Clopotul, 1949 (Anul 5, nr. 307-323)

1949-09-05 / nr. 307

Printre biblioteci și cititori Datorită luptei Partidului nostru, astăzi în țara noastră se tipăresc m­ii și sute de mii de cărți destinate să înarmeze pe oamenii muncii cu con­ținutul lor, în opera lor mare ce se făuresc. Societatea nouă se construește cu oameni noi, oameni care în m­unca practică vor ști să folosească bogata învățătură a cărților. Redăm mai jos câteva din impresiile culese la bi­bliotecile din orașul nostru. La biblioteca Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular Dela instalarea Comitetului Pro­vizoriu, bibliotecile tuturor secțiilor­­ din cadrul Statului s’a­u contopit în­­tr’una singură. Astăzi biblioteca aceasta numără peste 1400 volume, broșuri și cărți ideologice, literatură sovietică și ro­mânească, traduceri. Alături de operele lui Tolstoi, Pușkin, Lermontov stau cărțile celor mai de seama scriitori sovietici,, Gor­ki, Ehr^Éu­g, Șolohov, Constantin v.­ Simonov, nișdeev, și alții. Deasemeni și cărți din literatura noastră de după 23 August 19M. Negura, Des­­ulț, 20 nuvele ș.a. și cărți pentru combaterea superstițiilor. O carte foarte căutată și care cu s scoate că e în două exemplare totuși niciodată nu stă în raft, este acela a scriitorului sovietic Boris Polevoi „Povestea unui om adevărat”. Legată de problema cea mai ar­zătoare de la noi, transformarea so­cialistă­­a agriculturii, cartea „Pă­mânt desțelenit” deși abia apărută, a fost citită de acum de trei cititori. Printre cititori se remarcă interes pentru cărți și din partea muncitorilor șoferi, care deși sunt mereu pe drum caută să-și ridice nivelul culturali. Astfel tânărul­­ ajutor de șofer Odagiu Vasile a citit cu mult interes „Tânăra Gardă” de Fadeev și „Povestiri de­spre Lenin” Huțanu Aglaia, femee de serviciu, a învățat carte abia a­­nul acesta.” — „Citesc greu — spune dânsa — dar îmi place, căci cartea îți des­chide ochii asupra multor lucruri. Dar totuși biblioteca Comitetului Provizoriu este pu­i­n frecventată, ta­bla 77 cititori din 140 funcționari.. Bro­șurile pentru combaterea superstiții­lor și explizarea științifică a diferi­telor fenomene ale naturii nu sunt­­ citite, și ele trebuesc mai mult po­pularizate. Funcționarul de Stat tre­bie mai mult îndrumat să citească pentru a str­ulge cu totul din con­știința sa urmele vechii morale. Muncitoarele de la „Pionerul“ manifestă un deosebit interes pentru cărți Biblioteca fabrice­i de păpuși „Pio­nerul” numără abia 100 volume care au fost primite de curând de la sin­dicat. Cărțile însă nu stau în raft; până acum 39 de cititoare au ridicat cărți de la bibliotecă. Desculț, Ne­gura, Furtuna, Pământ desțelenit trec din mână în mână. — „Nici n­u ajunge cartea în bibliotecă și sunt câte două trei cereri”. Tovarășa Zelda Grinberg este una din cele mai active cititoare. — „Am­ citit cu mult interes „Des­culț” iar „Negura” mi-a trezit în suflet ura împotriva acelor care vor să târască oamenii într’un nou mă­cel”. Și înșiră mai departe cărțile citite: Furtuna, Ultima frontieră, Germinal. Bosânceanu Paraschiva umple cu taraș capurile de molii; lucrează și Vorbește. — N’am citit nimic până acum, dar vreau să mă ridic; nu-mi ră­mâne niciun ziar inecitit iar acum­­ am luat de la o bibliotecă o carte. Și totuși trenul va'trece” e vorba în­­ ea­­ despre construcția unui tunel și cum pornesc muncitorii la întrecere în muncă. — „Eu am citit pe nerăsuflate „Furtuna” de Ehrenburg și fiecare pagină lovește în imperialiștii an­glo-­americani trezindu-ți totodată­­ în­­ suflet un sentiment de­­ nemărginită­­ dragoste pentru ostașii sovietici care