Clopotul, iulie-septembrie 1969 (Anul 25, nr. 2553-2632)

1969-09-11 / nr. 2616

r RĂSPUNDERILE FAMILIEI In viata de familie se ivesc, firește, destule greutăți ine­rente neînțelegerii de moment, provenite adeseori din deose­birile de caracter dintre cei doi soți. Dar, e datoria fiecă­rui membru de familie să de­pună eforturi pentru a preve­ni aceste mici neplăceri, de a evita degenerarea lor în con­flicte mai serioase. Din nefericire însă, sîntem nevoiți să fim martorii unor cazuri neplăcute cind căsăto­ria este privită ca o afacere, un prilej potrivit pentru unii, de a se căpătui materialicește, tinzînd, fie la salariul bun al viitorului soț, fie la cine «fie ce speranțe de moștenire. Nu e de mirare cînd în asemenea cazuri, mai devreme sau mai tîrziu, căsătoriile ajung la destrămare. Căsătoriile făcute la întîm­­plare, din interes, fără afec­țiune, fără ca partenerii să aibă o suficientă experiență de viață nu pot dăinui și astfel după o conviețuire relativ scurtă, soții apar în fața in­stanțelor de judecată, cerînd despărțirea. Am avut prilejul să asist la căzul soților M.M. și M.P. din comuna Ungureni, cărora Ju­decătoria Dorohoi le-a admis divorțul pe motiv că în scurta perioadă, de numai o lună, cii au conviețuit, între ei au exis­tat permanente neînțelegeri, generate de faptul că soțul pi­lat refuza în mod nejusti­­ficat să se încadreze în mun­că, ținîndu-se nummai de pe­treceri, întreținînd relații in­time cu alte femei, maltratîn­­du-și și umilindu-­și soția. Din confruntările faptelor a rezultat că, după satisfacerea muncă îl folosea pentru înte­meierea unei gospodării co­respunzătoare. De obicei, în asemenea si­tuații, acțiunile de divorț nu au mai ajuns în faza de ju­decată, în ședințe publice soții împăcîndu-se și reluînd traiul în comun. Consecința încheierii unor căsătorii pripite care nu se ba­zează pe afecțiune, pe o sufi­cientă cunoaștere reciprocă, o constituie divorțul și în cele mai dese cazuri, despărțirea în fapt. Despărțirea este unul din as­­pectele cele mai grave ale des­trămării căsătoriei. Deși for­mal căsătoria subzistă, afecțiu­nea și încrederea reciprocă dispar sau sunt grav amenin­țate. Dintr-o astfel de situa­ție cei care au de suferit cel mai mult nu sînt atît soții despărțiți, cu­ copiii acestora, care se văd lipsiți de căldura și siguranța căminului părin­tesc, de îndrumarea și sprijinul pe care nimeni nu li-l poate oferi, mai bine decit cei doi părinți împreună. Sunt însă cazuri, cînd un pă­rinte (mai frecvent tatăl) pă­răsește domiciliul comun, lă­­sîndu-și familia, soția și co­piii expuși mizeriei fizice și morale, fără a contribui cîtuși de puțin la întreținerea lor sau părinți care nu achită o­­bligațiile de întreținere fixate prin hotărire judecătorească, cu toate că au resurse mate­riale. Gheorghe Cojocaru din co­muna Ibănești, județul Boto­șani, s-a sustras în mod siste­matic de la această obligație găsind un practic mijloc de refugiu prin schimbarea ser- JUDICIARE stagiului militar, soțul a mai conviețuit cu numita M.M., nu­mai 3 zile, după care a pără­­sit-o, plecind prin diferite lo­calități din țară, fără a mai da vreun semn de viată, timp de peste 5 ani. Cu toate că soția a căutat să-l convingă, mani­­festînd dragoste și atenție fa­tă de el, întreținîndu-l în pe­rioada traiului în comun din veniturile ce le realiza din munca ce o presta la C.A.P., soțul a manifestat un total de­zinteres față de viața de fami­lie. Din comportarea soțului, r­eiese clar că de la început nu la avut față de soție, afecțiu­­­nea necesară unei căsătorii. Tot datorită lipsei de afec­țiune, de data aceasta din par­tea soției, s-a desfăcut căsăto­ria dintre numitii G.I. și G.C. din orașul Dorohoi, reținîn­­du-se că în scurta