Clopotul, iulie-septembrie 1970 (Anul 26, nr. 2862-2939)

1970-09-17 / nr. 2928

A foi mot­em­­l IAUIASI. Folclorul muzical românesc a apărut o dată cu poporul român și limba română, prin asimilarea unor tradiții vechi și sub influența sistemului de versificație propriu limbii ro­mâne. Tiparul versificației românești menținut de-a lungul secolelor trăsăturile de bază ale folclorului nostru muzi­cal topind și asimilînd toate împrumuturile și influențele ulterioare. Din vastul material lingvistic și folcloric oferit de cer­cetători, rezultă că în regiunile ferite de invazia popoarelor migratoare, au luat ființă acele „vetre" sau „zone“ folclorice cu caracteristici distincte care, în secolele următoare au a­­vut un rol important în viața muzicală a țării noastre. In contextul culturii muzicale folclorice, lăutarii au avut un rol care merită studiat cu multă atenție. Au existat întotdeauna lăutari amatori, adică păstră­tori, purtători și creatori de folclor dar în același timp oa­meni care se integrează în viața satului. Aceștia participă efectiv la munca, preocupările și aspirațiile populației din care fac parte. Manifestările spirituale ale acestor artiști a­­matori sunt o expresie vie și fidelă a vieții și aspirațiilor poporului. Interpretarea muzicală realizată de acești artiști ama­tori este caracterizată prin spontaneitate și sinceritate. Au existat, de asemenea, întotdeauna și lăutari pro­fesioniști, adică oameni care nu fac parte integrantă din via­ța satului, iar muzica pentru ei nu este o manifestare spon­tană, ci o profesie, o sursă de existență materială. Interpretarea muzicală a acestui gen de lăutari este mai puțin sau de­loc sinceră. Ei cîntă din obligație, nu din necesitatea exteriorizării sufletești. Este bin cunoscută in­terpretarea rece și șablonardă a lăutarilor profesioniști. Re­pertoriul lor nu constituie pentru ei o bogăție estetică sau emoțională ci o marfă pe care o comercializează. Iată cum se explică faptul că, foarte adesea, lăutarii golesc melodiile de conținutul lor emoțional. In afară de interpretarea șablonardă, lăutarii mai a­­plică diverse șabloane în structura unor melodii și in ar­monizarea lor. Există formule armonice „călătoare“, pe ca­re le aplică adesea mecanic. Rezultatul nu poate fi altul decit o melodie cîrpită cu elemente străine, uniformizatoare. Tehnica instrumentală a lăutarilor se bazează pe un anumit număr de formule însușite mecanic și empiric. Din această cauză, majoritatea lăutarilor se plafonează din punct de vedere artistic. Artă interpretativă Înseamnă inspirație, creație ar­tistică, și este incompatibilă cu plafonarea. Se plafonează numai interpretul care nu simte și nu înțelege ceea ce cîn­tă. Se întîmplă foarte adesea ca lăutarii să și compună, să confecționeze melodii. Și, fapt destul de trist, asemenea melodii au apărut adesea publicate în unele colecții de fol­clor, editate de casele de creație populară. Muzica populară este o artă prin excelență accesibilă tuturor, de aceea foarte mulți au impresia că sunt critici competenți. Trebuie însă să precizăm că arta interpretativă a fol­clorului necesită sinceritate și trăire artistică. Mercantiliza­­rea acestei arte este dăunătoare. Avem un folclor bogat și valoros, a cărui faimă a trecut peste hotare, în lume. Sunt comorile spirituale ale poporului nostru. Întreaga expre­sie a originalității culturii