Clopotul, octombrie-decembrie 1970 (Anul 26, nr. 2940-3018)
1970-10-18 / nr. 2955
CLOPOTUL • PAGINA 2 Priviri blajine, drapele de un brabet dis reniu lipsit de ironie, glas ,căzut și prietenos ; un om de o mare noblețe spirituală. Acesta este Sașa Pană. Inițiatorul și sunatul vestitei grupări literare «Unu» — mișcare avangardistă pornită din dorința sinceră de revoluționare a artei și ale cărei principale devize erau neconformismul, fronda antiburgheză, antiacademismul. Dincolo de cunoscutele excese,Unul sintetiza expresia revoltei acelei pături de Intelectuali exasperați de corsetele sociale și care simțeau nevoia să te alăture nemulțumirii generale a maselor. (Ca director, Sașa Pană avea să suporte consecințele acțiunii ce si asumase). Și, Intr-adevăr, mulți dintre ei vor adera mai târziu la cauza revoluției. Insuși mentorul grupării .Unul va participa la acțiunile din ilegalitate ale partidului. Dar despre toate astea ne va vorbi chiar maestrul. Cu amabilitatea ce-1 caracterizează Sașa Pană a binevoit să răspundă Întrebărilor ce fac obiectul prezentului interviu. 1. Ați condus una dintre cele mai controversate reviste literare din perioada Interbelică. Apariția ei este legată de numele orașului Dorohoi. In ce Împrejurări ! — Pe abund eram medic militar și Interese de serviciu mă duceau aproape «ăptămânat la Iași și In alte localități din nordul țării. Cu acele prilejuri, „mă repezeam* și la Dorohoi, unde locuiau părinții, unde mi-am trecut copilăria, adolescența și unde mă inttlneam cu un tânăr interesant, spirit critic dublat de un umor de contrasens. Avea un nume cu temnanță chineză : Taingun (cunoscut apoi sub pseudonimul Moldova. Cu el am hotărtt să scoatem o revistă de avangardă literară, deoarece Contimporanul devenise o publicație eclectică, iar Integre agoniza. Așa s.a născut .Unul care, initial, urma să-și schimbe titulatura cu elita fiecărui număr nou. Devizul unei tipografii dorohoiene fiind mai convenabil, am tipărit primele 111 numere la Dorohoi (menținând o a doua redacție la Socaialatul Moldova. Când revista și-a mărit formatul, am tipărit-o la București. 2. Care era programul poetic inițial al revistei I — Prin ani, revista a devenit un monitor al suprarealismului românesc , dar infț sl programul se contura din manifestul apărut In primul număr t deparazitarea creierului ! Să demaște si să până la zi literatura da abțibiduri a fabricanților de romane rentabile si asendopoezie, spre care era trins el tfotusl care 11 perverteau bunul - gust. Ceream să sleană sceastă mo cul»lu ă si, relu'nd literele alfabetului, să fstăm un verb nou, artă nu surogat,ritm, viteză, neprevăzut, granit*. In același manifest pro domo omedam sc tsului Breton, Vinea, Tzara, Mineltl, Hibea,n! Dessalones, Arabetl, sculptura lui Brâncuși, arhitectura tal van Doeburo. T~plMva șablonului, împotiva con*omismului. S. Tstrritt‘*r#rems'dară itruarea .Unu* remezr-Țitetivă pentru insSția. Tsuparda literară a acelor ani. Ce rol, c»ns'dera*l dv„ aucat s*eastă miscare in dezvoltarea literaturii noastre. moderne. — Dednirea rolului Jucat (reiau vocabula întrebării) de mișcarea protestatară și Înnoitoare de la Unul, In urmă cu aproape patru decenii. Incumbă critciri de profesie. El să-I arate. Personal, 11 Uhn'.esc impozant. Natale, invectivele, etuve, represaliile totdeauna la obiect și nominale, sincere și fără menajamente dar aici pe considle lente extraliterare, cămașa de Iertă în care am silit să intre mulț literatori prinși ca ecaua mică a talentului, polemicele acerbe au avut un rol pozitiv, binevenit. Cu rea - credință, am fost etichetați pomorari, demenți, nepatrioți (da cei care luaseră la antrepriză lucrativă Iubirea de patrie). Am avut cîteva procese. Revista