Clopotul, octombrie-decembrie 1970 (Anul 26, nr. 2940-3018)

1970-10-18 / nr. 2955

CLOPOTUL • PAGINA 2 Priviri blajine, drapele de un b­ra­­bet dis ren­iu lipsit de ironie, glas ,căzut și prietenos ; un om de o ma­re noblețe spirituală. Acesta este Sașa Pană. Inițiatorul și sunatul ves­titei grupări literare «Unu» — miș­care avangardistă pornită din dorin­­ța sinceră de revoluționare a artei și ale cărei principale devize erau ne­­c­onformismul, fronda antiburgheză, antiacademismul. Dincolo de cunos­cutele excese,­­Unul sintetiza expre­sia revoltei acelei pături de Intelec­tuali exasperați de corsetele sociale și care simțeau nevoia să te alăt­ure nemulțumirii generale a maselor. (Ca director, Sașa Pană avea să suporte consecințele acțiunii ce si asumase). Și, Intr-adevăr, mulți dintre ei vor a­­dera mai târziu la cauza revoluției. Insuși mentorul grupării .Unul va participa la acțiunile din ilegalitate ale partidului. Dar despre toate astea ne va vorbi chiar maestrul. Cu amabilitatea ce-1 caracterizează Sașa Pană a binevoit să răspundă În­trebărilor ce fac obiectul prezentului interviu. 1. Ați condus una dintre cele mai controversate reviste literare din pe­rioada Interbelică. Apariția ei este le­­gată de numele orașului Dorohoi. In ce Împrejurări ! — Pe abund eram medic militar și Interese de serviciu mă duceau a­­proape «ăptămânat la Iași și In alte localități din nordul țării. Cu acele prilejuri, „mă repezeam* și la Doro­­hoi, unde locuiau părinții, unde mi-am trecut copilăria, adolescența și unde mă inttlneam cu un tânăr interesant, spirit critic dublat de un umor de contrasens. Avea un nume cu tem­­nanță chineză : Taingun (cunoscut apoi sub pseudonimul Moldova. Cu el am hotărtt să scoatem o revistă de a­­vangardă literară, deoarece Contim­­poranul devenise o publicație eclecti­că, iar Integre­ agoniza. Așa s.a năs­­cut .Unul care, initial, urma să-și schimbe titulatura cu elita fiecărui număr nou. Devizul unei tipografii dorohoiene fiind mai convenabil, am tipărit primele 111 numere la Dorohoi (menținând o a doua redacție la So­­caiala­tul Moldova. Când revista și-a mărit formatul, am tipărit-o la Bu­curești. 2. Care era programul poetic ini­țial al revistei I — Prin ani, revista a devenit un monitor al suprarealismului românesc , dar infț­ sl pro­gramul se contura din manifestul apărut In primul număr t deparazitarea creierului ! Să demaște si să până la zi literatura da abți­­biduri a fabricanților de romane ren­tabile si asendopoezie, spre care era tri­ns el tfotu­­sl care 11 perverteau bunul - gust. Ceream să sle­ană s­­ceastă mo cul»lu­ ă si, relu'nd literele alfabetului, să fstăm un verb nou, artă nu surogat,­­ritm, viteză, ne­­prevăzut, granit*. In același manifest pro domo omed­am sc­ tsul­ui Bre­ton, Vinea, Tzara, M­in­eltl, Hibe­­a,n!­­ Dessalones, Arabetl, sculptu­ra lui Brâncuși, arhitectura tal van Doe­buro. T~p­lMva șablonului, îm­­pot­iva con*o­mismului. S. Tst­r­rit­­t‘*r#r­­em­s'dară itru­area .Unu* rem­ezr-Țitetivă pentru insSți­a. Tsuparda literară a acelor ani. Ce rol, c»ns'dera*l dv„ a­­­ucat s*eastă miscare in dezvoltarea literaturii noastre. moderne. — Dednirea rolului Jucat (reiau vo­cabula întrebării) de mișcarea protes­tatară și Înnoitoare de la­­ Unul, In ur­mă cu aproape patru decenii. Incumbă crit­ci­ri de profesie. El să-I arate. Personal, 11 Uhn'.esc impo­zant. Natale, invectivele, etuve, represaliile totdea­una la obiect și nominale, sincere și fără menajamente dar aici pe considle­ lente extraliterare, cămașa de Iertă în care am silit să intre mul­ț litera­­tori prinși ca ecaua mică a talentului, polemicele acerbe au avut un rol po­zitiv, binevenit. Cu rea - credință, am fost etichetați pomo­rari, demenți, nepatrioți (da cei care luaseră la antrepriză lucrativă Iubirea de patrie). Am avut