noastre artistice. Folclorul nos­tru consemnează cele mai vechi tradiții ale poporului și as­pirațiile sale cele mai nobile. Iată de ce nu putem lăsa va­lorificarea folclorului numai pe seama lăutarilor. Trebuie să acordăm adevărata prețuire comorilor artistice naționale. Pe aceste coordonate se înscrie rolul ce și-l asumă or­chestrele populare profesioniste, care au luat ființă pe lingă consiliile județene ale sindicatelor. ION PRELIPCEANU CĂUTĂTORII DE COMORI La o frumoasă acțiune de cercetare a istoriei ju­dețului, a fiarei și fau­nei sale, a folclorului lo­cal iau parte unitățile de pionieri din județ. Ac­țiunea, lansată pe plan republican sub formă de concurs pe parcursul a trei ani, antrenează sute de pionieri și elevi din toate satele și orașele ju­dețului. Transformați în „căutători de comori“, pio­nierii și elevii au prilejul să vină în contact cu fru­musețile și bogățiile na­turale ale județului, cu istoria sa materială spirituală, cu înaltele va­și lori estetice și morale ale creației populare. Recent, Consiliul jude­țean al pionierilor a tipă­rit un pliant, roadele acțiunii cuprinzind denumi­te „Căutătorii de comori“. Realizat în condiții gra­fice excelente, grafii sugestive, cu foto­albumul prezintă o imagine cu­prinzătoare a muncii de cercetare și valorificare a materialului adunat de elevii și pionierii antre­nați în concurs. Suntem­ astfel înștiințați că în ju­deț au luat ființă peste 40 de muzee și colțuri muzeistice școlare. Mu­zeele din Drăgușeni, Stin­­cești, Miorcani, Ripicani, Oroft­ana, Cucorăni, Da­rabani, școala generală nr 7 Botoșani, nr. 1 Doro­hoi fac cinste organizato­rilor lor. Le-am vizitat și noi deseori și am admi­rat sincer frumusețea ex­ponatelor și valoarea lor, uneori excepțională. In ele sunt condensate măr­turii ale civilizației uma­ne străvechi de pe aces­te locuri, ale evoluției vie­ții sociale și a artelor populare. Conținutul con­cursului la care iau parte pionierii și elevii îi con­feră suficiente valențe e­­duective Pioniul editat de Consiliu­ județean al pionierior este în acest sens o adevărată lecție de istorie și un îndemn viu către participarea la concurs, la o­ gernizarea­­ de noi mvase și colțuri muzeistice ș.oicris. D. FL­ESCU CLOPOTUL $ PAOINA 2 f JOI 17 SEPTEMBRIE 17.30 Deschiderea emi­siunii. Emisiune in limba maghiară. 18.00 Recitalul flautistului Jean - P­ere Rampal. Pianist Albert Gutt­­man. 19.30 Telejurnalul de sea­ră. 20.00 Film serial. Noile aventuri ale lui Huckleberry Finn. 20.30 Rapsodia română. Horă la Prislop. Reportaj filmat de la festivalul folcloric din Prislop, cu parti­ciparea formațiilor ar­tistice­ din județele Suceava, Bistrița Năsăud și Maramureș. 20.50 Teatru scurt. Faleza de Aldo Nicolai. 21.20 Posta TV 21.30 Film artistic. De U­­nul singur. Premieră ne țară. 22.55 Te’ejurnalul de noapte. 23.10 Inch­darea emisiunii programului 1. In aceste zile ale începu­tului de an școlar, la li­brăria din Dorohoi Fotografia : i. HELICI RADIO IAȘI VINERI 18 SEPTEMBRIE Program de seară 17.00 Buletin de știri. 17.05 Estrada zilei. 17.30 Pe teme economice. 17.45 Muzică corală de compo­zitori moldoveni. 18.00 Itinerar cultural - artistic. 18.20 Cîntecul care mi-e drag. 19.00 Radiojurnal. 19.30 Prezențe românești pe meridianele globului. 19.45 Recital de muzică ușoară : John Bowles. 20.00 Seară de muzică simfoni­că.