Clopotul, iulie-septembrie 1970 (Anul 26, nr. 2862-2939)

1970-09-12 / nr. 2924

CLOPOTUL ® PAGINA 2 O discuție cu un număr de activiști U. T. C. despre capaci­tatea unui tînăr sau a unui co­­lectiv de tineri de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenînd după sine și pe alții, e întotdeauna bine­venită și plină de învățăminte. Cu atît mai mult, cu cit inițiati­vele, despre care intenționăm sâ vorbim în rândurile care ur­mează, s-au dovedit nu o sin­­gură dată că pot dinamiza ori înviora activitatea organizațiilor U.T.C., că sunt capabile, atunci cind sunt metodic concepute, să înlăture din munca cu tineretul balastul care mai generează formalismul și rutina sau atitu­dinea comodă și pasivă de co­piere a unor forme și mijloace de educație improprii celor că­rora ne adresăm. In această ordine de idei, cre­dem că nu este lipsită de impor­tanță afirmația pe care o susți­ne, dintr-un început, Instructo­rul teritorial Gheorghe Cioba­­nu, și anume că „inițiativa este bună, eficientă, dacă e rodul u­­nei gîndiri unanime a unui co­lectiv de tineri și dacă are pre­văzută și condiția de realiza­re”. Dar, ne întrebăm noi, cîte Inițiative frumoase, concepute structural „științific”, nu s-au pierdut pe la jumătatea drumu­lui ? Să ne amintim, în acest sens, de așa - zisele etape de masă ale „Cupei tineretului la sate” sau de unele adunări cu temă, simpozioane ori informări politice amînate la nesfîrșit din cauză că „tinerii nu vin" și, ne vom face o imagine cît de cît clară despre adevărul că une­le inițiative rămîn nerealizate chiar din faza lor incipientă. Ne întrebăm, nu sînt și acestea niște inițiative concepute meto­dic, dar care numai în unele organizații U.T.C. au dat rezul­tate scontate ? Dacă da , atunci de ce această diferență de re­zultate ? cercăm­ de Să notăm cîteva în­tâi fenomen : explicații ale aces­Valeriu Muscalu, cît și alți activiști sînt de părere că organizațiile U.T.C. din unele întreprinderi și unități economi­ce ale județului, deși beneficia­ză de același sistem de îndru­mare și control, obțin rezultate diferite, neconcludente din punctul de vedere al sarcinilor pe care le au de îndeplinit, din cauza unor active, (birouri și comitete) care sunt alcătuite din uteciști lipsiți de spiritul de Inițiativă, leneviți, anonimi și necunoscuți în organizația pe care ar trebui să o conducă cu adevărat, iar pe altă parte, fi­indcă oamenii de la județ (ac­tiviștii) nu cunosc, adeseori, a­­devarata realitate­ a unor orga­nizații U.T.C. Pentru înlătura­rea unor aseme­nea neajun­suri, un alt instructor județean, Constantin Anton, susține că reușita inițiativelor (după el, toate inițiativele sunt frumoase, eficiente, fiindcă conțin acel e­­lement nou și mobilizator, a­­tractiv, numit inedit) se asigură „printr-o permanentă prezență a noastră în organizațiile U.T.C., printr-o participare directă la acțiunile ce le întreprindem cu tinerii, nu ca spectatori, cum se mai întîmplă uneori, ci ajutînd nemijlocit la conceperea și des­fășurarea activităților cu tine­rii“. Dar și aici avem unele re­zerve și iată de ce , deși reco­mandabilă, această metodă de îndrumare are, prin caracterul ei oarecum perseverent, insis­tent, unele riscuri, anume e>ă poate ușor să se transforme în dădăceală sau tutelare, îngră­dind tocmai resortul inițiativei, adică independența și liberta­tea în acțiune, a celor pe care ii îndrumăm și-i controlăm. Unui asemenea stil de muncă i se cer și alte procedee de Îndru­mare și