Clopotul, ianuarie-martie 1968 (Anul 24, nr. 2117-2165)

1968-02-14 / nr. 2129

CLOPOTUL • PAGINA 2­ L Filarmonica in ascensiune Pentru spectatorul con­certului simfonic de vineri seară, evoluția orchestrei este un fapt evident, un fapt ce ne impune să re­marcăm o continuă ascen­siune. Bucurîndu-se de co­laborarea meritorie a doi artiști clujeni de presti­giu, dirijorul Petru Sbîrcea și violonistul Ladislau Kiss, colectivul artistic s-a ridicat la nivelul unei a­­devărate interpretări artis­tice de „zile mari“. Con­certul a debutat cu „Suita teatrală“ de Teodor Grigo­­riu, compozitor român con­temporan care s-a impus mai ales prin creațiile sale foarte reușite pentru dife­rite filme. „Suita teatrală“ fiind o lucrare mai puțin VIAȚA MUZICALĂ realizată, a smuls destule eforturi din partea dirijo­rului și orchestrei, fără a convinge prea mult spec­tatorii, deși nu posedă un limbaj muzical modern (nici folcloric). Oricum interpreții au fost fideli partiturii, realizînd în li­mitele acesteia o adevăra­tă interpretare. Apariția violonistului Ladislau Kiss, care a in­terpretat Concertul pentru vioară și orchestră de Beethoven, a electrizat sa­la. Tehnica sa impecabilă, care-l ajută la rezolvarea cu ușurință pasajelor de a dificultății virtuozitate (și Concertul de Beetho­ven posedă numeroase pa­saje de acest fel) este ar­monios îmbinată cu rațiu­nea cunoașterii stilului în care lucrarea a fost scri­să. Virtuos, dar neagitat în partea întîia, liric, medita­tiv, transpunîndu-se în caracterul interiorizat al părții secunde, redînd cu multă eleganță atmosfera dansată a Rondoului final, posedînd o strălucită teh­nică violonistică în Capri­ciul de Paganini. iată cî­­teva din trăsăturile cu care violonistul Ladislau Kiss a cucerit aplauzele unani­me ale publicului botoșă­­nean. In partea a doua a pro­gramului am ascultat Sim­fonia a Vl-a de Franz Schubert „Cel care a făcut poezia să cînte și muzica să vorbească". Fiind con­siderat creatorul liedului cult modern, domeniu în care a dat la iveală peste 600 de lucrări, creația sim­fonică a acestui genial compozitor care a murit în același an cu Beethoven a fost mult timp pe nedrept rămasă în umbră. Simfonia a VI-a scrisă pe cînd avea 20 de ani, re­prezintă o profundă cu­noaștere din partea­ lui Schubert a creației înain­tașilor săi (Mozart, Haydn) cît și o mărturie a legă­turii acestui compozitor cu oamenii simpli, dînd glas dragostei lor de via­ță, îmbinată cu nostalgia pentru vremuri mai bune. Melodist prin excelență, dă viață de-a lungul lucră­rii unor frumoase linii me­lodice înveșmîntate în dife­rite tinare clasice de so­nată, lied, schertzo etc. Or­chestra, foarte disciplina­tă, a răspuns cu prom­ptitudine gesticii precise și autoritare imprimate de dirjorul Petre Sbîrcea (a condus fără partitură), ca­re a reliefat pasajele solo cît și nuanțele necesare prin mișcări moderne, nonspeculative, lipsite de teatralitate. Se cuvine să remarcăm pe lîngă calită­țile de interpret și mult încercata calitate de acom­paniator pe care a dove­dit-o dirijorul clujean în Concertul pentru vioară de Beethoven. Nu trebuie să uităm însă că ținuta unor astfel de concerte impun o prezență impunătoare a spectatorilor botoșăneni. Prof. SILVESTRI AILENEI — In ultimul timp, ți­­nînd seama de dorințele tinerilor, organizăm acti­vități plăcute și totodată instructiv-educative — ne-a relatat