Ceahlăul, ianuarie-martie 1971 (Anul 4, nr. 889-963)
1971-02-25 / nr. 934
ANUL IV, NR. 934 JOI, 25 FEBRUARIE 1971 4 PAGINI 30 BANI] Cuvîntarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la Consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale și ai celorlalte unități cu statut de centrală Stimați tovarăși. Aș dori să încep prin a adresa tuturor participanților la această consfătuire de lucru un salut din partea Comitetului Central al partidului. (Aplauze puternice, prelungite). La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților economice cu statut de centrală, directori ai unor institute de cercetare, conducerile ministerelor, secretarii cu problemele economice de la comitetele județene și alți activiști de partid, de sindicat și de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un adevărat forum de dezbatere largă a celor mai importante probleme ale activității economice din tara noastră. In discuțiile care au avut loc la ministere, cit și în plenul consfătuirii, s-a relevat justețea hotărîrilor Conferinței Naționale a partidului privind îmbunătățirea organizării și conducerii activității economice. Deși centralele industriale își desfășoară activitatea doar de un an și jumătate, putem spune că ele și-au dovedit pe deplin eficienta. In timpul lucrărilor consfătuirii s-au subliniat pe larg aspectele pozitive și, în același timp, s-au adus unele critici îndreptățite, atît cu privire la organizarea centralelor, cît și în legătură cu metodele și stilul lor de lucru. Au fost formulate multe propuneri privind sporirea drepturilor centralelor, îndeosebi in ce privește problemele de finanțare. Nu însă în aceeași măsură tovarășii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele deficiente din activitatea proprie, de felul cum trebuie acționat pentru a spori eficiența activității unităților noastre economice. Din acest punct de vedere, aș putea spune că dezbaterile din consfătuirea noastră au avut un anumit minus. De asemenea, în cadrul consfătuirii au fost făcute o serie de critici și propuneri — în cea mai mare parte juste — cu privire la proiectele de legi supuse discuțiilor. Putem aprecia deci că dezbaterile s-au desfășurat într-un spirit de lucru j ele au oglindit creșterea nivelului general al cadrelor noastre din economie, competenta profesională și înaltul lor spirit de răspundere pentru bunul mers al întregii activități economice. Problemele ridicate în consfătuire vor trebui să fie analizate temeinic, ținîndu-se seama de ele atît la definitivarea proiectelor de legi, cît și la stabilirea măsurilor de îmbunătățire în continuare a organizării, planificării și conducerii activității economice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de importantă pentru dezvoltarea economică și social-culturală a țării, marcată prin încheierea cu succes a cincinalului 1966— 1970 și trecerea la realizarea noului plan de cinci ani. După cum cunoașteți cu toții, prevederile cincinalului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producția industrială a continuat să se dezvolte în ritmuri înalte, superioare celor prevăzute în plan ; s-au construit și dat în funcțiune numeroase obiective în industrie, agricultură și în celelalte ramuri, s-au obținut noi progrese însemnate în repartizarea rațională, armonioasă a forțelor de producție pe întreg teritoriul țării. România a făcut în această perioadă noi pași înainte pe drumul creșterii forței sale economice, al valorificării tot mai intense a potențialului material și uman. Ca urmare a rezultatelor obținute in dezvoltarea producției, în mai buna gospodărire a resurselor țării, venitul national a crescut într-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost luate importante măsuri privind creșterea rației , nivelului de trai al popuau sporit veniturile tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate, au fost majorate în această perioadă toate categoriile de salarii și îndeosebi salariile mici, au crescut pensiile și alocațiile pentru copii, s-a realizat un important program de construcții de locuințe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegație desfășurate de întregul popor pentru înfăptuirea politicii partidului privind dezvoltarea economică și socială a patriei noastre socialiste. Analîzînd aceste rezultate, recenta plenară a Comitetului Central al partidului a dat o înaltă apreciere muncii desfășurate în perioada cincinalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de țărănime, intelectualitate, de toți oamenii muncii și le-a adresat tuturor succesele calde felicitări pentru obținute. Cincinalul care a trecut a însemnat totodată pentru țara noastră perioada