Clopotul, ianuarie-martie 1968 (Anul 24, nr. 2117-2165)
1968-02-14 / nr. 2129
CLOPOTUL • PAGINA 2 L Filarmonica in ascensiune Pentru spectatorul concertului simfonic de vineri seară, evoluția orchestrei este un fapt evident, un fapt ce ne impune să remarcăm o continuă ascensiune. Bucurîndu-se de colaborarea meritorie a doi artiști clujeni de prestigiu, dirijorul Petru Sbîrcea și violonistul Ladislau Kiss, colectivul artistic s-a ridicat la nivelul unei adevărate interpretări artistice de „zile mari“. Concertul a debutat cu „Suita teatrală“ de Teodor Grigoriu, compozitor român contemporan care s-a impus mai ales prin creațiile sale foarte reușite pentru diferite filme. „Suita teatrală“ fiind o lucrare mai puțin VIAȚA MUZICALĂ realizată, a smuls destule eforturi din partea dirijorului și orchestrei, fără a convinge prea mult spectatorii, deși nu posedă un limbaj muzical modern (nici folcloric). Oricum interpreții au fost fideli partiturii, realizînd în limitele acesteia o adevărată interpretare. Apariția violonistului Ladislau Kiss, care a interpretat Concertul pentru vioară și orchestră de Beethoven, a electrizat sala. Tehnica sa impecabilă, care-l ajută la rezolvarea cu ușurință pasajelor de a dificultății virtuozitate (și Concertul de Beethoven posedă numeroase pasaje de acest fel) este armonios îmbinată cu rațiunea cunoașterii stilului în care lucrarea a fost scrisă. Virtuos, dar neagitat în partea întîia, liric, meditativ, transpunîndu-se în caracterul interiorizat al părții secunde, redînd cu multă eleganță atmosfera dansată a Rondoului final, posedînd o strălucită tehnică violonistică în Capriciul de Paganini. iată cîteva din trăsăturile cu care violonistul Ladislau Kiss a cucerit aplauzele unanime ale publicului botoșănean. In partea a doua a programului am ascultat Simfonia a Vl-a de Franz Schubert „Cel care a făcut poezia să cînte și muzica să vorbească". Fiind considerat creatorul liedului cult modern, domeniu în care a dat la iveală peste 600 de lucrări, creația simfonică a acestui genial compozitor care a murit în același an cu Beethoven a fost mult timp pe nedrept rămasă în umbră. Simfonia a VI-a scrisă pe cînd avea 20 de ani, reprezintă o profundă cunoaștere din partea lui Schubert a creației înaintașilor săi (Mozart, Haydn) cît și o mărturie a legăturii acestui compozitor cu oamenii simpli, dînd glas dragostei lor de viață, îmbinată cu nostalgia pentru vremuri mai bune. Melodist prin excelență, dă viață de-a lungul lucrării unor frumoase linii melodice înveșmîntate în diferite tinare clasice de sonată, lied, schertzo etc. Orchestra, foarte disciplinată, a răspuns cu promptitudine gesticii precise și autoritare imprimate de dirjorul Petre Sbîrcea (a condus fără partitură), care a reliefat pasajele solo cît și nuanțele necesare prin mișcări moderne, nonspeculative, lipsite de teatralitate. Se cuvine să remarcăm pe lîngă calitățile de interpret și mult încercata calitate de acompaniator pe care a dovedit-o dirijorul clujean în Concertul pentru vioară de Beethoven. Nu trebuie să uităm însă că ținuta unor astfel de concerte impun o prezență impunătoare a spectatorilor botoșăneni. Prof. SILVESTRI AILENEI — In ultimul timp, ținînd seama de dorințele tinerilor, organizăm activități plăcute și totodată instructiv-educative — ne-a relatat tov. secretara Elena Graur, comitetului U.T.C. de la uzinele textile „Moldova". Inițiativa luată de a face o drumeție la Ipotești a fost primită cu multă plăcere de numeroși tineri, s-au organizat pe parcurs jocuri de orientare turistică. Cu mult interes a fost vizitată Casa memorială „Mihai Eminescu”. Binevenită a fost seara cultural-distractivă organizată la clubul muncitoresc „23 August" în cinstea filatoarelor fruntașe în întrecerea socialistă. A fost un prilej minunat pentru tineri de a se distra în timpul lor liber. Bineînțeles, ne-am propus ca să mai organizăm asemenea activități. Acțiuni interesante sînt organizate în școli. Pentru a participa la concursul „Cine știe cîștigă” cu tema „România pe meridianele globului", elevii anului I de la Școala tehnică sanitară au studiat bibliografia indicată. Concursul a avut un caracter educativ. Examinatorul, Sîrghie Luca, elev în anul II la Școala tehnică sanitară, cît și participanții la concurs, au putut constata pregătirea temeinică a lui Ortansa și Ciuraru Huțanu Elena care au dat cele mai bune răspunsuri. Momente plăcute au petrecut elevii