Clopotul, 1949 (Anul 5, nr. 307-323)
1949-09-05 / nr. 307
Printre biblioteci și cititori Datorită luptei Partidului nostru, astăzi în țara noastră se tipăresc mii și sute de mii de cărți destinate să înarmeze pe oamenii muncii cu conținutul lor, în opera lor mare ce se făuresc. Societatea nouă se construește cu oameni noi, oameni care în munca practică vor ști să folosească bogata învățătură a cărților. Redăm mai jos câteva din impresiile culese la bibliotecile din orașul nostru. La biblioteca Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular Dela instalarea Comitetului Provizoriu, bibliotecile tuturor secțiilor din cadrul Statului s’au contopit într’una singură. Astăzi biblioteca aceasta numără peste 1400 volume, broșuri și cărți ideologice, literatură sovietică și românească, traduceri. Alături de operele lui Tolstoi, Pușkin, Lermontov stau cărțile celor mai de seama scriitori sovietici,, Gorki, Ehr^Éug, Șolohov, Constantin v. Simonov, nișdeev, și alții. Deasemeni și cărți din literatura noastră de după 23 August 19M. Negura, Desulț, 20 nuvele ș.a. și cărți pentru combaterea superstițiilor. O carte foarte căutată și care cu s scoate că e în două exemplare totuși niciodată nu stă în raft, este acela a scriitorului sovietic Boris Polevoi „Povestea unui om adevărat”. Legată de problema cea mai arzătoare de la noi, transformarea socialistăa agriculturii, cartea „Pământ desțelenit” deși abia apărută, a fost citită de acum de trei cititori. Printre cititori se remarcă interes pentru cărți și din partea muncitorilor șoferi, care deși sunt mereu pe drum caută să-și ridice nivelul culturali. Astfel tânărul ajutor de șofer Odagiu Vasile a citit cu mult interes „Tânăra Gardă” de Fadeev și „Povestiri despre Lenin” Huțanu Aglaia, femee de serviciu, a învățat carte abia anul acesta.” — „Citesc greu — spune dânsa — dar îmi place, căci cartea îți deschide ochii asupra multor lucruri. Dar totuși biblioteca Comitetului Provizoriu este puin frecventată, tabla 77 cititori din 140 funcționari.. Broșurile pentru combaterea superstițiilor și explizarea științifică a diferitelor fenomene ale naturii nu sunt citite, și ele trebuesc mai mult popularizate. Funcționarul de Stat trebie mai mult îndrumat să citească pentru a strulge cu totul din conștiința sa urmele vechii morale. Muncitoarele de la „Pionerul“ manifestă un deosebit interes pentru cărți Biblioteca fabricei de păpuși „Pionerul” numără abia 100 volume care au fost primite de curând de la sindicat. Cărțile însă nu stau în raft; până acum 39 de cititoare au ridicat cărți de la bibliotecă. Desculț, Negura, Furtuna, Pământ desțelenit trec din mână în mână. — „Nici nu ajunge cartea în bibliotecă și sunt câte două trei cereri”. Tovarășa Zelda Grinberg este una din cele mai active cititoare. — „Am citit cu mult interes „Desculț” iar „Negura” mi-a trezit în suflet ura împotriva acelor care vor să târască oamenii într’un nou măcel”. Și înșiră mai departe cărțile citite: Furtuna, Ultima frontieră, Germinal. Bosânceanu Paraschiva umple cu taraș capurile de molii; lucrează și Vorbește. — N’am citit nimic până acum, dar vreau să mă ridic; nu-mi rămâne niciun ziar inecitit iar acum am luat de la o bibliotecă o carte. Și totuși trenul va'trece” e vorba în ea despre construcția unui tunel și cum pornesc muncitorii la întrecere în muncă. — „Eu am citit pe nerăsuflate „Furtuna” de Ehrenburg și fiecare pagină lovește în imperialiștii anglo-americani trezindu-ți totodată în suflet un sentiment de nemărginită dragoste pentru