Clopotul, iulie-septembrie 1970 (Anul 26, nr. 2862-2939)
1970-09-12 / nr. 2924
CLOPOTUL ® PAGINA 2 O discuție cu un număr de activiști U. T. C. despre capacitatea unui tînăr sau a unui colectiv de tineri de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenînd după sine și pe alții, e întotdeauna binevenită și plină de învățăminte. Cu atît mai mult, cu cit inițiativele, despre care intenționăm sâ vorbim în rândurile care urmează, s-au dovedit nu o singură dată că pot dinamiza ori înviora activitatea organizațiilor U.T.C., că sunt capabile, atunci cind sunt metodic concepute, să înlăture din munca cu tineretul balastul care mai generează formalismul și rutina sau atitudinea comodă și pasivă de copiere a unor forme și mijloace de educație improprii celor cărora ne adresăm. In această ordine de idei, credem că nu este lipsită de importanță afirmația pe care o susține, dintr-un început, Instructorul teritorial Gheorghe Ciobanu, și anume că „inițiativa este bună, eficientă, dacă e rodul unei gîndiri unanime a unui colectiv de tineri și dacă are prevăzută și condiția de realizare”. Dar, ne întrebăm noi, cîte Inițiative frumoase, concepute structural „științific”, nu s-au pierdut pe la jumătatea drumului ? Să ne amintim, în acest sens, de așa - zisele etape de masă ale „Cupei tineretului la sate” sau de unele adunări cu temă, simpozioane ori informări politice amînate la nesfîrșit din cauză că „tinerii nu vin" și, ne vom face o imagine cît de cît clară despre adevărul că unele inițiative rămîn nerealizate chiar din faza lor incipientă. Ne întrebăm, nu sînt și acestea niște inițiative concepute metodic, dar care numai în unele organizații U.T.C. au dat rezultate scontate ? Dacă da , atunci de ce această diferență de rezultate ? cercăm de Să notăm cîteva întâi fenomen : explicații ale acesValeriu Muscalu, cît și alți activiști sînt de părere că organizațiile U.T.C. din unele întreprinderi și unități economice ale județului, deși beneficiază de același sistem de îndrumare și control, obțin rezultate diferite, neconcludente din punctul de vedere al sarcinilor pe care le au de îndeplinit, din cauza unor active, (birouri și comitete) care sunt alcătuite din uteciști lipsiți de spiritul de Inițiativă, leneviți, anonimi și necunoscuți în organizația pe care ar trebui să o conducă cu adevărat, iar pe altă parte, fiindcă oamenii de la județ (activiștii) nu cunosc, adeseori, adevarata realitate a unor organizații U.T.C. Pentru înlăturarea unor asemenea neajunsuri, un alt instructor județean, Constantin Anton, susține că reușita inițiativelor (după el, toate inițiativele sunt frumoase, eficiente, fiindcă conțin acel element nou și mobilizator, atractiv, numit inedit) se asigură „printr-o permanentă prezență a noastră în organizațiile U.T.C., printr-o participare directă la acțiunile ce le întreprindem cu tinerii, nu ca spectatori, cum se mai întîmplă uneori, ci ajutînd nemijlocit la conceperea și desfășurarea activităților cu tinerii“. Dar și aici avem unele rezerve și iată de ce , deși recomandabilă, această metodă de îndrumare are, prin caracterul ei oarecum perseverent, insistent, unele riscuri, anume e>ă poate ușor să se transforme în dădăceală sau tutelare, îngrădind tocmai resortul inițiativei, adică independența și libertatea în acțiune, a celor pe care ii îndrumăm și-i controlăm. Unui asemenea stil de muncă i se cer și alte procedee de Îndrumare și control a activității organizațiilor U.T.C., așa cum de altfel pe unul dintre ele, ni l-a prezentat Vasile Poenaru : „Las activelor U.T.C. libertatea de acțiune în rezolvarea sarcinilor curente și de perspectivă și nu intervin decit atunci cind constat că ele nu reușesc să se descurce singure". Dacă în privința alegerii metodelor de lucru cu organizațiile U.T.C. există mai multe păreri, unele dintre ele destul de revelatoare în privința stimulării inițiativelor, a acțiunilor proprii, un punct de vedere comun l-am întîlnit la interlocutorii noștri atunci cind au trebuit să răspundă la întrebarea : în ce constă esențialitatea îndrumării organizațiilor U. T. C. într-un transfer