au luptat pentru eliberarea popoa­relor — spune Natalia Teslam. Dar cel mai atașat de cărți este paznicul Casril Zelingher; de când­­ a i­ntrat în fabrică a citit peste 20­0 volume și în fiecare Sâmbătă vine la bibliotecă să ni se intereseze dacă nu a apărut vreo carte nouă. înzestrarea bibliotecii cu cărți de specialitate o conciție pentru îmbunătățirea muncii Aproape toate muncitoarele dela fabrica 23 August au citit „Negura” iar de câteva zile de când au j primit o bibliotecă de la sindicat cele două ediții ale „Furtunii” trec din mână în mână. — „N’am atâta timp să cup­ind cât aș vrea să cunosc” — spune­­ Iov. S­egali. — „După ce am citit „Ma­ma” de Gorki, n’a mai putut să treacă o stelară fără să citesc ceva și împrumutam cărți de la bibliotecile din oraș dar acum vom avea la fa­brică biblioteca noastră și ne va fi mai ușor. Haim Riven Bell e fruntașă în producție, în timp ce manipulează mașina de tricotat spune: — „Până­­ acum ne-ia fost mai greu să învățăm meseria, trebue însă să ne îmbunătă­țim metodele­­ de muncă, și aceasta de­pinde în mare parte de felul Cum vom ști să folosim experiența ino­vatorilor deaceia urmăresc cu atenție tot ce scriu ziarele despre noile me­tode de muncă, dar ne-ar trebui și cărți profesionale. La fabrica de tricotaje 23 August mai sunt unele muncitoare care cred că dacă au schimbul locul la mașină nu vor mai avea spor. Trebuesc combătute superstițiile­­ din mintea lor deaceea colectivul cultural trebue să se preocupe de o intensă­­ popula­rizare a cărților și să inițieze dis­cuții asupra lor. Deasemeni biblioteca trebue să conțină broșuri care vorbesc despre întreceri, inovații, cărți care intere­sează îndeaproape pe muncitoare în munca lor. Cărțile trebuesc popularizate Biblioteca fabricii de ulei „Raza” numără abia 70 volume în cea mai mare parte broșuri. Dar și,aceste 70 cărți nu sunt puse într-un joc astfel încât biblioteca să fie mai­­ accesibilă muncitorilor, ci ele sunt amestecate cu dosare și lucrări de birou, în ace­laș dulap. Printre muncitori am găsit abia trei oameni care se interesează mai mult­ de cărți pe fochistul Ivancu Dumitru căruia i-sa plăcut mult car­tea lui Boris Polevoi, „Noi oamenii sovietici” și iar vrea să citească „Așa s’a ciit Oțelul” dar biblioteca fa­­bricei n’are această carte și trebue s’o caute­ în altă parte. Mocanu Vasile urmează o școală de cadre sindicale și se interesează de cărți ideologice în special. — „Abia ,acum îmi dau seama­­ că cartea este un isvor de lumină” — spune presând Bejinaru Dumitru. — Eu după fee am terminat școala mn’am mai pus mânia pe ni­ci o carte­­ până n’am intrat în armată. Când lucram ca ucenic la patroni nici nu se po­menea de așa ceva. Am fost în concediu la mare — continuă el — și acolo am citit. Educația comunistă cartea aceasta și un adevărat izvor de învățăminte și amis’o mai citesc odată. Dar mun­citorilor li se vorbește încă puțin de­spre cărți. Pentru a trezi în ei­­ gustul cititului, cărțile trebuesc popularizate. Biblioteca 5. R. U. F. este una din cele mai mari și bine înzestrate dintre biblioteci. Această bibliotecă numără 1116 volume în limba română și 1214 în idiș, cărți ideologice, literatură și traduceri. Spre deosebire de biblioteca co­munală unde există puține cărți noi, literatura sovietică care este așa de căutată, la biblioteca IKUF se gă­sesc în câteva­­ exemplare ultimil-2­­ cărți apărute pentru care bibliote­carul­­ trebue să facă dinainte în­scrieri. Zilnic se perindă prin bi­bliotecă 40-50 ci­ttori iar Joi și Sâmi­bată, numărul celor care ridi­c cărți ajunge la 80. Există ai­ci și o statistică a citi­torilor