aplicării unor importante măsuri menite să asigure o îmbunătățire a organizării și conducerii economiei, a întregii vieți sociale. S-au creat condiții pentru apropierea conducerii de activitatea concretă, pentru rezolvarea mai operativă a problemelor producției și vieții social-culturale. In cadrul acestor măsuri, stabilite pe baza hotărîrilor Conferinței Naționale a partidului, se numără și crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfecționării conducerii și planificării activității economice. O deosebită importanță a avut crearea consiliilor de administrație și a comitetelor de direcție, instituționalizarea adunărilor generale ale salariaților, care au contribuit la promovarea largă a principiului conducerii colective, la atragerea mai intensă a maselor de oameni ai muncii la organizarea și conducerea producției, la adîncirea democratismului socialist în economie și în întreaga viață socială. Îmbunătățirea muncii de planificare, dezvoltarea relațiilor contractuale din economie, organizarea mai bună a activității de investiții, perfecționarea comerțului exterior și a sistemului financiar și de credit, îmbunătățirea cadrului legislativ al activității economice și alte măsuri luate în această perioadă au creat condiții ca centralele industriale să se afirme tot mai mult că organisme principale în viața economică a țării, în înfăptuirea politicii partidului și statului in acest domeniu hotărîtor pentru progresul întregii noastre societăți. Tovarăși, Doresc să mă refer, în continuare, la cîteva probleme pe care le consider mai importante. In primul rînd, în legătură cu organizarea și funcționarea centralelor și celorlalte unități cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfășurată de aceste unități în cursul anului 1970 a demonstrat că modul de organizare a producției pe care l-am adoptat corespunde pe deplin stadiului actual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ținînd seama de cerințele pe care le ridică desfășurarea revoluției tehnico -științifice contemporane, de procesul intens de dezvoltare și diversificare a economiei noastre, a apărut ca o necesitate obiectivă concentrarea producției în unități mari în stare să asigure o conducere superioară din toate punctele de vedere a activității economice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producției materiale, perfecționarea procesului de muncă și, în general, dezvoltarea forțelor de producție ale societății noastre socialiste menținîndu-se un număr mare de unități dispersate ; aceasta presupunea atît risipirea cadrelor — care constituie problema cea mai importantă , cît și dispersarea mijloacelor economice, financiare. De altfel, rezultatele pozitive obținute de centralele industriale, contribuția pe care ele au adus-o la realizarea planului de dezvoltare a economiei naționale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că majoritatea centralelor s-au constituit pe baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, așa cum s-a arătat aici, aceste unități au obținut și cele mai bune rezultate. După cum se știe, la adoptarea hotărîrii privind organizarea centralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unități de producție și nu organisme de coordonare. Este vorba deci, de unirea, de concentrarea producției in unități mari și nu de crearea unor organisme de îndrumare, lăsîndu-se însă ca activitatea de producție să se desfășoare mai departe în vechea formă. Se pare însă că nu toate centralele — și nici chiar toate ministerele — au înțeles acest lucru. Mai există unele centrale ce funcționează , mai mult ca organisme de coordonare și care, in mare parte, nu fac decit să reediteze, cu mici modificări, activitatea fostelor direcții generale din ministere. Desigur, trebuie să avem in vedere diversitatea mare a sectoarelor economiei noastre, deci și a formelor organizatorice , dar această diversitate nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să adoptăm principii deosebite în organizarea acestor unități economice. Putem să avem forme organizatorice foarte diverse, structuri sau organigrame foarte diferite — și în această privință sunt de acord să lăsăm o libertate desăvirșită ministerelor, centralelor și organizațiilor economice cu statut de centrală , dar toate trebuie să se încadreze în spiritul general de care am vorbit, să devină unități economice, integrate care răspund de conducerea întregii activități de producție, cu tot ce implică aceasta pentru unitățile respective. De asemenea, diversitatea de organizare, corespunzătoare specificului fiecărui sector și fiecărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme aceste unități în mini