ostașii sovietici care au luptat pentru eliberarea popoarelor — spune Natalia Teslam. Dar cel mai atașat de cărți este paznicul Casril Zelingher; de când a intrat în fabrică a citit peste 200 volume și în fiecare Sâmbătă vine la bibliotecă să ni se intereseze dacă nu a apărut vreo carte nouă. înzestrarea bibliotecii cu cărți de specialitate o conciție pentru îmbunătățirea muncii Aproape toate muncitoarele dela fabrica 23 August au citit „Negura” iar de câteva zile de când au j primit o bibliotecă de la sindicat cele două ediții ale „Furtunii” trec din mână în mână. — „N’am atâta timp să cupind cât aș vrea să cunosc” — spune Iov. Segali. — „După ce am citit „Mama” de Gorki, n’a mai putut să treacă o stelară fără să citesc ceva și împrumutam cărți de la bibliotecile din oraș dar acum vom avea la fabrică biblioteca noastră și ne va fi mai ușor. Haim Riven Bell e fruntașă în producție, în timp ce manipulează mașina de tricotat spune: — „Până acum ne-ia fost mai greu să învățăm meseria, trebue însă să ne îmbunătățim metodele de muncă, și aceasta depinde în mare parte de felul Cum vom ști să folosim experiența inovatorilor deaceia urmăresc cu atenție tot ce scriu ziarele despre noile metode de muncă, dar ne-ar trebui și cărți profesionale. La fabrica de tricotaje 23 August mai sunt unele muncitoare care cred că dacă au schimbul locul la mașină nu vor mai avea spor. Trebuesc combătute superstițiile din mintea lor deaceea colectivul cultural trebue să se preocupe de o intensă popularizare a cărților și să inițieze discuții asupra lor. Deasemeni biblioteca trebue să conțină broșuri care vorbesc despre întreceri, inovații, cărți care interesează îndeaproape pe muncitoare în munca lor. Cărțile trebuesc popularizate Biblioteca fabricii de ulei „Raza” numără abia 70 volume în cea mai mare parte broșuri. Dar și,aceste 70 cărți nu sunt puse într-un joc astfel încât biblioteca să fie mai accesibilă muncitorilor, ci ele sunt amestecate cu dosare și lucrări de birou, în acelaș dulap. Printre muncitori am găsit abia trei oameni care se interesează mai mult de cărți pe fochistul Ivancu Dumitru căruia i-sa plăcut mult cartea lui Boris Polevoi, „Noi oamenii sovietici” și iar vrea să citească „Așa s’a ciit Oțelul” dar biblioteca fabricei n’are această carte și trebue s’o caute în altă parte. Mocanu Vasile urmează o școală de cadre sindicale și se interesează de cărți ideologice în special. — „Abia ,acum îmi dau seama că cartea este un isvor de lumină” — spune presând Bejinaru Dumitru. — Eu după fee am terminat școala mn’am mai pus mânia pe nici o carte până n’am intrat în armată. Când lucram ca ucenic la patroni nici nu se pomenea de așa ceva. Am fost în concediu la mare — continuă el — și acolo am citit. Educația comunistă cartea aceasta și un adevărat izvor de învățăminte și amis’o mai citesc odată. Dar muncitorilor li se vorbește încă puțin despre cărți. Pentru a trezi în ei gustul cititului, cărțile trebuesc popularizate. Biblioteca 5. R. U. F. este una din cele mai mari și bine înzestrate dintre biblioteci. Această bibliotecă numără 1116 volume în limba română și 1214 în idiș, cărți ideologice, literatură și traduceri. Spre deosebire de biblioteca comunală unde există puține cărți noi, literatura sovietică care este așa de căutată, la biblioteca IKUF se găsesc în câteva exemplare ultimil-2 cărți apărute pentru care bibliotecarul trebue să facă dinainte înscrieri. Zilnic se perindă prin bibliotecă 40-50 cittori iar Joi și Sâmibată, numărul celor care ridic cărți