Ceahlăul, aprilie-iunie 1974 (Anul 7, nr. 1895-1931)

1974-04-27 / nr. 1917

Pag. 2 r CEAHLĂUL Astăzi, ora 16.30, la Teatrul Tineretului NINA CASSIAN in cadrul antologiei scriitorilor români contemporani In urmă cu exact trei decenii, ziarul „Ecoul", condus de M. R. Paraschivescu și Geo Dumitrescu, găzduia primele tradu­ceri ale unei tinere poete, Maria Venia­min (pseudonimul literar de atunci al Ninei Cassian). Debutul editorial a survenit la scurtă vreme, în anul 1947, cu un volum de poeme al căror semn distinctiv era ima­­ginea-șoc, realizată printr-o nedisimulată violență de limbaj , un avangardism de­clarat și tranșant, tălmăcind frămîntări post-adolescentine, avînturi libere spre ma­turitate. Poemele de atunci și de acum ale Ni­nei Cassian, de fapt interogații lucide adresate sieși și umanității, urmează curba unei sinusoide ce înregistrează și inevi­tabilul punct zero, cînd clipa ce trece de­vine obsesie. Poetul, poetul necesității înțelese, amin­tește adevărul simplu al planului înclinat, genială istorie trecută și viitoare a civili­zației, balanță metaforică a umanității. Poezia Ninei Cassian e lucidă, o luci­ditate izvorîtă din cunoaștere, din con­templarea propriei conștiințe. E ca și cînd ți-ai privi trupul din afară. Starea de frig înseamnă la Nina Cassian detașare, iar nu respingere a umanului și retragere în lumea altor regnuri. Complexe in substanța lor lirică, mo­­zaicate stilistic, poemele Ninei Cassian te poartă prin meandrele cunoașterii, îți des­chid cu discreție poarta visului. Visuri, visuri adevărate de-o clipă, fericiri năruite odată cu zorile. , Yggdrasill, arborele vieții, cu trunchiul plin de cercuri, adaugă cu fiecare volum al poetei ramuri noi, grele de alb-rozul zilei de primăvară. Trist, regele de o zi, Gentrar, își cîntă melancolia în verdele pădurilor nordice, în cenușiul toamnei marine. Am numit astfel citeva motive și sim­boluri predilecte, utilizate în originala a­­ventură lirică a poetei ale cărei mesaje, transcrise în cifrul unic al dragostei, se continuă in nobila efigie a sentimentului patriotic. prof. Valentin CIUCA Poeții tineri Poeții tineri au dinții albi și părul vîlvoi, mai degrabă blond (nu-ntotdeauna), dar, cînd e blond, e blond ca luna și, pe alocuri, cărunt ca un sloi. Poeții tineri fac gesturi fără măsură, firește, — dintr-o revoltă a mușchilor poate, fată de silabele exacte, repetate, cu care poezia-i asuprește. Mlini verzi de iarbă sau pîrlite de tutun, un „V“ al concentrării-ntre sprincene — așa se-avîntă-n fenomene și disciplina harlei le-o impun. Unica virstă­ a poeziei — adevărul — mă obligă să semăn cu ei- iată că sunt aidoma cu cei pe care-i cint. Ce blond mi-e părul! Nina CASSIAN VIAȚA CULTURALĂ - VIAȚA CULTURAL VOCAȚIE ȘI COMPETENȚA Opinii privind statutul actual al animatorului cultural Există astăzi, realmente, o mul­titudine de agenți și factori ca­re acționează asupra conștiinței oamenilor, dar procesul de auto­instrucție și autoeducație __căci aceasta este natura pregnantă a fenomenului la care mă refer — nu poate avea o autonomie ab­solută. El presupune neapărat o doză de stimulare și sprijin din afară pentru formarea și dezvol­tarea unor motive și forțe in­trinseci, inerente oricărui proces de autoperfecționare or, cine poate face mai puternic și mai vibrant acest îndemn cald către lumina culturii adevărate, nu animatorul cultural ? Și dacă nu sunt puține cazurile cînd tocmai acolo unde nu există sau n-au existat de la început toate con­dițiile necesare pentru moderni­zarea și optimizarea actului edu­cativ — nici condiții materiale (săli de spectacole dintre cele mai primitoare, biblioteci