perioadă de timp a traiului în comun (aproximativ un an), soția a plecat în diferite localități, întreținind legături cu diferiți bărbați, dînd dovadă de in­fidelitate, dispreț și nepăsare față de viața de familie. Din probele administrate în cauză s-a constatat că G.C. îl umilea și desconsidera pe soț și mai mult decît atît, obișnuia să consume băuturi alcoolice, de­venind într-o stare avansată de intoxicație. Dacă exemplele de mai sus au constituit cazuri cînd în a­­devăr relațiile dintre soți au fost grav și iremediabil vătă­mate, în alte situații promo­varea acțiunii de divorț a fost determinată de influiența unor factori externi, în special de intervenția nefastă a rudelor soților. Intr-o asemenea situație ju­decătoria Dorohoi a considerat necesară respingerea acțiunii de divorț, introdusă de B.C. contra soțului B.V. din comuna Corlăteni, constatînd că soții s-au căsătorit din dragoste, că s-au împăcat bine o perioadă, manifestînd afecțiune recipro­că și că toate neînțelegerile ivite între ei, neînțelegeri ce au dus la despărțirea în fapt, au fost produse din cauza ames­tecului părinților soției în căsnicia lor. Cert este că în repetate rînduri, mama numi­tei B.C. îl prezenta într-o lu­mină defavorabilă pe ginerele ei, reproșîndu-i fiicei sale că nu s-a gîndit înainte de a con­tracta căsătoria, că putea în­cheia o căsătorie mai avanta­joasă, cu un bărbat mai cu stare și mai prezentabil. Aceasta, cu toate că numitul B.V. o trata pe soție cu multă afecțiune, menajînd-o, cu toate că tot cîștigul ce-l realiza din viciului dintr-o localitate în alta, neglijînd în mod con­damnabil pe cei 3 copii mi­nori, ai săi, rezultaț din con­viețuirea cu numita Elena Is­­trate, din aceeași localitate. Evident că într-o asemenea situație organele de urmărire penală au intervenit cu hotă­­rîre după îndelungi investi­gații să stabilească locul de muncă al susnumitului. In de­curs de aproape 4 ani, copiii au fost întreținuți în exclusivi­tate de mama lor, fiind privați de un trai omenesc și de o îngrijire mai corespunzătoare, mai ales că sînt la vîrsta șco­lară, cînd necesită o deosebită îng­ijire și atenție. Pe corido­rul pașilor pierduți ai judecă­toriei din Dorohoi a fost obli­gat să apară și condamnatul de mai tîrziu Gh­orghe Cojocaru. Pedeapsa privativă de liberta­te pentru infracțiunea de a­­bandon de familie, pe care a primit-o era singura măsură pentru a-l readuce la realitate. Decretul nr. 779 din 8 oc­tombrie 1966, pentru modifica­rea unor dispoziții legale pri­vitoare la divorț, a constituit un pas de o importanță deo­sebită pe această cale. Incriminarea mai severă a infracțiunii de abandon de familie, în dispozițiile noului cod penal (art.­­ 305 cod penal) a constituit, de asemenea, o măsură, de natură să contri­buie la consolidarea familiei pentru tragerea la răspundere penală a celor care încă mai privesc cu ușurință oblig­ațiile ce le revin în calitate de soți și părinți. Dar în afară de lege un rol important trebuie să-l aibă și opinia publică care trebuie să combată și să înfiereze astfel de manifestări. Faptele arată că masele de oameni ai mun­cii înțeleg pe deplin impor­tanța respectării legilor, o con­sideră o necesitate absolută pentru construirea edificiului socialismului, de aceea luptă cu fermitate pentru asigurarea legalității socialiste. Marea ma­joritate a cetățenilor sunt con­știenți de importanța ce o are familia în societate, dovedind o conștiință ridicată și un înalt simț de răspundere. Că doar familia este locul unde oame­nii își durează fericirea, ea înseamnă muncă, dragoste, priete­nie și căldura semenilor, înțeleg­­ între soți și bucu­ria pe care le-o dau copiii. MIHAI LAPUSNEANU președintele Judecătoriei Dorohoi U­tilitare • Punctul