și din cei 637 cititori­, 25 sunt muncitori, 74 meseriași, 91 func­ționari, 220­­ elevi și restul cetățeni cu diferite profesii. Biblioteca IKUF-ului fiind înzes­trată cu tot felul de cărți,­­este­­ foarte des vizitată iar numărul cititorilor crește mereu." * Valoarea cărților și importanța lor pentru ridicarea nivelului cultural, politic și profesional este înțeleasă de un­­ număr m­ar­e de muncitori, sunt însă mulți care ocolesc bibliotecile, le ignorează, și pentru aceasta este de datoria resorturilor culturale din întreprinderi să ducă o muncă susți­nută de popularizare a cărții, și sti­mulare a gustului pentru ci­tt. O vizită la „EXPOZIȚIA CĂRȚII“ din orașul Dorohoi Noi pionerii celor trei detașamente din orașul nostru am vizitat „Expo­ziția cărții” de la Filiala Ä.R.L.U.S. Dorohoi, care cuprinde cărți din­­ edi­tura P. M. R. Vizita la­­ această expoziție a avut o mare importanță pentru noi, deoarece­­ am putut ve­dea multe cărți interesante. Ea cu­prindea cărți ale marilor dascăli ai clasei muncitoare — Ma­x Engels, Le­nin și Stalin —, sau cărți ce cuprind fragmente din viața luptătorilor pen­­tru libertate, democrație și pac­e, ca: Filimon Sorim, Vasile Robaită și alții, în dreptul tabloului fiecărui dascăl erau așezate operele sale scrise. Apoi ni s’a­­ arătat Istoria Partidului Co­munist (bolșevic) al Uniunii Sovietice și ni s’a spus­­ că ea cuprinde întreaga activitate de luptă și mu­­ndă a Parti­dului lui Lenin și Stalin, din expe­riența căruia se folosește și Partidul nostru. Cu noi a fost o tovarășă U.T.M.-istă care ne-a explicat de­spre fiecare carte în parte.. Noi pionierii vom merge și la­­ ce­lelalte expoziții ce vor mai fi în fă­rașul nostru, căci astfel și prin acest mijloc n­e putem ridica nivelul no­stru cultural și politic. Coresp, S. Dorian FEMEIA COLHOZNICĂ Colecția „de vorbă cu sătenii" O viață nouă s’a deschis femeii în orânduirea sovietică, unde ea est­e egală bărbatului și asemenea lui, preze­ntă în toate domeniile de acti­vitate. In broșura „Femeia Colhoznică”, apărută zilele acestea în colecția ,,De vorbă ca sătenii'­' tipărită de e­­ditura „Cartea Rusă” — se arată cât de mult a făcut regimul sovietic Edit. Cartea Rusă pentru femeia colhoznică, se arată cum în colhoz, femeia a învățat să conducă marea gospodărie colectivă, a deprins cel­e mai avansate metode de muncă și s-a ridicat la un înalt nivel cultural și politic.­­ Aceeași broșură mai arată că, în­tărind și apărând regimul colhoznic, femeile colhoznice apără și întăresc marea lor patrie socialistă, în drum spre comunism. KLÖPÖTDD Din activitatea Căminelor Culturale din Dângeni Căminul Cultural „7 Noembrie” din satul Dângeni și cu Căminul Cul­tural „Ștefan Gheorghiu” din satul Iacobeni, în dorința de a ridica ni­velul cultural al maselor, au organi­zat schimbul de experiență între ele. Astfel, în­­ ziua d­e 28 August cămi­nul „7 Noembrie”, a venit cu echipa sa artistică la sediul căminului „Sf. Gheorghiu”, unde au desfășurat un frumos program­­ artistic, compus din coruri, recitări, dansuri și piese de teatru „Ce-a pățit Gherghina”, l­a care­­ au asistat un număr de peste 300 persoane,­­care au­­ ascultat cu mare plăcere cel­e­­ arătate în confe­rință și piesa de teatru în­­ care se-a arătat ce înseamnă a crede în vrăji și leacuri băbești și rezultatul ila care se ajunge, de cei care se­ prac­tică. Urmează ca la data de 11 Sept. a.c., căminul cultural, Șt. Gheorghiu să se prezinte cu echipa sa artistică la Dângeni. Coresp­­ții. 