bine do­tate, aparatură audio-vizuală etc.), nici condiții de altă natură — dar au existat sau există oameni care pun suflet în ceea ce în­treprind (activiști culturali ini­moși și competenți), viața spiri­tuală a colectivităților respective este totuși o realitate bogată, bi­ne orientată, corespunzătoare din toate punctele de vedere. În a­­celași timp insă, în alte locuri, unde există toate condițiile pen­tru desfășurarea unor manifes­tări utile, interesante și care ar putea fi realizate la nivelul ce­lor mai exigente cerințe, dar unde lipsește pasiunea și spiri­tul de inițiativă al oamenilor chemați să impulsioneze viața spirituală, liniștea spiritului dom­nește nestingherită. Firește, nu este chiar atît de ușor să spui cum ar trebui să fie un animator cultural. Poate că e mai simplu să spunem cum nu ar trebui să fie el, căci ur­mele unor practici cu totul ne­corespunzătoare, care s-au mani­festat într-o vreme în activitatea cultural-educativă de masă, nu s-au șters bine. Atunci, această activitate era concepută scolastic, birocratic. Dezvăluind aceste neajunsuri, aceste greșeli, partidul nostru a arătat, limpede, care e calea de urmat pentru îmbunătățirea acti­vității cultural-educative. mentele elaborate ne ajută lacu­să prefigurăm cu exactitate profilul psiho-social al animatorului de cultură, așa cum ar trebui el să fie, cum se proiectează el, ca expresie a cerințelor îzvorîte din noile realități socio-culturale. Desigur, cînd vorbim de ani­matorul cultural trebuie să avem în vedere atît pe cei care sînt activiști culturali, cu un statut ca atare, bine definit — cît și pe cei ce lucrează benevol pen­tru ridicarea nivelului de cultu­ră și de conștiință a maselor și care fac aceasta din pasiune sau din îndatorire obștească. Avem de-a face, așadar, la prima vede­re, cu două categorii distincte de animatori culturali. Cu toate a­­cestea, consider că notele defini­torii ale conceptului la care ne referim trebuie căutate de orice discriminare de dincolo acest gen. Animatorul de cultură auten­tic se recrutează, după părerea mea, dintre oamenii care întru­nesc, înainte de toate, câteva ca­lități fără de care n-ar fi apți pentru o asemenea misiune. Ast­fel el trebuie să simtă pasiune pentru ceea ce întreprinde, să creadă în ceea ce face. De ase­menea, trebuie să fie întreprin­zător, să dea dovadă de curiozi­tate și deschidere spirituală, să aibă gustul observației, critic față de opiniile altora spirit luciditate față de sine. Dar toa­și­te acestea nu au decis valoarea unor predispoziții. Calitățile a­­mintite riscă să nu dea roade, dacă nu se îmbină cu alte cîte­­va condiții care asigură anima­torului cultural, pe lingă vocație, și competență. Și nu poate fi so­cotit competent în această mi­siune decît acela care are o se­rioasă pregătire politico-ideolo­­gică, care stăpînește profund fi­lozofia clasei muncitoare — ma­terialismul dialectic și istoric — și își dezvoltă necontenit orizon­tul științific și cultural. Cu alte cuvinte, numai acela care se a­­firmă ca un veritabil activist politic: căci un astfel de om tre­buie, negreșit, să dea dovadă de capacitatea de a înțelege noul, de a elabora pe baza noilor cu­ceriri ale științei concluzii teo­retice și practice pentru transfor­a­marea revoluționară a oamenilor, societății. Or, tocmai acestea sunt calitățile fundamentale ale activistului politic. " " O asemenea optică asupra sta­tutului animatorului cultural este impusă azi de însuși contextul in care se desfășoară activitatea cultural-educativă de masa , de mutațiile care se produc în mul­tiple domenii și care afectează în mod decisiv cultura