aprovizionare­a comercial de vânătorilor și pescarilor sportivi, cu materiale și ustensile nece­sare pentru practicarea a­­cestor sporturi, avînd se­diul în Calea Națională nr. 224 Botoșani este deschis zilnic între orele 9 — 13. In zilele de marți, joi și sîm­­bătă este deschis și după­­masă între orele 17 — 20. Duminică — închis­. Biroul colectiv de asis­tență juridică Botoșani, cu sediul în localul Tribunalu­lui din Bulevardul Lenin nr. 60, stă la dispoziția populației zilnic între orele 7 — 15,30 în afară de sîm­­bătă, cînd personalul juri­dic de aici oferă consultații între orele 7 — 12,30. • După același orar func­ționează și biroul de asis­tență juridică din Dorohoi cu sediul în localul judecă­toriei din localitate, str. Poștei nr. 2. a • Casa de ajutor reciproc sindicatului salariaților din învățământ, din Calea Națională nr. 333, vă stă la dispoziție zilnic între orele 7 — 15 în afară de dumini- SPORT sport SPORT sport SPORT FOTBAL Gloria Frumușica - Sănătatea Darabani 2-1 Campionatele județean și municipal au debutat cu stingul NUMAI DOUA MECIURI s-au jucat din cele 4 programate în pri­ma etapă a campionatu­lui județean de fotbal. E­­chipa din comuna N. Băl­­cescu nu s-a prezentat la Săveni. Le-o fi fost frică jucătorilor de infringe­­re ? Oricum, „tactica“ con­form căreia te înscrii în campionatul județean ca apoi să nu te prezinți la meciuri rămîne obscură pentru noi. La Coțușca arbitrul Marcel Bercovici a constatat că terenul și porțile sînt neregulamen­tare și meciul n-a avut loc. S-au cheltuit bani Meci în care lupta a de­pășit de multe ori limi­tele sportivității — ne in­formează ing. Valeriu Morcov. Pe teren au fost schimbați 4 jucători de la Rapid fără ca arbitrul să fie anunțat. Șiretul a do­cit deplasarea Victoriei P.T.T.R., cu deplasarea arbitrilor, iar asociației sportive din Coțușca nu i-a izbutit nici măcar a­­cea preocupare elementa­ră, care e pregătirea unui teren. Organele locale, care au, mi se pare, și ele o notă de responsabilita­te In toate acestea, ar tre­bui să dezmorțească pu­țin pe cei ce conduc doar pe hîrtie asociațiile spor­tive. Și asta în toate co­munele, nu numai acolo unde există echipe în campionatul județean. Pe scurt despre celelal­te două meciuri, Rapid Ungureni - Siretul Bucecea 0-i­ minat majoritatea timpu­lui dar n-a concretizat de­cit o dată, în minutul 28, prin Tudose. O notă proastă publicului din Ungureni care a aruncat cu pietre în jucătorii oas­peți. Localnicii au câștigat în­scriind de două ori prin Rogozeanu și Manuga. Golul oaspeților a fost marcat de Chirilă. Ar­bitrul întîlnit» — Gh. Ni­­cuță.­ ­ ACELAȘI DEBUT în campionatul municipal. S-a disputat un singur meci, Intre Flamura ro­șie și Uzina de reparații, cîștigat de jucătorii pri­mei echipe cu 3—2. In al doilea meci I.R.T.A. a fost declarată învingătoare cu 3—0 pentru că formația asociației Comerțul nu s-a prezentat. D. I. I BASCHET IN „CUPA ROMÂNIEI“ Universitatea Iași — Viitorul Dorohoi 49-56 Publicul venit în număr destul de mare a asistat la o partidă plăcută, cu faze spectaculoase. Cu toate că terenul a fost di­ficil, dorohoiencele s-au acomodat repede și pri­vind partida cu seriozita­te au cîștigat. In primele minute a con­dus Universitatea. De la 0 — 2 jucătoarele de la Viitorul iau inițiativa și conduc : 7 — 4 în min. 5. 