și cărțile ei editam că costau jumătate din salariul meu de ofițer (și constrîngerea de a lua o singură masă pe zi, jumătate de lună). Dar la stingă se situau toți cei din jurul „Unu" - Iul și la puțini «al eram pregătit să nu Înregimentăm sub steagul cu seceră și ciocan. Mi se pare că mini mișcării de la „Unul nu a fost ci mai comun sub ochi nostri. Rerat taltit să arate importanta protestului si neconformismu’ul notu antipasetsrannul, al antiseb’onat'munul, al antibalerii — de apă,n plită predicat cu fervoare. Am avut la mijlonul nostru pe Ilsrie Vo onna, ins'pitor do mit da s mao'nt pro’snel* si neașteptata am avut pe ael gheizer, ave amint - arta al tmaelil care a fost — si «st* — Ștefan Reil (alias Gheorghe Dinul, am prețul! la țasta-i valoare neunicul Urmu*, acest autentic Jamw român. 4. Gruparea „Tina” a dat di'vn acri. Hori și pl tori de netoridate europenei. Vrem să vă refest la unii dintre ele — Pe unul Lam amintit : Voronca. Alții — Wru a epuiza apelui — «tnl românii Tzara, Fundoianu, Semeț. In postieX, Victor Brauner, a fost prezent in toate numerele revistei până la plecarea in Franța 1 M. H. Maxi, actualul director al Muzeului de Artă din București, cel care a încetățenit constructivii,multn România , Marcel Iancu, participant la declanșarea „Insurecției Da da". La „Unul au debutat și au fost prețuiți, de la primele lor manifestări, Harold, Jean David și Perahim. Și spiritul brâncușian era prezent prin eleva genialului gorjan, Milita Petrascu. S. Sunteți primul editor al operei lui Urmuz („Algazy et Grummer’, Editura Unu*, București, 1930). L-aui cunoscut pe Demetru Demetrescu — Buzăul — Nu l-am cunoscut personal pe Urmuz. De existența lui am aflat in 1022 ctnd am citit in „Cugetul românesc”. In două numere consecutive, bizarele schițe — cum le numea el — ,Pilula si Stamate" si «Ismail și Turnavitul. De atunci am Început să deslușesc in acel scris im umor tragic si absolut inedit. In anul următor, intr-un sfîrșit de noiembrie, din ziare am aflat de sinuciderea lui. De-a lungul anilor am căutat să descopăr tot ca a acria dar abia la 1930 am reuțit să duc la capăt o dorință ce mă obseda de șapte ani : editarea operei tragicului și necunoscutului premergător. (S-ar putea ca aceste rânduri să coincidă cu apariția in librării a celei de a doua ediții, predată editurii de cățive ani). 0. Aui fost prieten, după ette slim, Și cu Ion Călugăru ... — Cu Ion Călugăru am fost coleg de gimnaziu la Dorohoi și, de liceu, la București. El era cu o clasă in urma mea. In repetate rânduri am avocat opera și viața acestui prozator remarcabil, al cărui scris se Înrudește ca al lui Creangă si el lui Gala Galaction, rămtnind In același timp foarte personal. Mă gtndesc mai cu seamă la romanul „Copilăria unui netrebnic", la nuvelele din «Abecedar de povestiri populare* și la schitele strânse sub titlul :Casa șoarecilor*. A fost un scriitor care stima și respecta pe eventualul său cititor , migălea cuvântul cu atenția de giuvaergiu. Mi-a lăsat o Învățătură și a respect : „să nu treacă nici o zi fără să scrii o pagină măcar. Altfel mina și pana ruginesc cu lăcatul uitat undeva și nefolosit”. 7. Și pentru că ați pomenit de Ion Călugăm : ce amintiri vă leagă de Botoșani ? — Botoșanii mi-au dat cel mai scump dar pe soția mea. Amintirile ei au devenit și ale mele , dar nu mi-a dat dezlegare să le aduc pe hirtle. Și totuși, cum să nu mărturi, sete că de Botoșanii anilor din preajma războiului mă leagă admirația, afacțiunea și, cu timpul, prietenia de curajoșii redactori al Clopotului* t Scarlat Callimanchi și Aurel Mărculescu, victimă a lagărelor naziste, mazăre, furajere. In 1848 am editat una colecția .Orizont, un album cu citeva din dramaticele gravuri la lama ale înzestratului artist. In urmă cu trei ani, am prefațat Albumul Mărculescu tipărit de editura Meridiane. 