cîteva procese. Revista și cărțile ei editam că costau jumătate din salariul meu de ofițer (și constrîngerea de a lua o singură masă pe zi, jumătate de lună). Dar la stingă se situau toți cei din jurul „Unu" - Iul și la puțini «al eram pregătit să nu Înregimentăm sub steagul cu seceră și ciocan. Mi se pare că mini mișcării de la „Unul nu a fost ci mai com­­un sub ochi nostri. Re­rat t­altit să arate importanta protestului si neconformis­­mu’ul no­tu antipasetsrannul, al antiseb’ona­t'munul, al antibalerii — de apă,n­ plită predicat cu fer­voare. Am avut la mijlonul nostru pe Ilsrie Vo­ onna, ins'pitor do mit da s­ mao'nt pro’snel* si neașteptata­­ am avut pe a­el gheizer, ave­ amint - arta al tmael­il care a fost — si «st* — Ștefan Reil (alias Gheorghe Dinul, am prețul! la țasta-i valoare ne­unicul Ur­­mu*, acest autentic Jamw român. 4. Gruparea „Tina” a dat di'vn acri. Hori și pl­ tori de netoridate euro­­penei. Vrem­ să vă refe­st­ la unii dintre el­e — Pe unul Lam amintit : Voronca. Alții — Wru a epuiza apelui — «tnl românii Tzara, Fundoianu, Semeț. In postieX, Victor Brauner, a fost prezent in toate nu­merele revistei până la plecarea in Franța 1 M. H. Maxi, actualul director al Muzeului de Artă din București, cel care a încetățenit constructivii,­mul­tn România , Marcel Iancu, parti­cipant la declanșarea „Insurecției Da­ da". La „Unul au debutat și au fost prețuiți, de la primele lor manifestări, Harold, Jean David și Perahim. Și spiritul brâncușian era prezent prin e­­leva genialului gorjan, Milita Petras­­cu. S. Sunteți primul editor al operei lui Urmuz („Algazy et Grummer’, Editu­­ra­­ Unu*, București, 1930). L-aui cu­­noscut pe Demetru Demetrescu — Bu­­zău­l — Nu l-am cunoscut personal pe Urmuz. De existența lui am aflat in 1022 ctnd am citit in „Cugetul româ­nesc”. In două numere consecutive, bi­zarele schițe — cum le numea el — ,Pilula si Stamate" si «Ismail și Tur­­navitul. De atunci am Început să deslușesc in acel scris im umor tra­gic si absolut inedit. In anul urmă­tor, intr-un sfîrșit d­e noiembrie, din ziare am aflat de sinuciderea lui. De-a lungul anilor am căutat să descopăr tot ca a acria dar abia la 1930 am reuțit să duc la capăt o dorință ce mă obseda de șapte ani : editarea ope­rei tragicului și necunoscutului pre­mergător. (S-ar putea ca aceste rân­­duri să coincidă cu apariția in librării a celei de a doua ediții, predată edi­­turii de cățive ani). 0. Aui fost prieten, după ette slim, Și cu Ion Călugăru ... — Cu Ion Călugăru­ am fost coleg de gimnaziu la Dorohoi și, de liceu, la București. El era cu o clasă in ur­­ma mea. In repetate rânduri am avo­­cat opera și viața acestui prozator re­marcabil, al cărui scris se Înrudește ca al lui Creangă si el lui Gala Ga­­laction, rămtnind In același timp foar­te personal. Mă gtndesc mai cu sea­mă la romanul „Copilăria unui netreb­nic", la nuvelele din «Abecedar d­e povestiri populare* și la schitele strân­­se sub titlul :Casa șoarecilor*. A fost un scriitor care stima și respecta pe eventualul său cititor , migălea cu­­vântul cu atenția de giuvaergiu. Mi-a lăsat o Învățătură și a respect : „să nu treacă nici o zi fără să scrii o pa­gină măcar. Altfel mina și pana ru­ginesc cu lăcatul uitat undeva și ne­­folosit”. 7. Și pentru că ați pomenit de Ion Călugăm : ce amintiri vă leagă de Botoșani ? — Botoșanii mi-au dat cel mai scump dar­­ pe soția mea. Amintirile ei au devenit și ale mele , dar nu mi-a dat dezlegare să le aduc pe hirtle. Și totuși, cum să nu mărturi, sete că de Botoșanii anilor din preaj­­ma războiului mă leagă admirația, a­facțiunea și, cu timpul, prietenia de curajoșii redactori al­­ Clopotului* t Scarlat Callimanchi și Aurel Mărcules­­cu, victimă a lagărelor naziste, mazăre, furajere. In 1848 am editat un­a colecția .Orizont, un album cu cite­­va din dramaticele gravuri la lama ale înzestratului artist. In urmă cu trei ani, am prefațat Albumul Mărculescu tipărit de editura Meridiane. 