control a activității or­ganizațiilor U.T.C., așa cum de altfel pe unul dintre ele, ni l-a prezentat Vasile Poena­ru : „Las activelor U.T.C. libertatea de acțiune în rezolvarea sarcini­lor curente și de perspectivă și nu intervin decit atunci cind constat că ele nu reușesc să se descurce singure". Dacă în privința alegerii metodelor de lucru cu organiza­țiile U.T.C. există mai multe păreri, unele dintre ele destul de revelatoare în privința stimu­lării inițiativelor, a acțiunilor proprii, un punct de vedere co­mun l-am întîlnit la interlocuto­rii noștri atunci cind au trebuit să răspundă la întrebarea : în ce constă esențialitatea îndru­mării organizațiilor U. T. C. în­­tr-un transfer de sarcini î­­n mod categoric, toți au combătut acest stil de muncă, „fiindcă, afirmă Ilie Iftimie, transferul de sarcini s-ar putea realiza mai operativ prin coresponden­ță, iar noi, activiștii, am deve­ni niște roboți care am acțio­na numai la comandă“. Pe de altă parte, Gheorghe Filimon, încercînd să se autodefinească, vine în sprijinul ideii expuse de colegul său, arătînd că „prin însăși noțiunea de activist se înțelege a fi omniprezent la toate activitățile“, omul care, datorită experienței sale, alege prin comparație, cele mai bune acțiuni și le generalizează apoi, aplicîndu-le în alte organizații U.T.C., încurajînd spiritul de i­­nițiativă al tinerilor. Cît despre inițiativele intere­sante, cu adevărat originale, bogate în conținut educativ, ca­re înlătură șablonul din munca cu tineretul, activiștii U. T. C. au arătat că ele „sunt diverse și numeroase în județ, unele dintre ele, cum ar fi „Ștafeta tinerilor culegători de folclor“, Concursul „Ghiocelul de argint“ sau brigăzile de muncă volun­tar - patriotică, primirea în U.T.C., sărbătorirea majoratu­lui, felicitarea tinerilor căsătoriți, șezătorile folclorice, duminicile cultural - artistice și sportive, o­­limpiadele pe meserii etc., au devenit tradiționale prin însăși amploarea desfășurării lor. In­­cercînd insă să facem un bilanț, o trecere in revistă, vom consta­ta cu surprindere că inițiativele proprii, cu adevărat originale, ca de pildă „Cel mai harnic și priceput crescător de animale" (Ripiceni), „Precizie și măiestrie" (Uzina de reparații Botoșani), „Pentru fiecare o floare, un dans, o melodie“ (liceele din Bo­toșani), in județ­ele se numă­ră pe degete. De ce sunt atît de puține la număr ? Nu avem tineri activi, cu fantezie și or­ganizații U.T.C. capabile de a pune în valoare spiritul de ini­țiativă ? Noi suntem­ convinși că oameni de acțiune, animatori, avem în fiecare organizație U.T.C. Pentru a-i încuraja, tre­buie doar ca înșiși activiștii U.T.C., ceilalți factori educativi să creeze, prin activitatea lor de îndrumare și control, acel cadru larg în care inițiatorii mai mulți la număr, să devină beneficia­rii propriilor lor inițiative. THEODOR UNGUREANU INIȚIATIVELE FRUMOASE IZGONESC SABLONUL DIN MUNCA CU TINERETUL - AFIRMĂ ACTIVIȘTII U.T.C.­ ­ MI * DUMINICĂ 13 SEPTEMBRIE Program de seară 17.00 Buletin de știri 17.05 Estrada zilei 17.30 Cîntece populare 18.00 Magazin duminical. 19.00 Radiojurnal 19.15 Voci celebre 19.30 Jurnal literar 20.00 Pe portativul undelor, me­lodia preferată 20.45 Pe-un picior de plai 21.00 Buletin de știri 21.05 Melody-club Interior la expoziția școlii generale din Hu­­dești Fotografia : IOAN HELICI JOC DE DOI Fotografia­t I. NOUR ^.