Ceahlăul, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 582-655)

1970-03-26 / nr. 651

Joi, 26 martie 1970 Trucuri penibile Am reprodus cu cîteva zile în urmă un „citat me­morabil” din condica con­cursului pentru cea mai bună servire de la unitatea mezeluri­lorîn­­zeturi din Piatra Neamț. Un impostor agramat a­­ducea laude numărului 77, —78. Iată că laudele la adresa aceluiași 78 apar din nou însă pe locul u­­nei critici notate de pro­fesorul H. M. și ștearsă acum. E normal să ne întrebăm în acest caz care mai este, de vreme ce se recurge la astfel de tertipuri și falsificări, u­­tilitatea acestei condici. Asta ca să nu punem la îndoială însuși concursul și modul de stabilre a ciștigătorului. „Cavalerul tristei figuri«.“ Nu-l vorba despre ce­lebrul spaniol aruncat In nori de morile de vînt...l Este vorba despre un „ca­valer“ in... anul I­ (strun­gari) la Grupul școlar pe­­trol-chimie din Piatra Neamț. Navetiștii de pe drumul de fier Piatra Neamț — Buhuși au mult de furcă cu acest zurba­giu. Se strîmbă în fel și chip, sare peste bănci, a­­runcă cuvinte triviale fe­telor, elevelor care fac naveta spre Zănești. Cînd acestea ripostează, rugîn­­du-l să fie cuviincios, fio­rosul cavaler strează adevărate demon­însu­șiri pugilistice... In ziua de 21 martie a lovit, în tren, pe eleva E­­lena Teacu și ca să se facă tăcere deplină i-a mai ars una și elevei Li­­via Vartic. N-ar profesorii să-i facă putea o... tristă figură în catalog, la purtare ? Cinste Ne scrie M. Mărculeț, ofițer de miliție. — Nu rareori au fost cînd unii cetățeni cazurile care au intrat în posesia unor valori sau bunuri mate­riale găsite, le-au depus la organele de miliție ru­­gîndu-ne să le restituim celor care le-au pierdut din­­ diverse motive. Astfel, ANTICI VA­LENTIN, conducător auto pe autobuzul 31—NT— 1053 de la întreprinderea comunală Roman, a găsit în autobuzul ce-i condu­cea o geantă a numitei O­­laru Maria din comuna Tansa, județul Iași, geantă erau 1­190 lei In și buletinul de identitate pe care le-a predat miliției municipiului Roman. Transmitem lui Antimi Valentin mulțumirile Mă­riei Olaru și ale noastre pentru fapta sa de cinste și corectitudine- Minune 1... Agențiile de presă tran­­smit vești aproape neve­rosimile : s-au născut cinci gemene la Londra, s-au despărțit doi siamezi în Italia, un medic din München a reușit trans­plantul unor nervi etc., etc­ De la Tarcău însă ne vine una și mai și... Un medic a reușit, cu aju­torul stetoscopului, să audă o convorbire între doi gemeni care nu văzu­seră încă lumina zilei... — Mă, tu, fără nume, ce știi de reparații... — Nimic, nu se aude nimic... — Nu vreau să mă nasc la Bicaz, cu care-s tărcăuan get-beget... — Intîrziem... încă o lună și se face cald ! Doctorul, foarte înspăi­­mîntat, a anunțat minu­nea la colegii săi. S-a ho­­tărît: a) Să se termine reparațiile maternității, să se aducă lemne, Tur­cául e doar lîngă pă­dure... b) Să nu mai fie, precum au fost­ trimise femeile să nască la Bicaz. c) Să Se anunțe minunea ziarului „Ceahlăul" prin plutonierul de miliție C. Păun... Povara rușinii Aluxandei Dumitru din Piatra Neamț, str­ Brîn­­dușei 13, are la activ o condamnare de 1 an pen­tru vătămare. Din aceasta n-a învățat nimic. Mai mult decit atît, urîtele-i apucături și le-a manifes­tat din nou, de data a­­ceasta față de mama sa, pe care a lovit-o și amenințat-o cu izgonirea din casă. Pentru degra­danta sa faptă Tribunalul județean l-a condamnat la șase luni închisoare. Rubrică realizată de Ah IACOB Putem descoperi zilnic ceea ce nu am aflat încă (Urmare din pagina