de sarcini în mod categoric, toți au combătut acest stil de muncă, „fiindcă, afirmă Ilie Iftimie, transferul de sarcini s-ar putea realiza mai operativ prin corespondență, iar noi, activiștii, am deveni niște roboți care am acționa numai la comandă“. Pe de altă parte, Gheorghe Filimon, încercînd să se autodefinească, vine în sprijinul ideii expuse de colegul său, arătînd că „prin însăși noțiunea de activist se înțelege a fi omniprezent la toate activitățile“, omul care, datorită experienței sale, alege prin comparație, cele mai bune acțiuni și le generalizează apoi, aplicîndu-le în alte organizații U.T.C., încurajînd spiritul de inițiativă al tinerilor. Cît despre inițiativele interesante, cu adevărat originale, bogate în conținut educativ, care înlătură șablonul din munca cu tineretul, activiștii U. T. C. au arătat că ele „sunt diverse și numeroase în județ, unele dintre ele, cum ar fi „Ștafeta tinerilor culegători de folclor“, Concursul „Ghiocelul de argint“ sau brigăzile de muncă voluntar - patriotică, primirea în U.T.C., sărbătorirea majoratului, felicitarea tinerilor căsătoriți, șezătorile folclorice, duminicile cultural - artistice și sportive, olimpiadele pe meserii etc., au devenit tradiționale prin însăși amploarea desfășurării lor. Incercînd insă să facem un bilanț, o trecere in revistă, vom constata cu surprindere că inițiativele proprii, cu adevărat originale, ca de pildă „Cel mai harnic și priceput crescător de animale" (Ripiceni), „Precizie și măiestrie" (Uzina de reparații Botoșani), „Pentru fiecare o floare, un dans, o melodie“ (liceele din Botoșani), in județele se numără pe degete. De ce sunt atît de puține la număr ? Nu avem tineri activi, cu fantezie și organizații U.T.C. capabile de a pune în valoare spiritul de inițiativă ? Noi suntem convinși că oameni de acțiune, animatori, avem în fiecare organizație U.T.C. Pentru a-i încuraja, trebuie doar ca înșiși activiștii U.T.C., ceilalți factori educativi să creeze, prin activitatea lor de îndrumare și control, acel cadru larg în care inițiatorii mai mulți la număr, să devină beneficiarii propriilor lor inițiative. THEODOR UNGUREANU INIȚIATIVELE FRUMOASE IZGONESC SABLONUL DIN MUNCA CU TINERETUL - AFIRMĂ ACTIVIȘTII U.T.C. MI * DUMINICĂ 13 SEPTEMBRIE Program de seară 17.00 Buletin de știri 17.05 Estrada zilei 17.30 Cîntece populare 18.00 Magazin duminical. 19.00 Radiojurnal 19.15 Voci celebre 19.30 Jurnal literar 20.00 Pe portativul undelor, melodia preferată 20.45 Pe-un picior de plai 21.00 Buletin de știri 21.05 Melody-club Interior la expoziția școlii generale din Hudești Fotografia : IOAN HELICI JOC DE DOI Fotografiat I. NOUR ^.■■u,,i:i,Miiiiii.iuuii.ni;jhliii,iii1m,iiiiiiiiiiiimniiiiiiiiiiiii''tminniininiiiinmiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiilllliliiliuliUJlüP' Alti chele In dimineața zilei de 9 septembrie, cineva a găsit, in parcul „Al. Eminescu", o cheie pentru casă de bani, care acum se află la noi. De unde proprietarul poate să și-o recapete, vizitându-ne. Ce este o reclamație O cumpărătoare din Botoșani ne-a adus intr-o di ARCA LUI NOE mineață la redacție o mostră din brinza pe care o cumpărase de la raionul de brânzeturi al magazinului cu autoservire. Firește, dumneaei reclama calitatea produsului și atunci noi am trimis o adresă O. C. I. Alimentara să ne explice cum devine chestia. Și de acolo ne sosește răspunsul cum că tovarășii au Întrebat pe vinzătoare iar ele au zis că nu le-a făcut nimeni nici o reclamație. Dar cea făcută de noi, prin adresă, nu e re à RADIO DUMINICA 13 Stil ■ cMBRIE 6.05 Concertul dimineții. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 7.15 De la munte la mare — program muzical. 8.00 Sumarul presei. 8.10 Avanpremieră Cotidiană. 8.22 De la munte la mare (continuare). 9.00 Radiomagazinul femeilor. 9.30 Ora satului. 10.00 Cavalcada ritmurilor. 11.15 Intilnire Cu melodia populară și interpretul preferat. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 De toate pentru toți. 13.00 Radiojurnal. Sport. 13.15 De toate pentru toți... turiștii. 13.45 Noutățile nu — muzică săptămîușoară. 