'Mica ■ ' in­ui ie mrite Ji­ms inimi­a­­.O gazetă fruntașă în concursul gazetelor de perete Colectivul de redacția a gazetei de perete I.C.B. a înțeles importanța concursului și însușindu-și ajutorul primit dela Secția de Propagandă și Agitația­­ a Județenai P. M. R. Boto­șani și-a îndeplinit angajamentele lu­ate în lumina condițiilor stabilite la conferința redactorilor gazetelor d­e perete. Astfel în luna August gazeta d­e­ perete I. C. B. a mărit­­ numărul­­ ar­ticolelor cu 3, publicând 12 articole și schim­bându-le regulat de trei ori pe lună. Aceste articole au contribuit la o bună organizare a întrecerilor so­­­cialist­e în întreprindere și au îmbră­țișat toate preocupările și frământă­rile dela I. C. B. ( Astfel articolul „Mai multă grijă pentru gospodăria Instituției” de tov. Guriță D­ tru arată în spirit cri­tic cum trebue să se facă economii la diverse materiale și rechizite, criticând o serie de tovarăși care sunt neglijenți și lasă diverse mate­riale­­ ale Instituții în bătaia ploilor, etc. Un alt articol „Angajamentele muncitorilor dela Uzină electrică în vederea zilei de 23 August” de tov. Zelincă Teodor, muncitor, oglinde­ște angajamentele muncitorilor de la Uzina electrică pentru îndeplinirea planului pe luna August cu 8 fctițe înainte de termen. In articolul „Din munca unei sec­ții” de tov. Șteghei Ioan muncitor, se arată elanul cu care tov. dela rețeaua Apă-Canal au înțeles să muncească 3 zile și 3 nopți incon­­tinuu la defectul care a fost la con­­­ducția principală, criticând pe tov, care s’au d­elăsat în muncă. Gazeta de perete „Un pas înainte” al I.C.B. i se ocupă și de ridicarea ni­velului ideologic și cultural­­ al mun­citorilor prin articolul „Cititul în co­lectiv un mijloc de ridicare a univer­sului ideologic și cultural” d­e tov. Demetrian Alice. Articolul este scris în spirit critic pentru unii tov, care­­ n’au înțeles importanța cititului în colectiv.­­In cinstea zilei de 23 August ga­zeta de perete a apărut în număr­­ festiv, oglindind realizările lor din întreprindere în lumina măreței săr­bători a eliberării țării noastre. In afară de îmbunătățirea muncii­ gazetei de perete în p Diața artico­lelor, colectivul de redacția de la I. C. B. a făcut și o cutie­­ originala­­ pentru poștă, a întocmit la gazetă colțul redacției și are iun cant care stă în permanență la dispozi ia mun­citorilor pentru a-și trece în ei im­presiile asupr­a gazetei d­e perete. Dar ceia ce este și mai important, este faptul că s-au ținut de­­ către colectivul de redacția 2 ședințe cu 20 de muncitori pentru creiarea de corespondenți și unde s’a prelucrat despre „Importanța gazetei de perete și despre „Gazeta de perete în U. R. S. S.” In urma­­ ajutorului primit, 14 muncitori au scris articole la­r ga­­­zeta de perete dintre care 8 iau fost publicate. S’a mai publicat în gazeta de pe­rete dela I.C.B. un grafic cu­­ re­­­­z­ultatul întrecerilor socialiste în în­tâmpinarea zilei de 23 August 1949­­ și 8 fotografii cu muncitorii de la I. C. B. în plină producție. Colectivul de redacție de la I.C.B. pentru a stimula și a veni în aju­torul colectivelor­­ gazete­lor de perete, care se află în concurs, a provocat colectivul de redacție de l­a „Repu­blica” la o ședință pentru schimb de experiență. Colectivul de la I.C.B. are în tot timpul ajutorul organizației de bază I.C.B. și al agitatorilor, care au fost antrenați în această muncă. Astfel prin munca pe care o desfășoară ea poate fi exemplu pen­tru celelalte gazete. Țăranca muncitoare Virginia Anton povestește sătenilor din Prajeni com­. Frumușica despre ce­e ce a văzut în Uniunea Sovietică Zi de sărbătoare. S­ala Căminului Cultural din Prăjeni com. Frumușica freamătă de lume. S’a anunțat că va veni cineva