I) Păcat totuși. Confidenta nu-și amintea exact ! Descartes, o fi pictor sau beletrist ! Spuneam, prin urmare, că se frunzărește, mult, la întîmplare, un fel de autodidacticism debu­­solat, din care se elimină trep­tat lecturile neinteresante. — Spuneți-mi, ați auzit de Panait Mușoiu ? — Da. A fost un dirijor cele­bru. (răspunde un naufragiat!) Alți 39 — pur și simplu, dar sincer — nu știu sau nu știu exact, în acest caz mi se pare explicabil ca E. A. Poe să fie actor (1), Kafka regizor (11 e­­levi) Descartes matematician german... In afară de ziarul „Ceahlăul" (epatează patriotismul local), toată lumea citește Magazinul, Cinema, Flacăra, pagina externă din „L'Humanité, iar unuia îi place teribil rubrica „față-n față cu el însuși" (?) din Scîn­­teia-Despre paintilism nimeni nu știe nimic; despre „Iona", unul singur a auzit că e o piesă de Marin Sorescu. Madam B. B. este identificată rapid de toți în schimb pe compatriotul ei, filozoful Descartes, nu știu „de unde să-l ia" decît vreo 14. Oricît ar părea de neînsem­nate, cîteva corolare se cer. Fără echivoc, testul de față nu și-a propus să catalogheze e­­xistența sau lipsa unui anumit nivel de cultură generală. La fel cum nu și-a propus să ve­xeze vreun pedagog sau elev.­­Revelatorie mi s-a părut, in Cartea didactică în librării Culegere de texte pentru dictare în literatura metodică, care, în ultimul timp, cunoaște înviorare promițătoare, lucra­­­rea „Culegere de texte pen­ Instantaneu la biblioteca liceului „Calistrat Hogaș, din Piatra Neamț. această ordine de idei, propor­ția — 80 la sută — în care s-a răspuns la întrebarea „Ce este metempsihoză" ? Programa cla­selor XI—XII este — s-o recu­noaștem destul de încărcată. O experiență veche ne învață cît de vană este strădania profeso­rilor de a turna în mintea ele­vilor o cantitate de cunoștințe peste puterile lor. Tentativa sfîrșește — iremediabil — în superficialitate. Iată de ce, cred că adevărata față a lucrurilor (vezi structura întrebărilor pus­e) ține de timpul liber al e­­levu­lui. Dar problema timpului liber fiind o problemă a vieții, solicită un echilibru, o armonie, între școală și ceea ce îl ma fi curent numim „în afara școlii". Cine să se ocu­pe,­însă,de ea? Poate tot școala, poate U.T.C-ul de ce nu(?) părinții. Sau, mă rog, toți, laolaltă. Pentru că civi­lizația timpului liber (altfel spus, cultura generală persona­lizată) nu se deprinde doar în școală, ci aiurea. Aud, parcă dintr-o legendă, cîteva voci autorizate , studiați orice, studiați oriunde, studiați oricum- Să le dăm crezare... tru­did­are" semnată de Tra­­ian Blajovici, Valeria Botiș, Ioan Comănescu și Zaharia Macovei se înscrie ca o im­portantă realizare editorială. Semnalînd în prima parte a cărții, faptul că fenomenul dizortografiei este foarte răs­­pîndit la elevii din majorita­tea țărilor lumii, autorii cărții recomandă o serie de măsuri practice, aplicabile limbii noastre, în vederea corectă­rii­ fenomenului mai sus men­ționat. In contr­siu fire se fac utile referiri la baza regulilor de descriere corectă, se dau in­dicații­­ cu­ privire la­ formele ■ dictării și sa fac considera­ții generale privind metodica textelor folosite pentru dic­tări. Elaborată cu seriozitate, lu­crarea este deosebit de utilă profesorilor, elevilor, precum și părinților care doresc să-și ajute copiii în deprinderea co­rectă a normelor limbii ro­mâne. Prof. Gh. IRIMIÂ Viitorii s­tapíni ai retortelor chimiei însemnări despre practica elevilor de la Liceul industrial de chimie Proiectantul­­ Stupului șco­lar de chimie din Piatra Neamț a avut