Calendarul Nostru, 1967
Această moarte a fost semnul ridicării helveţilor contra casei de Austria. Tell şi-a aflat moartea luptînd cu valurile rîului Schacher din cantonul Uri, după ce salvase un copil de la înec. Legenda lui Wilhelm Tell a fost inspirată din legendele islandeze transplantate în secolele XV-XVI în Elveţia şi amplificată de istoricul Tschudi, în memoria lui Wilhelm Tell, la Altdorf, s-au ridicat o fîntînă şi un turn, pe care se găseşte o frescă ce înfăţişeză legenda eroului. Tot în acest oraş este o statuie ce reprezintă pe Tell în picioare, cu arbaleta într-o mînă şi cu cealată sprijinidu-se de fiul său și care a fost executată de sculptorul Kissling. O altă frescă se află în capela ridicată pe malul lacului celor 4 cantoane, de unde se spune că a evadat Tell. în memoria acestui erou îndrăzneţ, curajos, cinstit și mîndru, Rossini a compus o operă, iar Fr. Schiller a scris o dramă. II. Mîinile ei, pe unde au trecut, Au cîntat lucrurile, s-au trezit apele, Durerea unei răni a tăcut, Luna şi-a coborât în somn pleoapele. Umerii mi-au crescut în privirile ei, Ca doi tineri munţi urcaţi în lume, Paşii mi-au devenit puternici şi grei, Glasul meu a căpătat ecouri şi nume. M-a învăţat ce-i pămîntul şi ţara, Mi-a dat lumină de dragoste pentru oameni, Anotimpul cel mai puternic mi-a spus că-i vara Cînd poţi culege rodul pe care primăvara îl sameni. Mi-a dăruit sărutul şi m-a învăţat Aripi să-mi fie cuvintele şi gîndul. M-a iubit adînc şi adevărat Ca marea, ca pădurea, ca pămîntul. Ion Cringuleanu