liceelor din Dumbrăveni și Bucecea la întîlnirile pe care le-au avut cu actori ai Teatrului „Mihai Eminescu” care le-au vorbit despre unele probleme legate de educația estetică, au răspuns la întrebările referitoare la munca lor După întîlnirea profesională, elevii din Dumbrăveni au prezentat un program artistic, iar cei din Bucecea au recitat poezii organizate întîlnirile au fost de Comitetul raional al U.T.C. ★ Este demn de relevat faptul că unele tradiții din trecut, cu privire la organizarea de manifestări atractive pentru tineret, sunt preluate în tot mai multe sate. La Stăuceni era un obicei ca în lunile ianuarie sau februarie să se organizeze o seară distractivă pentru tineret denumită „Balul batistelor", după unul din dansurile care se executau. — Această tradiție a fost reluată de curînd — ne-a spus tov. Gheorghe Pleșca, activist al comitetului orășenesc U. T. C., spre bucuria tinerilor din Stăuceni. Vîrstnicii care au asistat la bal au arătat tinerilor figurile la „Dansul batistelor”. In scurt timp, acest dans a antrenat toți tinerii. S-au organizat apoi concursurile „Cel mai bun interpret al dansului popular”, „Cel mai bun solist de muzică populară și ușoară". A fost o seară deosebit de plăcută. * Sunt inițiative ale organizațiilor U. T. C. care merită să fie extinse. I. VLAICU Inițiative tinerești Folosirea timpului liber al tineretului în mod plăcut și atractiv constituie o preocupare de seamă a organizațiilor U. T. C. In colaborare cu comitetele sindicatelor, bibliotecile și căminele culturale, organizațiile U. T. C. din orașul și raionul nostru inițiază diferite acțiuni care sunt apreciate de către tineri. Serile cultural-distractive, șezătoriie, concursurile pe diferite teme atrag un număr tot mai mare de tineri și tinere. Cine spune Recitesc scrisoarea pentru a treia oară. Nu-mi vine să cred că un director de cămin cultural nu are dorința ca în instituția de care răspunde să se desfășoare o activitate rodnică. Și totuși se mai găsesc pe ici, pe colo. Dar mai rar. Un asemenea exemplu se află la Tocileni. Dar iată ce relatează scrisoarea semnată de șase tineri : „Pe data de 9 februarie a.c. făceam repetiție la piesa „Piatra din casă“. Cînd eram în plină activitate a intrat tov. Gheorghe Romanescu, directorul căminului. Dînsul a început să ne „felicite“ bețe-n roate“ cu... denumiri de animale. Ne-a interzis să mai facem repetiție. Noi nu ne vom descuraja. La nevoie închiriem o cameră și tot pregătim piesa de teatru. Ne întrebăm însă de ce directorul „pune bețe-n roate“ celorlalte cadre didactice care ne ajută în pregătirea programului artistic ?". Noi întrebăm Comitetul de cultură și artă a sfatului popular orășenesc și sfatul popular al comunei Stăuceni dacă cunoaște „activitatea“ acestui director și de cei nu se lipsește de asemenea servicii ? Așteptăm răspuns. I. T. „OGLINDA Repertoriul teatrului botoșănean s-a îmbogățit cu o nouă piesă din dramaturgia contemporană și anume „Oglinda“, semnată de Paul Everac (sau „Explozie întîrziată“ cum o numise autorul mai înainte). Piesa lui Everac cunoaște luminile rampei pentru prima dată la Teatrul din Ploiești în anul 1960. In luna mai a aceluiași an, este jucată la Teatrul Municipal din București unde se bucură de un deosebit succes de public, ceea ce-i aduce și consacrarea în literatură. Fixînd unele aspecte din anii de început ai socialismului din țara noastră, „Oglinda“ trăiește prin mișcările sufletești ale eroilor săi care reprezintă stări reale, categorii de psihologie socială tipice pentru acel timp. „Eroul dramaturgiei de azi (spune Valeriu Rîpeanu în prefața la volumul „Dramaturgie română contemporană“) are înaintea sa nu numai perspectiva vieții de fiecare zi ci și perspectiva țelului final. Intre idealul său și cel al societății se creează astfel o perfectă osmoză“. Conceptele etice noi, prinse într-o luptă acerbă și permanentă cu tot ceea ce este un mod limitat de a constituie geneza privi viața conflictului în dramaturgia actuală. Această polemică a îmbrăcat o frumoasă haină artistică în „Oglinda“ lui Everac. Aici se confruntă două structuri, dreptățită, care fiecare înreîntîlnindu-se nu se anulează, ci dimpotrivă încearcă să comunice. Pe scurt subiectul este acesta: Vintilă Gîrțu angrenat într-o intensă activitate revoluționară este părăsit de nevasta lui, Fana, pe simplul motiv că nu putea să-l aibă mereu lîngă ea. Crezîndu-l mort, Fana se căsătorește cu doctorul