o idee fericită. De sus, de la capătul Împă­durit al dealului Pietricica ai in fată Întreaga panoramă a orașului, o perspectivă largă spre piscurile semețe ale bă­­trânului Ceahlău. Se poate spune că există o asemănare între această perspectivă vi­zuală și cea abstractă a vii­torilor chimiști. Actualilor e­­levi le sunt deschise căi largi spre culmile chimiei, spre tot mai multe sinteze în folosul omului. Acolo sus, pe strada „Vic­toriei“, își are sediul și liceul de chimie, rezultat al moder­nizării Invățământului, al per­fecționării lui pe linia satis­facerii cerințelor economice. Absolvenții acestuia oamenii laboratoarelor, vor fi teh­nicieni pentru instalați, vor putea să urmeze institute de învățământ superior pentru a deveni ingineri. Și, ca la o­­rice liceu de specialitate, și aici, practica elevilor ocupă o suprafață mare din sfera preocupărilor conducerii șco­lii (director Baumgartner Sil­via), a organizației de partid /secretar, Ută Maria) a cor­ catedral catedra­ lului profesoral. Mi-am for­mat această convingere nu din spusele oamenilor, ci din vizitarea telierelor laboratoarelor, a­n­­cte practică ale școlii. Am fost invitat la o oră de laborator la tovarășa profe­soară Stimes Beatrice. Am văzut un laborator bine utilat. Pentru fiecare elev exista a­­paratura necesară pentru ana­lize. La fiecare masă —o ins­talație de gaze, de apă cu­rentă. Sunt aici condiții op­time pentru a putea deveni, chimist, pentru a analiza ma­teria sub aspectele ei intime. Cultivându-și deprinderile de muncă, prin folosirea unei a­­paraturi complexe, elevii ca­pătă aici­ și simțul analitic, acea disciplină de laborator necesară în procesul produc­ției. Viitorii chimiști sunt ast­fel puși în fața unei activități de cercetare care le solicită cunoștințe teoretice temei­nice, stabile, realizează o sin­tetizare, o recapitulare a no­țiunilor studiate. Laborato­rul, bine utilat, apropiat de laboratoarele uzinale, stimu­lează interesul pentru activi­­tatea practică de producție, dezvoltă sentimentul de dra­goste pentru meseria aleasă. Liceul de chimie are două secții : una care pregătește viitorii laboranți, cei ce se vor ocupa cu analizele și una care pregătește instalatori chimiști. Aceștia vor veghea ca instalațiile complexe ale uzinei să func­ționeze la parametrii stabi­liți, vor face Intervenții prompte la nevoie. Elevii din anul 1 al acestei secții Își fac pregătirea practică In atelie­rele școlii cu un maistru de specialitate. Datotită exigentei sub sem­nul căreia are loc pregătirea, elevii Își formează deprinderi sigure în mînuirea diferitelor scule, în executarea opera­țiilor elementare de prelucra­re a metalelor in lăcătușerie. Îndreptare, trasare, pilite. Anul doi marchează un pas important în instruirea prac­tică. Pregătirea lor se face in ateliere uzinale. Dacă In la­boratoare domină culoarea albă a halatelor. In ateliere este prezentă culoarea albas­tră a salopetelor, echipamen­tul de protecție. Doar tine­rețea le deosebește de munci­tori. Ei se inițiază aici în me­seriile de strungari, stezari, meserii strict necesare unui tehnician de instalații chimice. Împreună cu tovarășul Alex. Țenghea de la serviciul Invă­­­­țămint al Centralei industria­le Săvinești, am vizitat pe a­­cești elevi la locul lor de practică — atelierul mecanic central al uzinei săvineștene. Condițiile de pregătire sunt din cele mai bune și nu cons­tau numai în mașini-unelte moderne, de înaltă tehnicita­te, ci și în îndrumători cu o bună calificare. Au fost re­crutați ca instructori de prac­tică muncitori cu o înaltă ca­­lificare