ministere — așa cum s-a întîmplat cu unele centrale. Există centrale industriale care, pe lingă faptul că au o organizare și atribuțiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcții generale, și-au meros, creat și un aparat numele depășind cu mult personalul unor ministere economice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama aparatului din ministere, pentru că aceasta tot ar fi fost un lucru pozitiv, ci, în special, pe seama cadrelor tehnice din întreprinderi. Aceasta a dus la slăbirea încadrării întreprinderilor cu personal de execuție și de conducere a producției, ceea ce a avut urmări negative în acest domeniu. N-aș putea să nu menționez, de asemenea, faptul că în organizarea unităților economice cu statut de centrală nu s-au aplicat pînă la capăt hotărîriie de partid și de stat privind trimiterea fie a cadrelor dinspre producministere. Fiecare minister a căutat să procedeze în așa fel încît, pînă la urmă, toți oamenii, cu mici excepții, să rămînă în București. Din toate așa-zisele reduceri de personal care s-au realizat în ce privește aparatul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în unitățile de producție în provincie, deși știm cu toții că astăzi aproape 85 la sută din producția țării se realizează acolo, nu în București. Insist asupra acestor aspecte pentru că trebuie să le avem în vedere la definitivarea măsurilor pe care urmează să le luăm în continuare în scopul asigurării cu cadre corespunzătoare a unităților productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulți tovarăși că s-a observat o oarecare încetineală în preluarea de către centrale a activităților pe care acestea nească, trebuiau să le îndepline sigur, cauzele pot fi mai multe. Sîntem la început și, ca atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clarificate , dar se pare că a existat și o oarecare reținere, în primul rînd din partea centralelor. Acestea nu s-au dovedit prelua destul de hotărîte în a cît mai operativ atribuțiunile ce li s-au încredințat și a trece la realizarea tuturor sarcinilor ce le reveneau. Această reținere este legată, desigur, și de faptul că noua formă de organizare implică o creștere serioasă a răspunderilor întîlnit cadrelor respective , am cazuri cînd unii tovarăși aveau părerea că centralele nu trebuie să preia totuși, prea multe atribuțiuni și sarcini de la ministere. Au existat rețineri și la ministere — firește din alte motive. în parte, asemenea rețineri s-au născut dintr-o oarecare neîncredere în posibilitățile noilor organisme economice de a soluționa corespunzător problemele conducerii și organizării producției; ele au pornit însă și dintr-o anumită teamă a aparatului central că dacă se vor trece prea multe atribuțiuni la centrale se va vedea că nu se justifică menținerea unui personal atît (Continuare In pag. a llla) In dezbatere publică Rolul și atribuțiile sindicatelor in etapa actuală a construcției socialiste Mi-am dat seama că în ultimul timp s-au dezbătut probleme de o covîrșitoare importanță în sprijinul sindicatelor. Va trebui să reconsiderăm activitatea noastră în lumina indicațiilor tovarășului secretar general Nicolae Ceaușescu. Considerăm îndreptățite criticile aduse sindicatelor cu privire la stilul de muncă defectuos, birocratizarea conducerii sindicatelor, slaba preocupare în asigurarea condițiilor de muncă și de viață. Și la noi in întreprindere au existat aceste lipsuri. Nu s-a folosit întotdeauna principiul muncii colective, activitatea femeilor a fost sub nivelul posibilităților. Se bucură faptul că în baza hotărîrilor adoptate de plenara Consiliului Central al U.G.S.R., Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România va elabora Statutul cadru al sindicatului, ca organizație autonomă de sine stătătoare , al Uniunilor sindicatelor pe ramuri de producție, al organelor teritoriale, (Consilii județene, municipale și orășenești) și al U.G.S.R. care vor delimita atribuțiunile și sarcinile sindicatelor, vor conduce la creșterea rolului acestora in viața economică și socială a țării, adîncirea democrației muncitororești. O problemă de mare actualitate în întreprinderea noastră o constituie preocuparea în domeniul calificării și ridicării calificării colectivului de muncitori, ingineri și tehnicieni. Aceasta, pe de o parte, datorită dezvoltării întreprinderii, pentru care se prevede o creștere a numărului de muncitori, iar pe de altă parte, pentru îmbunătățirea calității produselor, ținînd cont că anul acesta avem de asimilat și exportat unele produse. Mai avem și rebuturi în procente ridicate . .. Pînă în prezent sindicatul a organizat puține acțiuni care să vină în sprijinul calificării oamenilor, ne-am