și educa­ția, de sarcinile actuale și de perspectivă ale frontului educa­țional, de nevoia obiectivă de a spori și optimiza eficienta randamentul muncii in acest do­­­­meniu. Consider c­ă opinia care-l pre­zintă pe animatorul cultural doar ca un bun executant, apt să pu­nă în practică „normele" peda­gogiei sau instrucțiunile primite, este depășită. Adevăratul anima­tor de cultură trebuie, firește, să respecte indicațiile și instrucțiu­nile, dar el trebuie să facă a­­ceasta intr-o manieră creatoare. prof. George PODANI Sorin Stati DOUOZeci de scrisori despre limbaj Omul este, desigur, ființă socială (zoon politikon aristo­­telician), homo sapiens, homo ludens, dar și altceva. Omul este și homo loquens, dătător de semnificații prin interme­diul limbajului. Descoperind că este „homo loquens“, omul s-a întrebat ce este limbajul, cum este po­sibilă întruparea gîndului in cuvinte, care este raportul dintre cuvînt și frază și altele asemenea. Atîtor întrebări nu putea să le răspundă singur filozoful ; misiunea aceasta și-a asumat-o atunci, în antichitate, gramaticul, strămoșul lingvis­tului de astăzi. Gîndirea lega­tă de aceste întrebat­ a deve­nit, intr-o vre­me, știință și s-a numit lingvisti­că. Acum in­strumentul ei științific, este foarte complicat pentru că, se­ pare, întreb­ărilor prime nu li se poate răspunde deloc ușor. Sorin Stati ne poartă în lu­mea lingvisticii scriind scri­sori în care se întreabă și ne răspunde, dar mai ales se în­treabă, el, ca lingvist al seco­lului al XX-lea. El începe prin a-și pune problema metodei, întrebîndu-se nu chiar retoric, dacă „există ceva mai impor­tant decit metoda". Dar el vrea să știe și altceva : dacă poate apăra limbajul de acuza­țiile aduse , limbajul, s-a spus, nu reflectă realitatea, prin vorbire oamenii nu reușesc de­cit o falsă comunicare. Celui care­ urăște limba, mitologului, lingvistul ii răs­punde, cu o ușoară ironie, că nu trebuie să ceară limbajului mai mult decít poate da. El ne spune că nu poți cunoaște realitatea decit cunoscînd și limba, și ne atrage atenția că există o legătură intre limbă și modul nostru de a percepe realitatea, că vocabularul este „un ecran sau o plasă in spa­tele căreia se vede lumea e­­xistentei noastre". Limba este haos și cosmos, după cum vor­birea exprimă mereu altceva și după cum gîndurile curg prin aceeași „albie gramaticală". Lingvistul ne vorbește apoi despre complicata lume a sensurilor cuvin­telor, despre chipurile și des­pre metamorfozele lor; cursul său are în vedere Ex­și folosința degradată a vorbirii, pericolul logoreei. De limba­jul nostru depinde a face din „homo loquens" un demn „homo signifi­­­ans" in umanului, lumea De aceea lingvisti­­dialogheze cu filozofia. Un „homo loquens” nu trebuie numai să vorbeas­că corect, el trebuie să știe că a dialoga este o artă, de vre­me ce cuvintele sunt și clare și ambigue totodată. „Homo loquens" nu asistă pasiv la transformarea omului și a naturii. Transformată, me­reu arta, apare și limba, mai ales partea ei de vocabular. Trebuie oare să acceptăm in­vazia cuvintelor tehnico-știin­­țifice?, să acceptăm" fără dis­­cernămînt neologismele? In sfîrșit, întorcindu-se la problemele limbii române, du­pă ce închină un meritat elo­giu iluștrilor săi profesori, So­rin Stati cugetă asupra sporirii bogăției și frumosului care au dăinuit mereu în limba a­­ceasta. M. A. NOTE DE LECTOR în loc de carnet plast­ic o expoziție și o„, parodie întotdeauna creat­ia plastică a copiilor m-a fascinat. Atunci cind vizitez o asemenea expoziție (?' in ultimul timp am avut multe asemenea ocazii) simt necesitatea de integrare organic în lu­mea reclădită de ei. Cind pic­tează, copii nu se joacă, sau chiar dacă se joacă o tac cu seriozitatea impusă de noblețea jocului. .. . Ei, mă joc eu, cresc eu mar el mi­­ne­am să construiesc case mari și­ adevărate­ pentru cei care muncesc. Copilul de la care am învățat aceste versuri le spunea convins de faptul că mîine el va fi constructorul, că joaca de azi este A.B.C.