■■u,,i:i,Miiiiii.iuuii.ni;jhliii,iii1m,iiiiiiiiiiiimniiiiiiiiiiiii''tminniininiiiinmiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiilllliliiliuliUJlüP' Alti chele In dimineața zilei de 9 septembrie, cineva a găsit, in parcul „Al. Eminescu", o cheie pentru casă de bani, care acum se află la noi. De unde proprietarul poa­te să și-o recapete, vizitân­­du-ne. Ce este o reclamație O cumpărătoare din Bo­toșani ne-a adus intr-o di­­ ARCA LUI NOE­ mineață la redacție o mos­tră din brinza pe care o cumpărase de la raionul de brânzeturi al magazinului cu autoservire. Firește, dumneaei reclama calita­tea produsului și atunci noi am trimis o adresă O. C. I. Alimentara să ne explice cum devine ches­tia. Și de acolo ne sosește răspunsul cum că tovară­șii au Întrebat pe vinzătoa­­re iar ele au zis că nu le-a făcut nimeni nici o recla­­mație. Dar cea făcută de noi, prin adresă, nu e re­ à R­A­D­IO DUMINICA 13 Stil ■ cM­BRIE 6.05 Concertul dimineții. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 7.15 De la munte la mare — program muzical. 8.00 Sumarul presei. 8.10 Avanpremieră­­ Coti­diană. 8.22 De la munte la mare (continuare). 9.00 Radiomagazinul fe­meilor. 9.30 Ora satului. 10.00 Cavalcada ritmuri­lor. 11.15 Intilnire Cu melo­dia populară și in­terpretul preferat. 11.50 Cotele apelor Du­nării. 12.00 De toate pentru toți. 13.00 Radiojurnal. Sport. 13.15 De toate pentru toți... turiștii. 13.45 Noutățile nu­ — muzică săptămî­­ușoa­ră. 14.00 Unda veselă. 14.30 Mari soliști, mari șlagăre. 15.00 Caravana fanteziei (emisiune pentru ti­neret). 15.45 Sport și muzică. 18.15 Parada vedetelor i 19.00 Gazeta radio. 19.20 Parada vedetelor (continuare). 19.35 Interpreți de neui­tat : Maria Tǎnase și Fănică Luca. 20.05 Teatru scurt. 20.31 Melodii de Miglia­­cci interpretate de Gianni Morandi. 20.45 La microfon, Ion Dacian. 21.00 Zece melodii pre­ferate. 21.35 Romanțe interpre­tate de Mia Braia și Petre Gusti. 22.00 Radiojurnal. 22.50 Moment poetic. 23.00 Muzica de dans continuă. 0.03—5.00 Estrada noc­turnă. clamație ! La care aștep­tăm un astfel de răspuns. Subomul Toader Acasandrel, 31 de ani, căsătorit, cu 6 co­pii. Toate acestea par date biografice ale unui om. Nu este așa. Minat din subte­ranele unei instinctualități subumane, acest anomalie biosocial a violat pe mi­nora L. D. (11 ani) din Ibă­­nești, atrăgind-o într-un lan cu porumb. Justiția la dreptate îi va găsi desigur, o pedeapsă pe măsura fap­tei. Rubrică realizată de DUMITRU IGNAT 4 I TELEVIZIUNE SIMBATA 12 SEPTEMBRIE 17.00 Deschiderea emi­siunii. 18.00 Campionatele in­ternaționale de atle­tism ale României. 19.15 Anunțuri — publici­tate. 19.20 1031 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Tele - enciclopedia. 21.00 Cinta Ioana Radu. 21.20 Film serial. Incorup­tibilii. Marea lovitură. 22.10 Steaua fără nume. 23.15 Telejurnalul de noapte. 23.30 închiderea emi­siunii. DRAGI CITITORI. Pentru ca ziarul nostru să satisfacă mai bine cerințele dv., consecvenți in a vă cere părerile, in vederea reînnoirii 1. Ce rubrici, pagini din ziarul nostru citiți cu regula­ritate . Pe care dintre ele ne apreciați neinteresante credeți că trebuie să renun­și țăm la ele ? 