23 — 8 în min. 14. Scor la repriză — 31 — 26 pen­tru Viitorul. Inițiativa a­­parține dorohoiencelor și în repriza secundă. In­tîlnirea se încheie cu 56 — 49 în favoarea oaspe­­telor. Au înscris : pentru Viitorul: Iftimie (30 p), Ciureian (10 p.) Muraru (9 p), Anichitei (6), A­­postol (1), pentru Uni­versitatea : Humeniuc (15), Mihăescu (13)­­nu (7), Tofan (6), Idiieea- Radu (6), László (2). Au arbitrat, cu unele scăpări, Vodă și Porduban. In urma a­­cestui rezultat, Viitorul s-a calificat pentru etapa următoare a „Cupei Ro­mâniei“ la baschet. A. ACOJOCARIȚEI O vizită în sectorul agri­col al Expoziției realizări­lor economiei naționale „România 1969“ ni se pare — păstrând, desigur, pro­porțiile — la fel de intere­santă ca și traseul parcurs anterior pe coordonatele in­dustriei. Ne întemeiem ar­gumentele, evident, pe fap­te. Agricultura românească, cu întinsele sale cîmpii ce­realiere, cu zonele sale vas­te destinate legumicultu­ra, pomicultură și viticul­turii, cu tradițiile sale ne­dezmințite In domeniul a­­piculturii și sericiculturii, ocupă In expoziție o poziție corespunzătoare rolului de seamă ce-l deține în ansam­blul economiei naționale. Concret. In expoziție, agri­culturii îi este destinată o suprafață interioară și ex­terioară de 7500 m.p. Este pentru prima oară cînd a­­griculturii i se rezervă un pavilion aparte, în care u­­nitățile agricole cooperatis­te și de stat își etalează în comun produsele. Se întîl­­nesc aici exponate de pe plaiurile însorite ale Mol­dovei, dropiile mănoase ale Bărăganului și Banatului, ni se prezintă recoltele bo­gate ale Olteniei, Sătmaru­­lui și Dobrogea. Privim, cu sentimente unanime de ad­mirație toate ofrandele ce ni le pot aduce cîmpia și dealul, ogorul și podgori­ile, grădinile și livezile. La rîndul său zootehnia, al că­rei profil a fost structural recondiționat, ne oferă cele mai semnificative posibi­lități ce i s-au deschis. Și, ca un corolar, bilanțul, față de anul 1950, producția globală agricolă a anului 1968 a fost de circa 2,2 ori mai mare, iar media pro­ducției globale din primii trei ani ai actualului cinci­nal a fost superioară cu 24 la sută celei înregistrate în perioada 1961 — 1965, de­pășind astfel prevederile Directivelor celui de-al IX-lea Congres al P.C.R. Vizitatorul care se în­cumetă să se oprească atent în fața fiecărui stand, pa­nou ori grafic din pavilio­nul agricol ia cunoștință cu principalele probleme, preocupări și realizări ale acestui sector, cu caracterul specific al agriculturii ro­mânești, dinamica produc­ției agricole, vegetale și a­­nimale, investițiile desti­nate modernizării și dez­voltării acesteia, îmbună­tățirile funciare, valorifi­carea producției agricole pe piața internă și externă. O hartă luminoasă cu comenzi electronice, ca și macheta complexă a sistemului de irigații Valea Carasu completează expunerea din acest compartiment. Invă­­țămîntul, propaganda agri­colă și cercetarea științifi­că — acesta din urmă omniprezentă în contextul ogoarelor noastre — pre­zintă, de asemenea, cadrul optim creat pentru progre­sul continuu al agriculturii în concordanță cu cerințe­le interne, cu rezultatele obținute pe plan mondial. Dominanta expunere este, firește, rezervată organiză­rii producției propriu-zise. Așa de pildă, moderniza­rea creșterii animalelor este ilustrată cu o serie de ma­chete prezentînd un com­plex de îngrășare a tauri­nelor cu demonstrarea flu­xului tehnologic prin relee electrice, un complex de porci, un complex de pă­sări, stupi Profilarea și de albine etc. specializarea fermelor, întreprinderilor agricole și a cooperativelor agricole de producție sunt prezentate în contextul re­marcabilelor rezultate obți­nute pînă în prezent în toate domeniile. Este reve­latoare, bunăoară, „ploaia“ de recorduri ce ne-o repre­zintă maeștrii recoltelor bo­gate specializați în cultura porumbului. Recordul re­cordurilor — C.A.P. „So­meșul“ din Satu Mare i 7002 kg la hectar, produc­ția medie în 1968 de pe o suprafață de 114 ha. Intre 5000 și 6000 kg porumb la hectar, au obținut și coope­ratorii­ din heim și Biled Variaș, Lenau­­din județul Timiș, Unirea din județul Brăila ș.a. rumle