­­— Festival Beethoven. In pauză : 21.00 Buletin de știri." 21.15 Seară de muzică simfoni­că (continuare): 22.20 De la muzica ușoară la jazz. Cadru din filmul sovietic „Departe în apus Ocupații Un întreg clan de inși sta­biliți mai de mult In Ștefă­­nești, apți de muncă dar ne­­încadrați nicăieri, au ca mij­loace de subzistență numai o­­cupații ce amintesc de promis­cua mahala interbelică: tură, cerșesc, joacă cărți, ghicesc naivilor, amb­ă la „cititori“. Dar să individualizăm: frații Gheorghe (zis Dalin) și Con­stantin Teodoriu și-au cumpă­rat (în afara C.A.P.) atelaje cu cai și au fost surprinși furînd porumb de pe tarlale. Ziua mare a fost prins un sot de porumb cu sacul pe și Vasile Spirea zis Vasilan. Toți cei din familia Dădăci — 7 la număr — au cazier ; mai zilele trecute Elena Dădăci a fost găsită cer­șind. (De altfel organele de mi­liție au și miluit-o cu 1­000 de lei... amendă). Floarea Măr­gean zisă Avadanei, a sustras sticle cu băutură din restaurant. ARCA LUI NOE Și așa, altele. Amintiții, alții ca ei, sunt în etern conflict cu miliția, cu autoritățile, cu jus­tiția. Chiar nu se găsește pen­tru ei o soluție... eficace ? Gogoașa de prînz Dacă îndrăznești să intri, să zicem la ora 8, la patiseria­­plăcintărie de pe Calea Națio­nală din Botoșani și vrei să cumperi gogoși, una din vîn­­zătoare (că sunt mai multe a­­colo) îți răspunde nervos (de aici probabil a apărut expresia „la gogoașa înfuriată“): — Nu avem acum, mai tîr­­z­iu. Evident, nimeni nu te opreș­te să mănînci gogoși la orica­re oră a zilei, dar se știe că omul preferă toa să folosim un verb teapetist) acest produs mai ales dimineața. Pentru că la prînz e masa cu același nu­me. S-au mai făcut propuneri ca lucrătoarele de aici să se scoa­le mai dimineață. S-au primit și asigurări în acest sens. Dar astea-s alte... gogoși. Sectorul zero Partea dreaptă a tribunei stadionului din orașul Botoșani, prezintă cîteva caracteristici demne de semnalat prin nou­tatea lor : banchetele sînt de­teriorate, stinghiile sînt rup­te, pilonii de susținere, de a­­semenea, sunt stricați. (Se zice că din cauza asta și nu din cauză că textiliștii joacă spectatorii stau la meci,... slab, ca pe cuie). Intrucît pe acolo sînt și gropi, în care n-a dat niciunul din cei ce gospodăresc aceas­tă bază sportivă, propunem ca această porțiune să se nu­mească sectorul zero, unde să fie invitați să ia loc oficialii. Poate așa o să-și dea seama că spiritul gospodăresc e la cota sectorului. Rubrică realizată de DUMITRU IGNAT 0 L Tribuna „Clopotul“ SURPRIZE DULCI Sînt unul dintre consuma­torii constanți de cafea ai cofetăriilor din municipiu. De cîteva zile însă, atît eu, cât și ceilalți cetățeni ce soli­cită o cafea, suntem­ obligați să purtăm următorul dialog : — Doriți o cafea cu 10 grame de zahăr, sau cu 20 grame ? — Doresc una bună. — Precizați totuși, căci una costă 1,20, iar cealaltă 1,30 lei ! Cum nicăieri până acum n-am văzut și n-am auzit o astfel de departajare (o ca­fea bună, după părerea mea trebuie să aibă 15 g de zahăr) cred că nimenit ar fi fixarea unui preț mediu, iar zahărul să se afle pe tejghea, de unde fiecare ce­tățean să se servească după preferințe. Practica aceasta este curentă in cofetăriile din Iași, București etc. și dacă nu ar da rezultate bu­ne, s-ar fi renunțat la ea. PANTELIMON CRISTEA Botoșani PÂNĂ REPARĂM PANTOFII, RUPEM O PERECHE NOI Am încercat în Boto­șani, la