14.00 Unda veselă. 14.30 Mari soliști, mari șlagăre. 15.00 Caravana fanteziei (emisiune pentru tineret). 15.45 Sport și muzică. 18.15 Parada vedetelor i 19.00 Gazeta radio. 19.20 Parada vedetelor (continuare). 19.35 Interpreți de neuitat : Maria Tǎnase și Fănică Luca. 20.05 Teatru scurt. 20.31 Melodii de Migliacci interpretate de Gianni Morandi. 20.45 La microfon, Ion Dacian. 21.00 Zece melodii preferate. 21.35 Romanțe interpretate de Mia Braia și Petre Gusti. 22.00 Radiojurnal. 22.50 Moment poetic. 23.00 Muzica de dans continuă. 0.03—5.00 Estrada nocturnă. clamație ! La care așteptăm un astfel de răspuns. Subomul Toader Acasandrel, 31 de ani, căsătorit, cu 6 copii. Toate acestea par date biografice ale unui om. Nu este așa. Minat din subteranele unei instinctualități subumane, acest anomalie biosocial a violat pe minora L. D. (11 ani) din Ibănești, atrăgind-o într-un lan cu porumb. Justiția la dreptate îi va găsi desigur, o pedeapsă pe măsura faptei. Rubrică realizată de DUMITRU IGNAT 4 I TELEVIZIUNE SIMBATA 12 SEPTEMBRIE 17.00 Deschiderea emisiunii. 18.00 Campionatele internaționale de atletism ale României. 19.15 Anunțuri — publicitate. 19.20 1031 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Tele - enciclopedia. 21.00 Cinta Ioana Radu. 21.20 Film serial. Incoruptibilii. Marea lovitură. 22.10 Steaua fără nume. 23.15 Telejurnalul de noapte. 23.30 închiderea emisiunii. DRAGI CITITORI. Pentru ca ziarul nostru să satisfacă mai bine cerințele dv., consecvenți in a vă cere părerile, in vederea reînnoirii 1. Ce rubrici, pagini din ziarul nostru citiți cu regularitate . Pe care dintre ele ne apreciați neinteresante credeți că trebuie să renunși țăm la ele ? 2. Ce rubrici ne propuneți? Cum ați dori să arate ele ? (Explicați). Desigur, sugerați-ne și alte idei care nu pot fi cuprinse in cele două răspunsuri la întrebările noastre. Acest talon completat, decupat din ziar, îl așteptăm pe aunor rubrici, devină cumai pagini care să interesante, vă rugăm să ne răspundeți la următoarele întrebări : dresa: Redacția „Clopotul" Botoșani, ziarului Calea Națională nr. 261. Vă mulțumim pentru manent pe care sprijinul perni-l acordați. Ion Barbu: POEZII ediție îngrijită de ROMULUS VULPESCU Cu Ion Barbu și opera sa literară se întîmplă un paradox ciudat : socotit de cititori un poet dificil, etichetat de criticii literari drept un ermetic, prezent editorial în timpul vieții abia cu două volume (După melci — 1921 — și Joc secund — 1930), după moarte, valorificarea moștenirii sale poetice și eseistice la proporțiile unui fenomen de masă. In mai puțin de un deceniu apar șapte cărți (Viața și moartea regelui Richard al III-lea — traducere din Shakespeare — 1964 ; Ochean — versuri alese — 1964 ; Joc secund — versuri alese 1966 ; După melct, ediție cu facsimile — 1966 ; Pagini proză — 1968 ; Versuri și proză de Biblioteca pentru toți — 1970 — ultimele două îngrijite de Dinu Pillat). Cea de-a șaptea editare a poetului Romulus Vulpescu și aparține ambiționează să fie o ediție definitivă în două volume : primul dedicat poeziei, al doilea prozei. Condițiile grafice excepționale, fac din acest prim volum un moment dat și un monument de sărbătoare tipografică a poeziei noastre. Romulus Vulpescu grupează versurile lui Ion Barbu în originale (apărute în periodice și apărute în volume) și traduceri (apărute în periodice și în volume). Dar aportul cu adevărat impresionant ce-i aduce această ediție la cunoașterea poeziei barbiene, îl constituie versurile grupate sub titlul Versuri de circumstanță (vezi pag. 87—136 și 545—549). Ne găsim de fapt în fața unor dedicații, improvizații, autografe lirice, dăruite pe cărți ori pe fotografii, dictate ori scrise ad-hoc la întîlnirile cu amicii. Destinatarii lor sunt personalități ca E. Lovinescu, Ș. Cioculescu, Marcel Iancu, Al. Rosetti, V. Streinu, T. Vianu, Nina Cassian, ori personaje feminine unele identificate, cum ar fi actrița Theomania Lenz, altele rămase sub . . t pecetea tainei. La Addenda, editorul introduce texte de Ion Barbu, texte despre Ion Barbu și un impresionant aparat de indici, destinat