2. Ce rubrici ne propuneți? Cum ați dori să arate ele ? (Explicați). Desigur, sugerați-ne și al­te idei care nu pot fi cuprin­se in cele două răspunsuri la întrebările noastre. Acest talon completat, decupat din ziar, îl așteptăm pe a­unor rubrici, devină cu­­mai pagini care să interesante, vă rugăm să ne răspundeți la următoarele întrebări : dresa: Redacția „Clopotul" Botoșani, ziarului Calea Națională nr. 261. Vă mul­țumim pentru manent pe care sprijinul per­ni-l acor­dați. Ion Barbu: POEZII ediție îngrijită de ROMULUS VULPESCU Cu Ion Barbu și opera sa literară se întîmplă un paradox ciudat : so­­cotit de cititori un poet dificil, eti­chetat de criticii literari drept un ermetic, prezent editorial în timpul vieții abia cu două volume (După melci — 1921 — și Joc secund — 1930), după moarte, valorificarea moș­tenirii sale poetice și eseistice la proporțiile unui fenomen de masă. In mai puțin de un deceniu apar șapte cărți (Viața și moartea regelui Richard al III-lea — traducere din Shakespeare — 1964 ; Ochean — ver­suri alese — 1964 ; Joc secund — versuri alese 1966 ; După melct, edi­ție cu facsimile — 1966 ; Pagini proză — 1968 ; Versuri și proză de Biblioteca pentru toți — 1970 — ultime­le două îngrijite de Dinu Pillat). Cea de-a șaptea editare a poetului Romulus Vulpescu și aparține am­biționează să fie o ediție definitivă în două volume : primul dedicat poe­ziei, al doilea prozei. Condițiile gra­fice excepționale, fac din acest prim volum un moment dat și un­­­­ mo­nument de sărbătoare tipografică a poeziei noastre. Romulus Vulpescu grupează ver­surile lui Ion Barbu în originale (a­­părute în periodice și apărute în volume) și traduceri (apărute în pe­riodice și în volume). Dar aportul cu adevărat impresionant ce-i aduce a­­ceastă ediție la cunoașterea poeziei barbiene, îl constituie versurile gru­pate sub titlul Versuri de circumstan­ță (vezi pag. 87—136 și 545—549). Ne găsim de fapt în fața unor dedicații, improvizații, autografe lirice, dăruite pe cărți ori pe fotografii, dictate ori scrise ad-h­oc la întîlnirile cu amicii. Destinatarii lor sunt personalități ca E. Lovinescu, Ș. Cioculescu, Marcel Iancu, Al. Rosetti, V­. Streinu, T. Vianu, Nina Cassian, ori personaje feminine unele identificate, cum ar fi actrița Theomania Lenz, altele ră­­mase sub . . t pecetea tainei. La Addenda, editorul introduce tex­te de Ion Barbu, texte despre Ion Barbu și un impresionant aparat de indici, destinat a ușura criticii și istoriei literare, munca de cercetare a poeziei barb­ene. Intr-o nota asupra ediției, Romulus Vulpescu împărtășește cititorului cîte­va aspecte din metoda sa de lucru, începînd cu structura volumului, tre­­cînd prin spinoasele probleme ale stabilirii textului și sfîrșind cu al­cătuirea addendei. Nota editorului însă aduce prea puține precizări a­­supra concepției critice și editoriale a întregii ediții. Dacă pornim de la clasica împărțire poezie — proză, a­­cest prim volum stîrnește nedume­riri, închinat poeziei, el ar fi tre­buit să cuprindă la addenda numai textele barbiene legate de poezie. Re­­ lingă Salut în Novalis, Rimbaud, Jean­­ Moréas, cele două referate despre­­ traduceri din Shakespeare, Definirile­­ literare — de fapt selecțiuni din arti­­­­colele cu tangență la poezie —­ edito­­­­rul trebuia să facă loc în volum­e unor texte importante, tipărite de al­fel în Pagini de proză : Note pentru o mărturisire literară — ciornă a co­municării ce trebuia ținută la facul­­­­tatea de litere din București în 1932 , Fragment dintr-o scrisoare (tri­misă Ninei Cassian), Poetica domnu­lui Arghezi, Legenda și somnul în poe­zia lui Lucian Blaga. La toate aces­tea editorul trebuia să adauge mate­riale biografice (articole, scrisori, mărturisiri) celelalte cum ar fi For- CRONICA LITERARĂ moțiunea matematică (cu titlul Auto­biografia omului de știință în Pagini de