tov. secretara Elena Graur, comitetului U.T.C. de la uzinele texti­le „Moldova". Inițiativa luată de a face o drumeție la Ipotești a fost primită cu multă plăcere de nu­meroși tineri, s-au organizat pe parcurs jocuri de orientare turistică. Cu mult interes a fost vizitată Casa memorială „Mihai Emines­­cu”. Binevenită a fost sea­ra cultural-distractivă or­ganizată la clubul munci­toresc „23 August" în cins­tea filatoarelor fruntașe în întrecerea socialistă. A fost un prilej minunat pentru tineri de a se dis­tra în timpul lor liber. Bineînțeles, ne-am propus ca să mai organizăm ase­menea activități.­­ Acțiuni interesante sînt organizate în școli. Pentru a participa la concursul „Cine știe cîștigă” cu tema „România pe meridianele globului", elevii anului I de la Școala tehnică sani­tară au studiat bibliografia indicată. Concursul a avut un caracter educativ. Exa­minatorul, Sîrghie Luca, elev în anul II la Școala tehnică sanitară, cît și par­ticipanții la concurs, au putut constata pregătirea temeinică a lui Ortansa și Ciuraru Huțanu Elena care au dat cele mai bu­ne răspunsuri. Momente plăcute au pe­trecut elevii liceelor din Dumbrăveni și Bucecea la întîlnirile pe care le-au a­­vut cu actori ai Teatrului „Mihai Eminescu” care le-au vorbit despre unele probleme legate de educa­ția estetică, au răspuns la întrebările referitoare la munca lor După întîlnirea profesională, elevii din Dumbrăveni au prezentat un program artistic, iar cei din Bucecea au recitat poezii­ organizate întîlnirile au fost de Comitetul raional al U.T.C. ★ Este demn de relevat faptul că unele tradiții din trecut, cu privire la organi­zarea de manifestări atrac­tive pentru tineret, sunt preluate în tot mai multe sate. La Stăuceni era un obicei ca în lunile ianua­rie sau februarie să se or­ganizeze o seară distracti­vă pentru tineret denumi­tă „Balul batistelor", după unul din dansurile care se executau. — Această tradiție a fost reluată de curînd — ne-a spus tov. Gheorghe Pleșca, activist al comite­tului orășenesc U. T. C., spre bucuria tinerilor din Stăuceni. Vîrstnicii care au asistat la bal au arătat tinerilor figurile la „Dansul batistelor”. In scurt timp, acest dans a antrenat toți tinerii. S-au organizat apoi concursurile „Cel mai bun interpret al dansului popu­lar”, „Cel mai bun solist de muzică populară și u­­șoară". A fost o seară deo­sebit de plăcută. * Sunt inițiative ale or­ganizațiilor U. T. C. care merită să fie extinse. I. VLAICU Inițiative tinerești F­olosirea timpului liber al tineretului în mod plă­cut și atractiv constituie o preocupare de seamă a organizațiilor U. T. C. In colaborare cu comitetele sindicatelor, bibliotecile și căminele culturale, or­ganizațiile U. T. C. din orașul și raionul nostru inițiază diferite acțiuni care sunt apreciate de că­tre tineri. Serile cultural-distractive, șezătorii­e, concursurile pe diferite teme atrag un număr tot mai mare de tineri și tinere. Cine spune Recitesc scrisoarea pen­tru a treia oară. Nu-mi vi­ne să cred că un director de cămin cultural nu are dorința ca în instituția de care răspunde să se desfă­șoare o activitate rodnică. Și totuși se mai găsesc pe ici, pe colo. Dar mai rar. Un asemenea exemplu se află la Tocileni. Dar iată ce relatează scrisoarea semnată de șase tineri : „Pe data de 9 fe­bruarie a.c. făceam repeti­ție la piesa „Piatra din casă“. Cînd eram în plină activitate a