Valeriu Cristea, un tînăr cu o bună situație materială, provenită în bună parte de pe urma dragostei ce o nutrea pentru el Margueritte Contescu, o doamnă bogată care, plecînd în străinătate, îi lasă apartamentul său. Valva de P. Everac rămîne aici un retras din lumea de dincolo de cabinetul său medical, un om care nu pricepe sensul evenimentelor înnoitoare. De aceea, atunci cînd colegii lui discută despre renunțarea la cabinetele medicale personale, lui Val i se pare o idee neverosimilă și o privește cu incertitudine. Confortul pe care și l-a asigurat, și în care Fana duce o existență palidă, nu face altceva decit să-i reducă elanul tineresc, să-l omoare pe dinlăuntru. O asemenea existență începe să-i transmită Fanei neliniști profunde, în momentul cînd ea se reîntîlnește cu Vintilă care o face să înțeleagă că a exista nu înseamnă a te claustra într-un confort demn de invidiat ci dimpotrivă, înseamnă a-ți confunda idealurile tale cu acelea ale societății. De aici zbuciumul sufletesc al Fanei pe care începe să și-l exteriorizeze într-o discuție cu soțul ei, întreaga acțiune a piesei gravitează în jurul Fanei care în cele trei acte este prezentă permanent în scenă și toate frămîntările ei interioare, cu toate eforturile ei de a se elibera din încercuirea automulțumirii, a opacității. Ea este un personaj complex, bine individualizat și, așa după cum se apreciază, unul din cele mai bune roluri feminine din dramaturgia noastră de după eliberare. Viața dinamică și încărcată de sensuri este întruchipată în personajul Vintilă Gîrțu care are destulă vitalitate pentru a încerca să-l smulgă pe Val de sub carapacea preocupărilor înguste. Tenta îi reușește pe deplin. Dar Vintilă care participă la transformările revoluționare străbătînd drumul de la muncitor la inginer, încercînd să transforme conștiința celor din jurul său, este un personaj care duce o viață mereu triumfătoare, o viață care nu cunoaște insuccesul. De aceea el apare mai mult un personaj — simbol. Celelalte personaje sunt apariții scurte pe scenă menite să întrețină viu conflictul. Personajele din „Oglinda“, cu toate stările lor afective, cu toate convingerile și idealurile lor, sînt aduse în scenă de actorii botoșăneni. Deși apar denivelări, diferențe de calitate între o interpretare și alta, spectacolul în ansamblu este de o factură artistică reușită. Actorul Stelian Preda, interpretîndu-l pe Valeriu Cristea, se remarcă printr-un joc suplu și dinamic, creînd o compoziție lăuntrică robustă, argumentare logică a tutuoror acțiunilor personajului. Eforturile interpretului de a sublinia pregnant psihologia eroului său sunt evidente de-a lungul întregului spectacol. Cea care umple scena cu prezența ei este Fana în interpretarea Luciei Boga. Tînăra actriță, care și-a început cariera pe scena teatrului botoșănean, are multiple resurse artistice pe care a încercat să le valorifice într-un rol dificil și complex de o evidentă frumusețe artistică. Interiorizînd convingător toate frămîntările prin care trece Fana, interpreta lasă să se întrevadă pe alocuri unele reticențe, ceea ce nu o avantajează în evoluția ei scenică. Personajul pozitiv al cărui vitalitate este capabilă să producă schimbări de conștiință este interpretat de Igor Haucă. Această alegere nu mi se pare prea fericită. Pe lîngă faptul că partitura este puțin schematică, interpretul nu reușește să pătrundă adinc în psihologia personajului său, păstrîndu-se undeva la periferia trăirilor acestuia. Replicile lui capătă un caracter declamativ, cu unele elaborări chiar superficiale. Deși au apărut în roluri scurte, actorii Mirela Ionescu, Elena Ligi și Ion Plăeșeanu, prin interpretarea nuanțată a textului, au dat spectacolului un plus de consistență artistică. La cealaltă extremă însă se află Silvia Brădescu care încearcă rezolvarea unor situații de un comic forțat. In celelalte roluri au apărut actorii Despina Prisăcaru, Viky Florin Predună, Andronescu, Gheorghe Taradaciuc și Ion Apostolin marcînd momente importante din spectacol. Scenografia a reușit să evidențieze în mod fericit confortul în care se închistase Val. Este de remarcat și modul în care regia transpune spectatorul în plină atmosferă de socialism. Spectacolul cu piesa „Oglinda“ este o creație artistică care întrunește aprecierile spectatorilor. MI AIFTINCA CRONICA TEATRALĂ Actorii Stelian Preda (Val) și Lucia Boga (Fana) interpretând o scenă din spectacol. -i v > <