din delegații care- iau vizitat Uniunea So­vietică și zeci de tineri, bărbați,­­ femei așteaptă nerăbdători să audă cum muncesc și trăesc colhoznicii so­vietici. La colhozul „Clara Zetkin“ din R. S. S. Azerbaidjan —­ „Din câte am­ văzut eu în Uniu­nea Sovietică — începu a povesti Virginia Anton — păi iar trebui să vă vorbesc­ luni de zile ca să vă spun despre toate, că multe și minunate lucruri am văzut acolo. — „Spune-ne ceva despre un col­hoz, ce are el și cum muncesc oa­­me­nii acolo —­­ceru Petre Rotaru. Și țăranca muncitoare Virginia Anton începu a povesti despre­­ col­hozul „Clara Zetkin” din R.S.S. A­­zerbaidjan. — „Președintele­­ colhozului R­aghi­­mov ne-a povestit că înainte de­­ re­voluția din 1917 țăranii din satul lacela duceau o viață tare grea. Erau robi boerilor și chiaburilor care le storceau și ultima picătură de vlagă. In 1928-1929 când a pornit miș­carea colhoznică în Uniunea Sovie­tică, țăranii săraci și mijlocași de acolo au întâmpinat mari greutăți din partea­­ chiaburilor care prin toate mijloacele căutau să-i împiedice de a se întovărăși în colhoz. Dar ei nu s­-au dat bătuți și cu sprijinul Partidului bolșevic au reu­șit să-și întemeeze o gospodărie mare și bogată. Clima acolo este­­ caldă, și ei au început să cultive lanuri întregi de bumbac, tutun, ceai și viță de vie, ceea ce le-a adus venituri frumoase. Și an cu­­ an averea colhozului a crescut. Astăzi în mijlocul satului este o cooperativă mare unde colhoznicii găsesc tot felul de mărfuri, îmbră­căminte, încălțăminte care mai de care mai bune și mai frumoase. Colhozul mai are o moară cu mo­tor electric, fabrică de îngrășăminte chimice unde fiecare brigadă are de­pozitul ei, uzină electrică d­e unde pornește lumină electrică pentru fie­care casă de colhoznic, spital, cr­eșe d­e copii,, grădinițe sezoniere, casă d­e maștere, săli de teatru, cinema­tograf, bibliotecă cu peste 2500 vo­lume săli, sportive — ș.a. In colhoz țăranii lucrează 8 ore pe zi, dar munca lor este mult ușu­rată căci o fac mai mult cu­­ mași­nile, deaceia după orele de muncă ei au timp să se cultive sau să pe­treacă. Toată viața lor este numai cântec și voie bună și cu drept cuvânt (ei s­unt cei mai fericiți oameni din lume. — „Așa este — spuse tov. Tr­an­­ci­u Mihai — căci eu am fost pri­zonier la U.R.S.S. și au văzut cum trăesc țăranii acolo. — „Dar cum este în casa lunui școl- Din viața și lupta minerilor sovietici La 27 August întreaga Uniune So­vietică sărbătorește „Ziua Mineri­lor”. Poporul sovietic îi iubește pe mi­neri p­entru că ei se găsesc în unul din cele mai importante sectoare i ale economiei. însuși Lenin a­­ arătat că pentru industria, cărbunele este p­rți­­­nea zilnică, forța de viață­­ a econo­miei sovietice. Până la Mar­ea Revoluție Socia­listă din Octombrie, extracția căr­bunelui era una din ramurile cele mai în­apoiate­­ ale industriei căci Gu­vernul țarist nu-și dădea interesul să întreprindă lucrări de recunoa­ștere și exploatare mai rațională. Numai Partidul Comunist bolșevic a acordat cea mai mare atenția­­ des­coperirii de­­ zăcăminte carbonifere, astfel că la sfârșitul anului 1938 Uniunea Sovietică se găsea în frun­tea tuturor țărilor în ce­e­a ce privește exploatarea cărbunelui. La cel de al XVI-l­ea Congres­­ al­ Partidului, tov. Stalin a pus ches­tiunea înființării celei de -a doua baze m­etalurgice­ carbonifere în estul țării . Această bază trebuia să fie după propunerea tov. Stalin — com­binatul Uralo-Cuznețc. In 1940 în preajma celui d­e al doilea război mondial, industria­ car­boniferă ajunsese o puternică ramură industrială iar extracția cărbunelui­­ atingea cifra d­e 166 milioane tone tanita­r față de 28 milioane tone cât era în 1913. O mare atenție s-a acordat me­canizării muncilor grele. Mecanizarea­­ a ușurat mult mun­ca omului și în 1938 industria­­ carbo­niferă sovietică ocupa primul loc în mecanizarea lucrărilor din mine. Atacul criminal fascist­­ a întrerupt munca pașnică a oamenilor sovietici Când bazinele carbonifere ale Donbasului au căzut în mâinile nem­ților, regiunile din răsărit au trebuit să asigure aprovizionarea industriei de războia cu cărbune și minerii so­vietici au dat dovadă d­e un înalt­­ pa­triotism ÎnDEplinindu-și eg cinste misiunea. In Răsărit minele noi duceau o muncă neîntreruptă iar pa măsura alungării dușmanului au început­­ a fi ■ 1C­ refăcute minele distruse de aceștia Minele din Donbas care au fost inundate de hitleri­ști a­u fost refa­cute. Planul Cvidual postbelic a p J în fața minerilor noi și mărețe­i ț­ l cini. Ei au trebuit nu numai să toți facă min­el­e distruse ci să depășea, „ nivelul producției dinainte d­e război In 1950 extracția cărbunelui va junge la 250 milioane tone iar in. .., caniz­area lucrărilor de­­ exploatare ve„n crește de 3-4 ori față de nivelul­­ di­­nainte de război. întrecerile socialiste au format v­­ mii de fruntași în muncă. In minele din Răsărit peste 12 mii de mineri care iau primit titlul de meșteri­ mineri pentru că îndepli­, pese regulat 2 norme pe schimb și chiar mai mult. Și în bazinul Donului sunt mii de fruntași. Numele lui Alexandr Tin­­renco inițiatorul unei noi metode de lucru colectiv stahanoviste, este bine cunoscut. I­I . Pregătirea pentru „Ziua Mineru­lui” este un nou prilej de muncă încordată pentru ei. Minerii sovietici crescuți și educați în spirit socialist nu precupețesc forțele și cunoștințele lor în folosul Patriei. CIE LA CITIM ! Mao lse Dan: DESPRE DICTATURA DEMOCRAȚIEI POPULARE Editura P. M. R. Până la Revoluția din Octombrie, poporul chinez „nu numai că nu ia cunoscut pe Lenin și Stalin, dar­­ nu a cunoscut nici pe M­arx și Engels”. Dar, după Revoluția din Octombrie, „av­antgarda proletariatului chinez a învățat marxism-leninismul și a în­ființat Partidul Comunist Chinez” — spune tovarășul Mao-Tse-Dun, Pre­­ședintele Comitetului­ Central­iái Par­tidului Comunist Chinez în articolul său intitulat „Despre dictatura de­mocrației populare”, articol scris cu prilejul celei de a 28-­a aniversări­­a Partidului Comunist­ Chinez. Tov­ Mao-Tse-Dun arată etapele pe care le-a străbătut lupta de e­­liberare națională dusă de­­ eroicul popor chinez, condițiile în care au fost câștigate marile succese împo­triva re­acțiunii chineze sprijinită d­e reacțiun­ea internațională și mai a­­les de imperialiștii­­ anglo-americani precum și­ condițiile în car­e v­a putea fi repurtată­­ victoria definitivă asupra acestor forțe reacționare. Pentru China, ca și pentru toate celelalte state, spune tov. Mao-Tse-i Dun, nu pot exista decât două căi: ori alianța cu lagărul antiimperialist condus de democratic Uniunea 32 pag. lej 8 Sovietică, orin alianța cu lagărul anti­democratic imperialist condus d­e im­perialiștii­­ anglo-americani. O a treia cale nu există. Victoriosul proleta­riat chinez­­ a ales alianța hotărâtă cu lagărul democratic, lagărul pro­gresului. O altă problemă de care se ocupă în acest articol tov. Mao-Tse-Dun este aceea a sarcinilor poporului chi­n­ez în domeniul construcției econo­mice ; construcția­­ î­n care,, poporul­­ chi­nez va­­ trebui să depună o m­uncă in­tensă pentru ca să învingă greutățile deoarece­­ el nu sar­e încă­­ experiență în acest domeniu. Sub conducerea lui Lenin și Stalin, popoarele