intrat tov. Gheorghe Romanescu, di­rectorul căminului. Dînsul a început să ne „felicite“ bețe-n roate“ cu... denumiri de animale. Ne-a interzis să mai facem repetiție. Noi nu ne vom descuraja. La nevoie închiriem o cameră și tot pregătim piesa de teatru. Ne întrebăm însă de ce di­rectorul „pune bețe-n roa­te“ celorlalte cadre didac­tice care ne ajută în pre­gătirea programului artis­tic ?". Noi întrebăm Comitetul de cultură și artă a sfatu­lui popular orășenesc și sfatul popular al comu­nei Stăuceni dacă cunoaște „activitatea“ acestui direc­tor și de cei nu se lipsește de asemenea servicii ? Așteptăm răspuns. I. T. „OGLINDA R­epertoriul teatrului bo­­toșănean s-a îmbogățit cu o nouă piesă din dramaturgia contemporană și anume „Oglinda“, sem­nată de Paul Everac (sau „Explozie întîrziată“ cum o numise autorul mai îna­inte). Piesa lui Everac cunoaș­te luminile rampei pentru prima dată la Teatrul din Ploiești în anul 1960. In luna mai a aceluiași an, este jucată la Teatrul Mu­nicipal din București unde se bucură de un deosebit succes de public, ceea ce-i aduce și consacrarea în li­teratură. Fixînd unele aspecte din anii de început ai socialis­mului din țara noastră, „Oglinda“ trăiește prin mișcările sufletești ale e­­roilor săi care reprezintă stări reale, categorii de psihologie socială tipice pentru acel timp. „Eroul dramaturgiei de azi (spune Valeriu Rîpea­­nu în prefața la volumul „Dramaturgie română con­temporană“) are înaintea sa nu numai perspectiva vieții de fiecare zi ci și per­spectiva țelului final. Intre idealul său și cel al socie­tății se creează astfel o per­fectă osmoză“. Conceptele etice noi, prinse într-o lup­tă acerbă și permanentă cu tot ceea ce este un mod limitat de a constituie geneza privi viața­ conflic­tului în dramaturgia ac­tuală. Această polemică a îmbrăcat o frumoasă haină artistică în „Oglinda“ lui Everac. Aici se confruntă două structuri, dreptățită, care fiecare în­reîntîlnin­­du-se nu se anulează, ci dimpotrivă încearcă să co­munice. Pe scurt subiectul este acesta: Vintilă Gîrțu an­grenat într-o intensă acti­vitate revoluționară este părăsit de nevasta lui, Fa­na, pe simplul motiv că nu putea să-l aibă mereu lîn­gă ea. Crezîndu-l mort, Fana se căsătorește cu doc­torul Valeriu Cristea, un tînăr cu o bună situație materială, provenită în bu­nă parte de pe urma dra­gostei ce o nutrea pentru el Margueritte Conte­scu, o doamnă bogată care, ple­­cînd în străinătate, îi lasă apartamentul său. Val­va de P. Everac rămîne aici un retras din lumea de dincolo de cabi­netul său medical, un om care nu pricepe sensul e­­venimentelor înnoitoare. De aceea, atunci cînd co­legii lui discută despre re­nunțarea la cabinetele me­dicale personale, lui Val i se pare o idee neverosimi­lă și o privește cu incerti­tudine. Confortul pe care și l-a asigurat, și în care Fa­na duce o existență palidă, nu face altceva decit să-i reducă elanul tineresc, să-l omoare pe dinlăuntru. O asemenea existență în­cepe să-i transmită Fanei neliniști profunde, în mo­mentul cînd ea se reîntîl­­nește cu Vintilă care o fa­ce să înțeleagă că a e­­xista nu înseamnă a te claustra într-un confort demn de invidiat ci dim­potrivă, înseamnă a-ți con­funda idealurile tale cu a­­celea ale societății. De aici zbuciumul sufletesc al Fa­nei pe care începe să și-l exteriorizeze într-o discu­ție cu soțul ei, întreaga acțiune a piesei gravitează