a apărut ca electoare și ca aleasă, moralitatea a crescut și prostituția a fost complect învinsă. Când ați lua de o parte un om burghez sau lucrător și i-ați spune: „Credeți sincer ca mama dv., femeea dv. sora dv., fata dv., care sunt bine crescute, inteligente, adesea dacă nu mai mult, tot atât de instruite ca dv„ n'ar vota ele mai bine decât acest analfabet, acest bețiv, acest chefliu? Acest om va răspunde întotdeauna în mod afirmativ, mirânduse că nu și-a pus niciodată această chestie atât de simplă O să-mi spinieți, există femei de disprețuit cărora o carte de alegător o să le pară imposibilă. Consimt la această reflecție, dar vă atrag atenția, că numărul disprețuiților care trec în fața Justiției, este de câte ori mai mare ca cel a desprețuitelor? Tot programul social al acțiunei femeii se rezumă în aceste cuvinte ale marelui tribun Jaurès: „Pentru a lupta contra alcolismului, contra casei neligienice, contra condițiunilor deprimante a muncii și salariului contra mizeriei care dislocă căminul, contra legilor care scumpesc viața, contra mașinațiunilor de răsboiu, acțiunea politică a femeilor va fi o mare putere de civilizație”. Nu se poate nimic schimba la aceste cuvinte pronunțate acum 20 ani. In țara noastră nimic nu se va schimba, până când femeile nu vor fi chemate să colaboreze la realizarea acestui frumos program, care cuprinde tot viitorul lumei. CALIOPE DINESCU luformațiuni PARIS. — Școala de învățământ technic din str. Orléans pentru secretare de avocați, tect, mari industriași, ingineri, archivase de comerț, a înființat acum de curând o nouă secții unde se pregătesc secretare de medici și ajutoare radiologiste. In timpul răsboiului, se știe de toți că femeile au adus mari servicii în acest domeniu, prin diferitele spitale unde au lucrat. In această secțiune — a 3-a — elevele studiază tot ce trebue să știe o bună infirmieră și pe lângă aceasta mai fac studii teoretice și practice de radiologie, de fizică medicală și de chimie biologică. Cursul durează un an — 1 Octombrie—Iunie după terminarea căruia elevele dau examen și capătă o diplomă, prin care se certifică cunoștințele și capacitatea lor. ALGERIA.— Alquier, cunoscut areheologă, arată întru scrisoare adresată ziarului „La Frangaise că, congresul femenist de la Constantin, Algeria, a dat roade bune. Acum câteva săptămâni a avut loc o adunare a tineretului școlar, biți și fete. Mulți dintre ei au fust cuvântul, arătânduși doleanțele. Fetele au cerut cu energie și hotărîre ca și ele să aibă drept la aceiași instrucții ca și băeții musulmani, în programele școlare, în învățământ să nu se facă nici o deosebire între băeți și fete. Aduc ca argument în favoarea tezei lor, citații din Coran și exemple luate din viața profetului. (Continuare în numărul viitor). Cum își întrebuința ziua Ecaterina cea mare a Rusiei Ultimul număr din „Revue des deux mondes“ — 15 Noembrie, publică un interesant articol semnat Alex. Polovtsoff, despre felul cum își întrebuința ziua Ecaterina cea mare, împărăteasa Rușilor. In general, aceste zile se scurgeau în mod uniform. Ecaterina II a a călătorit de câteva ori — fără ea să iasă din Rusia. Voiajurile ei erau de scurtă durată iar miile de zile pe care le-a trăit la Petersburg iarna și la Tsarskoie Selo — vara, în timpul unei domnii de treizeci și patru de ani 1762-1793) s’au desfășurat după un program idenic. De la șapte la nouă, împărăteasa se scula dimineața la ora șapte și se așeza imediat la birou, unde rămânea singură să lucreze, până la nouă. In tăcerea palatului, de abia