ajunge la 80. Există aici și o statistică a cititorilor și din cei 637 cititori, 25 sunt muncitori, 74 meseriași, 91 funcționari, 220 elevi și restul cetățeni cu diferite profesii. Biblioteca IKUF-ului fiind înzestrată cu tot felul de cărți,este foarte des vizitată iar numărul cititorilor crește mereu." * Valoarea cărților și importanța lor pentru ridicarea nivelului cultural, politic și profesional este înțeleasă de un număr mare de muncitori, sunt însă mulți care ocolesc bibliotecile, le ignorează, și pentru aceasta este de datoria resorturilor culturale din întreprinderi să ducă o muncă susținută de popularizare a cărții, și stimulare a gustului pentru citt. O vizită la „EXPOZIȚIA CĂRȚII“ din orașul Dorohoi Noi pionerii celor trei detașamente din orașul nostru am vizitat „Expoziția cărții” de la Filiala Ä.R.L.U.S. Dorohoi, care cuprinde cărți din editura P. M. R. Vizita la această expoziție a avut o mare importanță pentru noi, deoarece am putut vedea multe cărți interesante. Ea cuprindea cărți ale marilor dascăli ai clasei muncitoare — Max Engels, Lenin și Stalin —, sau cărți ce cuprind fragmente din viața luptătorilor pentru libertate, democrație și pace, ca: Filimon Sorim, Vasile Robaită și alții, în dreptul tabloului fiecărui dascăl erau așezate operele sale scrise. Apoi ni s’a arătat Istoria Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice și ni s’a spus că ea cuprinde întreaga activitate de luptă și mundă a Partidului lui Lenin și Stalin, din experiența căruia se folosește și Partidul nostru. Cu noi a fost o tovarășă U.T.M.-istă care ne-a explicat despre fiecare carte în parte.. Noi pionierii vom merge și la celelalte expoziții ce vor mai fi în fărașul nostru, căci astfel și prin acest mijloc ne putem ridica nivelul nostru cultural și politic. Coresp, S. Dorian FEMEIA COLHOZNICĂ Colecția „de vorbă cu sătenii" O viață nouă s’a deschis femeii în orânduirea sovietică, unde ea este egală bărbatului și asemenea lui, prezentă în toate domeniile de activitate. In broșura „Femeia Colhoznică”, apărută zilele acestea în colecția ,,De vorbă ca sătenii'' tipărită de editura „Cartea Rusă” — se arată cât de mult a făcut regimul sovietic Edit. Cartea Rusă pentru femeia colhoznică, se arată cum în colhoz, femeia a învățat să conducă marea gospodărie colectivă, a deprins cele mai avansate metode de muncă și s-a ridicat la un înalt nivel cultural și politic. Aceeași broșură mai arată că, întărind și apărând regimul colhoznic, femeile colhoznice apără și întăresc marea lor patrie socialistă, în drum spre comunism. KLÖPÖTDD Din activitatea Căminelor Culturale din Dângeni Căminul Cultural „7 Noembrie” din satul Dângeni și cu Căminul Cultural „Ștefan Gheorghiu” din satul Iacobeni, în dorința de a ridica nivelul cultural al maselor, au organizat schimbul de experiență între ele. Astfel, în ziua de 28 August căminul „7 Noembrie”, a venit cu echipa sa artistică la sediul căminului „Sf. Gheorghiu”, unde au desfășurat un frumos program artistic, compus din coruri, recitări, dansuri și piese de teatru „Ce-a pățit Gherghina”, la care au asistat un număr de peste 300 persoane,care au ascultat cu mare plăcere cele arătate în conferință și piesa de teatru în care se-a arătat ce înseamnă a crede în vrăji și leacuri băbești și rezultatul ila care se ajunge, de cei care se practică. Urmează ca la data de 11 Sept. a.c., căminul cultural, Șt. Gheorghiu să se prezinte cu echipa sa artistică la Dângeni. Corespții. 