în jurul Fanei care în cele trei acte­­ este prezentă permanent în scenă și toa­te frămîntările ei interioa­re, cu toate eforturile ei de a se elibera din încer­cuirea automulțumirii, a o­­pacității. Ea este un perso­naj complex, bine indivi­dualizat și, așa după cum se apreciază, unul din cele mai bune roluri feminine din dramaturgia noastră de după eliberare. Viața dinamică și încăr­cată de sensuri este întru­chipată în personajul Vin­tilă Gîrțu care are destulă vitalitate pentru a încerca să-l smulgă pe Val de sub carapacea preocupărilor în­guste. Tenta îi reușește pe deplin. Dar Vintilă care participă la transformările revoluționare străbătînd drumul de la muncitor la inginer, încercînd să trans­forme conștiința celor din jurul său, este un personaj care duce o viață mereu triumfătoare, o viață care nu cunoaște insuccesul. De aceea el apare mai mult un personaj — simbol. Ce­lelalte personaje sunt apa­riții scurte pe scenă meni­te să întrețină viu con­flictul. Personajele din „Oglin­da“, cu toate stările lor a­­fective, cu toate convinge­rile și idealurile lor, sînt aduse în scenă de actorii botoșăneni. Deși apar deni­velări, diferențe de calitate între o interpretare și alta, spectacolul în ansamblu este de o factură artistică reușită. Actorul Stelian Preda, interpretîndu-l pe Valeriu Cristea, se remar­că printr-un joc suplu și dinamic, creînd o compo­ziție lăuntrică robustă, argumentare logică a tutu­o­ror acțiunilor personaju­lui. Eforturile interpretu­lui de a sublinia pregnant psihologia eroului său sunt evidente de-a lungul în­tregului spectacol. Cea care umple scena cu prezența ei este Fana în interpretarea Luciei Boga. Tînăra actriță, care și-a început cariera pe scena teatrului botoșănean, are multiple resurse artistice pe care a încercat să le valorifice într-un rol difi­cil și complex de o evi­dentă frumusețe artistică. Interiorizînd convingător toate frămîntările prin ca­re trece Fana, interpreta lasă să se întrevadă pe a­­locuri unele reticențe, ceea ce nu o avantajează în e­­voluția ei scenică. Personajul pozitiv al că­rui vitalitate este capabi­lă să producă schimbări de conștiință este interpre­tat de Igor Haucă. Aceas­tă alegere nu mi se pare prea fericită. Pe lîngă fap­tul că partitura este puțin schematică, interpretul nu reușește să pătrundă adinc în psihologia personajului său, păstrîndu-se undeva la periferia trăirilor a­­cestuia. Replicile lui ca­pătă un caracter declama­­tiv, cu unele elaborări chiar superficiale. Deși au apărut în roluri scurte, actorii Mirela Io­­nescu, Elena Ligi și Ion Plăeșeanu, prin interpreta­rea nuanțată a textului, au dat spectacolului un plus de consistență artistică. La cealaltă extremă însă se află Silvia Brădescu care încearcă rezolvarea unor situații de un comic forțat. In celelalte roluri au apă­rut actorii Despina Prisă­­caru, Viky Florin Predună, Andronescu, Gheorghe Taradaciuc și Ion Aposto­lin marcînd momente im­portante din spectacol. Scenografia a reușit să evidențieze în mod fericit confortul în care se închis­tase Val. Este de remarcat și modul în care regia transpune spectatorul în plină atmosferă de socia­lism. Spectacolul cu piesa „Oglinda“ este o creație artistică care întrunește a­­precierile spectatorilor. MI AIFTINCA CRONICA TEATRALĂ Actorii Stelian Preda (Val) și Lucia Boga (Fana) interpretând o scenă din spectacol. -i v > <

Next