rezumat doar la mobilizare, întîlniri între ucenici și pensionari. Dar sindicatele pot face mai mult în condițiile noi de activitate care se prevăd în viitorul apropiat, pentru care aș face citeva propuneri : a) să se acorde o competentă mai mare sindicatelor in domeniul calificării și ridicării calificării ; b) planul de școlarizare să fie analizat și de comitetul sindicatului c) Conducerea întreprinderii să aibă obligația de a pune la dispoziție materialul didactic necesar bunei pregătiri în diferite meserii și cadre bine pregătite. d) trimiterea oamenilor la școlile de maiștri să se facă cu acordul comitetului sindicatului. C. GIRCINEANU, președintele comitetului sindicatului I.M. „Ceahlău“ Calificarea și ridicarea calificării Cum acționează „șablonul de sus“ Pînă acum, se venea cu directive planul de de sus pînă și la muncă al grupei : „trebuie scris în plan așa și așa“.... Șablonul de sus avea o acțiune aihilatorie asupra muncii noastre, fiindcă cine cunoștea mai bine munca, viața, oamenii din secție, decit membrii de sindicat, decit cei ce se află zi de zi în uzină ? Sunt în atelierele fabricii unele chestiuni care necesită măsuri stringente luate la nivelul grupei sindicale, dar atunci șablonul de sus acționa : „ține-te de planificare“, deci se impune o maleabilitate a formelor de intervenție, o mai rapidă luare de poziție. Cred că și în privința organizării superioare a producției, sindicatele pot să-și spună un cuvînt. Aceasta se va putea face începînd chiar de la nivelul grupei, cu oameni competenți din punct de vedere politic și profesional ; trebuie antrenați specialiștii, trebuie făcute colective care să acționeze prompt la locul de muncă, trebuie ca practica — complexată uneori de prea multă teorie — să aibă un rol bine precizat. De nenumărate ori cursurile de calificare sunt formale, n-au efect. Temele nu sunt bine întocmite. Trebuie să se îmbine la aceste cursuri teoria cu practica , adică ceea ce se predă să se demonstreze imediat și practic. Există și reversul medaliei — se vine cu lecții academice, tehniciste, greoaie care depășesc nivelul de înțelegere al muncitorilor. Oare la aceste cursuri — ca la oricare cursuri — nu trebuie puși să predea oameni cu înclinații pedagogice ? De multe ori conducerile administrativ“ dau sancțiuni, convoacă ședințe (consfătuiri, pentru discutarea cifrelor de plan) fără să ne întrebe și pe noi. Eu cred că grupa de sindicat care cunoaște foarte bine omul, poate interveni în sens educativ, ea trebuie să fie celula de bază, nucleul principal al vieții sindicale. Apoi grupa de sindicat trebuie să-și spună cuvîntul în repartiția apartamentului, a buteliilor, a echipamentului de protecție, a creerii condițiilor materiale pentru ca omul să poată îndeplini planul de stat. De multe ori se întîmpla că dacă te aveai bine cu cineva aveai și casă și butelie !. .. Atunci noi de ce ne mai numim sindicat ? numai cu numele ? in acest sens, cred eu, trebuie schimbată optica asupra rolului grupei de sindicat. Vasile APETROAIEI, muncitor, organizator de grupă sindicală Uzina de țevi Roman K/NAAAA|^\^A(VSAAZVVVVVVVVWVVVIVVV In paq. a IV*a Rezoluția Congresului al IV lea al U.T.C. In pag. a II * a Cincinal 1966 -1970 Diversitate și calitate în producția bunurilor de larg consum RADU BADILA „PATRU OAMENI FARA NUME" Zilele acestea, la Teatrul Tineretului a intrat în repetiții finale spectacolul „Patru oameni fără nume" de Radu Bădilă, cea de-a cincea piesă, aparținînd dramaturgiei originale, din repertoriul actualei stagiuni. Noua premieră este realizată în regia lui Gabriel Negri, care a apelat la o distribuție ce cuprinde cîteva nume cunoscute publicului nostru : Sibylla Oarcea, Cornel Nicoară, Corneliu Dan Borcea, Constantin Manea, Eugen Apostol și Ion Muscă. Am considerat ca, de ceastă dată, în cadrul obișnuintei avanpremiere, să invităm să-și spună părerea despre piesă și despre personajele ei cîțiva dintre interpreții principali ai ei. Le dăm cuvîntul: Cornel NICOARĂ: „Cu acest spectacol, teatrul sărbătorește apropiatul nostru eveniment al semicentenarului P.C.R. Piesa este jucată sau în curs de pregătire la alte șapte teatre profesioniste din țară. Premiera absolută a avut loc, după cite știu, la Petroșeni, în regia lui Călin Florian. La Pitești, transpunerea a fost încredințată regizorului de Virgil Calotescu și bănui film că ceea ce încearcă la noi să sublinieze scenografic Mihai Mădescu, Calotescu rezolvă prin proiectarea unor scene filmate. M-au interesat celelalte idei de montare, deoarece fac asistență de regie pe lîngă regizorul Gabriel Negri. Cadrul plastic al lui Mădescu se bazează pe sublinierea momentelor-cheie din spectacol