etalate Mostrele de pr­otestă, bine­înțeles, cifrele înscrise pe panouri. fericită — Și — coincidență organizatorii au înscris pe un panou alătu­rat un jubileu cu valoare de simbol în metamorfoza agriculturii românești: în 1969 se împlinesc 20 de ani de la crearea primelor uni­tăți agricole cooperatiste la sate. Recordurile amintite, succesele obținute de agri­cultura noastră socialistă sînt, fără îndoială, cel mai prețios omagiu adus aces­tui jubileu. Continuăm vizita în sec­torul agricol trecînd acum pe platforma exterioară. Pe circa 5500 m.p. sînt expuse, într-o variată paletă de cu­lori, creațiile constructo­rilor de utilaj agricol. In prim plan, evident, tractoa­rele — cele care au dus faima țării dincolo de ho­tare în circa 50 de țări unde sunt exportate. se aici tractoarele Sunt expu­univer­sale U — 400, U — 650 și U—651, tractorul pe șenile S—650, tractoarele V—400 și L—400 cu multiple utili­zări în viticultură și legu­micultura. De notat că ul­timele două nu au primit tractoare nici încă „bote­zul“ pămîntului fiind pre­zentate aici în premieră. Alături de tractoare este expusă o gamă completă și variată de mașini pentru e­­fectuarea tuturor lucrări­lor agricole. lata, așadar, elemente care impun intr-adevăr sec­torul agricol în expoziție, care-1 fac interesant pen­tru vizitatori, se apropie de sectorul industrial. Aceasta cu atît mai mult cu cît, ex­punerea din întreg pavilio­nul este însoțită de nume­roase mostre de produse a­­gricole și grafice care ilus­trează resursele nelimita­te ale acestui sector pentru creșterea continuă a pro­ducției vegetale și anima­le. Iar aceste resurse sunt excelent evidențiate în Di­rectivele celui de-al X-lea Congres al partidului nos­tru : producția globală a­­gricolă urmează să crească cu 28 — 31 la sută în com­parație cu cincinalul ac­tual; în scopul dezvoltării în continuare a agriculturii se prevede afectarea, din fondurile statului, a circa 60 miliarde lei, iar din fon­durile cooperativelor agri­cole de producție aproxi­mativ 20 miliarde lei, vor fi amenajate pentru irigații ; alte 1,3 — 1,5 milioane ha; se va extinde utilizarea e­­nergiei electrice în agricul­­­­tură ; parcul de tractoare va ajunge in 1975 la 120— 123 de mii de tractoare. Pri­­­­vită din acest punct de ve­­­­dere, expoziția constituie o strălucită confirmare a în­­­­țelepciunii politicii promo­vate de Partidul Român în domeniul Comunist , trans­formării culturii, al socialiste a agri-­­ ridicării stan­dardului de viață a satului­­ socialist, a întregii noastre țărănimi. ( IOAN VLANGA I­ EBEN. România -1969 EXPOZIție a RECOLTELOR BOGA­TE Imagine din sectorul agricol al expoziției. In prim plan trac­toarele românești care au dus faima patriei in peste 50 de țări (Urmare din pagina I) cooperației meșteșugărești, în­treprinderi care și-au prevăzut ca măsuri pregătitoare pentru anul 1970 conceperea de noi modele de țesături și confecții ce vor fi oferite comerțului. O bună parte din producția fabricii de confecții Botoșani este destinată exportului. In anii viitori aceasta va cunoaște o creștere substanțială. In re­lațiile de comerț exterior (așa ar trebui să fie, de fapt, și în cele de pe plan intern) terme­nele de livrare a produselor trebuie respectate cu strictețe. In prezent, planul de producție pe o brigadă, într-un schimb, este de 180 pantaloni , în 1970 va fi de 190. „Pentru crește­rea productivității muncii noas­­tre, a spus muncitoarea Ma­ria Tipa, trebuie neapărat să corelăm producția de semifa­bricate predate din secția de croit în sectorul de fabricație cu materialele auxiliare (ață, fermoare, nasturi, revanse). Altfel nu putem înlătura pier­derile de timp ale muncitorilor și ajutorilor de maiștri“. Un lucru, la prima