'Mica ■ ' inui ie mrite Jims inimia.O gazetă fruntașă în concursul gazetelor de perete Colectivul de redacția a gazetei de perete I.C.B. a înțeles importanța concursului și însușindu-și ajutorul primit dela Secția de Propagandă și Agitația a Județenai P. M. R. Botoșani și-a îndeplinit angajamentele luate în lumina condițiilor stabilite la conferința redactorilor gazetelor de perete. Astfel în luna August gazeta de perete I. C. B. a mărit numărul articolelor cu 3, publicând 12 articole și schimbându-le regulat de trei ori pe lună. Aceste articole au contribuit la o bună organizare a întrecerilor socialiste în întreprindere și au îmbrățișat toate preocupările și frământările dela I. C. B. ( Astfel articolul „Mai multă grijă pentru gospodăria Instituției” de tov. Guriță D tru arată în spirit critic cum trebue să se facă economii la diverse materiale și rechizite, criticând o serie de tovarăși care sunt neglijenți și lasă diverse materiale ale Instituții în bătaia ploilor, etc. Un alt articol „Angajamentele muncitorilor dela Uzină electrică în vederea zilei de 23 August” de tov. Zelincă Teodor, muncitor, oglindește angajamentele muncitorilor de la Uzina electrică pentru îndeplinirea planului pe luna August cu 8 fctițe înainte de termen. In articolul „Din munca unei secții” de tov. Șteghei Ioan muncitor, se arată elanul cu care tov. dela rețeaua Apă-Canal au înțeles să muncească 3 zile și 3 nopți incontinuu la defectul care a fost la conducția principală, criticând pe tov, care s’au delăsat în muncă. Gazeta de perete „Un pas înainte” al I.C.B. i se ocupă și de ridicarea nivelului ideologic și cultural al muncitorilor prin articolul „Cititul în colectiv un mijloc de ridicare a universului ideologic și cultural” de tov. Demetrian Alice. Articolul este scris în spirit critic pentru unii tov, care n’au înțeles importanța cititului în colectiv.In cinstea zilei de 23 August gazeta de perete a apărut în număr festiv, oglindind realizările lor din întreprindere în lumina măreței sărbători a eliberării țării noastre. In afară de îmbunătățirea muncii gazetei de perete în p Diața articolelor, colectivul de redacția de la I. C. B. a făcut și o cutie originala pentru poștă, a întocmit la gazetă colțul redacției și are iun cant care stă în permanență la dispozi ia muncitorilor pentru a-și trece în ei impresiile asupra gazetei de perete. Dar ceia ce este și mai important, este faptul că s-au ținut de către colectivul de redacția 2 ședințe cu 20 de muncitori pentru creiarea de corespondenți și unde s’a prelucrat despre „Importanța gazetei de perete și despre „Gazeta de perete în U. R. S. S.” In urma ajutorului primit, 14 muncitori au scris articole lar gazeta de perete dintre care 8 iau fost publicate. S’a mai publicat în gazeta de perete dela I.C.B. un grafic cu rezultatul întrecerilor socialiste în întâmpinarea zilei de 23 August 1949 și 8 fotografii cu muncitorii de la I. C. B. în plină producție. Colectivul de redacție de la I.C.B. pentru a stimula și a veni în ajutorul colectivelor gazetelor de perete, care se află în concurs, a provocat colectivul de redacție de la „Republica” la o ședință pentru schimb de experiență. Colectivul de la I.C.B. are în tot timpul ajutorul organizației de bază I.C.B. și al agitatorilor, care au fost antrenați în această muncă. Astfel prin munca pe care o desfășoară ea poate fi exemplu pentru celelalte gazete. Țăranca muncitoare Virginia Anton povestește sătenilor din Prajeni com. Frumușica despre cee ce a văzut în Uniunea Sovietică Zi de sărbătoare. Sala Căminului Cultural din Prăjeni com. Frumușica