-ul mun­cii sale viitoare. Copii, Hori, multe Hori și păsări, case și terenuri, macara­le și culoare. Dar în primul rînd o sensibilitate care te cu­cerește, te emoționează. Cred că asta ar fi caracteristica ex­poziției cunoscuților plast­icieni de la Casa pionierilor din Pia­tra Neamț, expoziție deschisă la sălile Colecției de artă. 124 de lucrări pe care micii artiști le-au închinat acestei primăveri. Poa­te unii din ei vor păstra și pes­te ani penelul in mîini, alții, cei mai mulți, își vor aminti cu nostalgie de această fecundă perioadă de creație. Important este însă faptul că acești copii cresc la școala frumosului, că iubesc culoarea și forma, că își pot clădi, în imagini, lumea de mîine. Nu voi numi lucrări, nici autori. Mi se pare nedrept, pentru că toți merită în aceeași măsură felicitări. Aceștia sî­nt copii, sunt pionieri. 1Aș fi dorit ca, în continuare, marcînd o evoluție, să pot spu­ne cel puțin aceleași lucruri des­pre expoziția tinerilor, a uteciș­­tilor, expoziție organizată de Comitetul municipal Neamț al U.T.C. în sala mică a Casei de cultură a sindicatelor. Dar vai.... Mai mult decît penibilă aceas­tă parodie. Cred că din jenă or­ganizatorii au lipsit „expoziția" de explicații, de titluri, de au­tori. Titlul­ expoziției denotă însă că face parte dintr-un plan de activități educative. Păi ce facem, dragi uteciști? Pentru niște hăr­űi în care veți consemna o ac­tivitate educativă puteți accep­ta un asemenea compromis? Lă­săm la o parte calitatea, pentru că de fapt nici nu poate fi vor­ba de așa ceva, dar dacă niște cartoane rupte la colțuri, niște hîrtii prinse cu sfoară (ce e drept divers colorată) niște încercări de compoziții care nu spun nimic este tot ce ne poate oferi tine­retul din municipiu, să ne lă­săm mai bine păgubași. Și cînd te gîndești că această colecție de Kitchuri a fost „vernisată" cu prilejul festivalului de tea­tru, poezie patriotică și revolu­ționară al pionierilor și elevi­lor. ... Cred că ar fi cazul să fiți cu adevărat tineri, dragi uteciști. Nu de alta, dar pionierii cred în organizația de tineret și du­pă cum știm se pregătesc cu drag pentru acest moment. Nu-i dezamăgiți prin exemple de a­­cestea ! D. SIMIONESCU * Mișcarea corală a amatorilor Pentru tradiție, autenticitate, specific local Interviu cu compozitorul TUDOR JARDA — Vă situați, tovarășe profe­sor, între compozitorii care, prin­tr-o stăruitoare activitate obșteas­că, dedică o bună parte din tim­pul lor liber dezvoltării mișcării corale a amatorilor. Este, pro­babil, și scopul prezentei dum­neavoastră deplasări în județul Neamț și în alte județe moldo­vene. — Mișcarea corală de amatori, în general mișcarea artistică de masă ar putea să nu intereseze pe un compozitor numai în mă­sura în care acesta nu și-ar da seama în re loc trăiește și pen­tru cine încearcă să creeze. Pen­tru mine — ca și pentru atîția alți colegi din diferite centre ale țării — păstrarea unei strînse le­gături cu mișcarea artistică de amatori este o necesitate abso­lută. Dorind să-ți slujești po­porul cu mijloacele artei tale, care altul ți-ar putea fi iz­vorul de inspirație dacă nu În­săși viața poporului tău ? Dar, pentru că astfel stau lucrurile, ar fi nedrept ca noi, compozitorii, să fim preocupați numai să