a ușura criticii și istoriei literare, munca de cercetare a poeziei barbene. Intr-o nota asupra ediției, Romulus Vulpescu împărtășește cititorului cîteva aspecte din metoda sa de lucru, începînd cu structura volumului, trecînd prin spinoasele probleme ale stabilirii textului și sfîrșind cu alcătuirea addendei. Nota editorului însă aduce prea puține precizări asupra concepției critice și editoriale a întregii ediții. Dacă pornim de la clasica împărțire poezie — proză, acest prim volum stîrnește nedumeriri, închinat poeziei, el ar fi trebuit să cuprindă la addenda numai textele barbiene legate de poezie. Re lingă Salut în Novalis, Rimbaud, Jean Moréas, cele două referate despre traduceri din Shakespeare, Definirile literare — de fapt selecțiuni din articolele cu tangență la poezie — editorul trebuia să facă loc în volume unor texte importante, tipărite de alfel în Pagini de proză : Note pentru o mărturisire literară — ciornă a comunicării ce trebuia ținută la facultatea de litere din București în 1932 , Fragment dintr-o scrisoare (trimisă Ninei Cassian), Poetica domnului Arghezi, Legenda și somnul în poezia lui Lucian Blaga. La toate acestea editorul trebuia să adauge materiale biografice (articole, scrisori, mărturisiri) celelalte cum ar fi For- CRONICA LITERARĂ moțiunea matematică (cu titlul Autobiografia omului de știință în Pagini de proză), Cercurile extern - bizangente, Formațiunea matematică (II), Răsăritul crailor, urmînd a fi înserate în cel de-al doilea volum unele își găsesc locul firesc lingă Veghea , lui Roderick Usher, Omagiu lui E. Lovinescu, sau lingă acele excepționale portrete dedicate unor personalități ca Țițeica, Wilhelm Blaschke, Hillbert, Gauss, Evariste Galois. In ceea ce privește textele despre Ion Barbu, considerăm, ca pe lângă cele cuprinse în antologia de la pag. 391 — 492, ar fi trebuit neapărat incluse și fragmente din cele semnate de I. Cantacuzino, Eugen Ionescu — în ciuda poziției sale negativiste — Basil Munteanu, Adrian Marino, N. Manolescu, Basarab Niclescu, Florin Pavlovici, Dinu Pillat — căruia îi datorăm o micromonografie Ion Barbu, volumul de Pagini de proză și ediția operei în Biblioteca pentru toți. De asemenea nejustificat este lăsat pe dinafară interviul lui Paul B. Marian (sînt publicate numai cele cu I. Valerian și F. Aderca) deși se știe cu cită greutate accepta poetul convorbirile . . . planificate. Arbitrară ni se pare și reproducerea textelor despre Ronsard și Moréas, numai în traducere, cînd ele au fost scrise și citite de autor în limba franceză. Dinu Pillat, îngrijitorul volumului Pagini de proză, publică atît originalul francez, cît și traducerea românească, specificînd la pag. 249 că autorul transpunerii lor românești este Romulus Vulpescu. In felul acesta precizările acestuia de la pag. 344 și 354 — "Traducerea românească — folosită și de îngrijitorul Dinu Pillat — aparține editorului prezentei culegeri de versuri", ni se par inutile. Ediția Romulus Vulpescu oferă cititorilor un impresionant aparat critic. Notele care însoțesc fiecare poezie, dau explicații atît de istorie literară, privind datarea, apariția în periodice, posesorii manuscriselor și ai variantelor cît și informații legate de laboratorul de creație, evidențiind variantele ori restabilind forme barbiene originale. Aparatul critic e completat de cinci indici extrem de prețioși și de o bibliografie selectivă. O iconografie bogată, ilustrează volumul : ,,Se reproduc — pentru întima oară adunate la un loc 12 desene infățișînd, în tuș sau în creion, chipul lui Ion Barbu". Desenele sunt semnate de Silvan, Marcel Iancu, Ștefan Dimitrescu, G. Tomaziu, Dik Damadian etc. Revelația acestei ediții o constituie însă Versurile de circumstanță $1 cele două referate . Despre traduceri din Shakespeare. Toate aceste „materiale" ne atrag din nou atenția asupra genialei forțe cu care Ion Barbu știa să supună limba. Majoritatea dedicațiilor apar astăzi ca niște poeme închegate, supraviețuind întîmplării și jocului care le-a dat naștere. Referatele shakespeariene, ne vorbesc despre franchețea barbiană, spiritul