8. După cum afirma un cunoscut critic, „Unul a dus o «viețuire agitată”, polarizată de-a lungul celor cinci ani de existență de un imbatabil spirit de frondă. Ce a determinat autosuprimarea revistei I — Intr-o vreme cind a pronunța Bârnele unui comunist era crimă contra siguranței statului, tn paginile intitulate „acvariu* strecuram meritate nole elogioase despre numele lui Fudovchin si Fabst, despre genialul Eisenstein, despre Matacovschi (primele traduceri în românește au apărut la :Unu*) și Willi Bredel, despre Viedbnk Diel care era, bineînțeles, Lenin. „Unul a presentat primele și cele mai cons ltante traduceri din poeții suprarealiști francezi. Pentru prima oară cititorul revistei făcea cunoștință cu Paul Eluard, André Breton, Aragon, Robert Desnos. Totuși, activitatea met nu trebuia să fie cunoscută de forurile superioare . Hind ofițer activ puteam ajunge Ia boxa acuzaților de la Curtea marțială. Dar Intr-o zi de noiembrie 1932, în ziarul Facla, careva (a cărui colaborare la „Van*turese respinsă) prin fraudă a strecurat o notă tn care se atrăgea atenția Ministerului de război despre viața dublă a locotenentului comunist Sașa Pană. Peste o lună scoteam „Unu ultim“. Dar așa cum spuneam tn cuvântul de bun rămas :Oricine este/ Dacă le vei rătăci prin nedrulturile de pampas ale poemului/Ne vom intilni*. Am continuat măcar activitatea editurii „Unu*, până la finele anului 1847, publicând 24 de cărți • «umite, Intre altii de Geo Bogza, Ion Vitner, Carianopol, Nisipeanu, Tzara, Eluard. In anii beznei naziste, toți cei care formant familia „Unu” (cu minime excepții) am fost husători «i armatei patriotice conduse de Partid. Deci delatorul activității noastre presimțise ceva... 8. Știm că la ultimii ani ați depus o minuțioasă activitate de valorificare a moștenirii aparținind perioada avangardiste. Ce proiecte de viitor aveți I — In curând va apărea opera lui Urmuz. Îmbogățită cu pagini necunoscute și poste edată de un bogat material bio - bibliografic și iconografic (Editor* Minerva). Am predat aceleiași edituri un volum selectiv, amplu (800 de pagini), bilingv din opera lui Mare Voronca (atât din cea de expresie franceză dl și din cele 10 cărți de poeme sorine la graiul patriei aerale). Pentru editura Cartea românească, am un curs de finmare o a doua ediție a Primelor poeme ele lui Tristan Tzara. Îmbogățită cu aproape 20 de poeme descoperite anul trecut la Paris și rămase complet necunoscute până azi. De asemenea, două volante cu opere de tragicul M. Bischers Juriului de sanatoriu : «Vizuina luminată» și «Corp transparent". Aceasta va cuprinde cărticica de poeme cu același titlu, alte poeme — originale si traduceri — precum si schitele și eseurile filozofice risipite prin unele periodice ale aceluiași timp. Am asigurările editurii Minerva că „Prozopoemele mele care demult tși așteaptă riodul să plece o tipografie, vor face un pariid acest drum. Printre picături — adică atunci dnd se ivește acea stare de spirit care e însăși poezia — pregătesc o carte care se va intitula „Culoarea Cineva din poemele acelei timpului*, plănuite cârți, au apărut și in volumul „Poeme și cărți din cărți și din sertar* (1900). Interviu realizat de ION BELDEANU CU SAȘA PANA DESPRE GRUPAREA LITERARA „UNU“ MIHAI MUNTEANU ȘI VINE TOAMNA. Se trece vara-n foile de-aramă și-un gînd de toamnă bate peste cimp ț mă cheamă cimpurile, cum mă cheamă, luceafărul îmi face semn pe dîmb. Fîntînile din vale cu izvoare înseninează clipele-mi pe rind, dar pleacă păsările călătoare și-n urma lor eu mă trezesc visînd. Ce suflet larg, ce poezie vastă înalță astăzi omu-atotstupin ! Și vine toamna, toamna calmă, castă și-și stringe roadele matern, la sin. Și eu mă uit la frunzele de-aramă și grîu-mi sună amintiri de mult I și mi-i țarina asta bună mamă și-i clntul mamei astăzi tot ce-ascult... MIHAI SAU Aici In noră inima-mi bate nebună Pentru cerbii bătrini galopind peste munți Și pentru cofele pline cu rouă și pline cu lună Aici In noroi am învățat sa iubesc Și să evit am invățat totodată Tot ce se află pe lume mai simplu și mai firesc Aici In nord orele se frîng Și ziua vine cu-n ceas mai devreme Și vine ziua neiertătoare peste umărul sting... ANA MARIA ILIEȘ BRATA BACOVIANA Șosea umedă a gîndului alunecată In ploaia Incertă ca un zîmbet bolnav aleargă-te în jurul focului poate scapătă o lumină teafără din mîneca Zeului Ia-mă de mină într-un timp alăturat mie unde cu spaimă nencepută albastrul catalizează lent primele semne Un întuneric sună obosit ca o mină întinsă a nimic ca o icoană de vopsea ca un strigăt care nu mai pleacă CLOPOTUL LITERAR-ARTISTIC JURNALUL ROMÂN AL POEȚILOR Editat In excelente condiții tipografice, periodicul ce apare în Belgia ca organ al Institutului privat Mihai Eminescu de limbă și literatură română — director fondator și redactor responsabil Mihail Steriade — a ajuns in cel de al treilea an de existență. Ultimul număr — 8 din 7 septembrie 1970, apare sub semnul Bienalei de poezie de la Knokke - le - Zonte, eveniment ce unește pentru dezbateri fructuoase, poeți din aproape toate tarile continentului nostru. Redactorul responsabil al Jurnalului ... semnează un emoționant articol dedicat evenimentelor trăite la Louvain, vechi centru de cultură europeană, a cărui universitate inființată la 7 septembrie 1426 a văzut trecindu-i pragul personalități eminente ca Erasmus, Verhaeren, Mercator, Van Espen etc. In Louvain, la 5 mai 1970 Mihail Steriade le-a vorbit studenților despre cel mai mare poet român, Mihai Eminescu. Numeroși participanți l-au rugat să-și indrepte atenția spre poezia belgiană, atit cea de limbă franceză cit și cea de limbă neerlandeză. Militant neobosit pe tarimul culturii și al poeziei in primul rînd, pentru cunoașterea reciprocă a poporului român și belgian, Mihail Steriade a publicat și pînă acum poezie belgiană in Jurnalul său. In acest ultim număr ne sînt prezentate traduceri din poezia flamandă — în limba franceză — semnate de Jeanne Vandervorst , Buytaert, traduceri în neerlandeză și in franceză din poeziile lui Mihail Steriade, un grupaj in limba engleză din aceleași poezii, traduceri aparținînd lui Claire Butler Aron. Intîlnirea de la Louvain a perfectat o înțelegere căreia noi îi urăm reușită deplină : publicarea unei antologii de texte din scrierile tuturor personalităților care au studiat la celebra universitate, indiferent de caracterul acestor scrieri. Acțiunea are în vedere stringerea legăturilor între universitățile din cele 28 de țări francofone și universitățile din cele 3 țări de limbă neerlandeză cât și cu alte institute de invâțâmînt superior ale lumii. Jurnalul român al poeților ține aprins în inima Europei interesul pentru poezia eminesciană, pentru poezie în general, al cărui entuziasm, în loc să obosească, ni se pare mai viguros ca oricînd. V. LUCIAN LUCIAM VALEA dialog Din fiecare cuvînt pe care-l rostesc, Opresc o jumătate pentru mine Și cînd se adună cu miie, Pun inima sa se-nvețe pe de rost. Ea nu înțelege și se neliniștește : „Ce-o să ne facem noi cu atltea cuvinte ? îmi spune : — Ce ne trebuie ?