preluăm de la popor fără, în același timp, a-i stimula pentru a ne putea oferi ceea ce dorim și în viitor. Ar fi ca și cum ai lua apă de la un izvor fără să te îngrijești ca acesta să curgă continuu, ceea ce ar putea duce la secarea lui. Iată pentru ce conștiința trebuie să ne oblige să ne îngrijim de soarta mișcării artistice de ama­tori, în cazul compozitorilor de formațiile corale și instrumen­tale. La aceste considerente, în cazul meu se mai adaugă încă unul: o dragoste adevărată pen­tru corurile neprofesioniste, fiind convins că înființarea a încă unei formații de acest gen — și sunt po­sibilități de înființare în fiecare sat —, reprezintă încă un mijloc de educație patriotică, partinică a cetățenilor. Conținutul procesului educativ depinde însă, în mare măsură, de conținutul pieselor înscrise în repertoriu. Iată, deci, un dome­niu în care compozitorii trebuie să-și aducă mai susținut contri­buția. — In județul Neamț — ca de altfel în întreaga țară — se des­fășoară numeroase acțiuni de punere in valoare a mișcării co­rale a amatorilor, prin festiva­luri și concursuri dedicate celei de-a XXX-a aniversări a Elibe­rării. Ce se poate face pentru ca roadele acestor acțiuni să fie cit mai bogate ? — In primul rând prin alegerea repertoriilor și interpretarea lor pe măsura evenimentului căruia îi sunt dedicate. A doua condi­ție este diversitatea acestor re­pertorii și păstrarea specificului tuturor zonelor țării. Pentru aceas­ta, m-ar bucura dacă anumite an­sambluri corale de apiatori s-ar prezenta în fața publicului (și a juriilor concursurilor) acompa­niate de formații instrumentale. Dar nu de formații instrumentale dintre cele ce cîntă in localurile alimentației publice Din județul Neamț, bunăoară, mi-ar place să întilnesc în concurs mai multe coruri acompaniate de fluierași, sau chiar de buciumași. Ar în­semna, cred, o reevaluare a u­­nei vechi tradiții de pe aceste lo­curi. Aș vrea să ascult, de ase­menea, și coruri pe două și trei voci, ai căror componenți și-au păstrat nealterate calitățile ori­ginale ale glasului. Și, bineînțeles, cît mai multe prelucrări din fol­clorul ce aparține locurilor res­pective. Tocmai de aceea, zilele acestea am fost prezent în citeva județe moldovene, Neamț, Bacău și Suceava (în județul Neamț am stat cel mai mult) unde am urmărit ceea ce ar dori să evite formațiile de aici, care sînt cîn­­tecele de circulație locală care le plac, urmînd apoi să le pre­lucrez pentru coruri. Voi înde­plini, astfel, datoria ce o am față de formațiile corale din aceas­tă zonă a țării, datorie la care m-au obligat prin interpretarea în atîtea ocazii — inclusiv în con­cursul „Cîntare Patriei" — a multor din lucrările mele. — In județul nostru, la Podo­­leni, ați audiat ansamblul coral din localitate. Ce impresie v-a produs ? — Corul din Podoleni este o formație remarcabilă, de mare viitor. M-a bucurat mult să con­stat că în această localitate nem­­țeană se face muzică cu adevărat, componenții ansamblului dînd dovadă de entuziasm și dăruire. Și m-a mai bucurat să constat că un fost student de-al meu, astăzi profesorul Vasile Pîrlea, din Ba­cău, a învățat de la mine nu nu­mai să se dăruie carierei didac­tice, dar, în același timp, și dez­voltării mișcării corale de ama­tori. Un exemplu demn de ur­mat de c­îți mai mulți. Convorbire consemnată de S. AILENEI 4 Sîmbătă, 27 aprilie 1974 SEMNALAM A intervenit în discuție cu ... securea Intr-o dimineață la Secu­­ieni, mare ceartă mare între „capii" familiilor Stoica și Moroianu. In vîrtejul vorbe­lor, considerînd probabil că tatăl său ar fi dezavantajat, Gheorghe Moroianu îl loveș­te cu securea pe „preopi­nent", periclitîndu-i viața. Ca recompensă la astfel a­­ceastă dovadă de „fidelitate", G.M. a fost condamnat la 2 ani închisoare. Cînd ulciorul nu merge deloc la apă tor Nu e prima dată cînd Vic­Moldovan, din comuna Bicaz Ardeal, „prețuiește" în acest mod lemnul pădurilor din împrejurimi. Pentru furt in dauna avutului obștesc (a­­dică în dauna bogățiilor din pădurile noastre) el a mai fost condamnat. S-o fi gîndit însă că „experiența" acumu­lată acum îl va ajuta să opereze neobservat. Organele de miliție l-au descoperit în­să, demonstrîndu-i că, uneori, ulciorul nu merge la apă nici o dată, nici de două ori... Amnezie de primăvară ? Primăvară, soare, aer curat, lumea se plimbă, moda se schimbă... La toate astea s-o fi gîndit Adrian Manole, cînd a trecut pragul magazinului „Modern" din Piatra Neamț. După citeva clipe de cumpănă, din mulțimea produselor de sezon ,a decis că foarte nece­sară i-ar fi o pereche de pan­taloni. In vîrtejul acestor pro­bleme însă, A. M. a „uitat" de plată. Surprins în flagrant delict, va trebui să justifice acel moment de amnezie. Dar cum o va face ? Protagonist principal: C. Horia zis Lenuș Constantin Horia zis Lenuș este, de mai multă vreme, o „figură" cunoscută în tirgul Romanului. Un întreg șir de infracțiuni — urmate, bineîn­țeles, de pedepsele de rigoare — i-au adus o popularitate nu tocmai de invidiat. Ultima „aventură“ avîndu-l ca pro­tagonist pe Lenuș s-a consu­mat în incinta restaurantului a „Moldova",­­ unde eroul nostru provocat scandal, bruscînd consumatorii. In urma acestui incident palmaresul lui Lenuș s-a mai îmbogățit cu încă un an și șase luni închisoare. Un ,­elixir“ costisitor Pentru Victoria Burîușanu din Gura Văii, „elixirul" de fiecare zi deveniseră diverse­le mărci de băuturi alcoolice aflate în rafturile magazinu­lui pe care-l gestiona. Azi așa, mîine tot așa, până cind o verificare inopinată a cons­tatat un gol de 5.512 lei în gestiune. Deși era cazul la cei 46 de ani ai săi,­­ ca, B. să prevadă (și să prevină)­ un asemenea sfîrșit, nu a făcut-o. Un an si patru Unii­ii vor fi insă de ajuns să mediteze, de aici înainte, la obiceiul cu pricina rubrică realizată de N. EMANUEL cu sprijinul Inspectoratului județean al Ministerului de Interne expoziții PIATRA NEAMȚ — Colecția de artă : Expoziția cercului de pictură a Casei pionierilor din Piatra Neamț, PIATRA NEAMȚ - Biblioteca municipală : Patria și partidul In grafica noastră contemporană: PIATRA NEAMȚ —Liceul ..Pe­tru Rareș“ : Eliberarea patriei de sub jugul fascist reflectată in arta plastică. PIATRA NEAMȚ — Liceul ,­Ca­­listrat Hogaș“ : Ion Andreescu, reproduceri. PIATRA NEAMȚ - Școala ge­nerală nr. 1 . Nicolae Grigorescu, reproduceri: ROZNOV — Biblioteca : Arta neolitică. rol : SAVINEȘTI — Căminul cub­u­ștefan Luchian, reproduceri. BRUSTURI-DRAG ANEȘTI — Consiliul popular . Omagiu anu­lui XXX. reproduceri. radio BUCUREȘTI SIMBATA: 27 APRILIE PROGRAMUL. 1 15 Buletin de știri : 16 Ra­diojurnal ; 17 Buletin de știri : 17.15 știință, tehnică, fantezie ; 17.40 Rapsodie în bluc de Geor­ge Gershwin : 18 Orele serii : 20 Hanul melodiilor : 20.30 Itinerar la harta țârii : 20.40 Muzică pe adresa dv. : 22 Radiojurnal : 22.30 Muzică de dans : 23.6 Estrada nocturnă. (Buletine de știri la orele : 24. 2, 4, 5). PROGRAMUL II 15 Integrala c varietéi ór de cöarde op. 9 de Joséph Haydn ; 15.40 Zone folclorice - Argeș ; 16 Radiojurnal : 16.15 Jocuri popu­lare : 16.40 Arii din opere : 17 Simfonia I în Re minor .­de școa­lă“ de George Enescu ; 17.40 Vo­cile artei moderne ; 18 Orchestra Ray Anthony : 18.15 Atlas cultu­ral : 18.35 Album Schubert ; 18.55 Moment poetic : 19 Buletin de știri : 19.05 Cîntece populare :­­19.50 Noapte bună, copii ! 