său necruțător, înalta sa probitate, punînd în circulație idei despre arta traducerii ce n-ar trebui să răma fie necunoscute nici unui tradtt*38 ® câtor. O ținută etică, descinzînd din armoniile eladice și din rigorile geometriei, umple pînă la refuz, sinceritatea cu care, învingînd înțelesuri strimte și strîmbe, acordate prieteniei. Ion Barbu judecă tălmăcirile lui Gala Galaction și Ion Marin Sadoveanu. De la Eminescu, n-am mai citit pagini de o mnobîtate și dezinvoltură atît de sublime ! Ediția lui Romulus Vulpescu noi o vedem crescînd în vecinătatea monumentalei ediții eminesciene, în erîîtor salutînd un Perpessicius al Operei barbiene. Poet remarcabil, spirit rafinat, atras ca traducător de opere singulare și insolite (Villon, Rabelais, Jarry) mare amator de ediții rare, el însuși un sublim pervertit al tipograficeștilor măestrii, editor de anvergură înăscută, explorator îndrăzneț al tărîmurilor inaccesibile ale limbii, Romulus Vulpescu ne-a dăruit o ediție bibliofilă. Ambiției unei ediții definitive îi rămîne însă în continuare dator. LUCIAN VALEA Zeci de artiști străini — unii dintre ei, proeminente figuri ale muzicii contemporane — au răspuns invitației organizatorilor noștri de a participa la cinstirea memoriei celui mai strălucit muzician al neamului românesc, la Festivalul și concursul internațional „George Enescu". Fiind în preajma acestora, auzi fără să vrei, în nenumărate graiuri care circulă pe cinci continente, cuvinte de laudă la adresa țării noastre, în general, la adresa vieții muzicale românești. De la trei dintre aceste ilustre personalități membri ai juriului la concursul de vioară, am obținut citeva impresii fugare, Iată-le: MICHELE AUCLAIR _ Franța : „Vin întotdeauna cu plăcere in această țară minunată. Această ediție a concursului ți festivalului mi se pare mult mai importantă, mai festivă decit precedentele, deoarece atît concurenții pe care i-am ascultat pînă acum citii concertele ți spectacolele din cadrul festivalului se ridică la un nivel cu adevărat internațional. Consider că toți cei prezenți la acest eveniment, ți publicul, inclusiv interpreții avem de învățat foarte multe lucruri, fapt care mă determină să le mulțumesc și totodată să-i felicit pe organizatori”. (In facsimilul doamnei Avelair se spune: „Cu mare afecțiune, cititorilor ziarului „Clopotul“). DMITRI TZIGANOV - U.R.S.S.: „Imi este foarte greu să fac aprecieri asupra desfățurării acestui eveniment, dat fiind deosebita amploare de care se bucură, dar sunt convins că este cel mai prețios monument ce i se poate ridica marelui Enescu. Atrâgind tot mai mulți lumea întreagă, participanți din Festivalul ți concursul internațional „George Enescu" a devenit o sărbătoare, o mindrie nu numai a României ci a lumii întregi. Pe de altă parte, evenimentul insemnind o bucurie, o fericire pentru acei oameni care l-au cunoscut pe Enescu și printre care mă număr, declar că este o deosebită plăcere să violonistică reprezint aici școala sovietică. Regret că timpul nu ne permite să vizităm locurile natale ale marelui pilduitor". (In facsimilul maestrului Tziganov se spune : „Trimit cele mai frumoase urări cititorilor ziarului „Clopotul“ — concetățeni ai marelui Enescu — dorindule din inimă sănătate și fericire"). JWABUCHI RYUTARO — Japonia : „N-aș putea să vă mărturisesc, în cuvinte, bucuria și cinstea de a participa la acest concurs și festival internațional, deși multe concursurile sunt foarte internaționale la care am participat până acum. România este o țară excepțională, o țară in care ritmurile dezvoltării se împletesc cu entuziasmul și amabilitatea oamenilor de aici, cu elevatul gust pentru artă și frumos, se poate să un fapt care nu fie transmis ți celor ce o vizitează. Cred că toate acestea mă vor determina să susțin, la înapoiere în țara mea reluarea unor vechi tradiții ale concursurilor muzicale, iar cei la care particip acum, să fie luat drept exemplu“. (In facsimil este notată, in limba niponă, semnătura muzicianului japonez). Festivalul și concursul „GEORGE ENESCU“ O MINDRIE A ȚĂRII, A LUMII ÎNTREGI SILVESTRI AI LENEI L (JJ /