deșteptat, ea compunea proecte de legi, scria scrisori, într’o zi se întâmplă ca servitorul însărcinat cu încălzirea apartamentelor să fie mai puțin matinal decât ea. Fiindu-i frig, își aprinse singură focul. Aceste ore de dimineață erau momentele-i favorite pentru lucrările care necesitau mai ales atenția ei. Spunea odată lui Gribolsky că nu putea trăi o zi fără ca să înegrească hârtie. In afară de aceasta muncă regulată, ea scria la orice oră din zi, sau în orele de insomnie, bilete scrise cu creionul, pe care valetul le ducea la destinație imediat. Spre ex., scria odată vicecancelarului să ia măsuri pentru transportul unui telescop, care trebuia să-i sosească din Anglia. De la nouă la douăsprezece. Pe la nouă i se servea o cafea neagră, tare, Moka, fără lapte sau crimă. trecea apoi în camera ei. Nu lua ceai decât când era bolnavă. Mașina de cafea o întovărășea în toate deplasările. In cameră, se așeza în fața mesei de lucru și primea pe demnitari, care aduceau hârtii, dosare, pentru iscălit. Cu obișnuiții ea făcea câteodată și glume. Vorbea rusește destul de corect, ortografia nu reușise s-o învețe destul de bine. Se exprima cu ton hotărît, avea o voce de contrastă, puțin virilă, fără cel mai mic defect de pronunțare. Surâdea totdeauna când vorbea. Cum se instala pe scaun, în sala mesei, agita un clopoțel. Valetul prezenta lista audiențelor — și ea indica ordinea primirilor. Când a isbucnit revoluția în Franța — încă din ianuarie Ecaterina se interesa neliniștindu se de soarta lui Ludovic XVI. Cu privința ei perspicace și rapidă ea măsura toată gravitatea crizei, indicând simnirul miiific de a evita Catastrofa: mai bine decât să adune Statele generale, regele trebuia să creeze o diversiune și să tenteze șansele unui război. Prânzul, — Toaleta împărătesei. Astfel în orele de lucru se interza sau conversațiuni asupra celor mai variate subiecte Dar la prima bătae a ceasului, care anunța ora 12, împărăteasa expedia ultimul vizitator, pentru a se duce să se ocupe de toaleta ei. Purta întotdeauna aceiași coafură, pe care i-o aranja coaforul Koslovsky: pieptănătură joasă, după moda veche, cu bucle după ureche. Trecea apoi in camera de toaletă oficială, unde o așteptau familiarii. In timp ce discuta cu musafirii se lăsa îmbrăcată de patru fete bătrâne, fiecare cu funcțiunea ei specială: d sa Paleconteby, de origină greacă, tare de urechi, îi punea pe cap o benețică în zilele de lucru, iar în zile de mare gală „o coroană mică“ (aceea care se vede în cele mai multe din portretele împărătesei). Acele erau ținute de două surori Zvereff, cari fuseseră polprire în tinerețe pentru frumusețea lor — dar la vârsta aceea nu mai păstrau nici o urmă. D-ra Alexeieff, bătrână, urâtă și foarte fardată ținea cu multă prestanță o fafurie și un șervet de farfurie, mai multe bucățele de ghiață cu cari împărăteasa se freca pe obraz „pentru a dovedi asistenților, spune în memoriile lui Gribesky, că nu întrebuințază nici farduri, nici unsori“. Toate astea nu durau mai mult de un sfert de oră, în care timp vorbea cu cei prezenți, vechi prieteni, printre cari contele Alex. Stroganoff și Leon Narickine, funcționari cari lucraseră dimineața cu ea, erau de asemenea autorizați să rămână în camera de toaletă și să ia parte la conversație. Nepoții veneau adesea să o vadă, tot atunci. Era totdeauna, veselă vivae, bine dispusă, gata sa dea răspunsuri spirituale, care au rămas celebre. Această parte a toaletei terminată trecea în camera ei, unde o aștepta prima cameristă Maria Savielina care le punea pamofii și rochia