profesională, cunos­cători ai proceselor tehnolo­gice, capabili de a face el­­­­­vilor o pregătire științifică. In atelier, elevii sunt­­ îndrumați, de asemenea, de oameni ca maistrul Constantin Todiroaia sau strungarul Vasile Luca,­­ care au la activul lor mai multe serii de elevi pregă­tiți. Merită consemnat interesul de care dă dovadă U.F.S. Săvi­nești prin serviciul său de specialitate pentru pregătirea viitorilor tehnicieni, dar și in­teresul elevilor pentru însu­șirea meseriei. E. BUCUREȘTEANU GEAHKAUL Uzina de fibre sintetice la și șoseaua Țuțora 175­ angajează următoarele categorii de muncitori calificați : lăcătuși mecanici categ« 5-6, operatori textiliști categ« 5-6, laboranți textiliști și chimiști categ# 4-5 Aceste categorii sunt prevăzute în actele normative cu privire la aplicarea noului sistem de salarizare. Uzina asigură cazarea la cei necăsătoriti In cămine, iar pentru familiști se asigură locuință corespunzătoare pentru familie, însă pentru această categorie din urmă soții să fie calificați ca muncitori. Doritorii se pot adresa conducerii uzinei cu cerere la care se anexează copie după actul de calificare, buletin de identi­tate, certificat de naștere și pentru copil, certificat de căsătorie și copie după vizita medicală efectuată la policlinica din locali­tate în afară de radioscopie, care se face la Policlinica industrială din Iași. In fiecare miercuri și vineri se fac examinări la Comisia tehnică de încadrare tarifară. spori)« spori • spori % Educația fizică în școală suferă de... scutiri medicale Practicarea exercițiilor fizice este una dintre deprinderile de care corpul uman a avut și are nevoie și pe care școala o for­mează și educă­ în mod organi­zat în cadrul orelor de educație fizică, scopul educației fizice școlare fiind acela de a crește și forma oameni cu un bogat fond spiritual și intelectual, grefat pe vigurozitatea și sănă­tatea unui corp tînăr. Ea se a­­dresează majorității elevilor ca­re, în general, constituie o masă eterogenă din punct de vedere al dezvoltării și aptitudinilor fizice, obișnuindu-l cu un regim de viață ordonat, compus atît din activitate intelectuală și o­­dihnă, cît și din efort fizic. Ne întrebăm cum este înțe­leasă și practicată cantitatea și diversitatea exercițiului fizic în școală pentru marea masă a elevilor ? Răspunsul este lesne de găsit examînînd, chiar și sumar, modul în care colabo­rează factorii ce ar trebui să impulsioneze practicarea lui: profesori de educație fizică — medici — părinți. Ne propunem să discutăm în cele ce urmează despre aspec­tul negativ al acestei relații, aspect întîlnit uneori ca mani­­festîndu-se într-o proporție în­grijorătoare dacă avem în ve­dere numărul mediilor fami­liale care desconsideră mișca­rea și exercițiul fizic, făcînd e­­forturi inconștiente pentru a-și scuti copiii de aceste binefăcă­toare surse de sănătate și că­­lire. Principalul mobil al aces­tei situații paradoxale îl cons­tituie, mai ales, în cazul elevi­lor din clasele mici (V—VI), do­rința (mai bine zis — ambiția) unor draslele părinți de a-și vedea o­­ocupîndu-se numai și numai de învățătură, pentru a fi la sfîrșitul anului premianții clasei. Efectul noctiv al unei a­­semenea privări de exercițiu fi­zic este cu atît mai pojtelnic, cu cît se manifestă la A, vîrstă în care acesta ar avea o influență dintre cele mai binefăcătoare a­­supra dezvoltării ulterioare organismului. Și astfel, cu in­a­dulgența la fel de condamnabilă a unor medici care „nu pot să refuze" rugămintea părinților, se nasc acele „scutiri de sănă­tate“, sub forma unor