mai multe atelie­re de reparații încălță­minte să-mi pun tocuri noi la o pereche de pantofi cu toc de metal, tip cui. Am fost îndrumată la atelierul de la complexul meșteșu­găresc din str. Unirii, si a­ fost să-i duc la Suceava, gurul care ar putea face o asemenea lucrare. Aici însă lipsesc de mult și to­curile de metal și b­ocurile, nicit nicăieri în Botoșani nu se pot repara astfel de pantofi. Singura soluție a ALEXANDRINA AIOANEI Botoșani la reparat. Ca pe ce să rup o pere­che de pantofi noi, până să-i repar pe cei vechi, AM AȘTEPTAT UN AN, CÎT TREBUIE SĂ MAI AȘTEPT? Fiind singură și pierzînd unicul fiu în ultimul război mondial, oamenii cu care am stat de vorbă m-au sfătuit să întoc­mesc dosarul de pensie și sâ-l trimit Di­recției județene pentru probleme de mun­că și ocrotiri sociale Botoșani. Așa am și făcut. Ce s-a întîmplat după aceea cu actele, tu pot să-mi închipui. Azita pot să spun doar că de la direcția județeană amintită, n-am mai primit nici un răs­puns. De aceea, rog redacția să atragă atenția tovarășilor de acolo, că o femeie in virstă de 75 de ani așteaptă să pri­mească cit mai repede drepturile ce i se cuvin. CATINCA GH. PERLINSCHI satul Puțureni com. Coțușca 11 MINUTE CU ANDI ANDRIEȘ Pe Andi Andrieș l-am în­­tîlnit într-o redacție, la o masă acoperită de manu­scrise. Știam că teatrul bo­­toșănean înscrisese în re­pertoriul actualei stagiuni și piesa intitulată „Duet“, al cărei autor este. Prilejul era nimerit ca să consemnăm cî­teva precizări ale scriitoru­lui, utile publicului în vede­rea unei cit mai juste re­ceptări.­­ Foarte amabil, domnia-sa, răspuns la întrebările noastre . Red. : Ați intitulat lucra­rea dv. „Duet“. Titul acesta implică oare semnificații ? A. A. : In centrul piesei se găsește un cuplu. Doi oa­meni la începutul vieții. E­­xistența care li se oferă pen­tru mai departe trebuie să fie sau să nu fie în concor­danță cu ceea ce știu ei despre existență. Doi oameni tineri care înaintează, pri­vesc, speră, cercetează, ac­ceptă sau neagă — acesta e firul piesei. Restul perso­najelor sunt apariții care complementează partitura principală și care explică un mediu. Un acompaniament deci. Pentru ca, în esență, m-a interesat doar reacția celor doi în fața acestui me­diu. Un urcuș făcut în doi, sau o melodie cîntată în doi. De aceea i-am spus piesei mele „Duet". Red. : In contextul litera­turii de­­ astăzi, atit de va­riată prin terenul investiga­ției și mijloacele sale de finalizare artistică unii scri­itori, fie ei p­o­e­ț­i, pro­zatori sau dramaturgi, se lasă aproape captivați de jocul confuz al unor întorto­cheate procese interioare și deci individuale. Pe această linie, „Duet“ este o piesă a zilelor noastre ? A. A. : Absolut. Și în ceea ce privește tipologia, ci­ mai ales maniera de a gîndi a personajelor. „Zilele noastre“ înseamnă o epocă istorică, nu înseamnă o abordare fes­tivă a unor rețete literare. Spectatorii trebuie să crea­dă în eroii pe care îi văd pe scenă, să se recunoască e­­ventual. Dacă rezultatul u­­nui spectacol e altul, în­seamnă că piesa nu este a zilelor noastre. Red. : Piesa a mai fost in­clusă și în spectacolele al­tor teatre ? A. A. : Da. La Iași și la Constanța. Iar cîțiva regizori și-au manifestat simpatia față de text și dorința de a-l monta. Aștept. Red. : Acordați viitorului spectacol botoșănean cu „Duet“ un loc aparte ? A. A. : Firește. De