freamătă de lume. S’a anunțat că va veni cineva din delegații care- iau vizitat Uniunea Sovietică și zeci de tineri, bărbați, femei așteaptă nerăbdători să audă cum muncesc și trăesc colhoznicii sovietici. La colhozul „Clara Zetkin“ din R. S. S. Azerbaidjan — „Din câte am văzut eu în Uniunea Sovietică — începu a povesti Virginia Anton — păi iar trebui să vă vorbesc luni de zile ca să vă spun despre toate, că multe și minunate lucruri am văzut acolo. — „Spune-ne ceva despre un colhoz, ce are el și cum muncesc oamenii acolo —ceru Petre Rotaru. Și țăranca muncitoare Virginia Anton începu a povesti despre colhozul „Clara Zetkin” din R.S.S. Azerbaidjan. — „Președintele colhozului Raghimov ne-a povestit că înainte de revoluția din 1917 țăranii din satul lacela duceau o viață tare grea. Erau robi boerilor și chiaburilor care le storceau și ultima picătură de vlagă. In 1928-1929 când a pornit mișcarea colhoznică în Uniunea Sovietică, țăranii săraci și mijlocași de acolo au întâmpinat mari greutăți din partea chiaburilor care prin toate mijloacele căutau să-i împiedice de a se întovărăși în colhoz. Dar ei nu s-au dat bătuți și cu sprijinul Partidului bolșevic au reușit să-și întemeeze o gospodărie mare și bogată. Clima acolo este caldă, și ei au început să cultive lanuri întregi de bumbac, tutun, ceai și viță de vie, ceea ce le-a adus venituri frumoase. Și an cu an averea colhozului a crescut. Astăzi în mijlocul satului este o cooperativă mare unde colhoznicii găsesc tot felul de mărfuri, îmbrăcăminte, încălțăminte care mai de care mai bune și mai frumoase. Colhozul mai are o moară cu motor electric, fabrică de îngrășăminte chimice unde fiecare brigadă are depozitul ei, uzină electrică de unde pornește lumină electrică pentru fiecare casă de colhoznic, spital, creșe de copii,, grădinițe sezoniere, casă de maștere, săli de teatru, cinematograf, bibliotecă cu peste 2500 volume săli, sportive — ș.a. In colhoz țăranii lucrează 8 ore pe zi, dar munca lor este mult ușurată căci o fac mai mult cu mașinile, deaceia după orele de muncă ei au timp să se cultive sau să petreacă. Toată viața lor este numai cântec și voie bună și cu drept cuvânt (ei sunt cei mai fericiți oameni din lume. — „Așa este — spuse tov. Tranciu Mihai — căci eu am fost prizonier la U.R.S.S. și au văzut cum trăesc țăranii acolo. — „Dar cum este în casa lunui școl- Din viața și lupta minerilor sovietici La 27 August întreaga Uniune Sovietică sărbătorește „Ziua Minerilor”. Poporul sovietic îi iubește pe mineri pentru că ei se găsesc în unul din cele mai importante sectoare i ale economiei. însuși Lenin a arătat că pentru industria, cărbunele este prținea zilnică, forța de viață a economiei sovietice. Până la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, extracția cărbunelui era una din ramurile cele mai înapoiate ale industriei căci Guvernul țarist nu-și dădea interesul să întreprindă lucrări de recunoaștere și exploatare mai rațională. Numai Partidul Comunist bolșevic a acordat cea mai mare atenția descoperirii de zăcăminte carbonifere, astfel că la sfârșitul anului 1938 Uniunea Sovietică se găsea în fruntea tuturor țărilor în ceea ce privește exploatarea cărbunelui. La cel de al XVI-lea Congres al Partidului, tov. Stalin a pus chestiunea înființării celei de -a doua baze metalurgice carbonifere în estul țării . Această bază trebuia să fie după propunerea tov. Stalin — combinatul Uralo-Cuznețc. In 1940 în preajma celui de al doilea război mondial, industria carboniferă ajunsese o