vedere mărunt. Dar cît timp util producției nu s-a pierdut pînă acum din această cauză ? ★ Se poate spune, fără teama de a greși, că prin profunzi­mea dezbaterilor, prin numă­rul mare de măsuri propuse, prin seriozitatea și răspunderea cu care s-au angajat să înfăp­tuiască sarcinile de plan pentru acest an și cele stabilite acum pentru 1970, adunările din sec­ții, sectoare și ateliere care au avut loc pînă acum constituie un preludiu de bun augur la adunările generale ale salaria­ților care încep­ în zilele urmă­toare în întreprinderi. Este de datoria conducerilor de secții și sectoare, a comitetelor de direcție să creeze condiții de natură să asigure realizarea măsurilor ce s-au stabilit în aceste adunări, să le comple­teze cu alte inițiative valoroa­se care, conjugate cu o preo­cupare permanentă pentru bu­nul mers al producției, să asi­gure înfăptuirea tuturor sarci­nilor economice începînd de la cea mai mică formație de lucru, de la fiecare muncitor, pînă la nivelul întreprinderii. Afirmarea largă a inițiativei creatoare Campania de toamna (Urmare din pag. 1) Pe 9 septembrie, dimineața, a trimis pe mecanizatorul Mihai Gurzu la semănat. Acesta nu a lucrat insă pentru că nu a avut sămînță și nici oameni pe se­mănătoare. Inginerul este in concediu. Dar îl știm pe tova­rășul Apopii, președintele co­operativei agricole, om gospo­dar. De ce își permite astfel de fisuri în organizarea mun­cii ? Apoi tot la această coope­rativă mai este teren ocupat cu paie. Trebuie organizată bine munca în fiecare com­partiment : nu ne putem per­mite luxul de a lăsa să se iro­sească oricum timpul bun de lucru. CLOPOTUL • PAGINA 3 Pe aici a trecut controlul:­­■ [UNK] [UNK] (Urmare din pag. D trescu pentru a afla cine au fost „musafirii“ lui Iacob. Fobia stării localurilor se pare că distrage în mare măsură or­ganele inspecției sanitare de la alte verificări a căror lipsă poate avea repercusiuni mult mai grave asupra sănătății populației. La toate cele controale efectuate în acest an , la magazinul alimentar „Flo­ra“ (ultimul, după cum afir­mă responsabila Aritina Tri­­fanov, destul de recent) se fac aprecieri dintre cele mai dife­rite și cu lux de amănunte a­­supra stării localului. In schimb în nici unul din ele nu s-a sesizat existența în maga­zin (și doar am găsit expuse pentru vînzare la loc destul de vizibil I) a unei cantități în­semnate de rahat și napolita­ne „Carmen“ din foi de tort si umplutură de cacao al că­ror termen de garanție a ex­pirat de ani de zile (fabricate în iulie 1966 , termen de ga­ranție — 60 de zile) și pentru care nu s-au obținut certifi­cate de prelungire a acestor termene. Vorbeam despre seriozitatea care trebuie să caracterizeze acțiunile de controluri timp de o lună de zile la bufetul „Trei salcîmi“ (mandatar Constan­tin Nichifor), au fost efectuate 3 controale de către inspectori comerciali de stat și cei Inspecției sanitare. Concluziile ai — dintre cele mai controver­­­sate. La 17 aprilie a­c. ins­pectorul comercial Dumitru Damian de la municipiu și a­­sistentul Vaizer de la inspec­ția sanitară constată că totul e în ordine. La 7 mai, șeful inspectoratului comercial ju­dețean, Al. Miclăuș împreună cu I. Corduneanu și V. Ma­­liovaniuc de la inspecția sa­nitară constată grave încăl­cări ale regulilor igieno-sani­­tare pe baza cărora șeful inspecției sanitare de stat județene dispune închide­rea localului. Peste cîteva zile 2 lucrători de la aceeași uni­tate întocmesc un nou proces verbal de constatare în care se consemnează niște presupuse măsuri care s-ar fi luat de că­tre mandatar: realeierea pe­reților, construcția unei ma­gazii pentru băuturi etc. Și cum aceste procese verbale au putere de „Sesam, deschide-te“, bufetul s-a redeschis. Am