Uniunii So­vietice a­u dus nu numai lupta­­ revo­luționară ci și munca de reconstruc­ție al­­ căror rezultat concret­­ este­­„mă­rețul și­­ gloriosul stat socialist”. Ast­fel că și în problema construcției­­ e­­conomice, spune tov. Mao-Tse-Dun, exemplul și­ experiența Uniunii Sovie­tice consti­ue cel mai bun îndreptar. Articolul tov. Mao-Tse-Dun re­prezintă un prețios ajutor pentru cu­noașterea diferitelor aspecte ale lup­tei proletariatului chinez în vederea scuturării jugului imperialist și pen­tru construirea socialismului. hoznic? s­e interesă țăranca Elena Rotaru. Agerea personală a colhoznicului La venirea colhozni­cilor dela muncă, fiecare voia să ne ia pe la casele lor. Eu­­ am vizitat casa fera­­rului Ervant Gligoriant. Păi ce să vă spun măi fraților, țare o casă mare cu trei odăi,­­Sală și bucătărie și am rămas uimită de cele văzute­­ în casa acestui colhoznic. Odai­a în care am intrat strălucea de curățenie,­în mijloc o mlasă, scau­ne, paturi cu cearceafuri albe, vreo cinci plapome, perne și totul așa de frumos și la locul­­ lui de ț­arcă aici nu-mi­ venea să mă așez pe pat. Soția colhoznicului mi-a arătat vreo zece rochii și alte haine f­e­­m­e­ești și­­ un dulap cu costumele băr­batului și copiilor. C­asa e luminată electric,­­ar­e­­ aparat d­e radio, cărți. Colhoznicul ar­e lângă casă și ju­mătate hectar de pământ pe care și-l cultivă singur, 2 vaci cu lapte, 15 oi și păsări nenumărate în curte.­­ Anul trecut această familie com­pusă din 7 persoane -a realizat 4585 zil­e muncă primind pentru fiecare zi muncă­­ câte 5,200 kg. grâu, 4,600 litri vin, 50 gram­e mi­ere de ialbină, 300 grame țuică, 100 gr. unt și 32 ruble. Din cele ce­­ strânge într’un an, col­hoznicului îi ajunge să ducă un trai îmbelșugat el și familia sa și chiar să vândă ceea ce îi prisosește. — „Fericiți oameni sunt colhozni­cii dacă duc asemenea trai și noi vom ști de acum să le dăm peste nas chiaburilor care împrăștie min­ciuni — se aud glasuri din bănci. Apoi V­asil­e Chisăliță voi să a­­fle despre grâul ramificat și­­ cum lucrează combainele — „ca să ne lămurim și noi despre această mare misiune a științei” spuse el. Un spic cu 300 boabe și o re­coltă de 10.000 kg. grâu la hectar Am fost la câmp și­­ am văzut cum se seceră pe lanurile colhozuri­lor. Am văzut cum un combain seceră și tre­eră pe zi 25 hectare,­­1 km tractor care trage după el 3 com­­baine pe seceră pe zi 75 hectare. Dar cea mai mare minun­e a fost când am văzut un spic de grâu care ar­e 150-300 boabe pe­­ el, acesta e grâul ramificat și la Institutul d­e Știință din Ucraina se studiază po­sibilitatea de a se întări paiul in­cestul spic pentru a putea da și mai multe boabe. Am mai văzut un spic de 10 gr­ame care dă o recoltă de l­t.QOO kgr. la hectar și aceasta se dato­­r­ește folosirii metodelor celor mai înaintate­­ ale științei. Pământul este îngrășat și lucrat cu mașinile și la timp, astfel că colhoznicii caută să obțină cât mai multe produse. Să­ urmăm și noi exemplul col­hoznicilor După ce­­ Virginia Antoni a terminat d­e povestit au început discuțiile în­tre oameni. 1 — „Apoi tovarăși, începu Petre Rotaru, multe am auzit­­ noi astăzi Și­­ n­e-am dumirit asupra multor lucruri despre care aveam îndoială. Viața fericită a colhoznicilor sovietici, ne-o putem face și nai, dar pentru acea­sta trebue muncă­ și luptă dârză îm­potriva chiaburilor. Până când să mai răbdăm sărăcia și mizeria? Să lăsăm șovăelile, să­ chibzuim bine și să urmăm calea colh­ozniciior pe care unii țărani dela noi­ din țară iau­­ i pășit de acum și să be anim și nioi într’o gospodărie colectivă. , , v. ‘ M t I

Next