puternică ramură industrială iar extracția cărbunelui atingea cifra de 166 milioane tone tanitar față de 28 milioane tone cât era în 1913. O mare atenție s-a acordat mecanizării muncilor grele. Mecanizarea a ușurat mult munca omului și în 1938 industria carboniferă sovietică ocupa primul loc în mecanizarea lucrărilor din mine. Atacul criminal fascist a întrerupt munca pașnică a oamenilor sovietici Când bazinele carbonifere ale Donbasului au căzut în mâinile nemților, regiunile din răsărit au trebuit să asigure aprovizionarea industriei de războia cu cărbune și minerii sovietici au dat dovadă de un înalt patriotism ÎnDEplinindu-și eg cinste misiunea. In Răsărit minele noi duceau o muncă neîntreruptă iar pa măsura alungării dușmanului au început a fi ■ 1C refăcute minele distruse de aceștia Minele din Donbas care au fost inundate de hitleriști au fost refacute. Planul Cvidual postbelic a p J în fața minerilor noi și măreței ț l cini. Ei au trebuit nu numai să toți facă minele distruse ci să depășea, „ nivelul producției dinainte de război In 1950 extracția cărbunelui va junge la 250 milioane tone iar in. .., canizarea lucrărilor de exploatare ve„n crește de 3-4 ori față de nivelul dinainte de război. întrecerile socialiste au format v mii de fruntași în muncă. In minele din Răsărit peste 12 mii de mineri care iau primit titlul de meșteri mineri pentru că îndepli, pese regulat 2 norme pe schimb și chiar mai mult. Și în bazinul Donului sunt mii de fruntași. Numele lui Alexandr Tinrenco inițiatorul unei noi metode de lucru colectiv stahanoviste, este bine cunoscut. II . Pregătirea pentru „Ziua Minerului” este un nou prilej de muncă încordată pentru ei. Minerii sovietici crescuți și educați în spirit socialist nu precupețesc forțele și cunoștințele lor în folosul Patriei. CIE LA CITIM ! Mao lse Dan: DESPRE DICTATURA DEMOCRAȚIEI POPULARE Editura P. M. R. Până la Revoluția din Octombrie, poporul chinez „nu numai că nu ia cunoscut pe Lenin și Stalin, dar nu a cunoscut nici pe Marx și Engels”. Dar, după Revoluția din Octombrie, „avantgarda proletariatului chinez a învățat marxism-leninismul și a înființat Partidul Comunist Chinez” — spune tovarășul Mao-Tse-Dun, Președintele Comitetului Centraliái Partidului Comunist Chinez în articolul său intitulat „Despre dictatura democrației populare”, articol scris cu prilejul celei de a 28-a aniversăria Partidului Comunist Chinez. Tov Mao-Tse-Dun arată etapele pe care le-a străbătut lupta de eliberare națională dusă de eroicul popor chinez, condițiile în care au fost câștigate marile succese împotriva reacțiunii chineze sprijinită de reacțiunea internațională și mai ales de imperialiștii anglo-americani precum și condițiile în care va putea fi repurtată victoria definitivă asupra acestor forțe reacționare. Pentru China, ca și pentru toate celelalte state, spune tov. Mao-Tse-i Dun, nu pot exista decât două căi: ori alianța cu lagărul antiimperialist condus de democratic Uniunea 32 pag. lej 8 Sovietică, orin alianța cu lagărul antidemocratic imperialist condus de imperialiștii anglo-americani. O a treia cale nu există. Victoriosul proletariat chinez a ales alianța hotărâtă cu lagărul democratic, lagărul progresului. O altă problemă de care se ocupă în acest articol tov. Mao-Tse-Dun este aceea a sarcinilor poporului chinez în domeniul construcției economice ; construcția în care,, poporul chinez va trebui să depună o muncă intensă pentru ca să învingă greutățile deoarece el nu sare încă experiență în acest domeniu. Sub