fost curioși să dezlegăm enigmele acestui joc „de-a închiderea“. L-am întrebat pe mandatar dacă a efectuat curățenie sau remedieri după închiderea lo­calului. „Absolut nimic, ni s-a răspuns. Totul era așa cum vedeți și înainte de închide­re și la redeschidere“. — In ultimul proces verbal scrie că ați construit o maga­zie. Unde­ i ? l-am întrebat. — Nu am construit nici o magazie, n-am vopsit nici un perete. Vizităm bufetul. Pretutindeni domnește dezordinea și lip­sa de curățenie. Intr-o maga­zie veche, pe sticlele pline cu apă minerală și-au găsit cul­cuș potrivit găinile mandata­rului. WC-ul într-o stare de­plorabilă. Cum de și-au per­mis organele de inspecție sa­nitară să inventeze, să „fabri­­ce“ motive care să justifice re­­deschiderea acestui local ? Și mai ales ce anume le-au de­terminat să facă un asemenea lucru ? Cîteva cuvinte despre efi­ciența controlului. In multe u­­nitățî organele de inspecție co­mercială și sanitară au făcut sesizări bune. Odată, de două ori, de zece ori. Aceleași lip­suri, aceleași neajunsuri se re­petă de la un control la altul. La restaurantul „Miorița“ din Dorohoi în toate cele 6 pro­cese verbale de control înche­iate în acest an se sesizează — printre altele — și starea de întreținere necorespunză­­toare a WC-ului din incinta unității. Intr-o atare situație l-am găsit și acum : adevărat focar de infecție. Nimeni însă nu se învrednicește să ia vreo măsură. De fapt la O.C.L. mixt Dorohoi ca și la T.A.P.L. Bo­toșani sesizările sunt pur și simplu controlului ignorate. La ultima unitate valorifica­rea de către conducere a se­sizărilor controlului sînt o ra­ritate. Practic, cei din condu­cere nici nu știu măcar ce se scrie prin registrele de control întrucît nici nu le văd. Nu sînt curioși ! Și fiindcă nu le văd sînt frecvente cazurile cînd lucrătorii sancționați cu amenzi de către inspecția co­mercială și sanitară (și culmea ironiei, chiar de însăși condu­cerea T.A.P.L.) pentru abateri grave de la regulile generale de comerț sunt , . ■ premiați (vezi cazul lui O. Corduneanu și E. Casandra de la cofetăria „Macul roșu“, C. Bucan, O. Răileanu, H. Helic și mulți, mulți alții). La Dorohoi valorificarea con­troalelor pe care o face de obicei directorul comercial al O.C.L., a căpătat un carac­ter de formalism cras. La co­fetăria nr. 1 (responsabil, Ma­ria Ungureanu), nr. 2 (respon­sabil, Rădica Verenciuc), ca și la multe alte unități, în proce­sele verbale de control la ca­pitolul privind valorificarea se fac mereu aceleași mențiuni după același tipic : „s-au luat măsurile corespunzătoare“. II. cele mai multe cazuri însă nu s-a luat absolut nici o măsură, lipsa de aprovizionare a unită­ților și de curățenie tinzînd sâ devină un fenomen anacronic într-o bună parte a comerțu­lui dorohoian și în special în unitățile de alimentație publi­că. Se pune în mod firesc între­­barea: din moment ce con­ducerile unităților comerciale ignoră pur și simplu aceste se­sizări nu înseamnă că se fac și ele părtașe la o serie de neajunsuri ? De ce nu sunt atunci sancționate ? Șeful ins­­pecției comerciale județene ne informa că aceasta nu consti­tuie o contravenție în înțelesul strict al legii și deci nu poate fi sancționată. Bine, dar condu­­cerile unităților comerciale au foruri tutelare. Acestea nu pot fi determinate, prin nici un mijloc, să-și exercite funcția de conducere și în direcția tre­­zirii la realitate a unităților în subordine . Ni se pare de asemenea o anomalie și alt fapt, încadra­rea sancțiunilor pentru contra­vențiile depistate se face de către organele de control (e vorba de amenzi) între niște limite prevăzute de anumite instrucțiuni. In cazul cînd con­travenientul achită în 48 de ore amenda, aceasta se redu­ce la jumătate