proză), Cercurile extern - bizan­­gente, Formațiunea matematică (II), Răsăritul crailor, urmînd a fi înse­rate în cel de-al doilea volum unele își găsesc locul firesc lingă Veghea , lui Roderick Usher, Omagiu lui E. Lovinescu, sau lingă acele excep­ționale portrete dedicate unor perso­nalități ca Țițeica, Wilhelm Blaschke, Hillbert, Gauss, Evariste Galois. In ceea ce privește textele despre Ion Barbu, considerăm, ca pe lângă cele cuprinse în antologia de la pag. 391 — 492, ar fi trebuit neapărat in­cluse și fragmente din cele semnate de I. Cantacuzino, Eugen Ionescu — în ciuda poziției sale negativiste — Basil Munteanu, Adrian Marino, N. Manolescu, Basarab Ni­clescu,­­ Florin Pavlovici, Dinu Pillat — că­ruia îi datorăm o micromonografie Ion Barbu, volumul de Pagini de pro­ză și ediția operei în Biblioteca pen­tru toți. De asemenea nejustificat este lăsat pe dinafară interviul lui Paul B. Marian (sînt publicate numai cele cu I. Valerian și F. Aderca) deși se știe cu cită greutate accepta poetul con­vorbirile . . . planificate. Arbitrară ni se pare și reproduce­rea textelor despre Ronsard și Mo­réas, numai în traducere, cînd­­ ele au fost scrise și citite de autor în limba franceză. Dinu Pillat, îngrijito­rul volumului Pagini de proză, pu­blică atît originalul francez, cît și traducerea românească, specificînd la pag. 249 că autorul transpunerii lor românești este Romulus Vulpes­cu. In felul acesta precizările aces­tuia de la pag. 344 și 354 — "Tra­ducerea românească — folosită și de îngrijitorul Dinu Pillat — aparține editorului prezentei culegeri de ver­suri", ni se par inutile. Ediția Romulus Vulpescu oferă ci­titorilor un impresionant aparat cri­tic. Notele care însoțesc fiecare poe­zie, dau explicații atît de istorie lite­rară, privind datarea, apariția în pe­riodice, posesorii manuscriselor și ai variantelor cît și informații legate de laboratorul de creație, evidențiind va­riantele ori restabilind forme barbie­ne originale. Aparatul critic e com­pletat de cinci indici extrem de pre­­țioși și de o bibliografie selectivă. O iconografie bogată, ilustrează vo­lumul : ,,Se reproduc — pentru întima oară adunate la un loc 12 desene in­­fățișînd, în tuș sau în creion, chipul lui Ion Barbu". Desenele sunt semna­te de Silvan, Marcel Iancu, Ștefan Dimitrescu, G. Tomaziu, Dik Dama­­dian etc. Revelația acestei ediții o constituie însă Versurile de circumstanță $1 cele două referate . Despre traduceri din Shakespeare. Toate aceste „mate­riale" ne atrag din nou atenția asupra genialei forțe cu care Ion Barbu știa să supună limba. Majoritatea dedica­țiilor apar astăzi ca niște poeme în­chegate, supraviețuind întîmplării și jocului care le-a dat naștere. Referatele shakespeariene, ne vor­­besc despre franchețea barbiană, spi­ritul său necruțător, înalta sa pro­bitate, punînd în circulație idei des­pre arta traducerii ce n-ar trebui să răma fie necunoscute nici unui tradtt*38 ® câtor. O ținută etică, descinzînd din armoniile eladice și din rigorile geo­metriei, umple pînă la refuz, since­ritatea cu care, învingînd înțelesuri strimte și strîmbe, acordate prieteniei. Ion Barbu judecă tălmăcirile lui Gala Galaction și Ion Marin Sadoveanu. De la Eminescu, n-am mai citit pa­­gini de o mnobîtate și dezinvoltură atît de sublime ! Ediția lui Romulus Vulpescu noi o vedem crescînd în vecinătatea mo­numentalei ediții eminesciene, în e­­rîîtor salutînd un Perpessicius al O­­perei barbiene. Poet remarcabil, spi­rit rafinat, atras