conducerea lui Lenin și Stalin, popoarele Uniunii Sovietice au dus nu numai lupta revoluționară ci și munca de reconstrucție al căror rezultat concret este„mărețul și gloriosul stat socialist”. Astfel că și în problema construcției economice, spune tov. Mao-Tse-Dun, exemplul și experiența Uniunii Sovietice constiue cel mai bun îndreptar. Articolul tov. Mao-Tse-Dun reprezintă un prețios ajutor pentru cunoașterea diferitelor aspecte ale luptei proletariatului chinez în vederea scuturării jugului imperialist și pentru construirea socialismului. hoznic? se interesă țăranca Elena Rotaru. Agerea personală a colhoznicului La venirea colhoznicilor dela muncă, fiecare voia să ne ia pe la casele lor. Eu am vizitat casa ferarului Ervant Gligoriant. Păi ce să vă spun măi fraților, țare o casă mare cu trei odăi,Sală și bucătărie și am rămas uimită de cele văzute în casa acestui colhoznic. Odaia în care am intrat strălucea de curățenie,în mijloc o mlasă, scaune, paturi cu cearceafuri albe, vreo cinci plapome, perne și totul așa de frumos și la locul lui de țarcă aici nu-mi venea să mă așez pe pat. Soția colhoznicului mi-a arătat vreo zece rochii și alte haine femeești și un dulap cu costumele bărbatului și copiilor. Casa e luminată electric,are aparat de radio, cărți. Colhoznicul are lângă casă și jumătate hectar de pământ pe care și-l cultivă singur, 2 vaci cu lapte, 15 oi și păsări nenumărate în curte. Anul trecut această familie compusă din 7 persoane -a realizat 4585 zile muncă primind pentru fiecare zi muncă câte 5,200 kg. grâu, 4,600 litri vin, 50 grame miere de ialbină, 300 grame țuică, 100 gr. unt și 32 ruble. Din cele ce strânge într’un an, colhoznicului îi ajunge să ducă un trai îmbelșugat el și familia sa și chiar să vândă ceea ce îi prisosește. — „Fericiți oameni sunt colhoznicii dacă duc asemenea trai și noi vom ști de acum să le dăm peste nas chiaburilor care împrăștie minciuni — se aud glasuri din bănci. Apoi Vasile Chisăliță voi să afle despre grâul ramificat și cum lucrează combainele — „ca să ne lămurim și noi despre această mare misiune a științei” spuse el. Un spic cu 300 boabe și o recoltă de 10.000 kg. grâu la hectar Am fost la câmp și am văzut cum se seceră pe lanurile colhozurilor. Am văzut cum un combain seceră și treeră pe zi 25 hectare,1 km tractor care trage după el 3 combaine pe seceră pe zi 75 hectare. Dar cea mai mare minune a fost când am văzut un spic de grâu care are 150-300 boabe pe el, acesta e grâul ramificat și la Institutul de Știință din Ucraina se studiază posibilitatea de a se întări paiul incestul spic pentru a putea da și mai multe boabe. Am mai văzut un spic de 10 grame care dă o recoltă de lt.QOO kgr. la hectar și aceasta se datorește folosirii metodelor celor mai înaintate ale științei. Pământul este îngrășat și lucrat cu mașinile și la timp, astfel că colhoznicii caută să obțină cât mai multe produse. Să urmăm și noi exemplul colhoznicilor După ce Virginia Antoni a terminat de povestit au început discuțiile între oameni. 1 — „Apoi tovarăși, începu Petre Rotaru, multe am auzit noi astăzi Și ne-am dumirit asupra multor lucruri despre care aveam îndoială. Viața fericită a colhoznicilor sovietici, ne-o putem face și nai, dar pentru aceasta trebue muncă și luptă dârză împotriva chiaburilor. Până când să mai răbdăm sărăcia și mizeria? Să lăsăm șovăelile, să chibzuim bine și să urmăm calea colhozniciior pe care unii țărani dela noi din țară iau i pășit de acum și să be anim și nioi într’o gospodărie colectivă. , , v. ‘ M t I