“ „Taci, inimă — îi răspund — taci, Atltea... și Încă... și încă... Și tot nu ne-ajung să-l rostim Patriei noastre numele sunt :" „Taci, inimă, taci — li zic fericit— Fă-te aduncă și-ncăpătoare, Ție numai ți-e dată minunea . Să preschimbi cuvintele-n Patriei.. HARALAMBIE ȚUGUI CCVA DESPRE ȚARĂ Țara venind din legendă prin neguri, Țara cu glas de singe in veșnice ierburi... O strîngem la piept in orice dimineață Și ea tot mai mindră frunte și înalță, si mingiiem cu tălpile și palmele pămîntul, înmiresmați de numele ei, pururea sfintul. Așa o știm din cărțile de citire, Scrisă adine in istorie cu brațe martire De Ioni și Ioane : leagăn de dor și eroi, Cintec de muncă, chior de luptă suind pină-n Așa o păstrăm sub jurăminturi de moarte, Din veacuri prin veac și mai departe. Țara, țara aceasta ni-i casă și lege . Uitați-vă bine în ochii noștri și veți înțelege... Pridvoare larg deschise ni-s inimile toate Și frunțile numai ginduri străluminate De toate visele noastre fierbinți, De tot ce-i izvor din părinți. Auziți ! Sună-n fiecare cuget românesc, cu soare Sabia lui Decebal, netemătoare ... CURIER LITERAR LUCIAN BRAD — Botoșani : Ceva mai reușită „Imensitate" (în ciuda unei ortografii deficitare, gen „Cînd anii vor simții încărunțirea timpului“). „Țară“ e o înșiruire de cuvinte cărora le lipsește liantul, fiorul artistic, care să le lege și să devină poezie. La fel și „Pastel“. Să mai așteptăm și altceva. VIORICA POPA - Burlești : Paradoxal, dar și absurdul are logica lui, logica absurdului, evident. Consultați în această privință maeștrii genului, începînd cu Urmuz și terminînd (sau poate numai continuînd) cu Eugen Ionescu. Dialogul dr. „Plasa" n-are nici un fel de calități artistice. E doar transcrierea aidoma a unei „plase" pe care și-o aruncă frecvent îndrăgostiții. D.IA RAMURA — Ștefănești : „Vă trimit două încercări inspirate din viața cotidiană și vă rog dacă le găsiți bine să le publicați, scrieți dv. Dacă nu, prin intermediul ziarului dumneavoastră să-mi spuneți părerea despre ee“. Părerea noastră ? „Seară de octombrie" și „Vis" sunt bune de scris pe albumele adolescentelor. N-au virtuți artistice. OLTICA ȘCHIOPU — Botoșani . Nimic de semnalat în afara unor penibile greșeli de exprimare („Cu pas grăbit și scadențat”) sau de ortografie viața de ostaș ... (frumoasăi „tinere ostaș aparăți poporul). înainte de a te apuca de poezie, e bine să pui mina pe carte și să înveți temeinic. GEORGE LUCA - Botoșani : Am primit versurile trimise. In paginile viitoare vom folosi, după nevoi, cite ceva din ele . S.E. BOER — Botoșanii Remarcăm o anumită sensibilitate și un efort pentru caligrafierea tru decantarea versului, penemoției artistice. Mai trimite, ca să ne putem face o imagine mai exactă. Am dori să știm și unele amănunte biografice. M'HAI MIȘU MACOVEI - Darabani. Continuă să ne mai trimiți. Poate intr-o zi va veni și debutul pe care-l aștepți. Deocamdată nu ne putem face o părere certă. E ceva și totuși nu e. VALERIU GALANTON — Dorohoi : In scrisoarea ce însoțește impresionantul (prin dimensiuni) tom scrieți : „Despre scop nu putem spune nimic, pentru că timpul este judecătorul suprem, a cărui sentință este fără drept de apel". De acord cu dv. Să așteptăm timpul să decidă. ASTERISC . Dacă sunteți din județ trimiteți-ne niște amănunte lămuritoare asupra dv. Dacă sunteți din oraș, treceți într-o zi pe la redacție să stăm de vorbă. Versurile sunt interesante. NICOLAE CARUNTU: Nimic in plus față de ceea ce ți-am comunicat in paginile precedente. N.I. NIȚU : „Eroii și acțiunea e absolut autentică“, afirmați dv. în scrisoarea ce însoțește schița „Clopotarii“. Se poate, dar asta nu este o condiție necesară publicării. Incidentul descris nu e suficient adîncit artistic. GH. VASILIU : Ne interesează biografia care pomeniți. Treceți despre într-o zi pe la redacție. GEORGE MAXIM - Botoșani : Mai lasă tristețile și revine la viața noastră obișnuită. Poezia nu e numai decît o continuă lamentare. N. CINTEC WlN