ca traducător de opere singulare și insolite (Villon, Rabelais, Jarry) mare amator de e­­diții rare, el însuși un sublim perver­tit al tipograficeștilor măestrii, editor de anvergură înăscută, explorator în­drăzneț al tărîmurilor inaccesibile ale limbii, Romulus Vulpescu ne-a dăruit o ediție bibliofilă. Ambiției unei e­­diții definitive îi rămîne însă în con­tinuare dator. LUCIAN VALEA Zeci de artiști străini — unii dintre ei, proeminente fi­guri ale muzicii contemporane — au răspuns invitației orga­nizatorilor noștri de a partici­pa la cinstirea memoriei ce­lui mai strălucit muzician al neamului românesc, la Festi­valul și concursul internațio­nal „George Enescu". Fiind în preajma acestora, auzi fără să vrei, în nenumărate graiuri care circulă pe cinci continen­te, cuvinte de laudă la adre­sa țării noastre, în general, la adresa vieții muzicale ro­­mânești. De la trei dintre a­­ceste ilustre personalități mem­bri ai juriului la concursul de vioară, am obținut citeva im­presii fugare, Iată-le: MICHELE AUCLAIR _ Franța : „Vin întotdeauna cu plăcere in această țară minu­nată. Această ediție a con­cursului ți festivalului mi se pare mult mai importantă, mai festivă decit precedente­le, deoarece atît concurenții­­ pe care i-am ascultat pînă a­­cum cit­ii concertele ți specta­colele din cadrul festivalului se ridică la un nivel cu ade­vărat internațional. Consider că toți cei prezenți la acest eveniment, ți publicul, inclusiv interpreții avem de învățat foarte multe lucruri, fapt care mă determină să le mulțu­mesc și totodată să-i felicit pe organizatori”. (In facsimilul doamnei Avelair se spune: „Cu mare afecțiune, cititorilor ziarului „Clopotul“). DMITRI TZIGANOV - U.R.S.S.: „Imi este foarte greu să fac aprecieri asupra desfă­­țurării acestui eveniment, dat fiind deosebita amploare de care se bucură, dar sunt con­vins că este cel mai prețios monument ce i se poate ridi­ca marelui Enescu. Atrâgind tot mai mulți lumea întreagă, participanți din Festivalul ți concursul internațional „Geor­ge Enescu" a devenit o sărbă­toare, o mindrie nu numai a României ci a lumii întregi. Pe de altă parte, evenimen­tul insemnind o bucurie, o fe­ricire pentru acei oameni care l-au cunoscut pe Enescu și printre care mă număr, de­clar că este o deosebită plă­cere să violonistică reprezint aici școala sovietică. Regret că timpul nu ne permite să vizităm locurile natale ale marelui pilduitor". (In facsimi­lul maestrului Tziganov se spune : „Trimit cele mai fru­moase urări cititorilor ziaru­lui „Clopotul“ — concetățeni ai marelui Enescu — dorindu­­le din inimă sănătate și fe­ricire"). JWABUCHI RYUTARO — Japonia : „N-aș putea să vă mărturisesc, în cuvinte, bu­curia și cinstea de a participa la acest concurs și festival in­ternațional, deși multe concursurile sunt foarte internațio­nale la care am participat până acum. România este o țară excepțională, o țară in care ritmurile dezvoltării se împletesc cu entuziasmul și amabilitatea oamenilor de aici, cu elevatul gust pentru artă și frumos, se poate să un fapt care nu fie transmis ți celor ce o vizitează. Cred că toate acestea mă vor de­termina să susțin, la înapoiere în țara mea reluarea unor vechi tradiții ale concursurilor muzicale, iar cei la care particip acum, să fie luat drept exemplu“. (In facsimil este notată, in limba niponă, semnătura muzicianului ja­ponez). Festivalul și concursul „GEORGE ENESCU“ O MINDRIE A ȚĂRII, A LUMII ÎNTREGI SILVESTRI AI LENEI L (JJ /

Next