din minimul prevăzut în actele normative. Așa stînd lucrurile, in marea majoritate a cazurilor aceste „severe controale“ se încheie cu o amendă plătită de cei san­cționați, în valoare de.... 12,50 lei. E o situație desigur hazlie și ridicolă, însă cu un substrat profund care alimen­tează de fapt indolența, lipsa de răspundere pentru înlătu­rarea neajunsurilor, care în­curajează neglijența. Iată de ce ne facem ecoul păre­rilor unui număr mare de organe de control și conducerii de organizații comerciale că actualele înca­drări de contravenții, limitele și chiar întregul sistem de a­­plicarea amenzilor se cere revi­­zuit, punindu-se la dispoziția organelor de control un mijloc eficient de sancționare, de na­tură să determine creșterea in­teresului lucrătorului din co­merț, începînd de la gestionar pînă la conducătorul întreprin­­derii, pentru transpunerea în fapte a indicațiilor date pen­tru remedierea deficiențelor. Un alt aspect care cere, du­pă părerea noastră, studiat cu mai multă atenție este ac­­tuala structură a aparatului Inspectoratului comercial de stat județean. La nivel de ju­deț funcționează 3 inspectori (din care un post este vacant de aproape 7 luni). La muni­cipiu și în orașul Dorohoi își mai desfășoară activitatea cîte un inspector comercial. O suc­cintă analiză asupra activită­ții de specialitate desfășurată arată că cei 2 inspectori de la nivelul orașelor au un număr redus de verificări în compa­rație cu cei de la județ, deși primii au condiții mai bune de lucru, avînd o rază mult mai restrînsă de activitate. Cauza acestei anomalii trebuie căutată (cel puțin după cît sîntem informați) în faptul că aceștia sînt distrași de la tre­burile lor zilnice, dîndu-li-se fel de fel de sarcini care nu au nici o contingență cu ins­pecția comercială. Am sugerat tovarășului vicepreședinte al consiliului popular jude­țean, Ioan Chiorescu, ca­re răspunde și de acti­vitatea organelor de con­trol comercial, formarea la ni­vel de județ a unui corp în­tărit de inspectori prin desfiin­țarea celor două posturi — de la municipiu și Dorohoi — și transferarea lor la Inspecto­ratul comercial județean, con­trolat îndeaproape de comite­tul executiv. Propunerea noas­tră a coincis întrutotul cu pă­rerile domniei sale că în ac­tuala formulă e greu de rea­lizat eficiența dorită a contro­lului și că gruparea la nivel de județ a tuturor inspectorilor ar fi o problemă de ordin prac­­tic. Aceeași părere au mani­festat, de altfel, și alți factori interesați în întărirea contro­lului, inclusiv cei doi inspec­tori comerciali care funcțio­nează la nivelul orașelor. Situația actuală impune per­fecționarea continuă a stilu­lui de muncă a aparatului ins­pecției comerciale și sanitare de stat în județul nostru, eli­minarea formalismului și su­­perficialității care și-a făcut loc în activitatea unor lucră­tori. Se simte stringent nece­sitatea creșterii eficienței con­trolului. Credem că activitatea acestor organe ar trebui apre­ciată nu numai după numărul controalelor efectuate, ci mai ales și după părerea noastră în primul rînd — după efec­tul, după îmbunătățirile ce se produc în unitățile controlate Pentru aceasta însă se cer cî­teva lucruri esențiale: a) sen­sibilizarea conducerilor organi­zațiilor comerciale în sensul de a le determina să devină receptive la sesizările făcute; b) punerea la dispoziția orga­nelor de control a unor mij­loace mai eficiente de sancțio­nare a contravenienților și mai ales a recidiviștilor în a­­ceastă materie și c) creșterea nivelului de pregătire profe­sională, a conștiinciozității WMn­ă a celor chemați să faca controlul și chiar a ace­lora care-i ... controlează și îndrumă în muncă de la ni­velul celor două instituții de control județene.

Next