20 Con­certul Orchestrei simfonice a Fi­larmonicii ..George Enescu“ ; 22.15 Muzică ușoară : 22.30 Buletin de știri ; 22.35 Concert din opere : 23 pagini din istoria muzicii : 24 Jazz după miezul nopții ; 0.55­­1 Buletin de știri: DUMINICA: 28 APRILIE PROGRAMUL I 6 Buletin de știri ; 6.05 Concer­tul dimineții ; 7 Radiojurnal : 7.30 Avanpremieră Radio-TV; 7.45 Cân­tec, joc și voie bună ; 8.05 Ilus­­trate m­uzicale ; 9 Ora satului ; 10 Antologie lirică XXX. Partidu­lui, inima și versul ; 10.10 Micro­sion pe 33 de turații ; 1­0.45 Cân­tece de 1 Mai ; 11 Radiomagazi­nul femeilor ; 11.30 Muzică popu­lară ; 12 De toate pentru toți ; 13 Radiojurnal : 13.15 Șlagăre : 13.30 Unda veselă ; 14 Muzică populară : 14.30 Concert din ope­retele lui Sigmund Romberg. PROGRAMUL II 6 Buletin de știri ; 6.05 Ma­tineu muzical ; 7 Radiojurnal : 7.15 Patriei, cîntec fierbinte ; 7.30 Selecțiuni din opereta ..Camelote de Loewe ; 8 Teatru radiofonic pentru copii . ..Excursia“, scena­riu de Cristian Munteanu ; 9.15 Muzică ușoară ; 9.35 Vă place o­­pera ? 10.10 A 7-a artă ; 10.30 Buletin de știri ; 10.35 Cîntece și jocuri populare ; 11 Invitațiile Euterpei ; 13 Radiojurnal ; 14 Suita ..Priveliști moldovenești“ de Mihail Jora ; 14.30 Cine știe, câș­tigă. IAȘI SÎMBATA. 27 APRILIE 17 Cotidian sonor ; 18.30 Jur­nalul artelor ; 19 Cintecul care mi-e drag ; 19.15 Revista melo­diilor ; 20 Pe un picior de plai : 20.15 Voci celebre ale 21. O samă de cuvinte : operetei ; 21.15 Vă invităm la dans ; 22 Radiojurnal și sport ; 22.30 Muzică de dans (continuare). DUMINICA. 28 APRILIE 8.10­8 în direct cu preferințele dv. ; Dumbrava minunată ; 8.30 Azi, In sat la noi ; 10­0 Știri ; 10.05 Patru plus unu ; 10.40 Dia­log săptămânal ; 10.55 Știri de ul­timă oră. SÎMBATA, 27 APRILIE 9 De la Alfa la .Omega : 9.30 Film serial : ..Eneida“ : 10.20 Bu­­cureștiul necunoscut : 10.35 Tele­cinemateca (reluare) : 16.30 Fot­bal : Politehnica Timișoara — Pe­trolul Ploiești (divizia A). Trans­misiune directă de la Timișoara : 18.15 Familia ... la Brăila : 18.45 Obiceiuri și cîntece de nuntă din Gorj : 19 Cum vorbim : 19.15 Pu­blicitate ; 19.20­­­ 1001 de seri ; 19.30 Telejurnal ; 20 Teleenciclo­pedia ; 20.40 Film serial : ..Co­lumbo“ : 22.15 Telejurnal. Sport : 22.30 Gala canțonetei; cinema PIATRA NEAMȚ - Panoramic (tel. 13247) : „FATA DIN ISTAN­BUL" — o poveste de cu citeva incurcâturi, dar dragoste rezol­vate cu bine în final : producție a studiourilor din Turcia (10 ; 15; 1" ; 19 : 21). — Pietricica (tel. 12404) : „LE­GENDA NEGRULUI CHARLEY" — producție a studiourilor ameri­cane ; un film despre condițiile inumane de viață ale negrilor de pe plantațiile americane in seco­lul trecut (10.30. 14.30. 16.30, 18.30. 20.30). ROMAN - 23 August (tel. 13572) . ..PACALA“ — Sebastian Papaiani intruchipinau-l pe eroul cu mare popularitate in folclorul ro­o­mânesc, protagonistul a numeroase farse și snoave populare ; regia — Geo Saizescu (10 . 15 . 17.30 . 20).­­ Victoria (tel. 11720) : „FATA CARE VINDE FLORI" — o dra­mă, realizată de studiourile din R.S. Coreeană și inspirată din viața poporului în timpul ocupa­ției japoneze (14.30. 16.30. 18.30. 20.30). TIRGU NEAMȚ — Victoria (tel. 106) : „TRECĂTOARELE IUBIRI" — un film de analiză psihologică, un film poetic realizat ■oarea Malvina Urșianu , de regi­­în ro­lurile principale : George Mo­oi Silvia Popovici, Cornel Co­nan și Gina Patriciu­ (16. 13. 20). TARCOU­L Popular : „DE­PARTE DE TIPPERARY“ — Fory Eterle și Ilarion Ciobanu într-un film inspirat de evenimente ale anului 1947 (16, 18, 20).

Next