Boto­șani mă leagă o sumedenie de fire. Unul din ele e de­butul meu în „Clopotul“, pe cînd eram elev. Aș vrea ca reîntoarcerea mea aici, fie și sub forma unui text mon­tat pe scenă, să însemne o reluare a acestor fire care nu s-au rupt niciodată, dar pe care timpul le-a ascuns oarecum. Am văzut cîteva spectacole ale teatrului „M. Eminescu", fapt care m-a făcut să capăt o mare în­credere în colectivul artistic botoșănean. Red : Cum ați vrea să fie spectacolul ? A. A. : Accesibil, pe scena mare, direct. Nu concep tea­tru fără spectatori, nu accept spectacolele care nu se a­­dresează nimănui ... VICTOR TEIȘANU Fluierașul Trifan Bădăluțe din comuna Nicolae Bâlcescu ii incintă pe spectatori cu o doină r * VINERI 18 SEPTEMBRIE 1970 5.05— 6.00 Muzica dimineții. 6.05— 9.30 Muzică și actuali­tăți. 7.00 Radiojurnal. Buletin me­teo - rutier. Sport. 9.30 Ateneu. 10.10 Curs de limba spaniolă. Ciclul II, secția a 31-a. 10.30 Succese ale muzicii u­­șoare. 11.30 De toate pentru toți... turiștii. 11.45 Sfatul medicului. Alimentația bolnavilor de ficat. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Din folclorul muzical al popoarelor. 12.15 Potpuriuri de muzică u­­șoară. 12.25 Știința la zi. 12.30 Intîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.22 Din creația compozito­rului Nicolae Kirculescu. 13.45 Rarități discografice . Cintece populare interpre­tate de George Folescu. 14.00 Roza viaturilor. 14.50 Orchestra Ansamblului de cintece și dansuri din Tîrgu Mureș. 15.45 Melodii din filme. 16.00 Radiojurnal. Buletin me­teo - rutier. 16.20 Din repertoriul tarago­­tistului Iosif Milu. 16.30 Melodii de curind lan­sate. 16.45 Muzică de promenadă. 17.05 Pentru patrie. 17.35 Concert de muzică popu­lară. Cîntă Georgeta An­­ghel și Dumitru Constan­tin. 18.00 Recital de operă Ni­­colae Țăranu. 18.10 Revista economică. 19.00 Gazeta radio. 19.30 Din tezaurul folclorului nostru muzical. 20.05 Tableta de seară de Tancred Bănățeanu. 20.10 Microrecital Julie Dris­coll. 20.20 Argheziană. Fet­ca. Re­cită Adrian Georgescu. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Atențiune, părinți. 21.20 Cîntă Slawa Przybylska, 21.35 Solistul serii : Aurelian Andreescu. 22.00 Radiojurnal, Buletin me­teorologic. 22.20 Sport. 23.00 Concert de muzică u­­șoară. 0.03—3.00 Estrada nocturnă. ! CINE JOACA ! ! CÎȘTIGA ! ! SABOU ION din comu­­­­­­na Dragușeni, județul Bo­­­­­­toșani jucînd la concursul e­i excepțional „Pronoexpres“ i 1 din 6 septembrie 1970 ) 1 A CIȘTIGAT : un autotu­­­­i­rism Moskvici 408, cu ca­ 4 1­roserie 412 ! 1 La 18 septembrie 1970, 1­­ A.S. Loto — Pronosport, i * organizează o nouă tra­­d ’­gere specială la LOTO, la 1­1 care se acordă autoturis­­t l­me : DACIA 1300 SKODA ! J 1100 MB, MOSEVICI 408, 1 \ DACIA 1100, SKODA S­­ 1­100, FIAT 850 și premii la 1­1 bani. 1 \ Rețineți : cu 15 lei parti­­­­­­cipați la toate ext­a­er le ! 