cu ajutorul unor proiecții-reproduceri de grafică militantă — executate cu ajutorul unui alt coleg al nostru — Eronim Crișan. De altfel, procedeul a mai fost folosit cu cîteva stagiuni în urmă, la montarea piesei „Nu sunt Turnul Eiffel" de Ecaterina Oproiu. Proiecțiile acestea au menirea să introducă spectatorul în atmosfera piesei, completînd imaginea creată de replică și de efectele sonore. Ce aduce interesant Bădilă prin textul de față? Avem de-a face cu patru oameni care luptă fiecare în felul său pentru reușita planului amplu al Insurecției de la 23 August 1944 : patru oameni care nu au voie nici măcar să-și cunoască numele, care ajung la un moment dat să se suspecteze reciproc, fapt ce Premieră la Teatrul tineretului contribuie la realizarea dramatismului. Eu joc rolul Bărbatului — un pictor care a luptat în războiul din Spania, om cu multă experiență, calm, fără ieșiri gratuite. într-una din replici el spune : „Eu m-am dezobișnuit de zilele de pace. M-am obișnuit cu războiul de ani de zile“. Așadar, un pictor, a cărui maturitate devine elementul principal în planul celor patru". Sibylla OARCEA : „Piesa „Patru oameni fără nume“, în afara unor cusururi inerente unui debutant, are calitatea să țină încordat spectatorul, beneficiind de o fabulație cvasi-polițistă. E bine construită din punct de vedere al gradației dramatismului și cuprinde personaje îndeajuns de bine conturate. Personajul pe care îl realizez — Fata — este unul tipic de revoluționară din timpul luptei P.C.R. pentru întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste. ia conturarea ei am riscat o doză de feminitate, subiectul cuprinzînd și puțină dragoste. Am mai jucat un rol asemănător într-o excelentă piesă a lui Jean de Beer — „Fiica Omului", inspirată de Rezistența franceză. Personajul de față îmi creează greutăți, în măsura în care textul nu-1 acoperă, nu-l întregește, punîndu-mă pe mine în situația să caut rezolvări plauzibile". Corneliu Dan BORCEA: „Pentru a aduce mai multă autenticitate montării, a fost necesară o documentare atentă din partea noastră, a celor care realizăm spectacolul. Alături de alte izvoare, am solicitat o discuție cu un luptător din timpul insurecției— tov. colonel Urse — discuție foarte utilă mie, interpretul rolului unui ofițer român, care aderă la lupta comuniștilor. De altfel, autorul — Radu Bădilă — fiind un debutant în dramaturgie, nu a utilizat o tehnică prea evoluată și de aceea a trebuit să-l „ajutăm“ ca personajele sale să prindă viață. Ideea așteptării, ca act plin de tensiune, e foarte interesantă și des solicitată de dramaturgia contemporană. Bădilă a adoptat-o cu destulă inteligență plasînd-o într-un moment esențial pentru istoria poporului român. De aceea spectacolul nostru se vrea o primă reușită în cadrul seriei de manifestări pe care o consacram semicentenarului partidului“. Constantin Manea : „Personajul meu — Omul de legătură — deși nu este unul central, e bine motivat în desfășurarea conflictului dramatic al piesei; un om simplu desprins din mulțimea eroilor anonimi care luptau la acel timp, neprecupețindu-și viața în înfruntarea cu moartea. Rolul nu-mi este străin, deoarece am trăit acele zile de luptă, pe care partidul nostru le-a dus în ilegalitate și în cadrul insurecției armate“. Interviu-stop realizat de Cristian LIVESCU Rezultatele fazei județene a celui de-al VI-lea Festival de teatru pentru amatori „I. L. Caragiale In urma desfășurării fazei județene a celui de-al V-lea Festival de teatru pentru amatori „I. L. Caragiale", juriul a atribuit următoarele locuri: FORMAȚII DE TEATRU Așezăminte culturale — Case de cultură : I. — Formația Casei de cultură din Bicaz, cu piesa „Omenie“ de Alexandrina Mancaș (regia Eduard Covali); II. — nu s-a acordat; III. — Formația Casei de cultură din Roman, cu piesa „Take, Ianke și Gadir“ de V. I. Popa. Cămine culturale : I. — Formația căminului cultural din Borlești, cu piesa „Carabina* de Radu Bădilă. Sindicate — Case de cultură : I. — Formația Casei de cultură din Piatra Neamț, cu piesa „Oamenii apelor” de Mihai Mancaș (regia : Gabriel Negri). întreprinderi. Mențiune formației Fabricii de cărămizi Roman, cu piesa : „Piatra din casă" de V. Alecsandri (regia : Pavel Boțoc). MONTAJE LITERAR-MUZICALE Așezăminte culturale . I. — Formația Căminului cultural Bălțătești, cu montajul „Lumini sărbătorești". Sindicate: Formația sindicatului Uzinei de țevi Roman, cu montajul „Omagiu Partidului". MONOLOGURI I. — Gh. Dănilă (Casa de cultură Roman), cu „Telegrama" de Aldo Nicolai. RECITĂRI I. — Ilie Ostade (I.M. Roman). Asupra acestei faze județene ,vom reveni cu comentarii într-unul din numerele următoare ale ziarului nostru.