petece de hîrtie însoțită de parafa (de multe ori semidescifrabilă) a doctorului. Efectuînd sondaje în diferite școli am avut neplăcuta surpri­ză să întîlnim grupuri masive de elevi care ocupau locurile din sala de sport ca simpli „că­lători cu trenul", simpli specta­tori, sau pregătindu-și temele la obiecte ce urmau după ora de educație fizică. Aceștia, în marea lor majoritate scutiți temporar sau total de exercițiu fizic erau victimele unor in­fluențe negative a părinților, a unora dintre profesorii de alte specialități, adversari fără mo­tiv ai educației fizice, sau a u­­nor specialiști în medicină sceptici, care nu înțeleg rolul exercițiului fizic, practicat fie și la dimensiuni minime. Ne miră faptul să descoperim că specialiști în chirurgie și ORL pot elibera cu nepăsare și ușu­rință certificate și scutiri pen­tru bolnavi de... cord sau alte boli aflate departe de speciali­zarea lor. Interesant este și tex­tul uneia dintre scutirile con­sultate de noi, scutire care re­comandă, nici mai mult, nici mai puțin, decît... practicarea în exclusivitate a „jocului de-a gimnastica" (?). Conchidem că, atîta timp cît medicul nici nu cunoaște cum se „joacă gim­nastica" nu trebuie să ne mai mirăm atunci cînd apar scutiri totale de efort fizic pentru ca­zuri de platfus, deficiență care de la o vîrstă mică se poate re­cupera în mare parte tocmai prin exercițiu de educație fi­zică !... lată deci­ia ce duce lipsa u­­nei colaborări fructuoase între medic și profesorul de educație fizică : la fuga de mișcare, ne­înțelegerea izvorului sănătății scăderea importanței unui o­­biect care pune bazele integră­rii optime în societate a tinere­tului. Și totuși o rezolvare trebuie să existe. De aceea propunem ca această colaborare dintre profesori medici și părinți să ca­pete un nou aspect, demn de în­crederea ce ne-a fost acordată în profesarea meseriilor noastre, -ref: *etru BRINZEI * * * * * * s PAG. a Ilustrate pe negativ Cartierul Mărățel I în luna lui mărțișor cînd în luna ianuarie 1969, Traian Muraru și, ca el, alte zeci și zeci de locatari s-au mutat în cartierul Mărățel I, blo­cul B2 arăta cum arată și azi. Constructorul — Șantierul 1 al f.d.C­.M. — a lăsat fațadele neterminate. Ba între timp unele schele au fost demontate pentru a se putea continua lucrul.. . în altă parte. Locatarii au reclamat la diferite foruri dar carm­ ‘ Uri? r Cetateanul G. ToTăn își intentinie rămășița de*’ grajif chiar ’ sub ferestrele locatarilor El crește vite, porci, păsări, deși o hotărîre a municipalității îi interzice acest lucru. Ba acum cîteva zile a săpat și un șanț de scurgere a uzinei din grajd , tot prin fața blocului B2, I se va mai permite mult timp aceste ■i acte contrare legilor ?­­ ■ —.........~ ....— ■ " De altfel relațiile între locatarii blocurilor și locuitorii de pe strada Mărăței sînt cam acestea­­­ar unii și alții au făcut pe zeci de metri un depozit de gunoi în aer liber. Unii îl aruncă de la etajul IV, alții peste gard. E foarte comod. Mai comod decît să fie dus la pubelele și adăpostul cons­truit dar care nu este folosit. Locatarii de la blocurile B și G aruncă gunoiul menajer în preajmă j înăuntru e aproape curat ! Echilibristică peste noroaie la ieșirea din acest cartier care î ar­ putea fi un rai, dacă ar fi in prealabil asanat printr-un efort­­ comun ! constructor, asociația de locatari I L.L. ,întreprinderea­­ comunală, Inspectoratul sanitar de stat. Bineînțeles, sub pa­­t­­ronajul autoritar al Comitetului executiv al Consiliului popular \­l municipal. Text: M. A SMARANDEI I Fotografii: G. SCARLAT

Next