4 1 Amănunte la toate a­­­­­­gențiile loto — pronosport 1 ) din municipiul și județul l­a Botoșani. ^ Cine urmărește evoluția șco­lii românești de-a lungul tim­pului, constată cu satisfacție, că încă de la fondarea prime­lor instituții de învâțâmint, ca­drele didactice au simțit ne­voia înființării unor societăți literare în scopul instruirii și formării viitorilor oameni de cultură. Drept argument iată un exemplu , la 25 iunie 1852, în Oradea se pun bazele So­cietății de lectură : „Samuil Vulcan". Fondarea celei dintii so­cietăți de lectură a tinerimii române, cu elevii claselor gim­naziale, avea drept scop cu­noașterea temeinică a limbii și literaturii române, cit și sti­mularea tinerelor talente. Ca mijloace de documentare e­­rau folosite biblioteca societă­ții și cea a gimnaziului din lo­calitate, colecțiile revistelor „Familia“ și „Convorbiri litera­re“. Președintele societății era directorul gimnaziului și, — cum e și firesc — sub îndru­marea harnicilor dascăli ele­vii se inițiau în munca de cer­cetare. In cadrul societății e­­levii desfășurau o laborioasă activitate, pregătind teme in­teresante cum ar fi : „Credin­țe și datorii la români“, „Ro­mânul in doinele sale", „Bio­grafia și opera lui Samuil Vul­can“, participind la pregătirea spectacolelor, fondurile adu­nate, folosindu-le pentru do­tarea societății. Este evident faptul că struc­tura și experiența fostelor so­cietăți de lectură au stat baza organizării societăților bi­la­terare întemeiate pînâ acum în cele mai puternice centre culturale din țară. In pre­zent — așa cum preciza și profesorul Tudor Opriș, în ar­ticolul „Două tabere — pilot" publicat în Gazeta învățămîn­­tului din 31 august 1970, se pune tot mai hotărît problema înființării mai multor societăți literare, care se pot fonda mai ales în orașele cu o bogată tradiție culturală. La temelia lor poate să stea activitatea cenaclurilor literare ce pot cu­prinde trei secții : a) creație, b) folclor și c) critică literară. Unificarea cenaclurilor lite­rare dintr-un oraș într-o socie­tate literară ar duce, bănuim noi, la o îmbunătățire de an­samblu a activității de desco­perire a talentelor, de formare și de creștere a acestora și, în primul rînd, ar rezolva pro­blema valorificării creațiilor o­­riginale, valoroase și a folclo­rului local, lucrări care ar pu­tea fi tipărite în mai bune condiții decit o fac revistele școlare. Societatea literară ar per­mite realizarea unui contact direct între scriitorii formați și cei ce se află in fata căută­rilor, lucru de care mi-am dat perfect de bine seama, cu pri­lejul intîlnirilor poetului D. Corbea cu membrii cenaclului literar „Mihai Eminescu“ d la Liceul Săveni. . Ce amintire plăcută, ce el pe emoționante, am trăit a­tunci cind poetul D. Corbei originar din satul Sîrbi, s­tuat in vecinătatea nostru, a citit poezia orașuli inedit „Moștenire“, pe care a lăsat­­colectivului de redacție al re­vistei „Muguri" pentru a publicată ! Cu toate că nu a trecut cu timp, stimulați de versuril poetului, cîțiva dintre elevii I­ceului, ucenici harnici ai sic­relor, au reușit să publice și lucrările lor, iar în prezet membrii cenaclului, sub îndru­marea profesorilor de specia­litate, pregătesc prima sesiu­ne de comunicări. Lucrările Monografia sătuli Podriga", „File din istoria l­ceului", „Valoarea instrucție educativă a folclorului local vor fi susținute p­>­mul trimestru al noului an șco­lar. Avînd în vedere experienț in domeniul cenaclului rar, stadiul de dezvoltare lite si care a ajuns invățâmintu drumul ascendent al școlii ro­mânești în anii socialismulu cred că este posibilă înființa­rea societăților literare in toa­te orașele și cu atit mai mul în orașele din județul nostru unde avem o atît de bogați tradiție culturală. Prof. ILIÉ IBANESCU. Liceul de cultură generală Săvani IN FIECARE ORAȘ O SOCIETATE LITERARĂ A ELEVILOR i" * < *: / r

Next