8. După cum afirma un cunoscut critic, „Unul a dus o «viețuire agita­tă”, polarizată de-a lungul celor cinci ani de existență de un imbatabil spi­rit de frondă. Ce a determinat auto­­suprimarea revistei I — Intr-o vreme cind a pronunța Bâ­rnele unui comunist era crimă contra siguranței statului, tn paginile intitu­late „acvariu* strecuram meritate no­­le elogioase despre nu­mele lui Fudov­­chin si Fabst, despre genialul Eisen­stein, despre Matacovschi (primele traduceri în românește au apărut la :Unu*) și Willi Bredel, despre Vie­­dbnk­ Diel care era, bineînțeles, Le­­nin. „Unul a presentat primele și cele mai cons l­tante traduceri din poeții suprarealiști francezi. Pentru prima oară cititorul revistei făcea cunoș­tință cu Paul Eluard, André Breton, Aragon, Robert Desnos. Totuși, acti­­vitatea met nu trebuia să fie cunos­cută de forurile superioare . Hind ofi­­țer activ puteam ajunge Ia boxa acu­zaților de la Curtea marțială. Dar Intr-o zi de noiembrie 1932, în ziarul Facla, careva (a cărui colaborare la „Van*­turese respinsă) prin fraudă a strecurat o notă tn care se atrăgea atenția Ministerului de război despre viața dublă a locotenentului comunist Sașa Pană. Peste o lună scoteam „Unu ultim“. Dar așa cum spuneam tn cuvântul de bun rămas :­­Oricine este/ Dacă le vei rătăci prin ned­­rulturile­ de pampas ale poemului/Ne vom in­­tilni*. Am continuat măcar activita­tea editurii „Unu*, până la finele a­­nului 1847, publicând 24 de cărți • «um­­ite, Intre altii­ de Geo Bogza, Ion Vitner, Carianopol, Nisipeanu, Tzara, Eluard. In anii beznei naziste, toți cei care formant familia „Unu” (cu mini­me excepții) am fost husători «i ar­matei patriotice conduse de Partid. Deci delatorul activității noastre pre­simțise ceva... 8. Știm că la ultimii ani ați depus o minuțioasă activitate de valorifica­­re a moștenirii aparținind perioada­ avangardiste. Ce proiecte de viitor a­­veți I — In curând va apărea opera lui Urmuz. Îmbogățită cu pagini necunos­cute și poste edată de un bogat ma­terial bio - bibliografic și iconogra­fic (Editor* Minerva). Am predat a­­celeiași edituri un volum selectiv, am­­plu (800 de pagini), bilingv din opera lui Mar­e Voronca (atât din cea de expresie franceză dl și din cele 10 cărți de poeme sorine la graiul pa­triei aerale). Pentru editura Cartea românească, am un curs de finm­are o a doua ediție a Primelor poeme ele lui Tristan Tzara. Îmbogățită cu a­­proape 20 de poeme descoperite anul trecut la Paris și rămase complet ne­cunoscute până azi. De asemenea, două volante cu opere de tragicul M. Bischer­s Juriului de sanatoriu : «Vi­zuina luminată» și «Corp transparent". Aceasta va cuprinde cărticica de poeme cu același titlu, alte poeme — originale si traduceri — precum si schitele și eseurile filozofice risipite prin unele periodice ale aceluiași timp. Am asigurările editurii Minerva că „Prozopoemele­ mele care demult tși așteaptă riodul să plece o tipografie, vor face un pariid acest drum. Prin­­tre picături — adică atunci dnd se ivește acea stare de spirit care e în­săși poezia — pregătesc o carte care se va intitula „Culoarea Cineva din poemele acelei timpului*, plănuite cârți, au apărut și in volumul „Poe­me și cărți din cărți și din sertar* (1900). Interviu realizat de ION BELDEANU CU SAȘA PANA DESPRE GRUPAREA LITERARA „UNU“ MIHAI MUNTEANU ȘI VINE TOAMNA. Se trece vara-n foile de-aramă și-un gînd de toamnă bate peste cimp ț mă cheamă cimpurile, cum mă cheamă, luceafărul îmi face semn pe dîmb. Fîntînile din vale cu izvoare înseninează clipele-mi pe rind, dar pleacă păsările călătoare și-n urma lor eu mă trezesc visînd. Ce suflet larg, ce poezie vastă înalță astăzi omu-atotstupin ! Și vine toamna, toamna calmă, castă și-și stringe roadele matern, la sin. Și eu mă uit la frunzele de-aramă și grîu-mi sună amintiri de mult I și mi-i țarina asta bună mamă și-i clntul mamei astăzi tot ce-ascult... MIHAI SAU Aici In noră inima-mi bate nebună Pentru cerbii bătrini galopind peste munți Și pentru cofele pline cu rouă și pline cu lună Aici In noroi am învățat sa iubesc Și să evit am invățat totodată Tot ce se află pe lume mai simplu și mai firesc Aici In nord orele se frîng Și ziua vine cu-n ceas mai devreme Și vine ziua neiertătoare peste umărul sting... ANA MARIA ILIEȘ BRATA BACOVIANA Șosea umedă a gîndului alunecată In ploaia Incertă ca un zîmbet bolnav aleargă-te în jurul focului poate scapătă o lumină teafără din mîneca Zeului Ia-mă de mină într-un timp alăturat mie unde cu spaimă nencepută albastrul catalizează lent primele semne Un întuneric sună obosit ca o mină întinsă a nimic ca o icoană de vopsea ca un strigăt care nu mai pleacă CLOPOTUL LITERAR-ARTISTIC JURNALUL ROMÂN AL POEȚILOR Editat In excelente condiții tipografice, periodicul ce a­­pare în Belgia ca organ al Institutului privat Mihai Eminescu de limbă și literatură română — director fondator și redactor responsabil Mihail Steriade — a ajuns in cel de al treilea an de existență. Ultimul număr — 8 din 7 septembrie 1970, apare sub semnul Bienalei de poezie de la Knokke - le - Zonte, eveni­ment ce unește pentru dezbateri fructuoase, poeți din aproape toate tarile continentului nostru. Redactorul responsabil al Jurnalului ... semnează un emoționant articol dedicat eveni­mentelor trăite la Louvain, vechi centru de cultură europeană, a cărui universitate inființată la 7 septembrie 1426 a văzut trecindu-i pragul personalități eminente ca Erasmus, Verhae­­ren, Mercator, Van Espen etc. In Louvain, la 5 mai 1970 Mi­hail Steriade le-a vorbit studenților despre cel mai mare poet român, Mihai Eminescu. Numeroși participanți l-au rugat să-și indrepte atenția spre poezia belgiană, atit cea de limbă franceză cit și cea de limbă neerlandeză. Militant neobosit pe tarimul culturii și al poeziei in pri­mul rînd, pentru cunoașterea reciprocă a poporului român și belgian, Mihail Steriade a publicat și pînă acum poezie bel­giană in Jurnalul său. In acest ultim număr ne sînt prezen­tate traduceri din poezia flamandă — în limba franceză — semnate de Jeanne Vandervorst , Buytaert, traduceri în ne­erlandeză și in franceză din poeziile lui Mihail Steriade, un grupaj in limba engleză din aceleași poezii, traduceri apar­­ținînd lui Claire Butler Aron. Intîlnirea de la Louvain a perfectat o înțelegere căreia noi îi urăm reușită deplină : publicarea unei antologii de texte din scrierile tuturor personalităților care au studiat la celebra universitate, indiferent de caracterul acestor scrieri. Acțiunea are în vedere stringerea legăturilor între universită­țile din cele 28 de țări francofone și universitățile din cele 3 țări de limbă neerlandeză cât și cu alte institute de invâțâ­­mînt superior ale lumii. Jurnalul român al poeților ține aprins în inima Europei interesul pentru poezia eminesciană, pentru poezie în general, al cărui entuziasm, în loc să obosească, ni se pare mai vi­guros ca oricînd. V. LUCIAN LUCIAM VALEA dialog Din fiecare cuvînt pe care-l rostesc, Opresc o jumătate pentru mine Și cînd se adună cu mii­e, Pun inima sa se-nvețe pe de rost. Ea nu înțelege și se neliniștește : „Ce-o să ne facem noi cu atltea cuvinte ? îmi spune : — Ce ne trebuie ?“ „Taci, inimă — îi răspund — taci, Atltea... și Încă... și încă... Și tot nu ne-ajung să-l rostim Patriei noastre numele sunt :" „Taci, inimă, taci — li zic fericit— Fă-te aduncă și-ncăpătoare, Ție numai ți-e dată minunea . Să preschimbi cuvintele-n Patriei.. HARALAMBIE ȚUGUI CC­VA DESPRE ȚARĂ Țara venind din legendă prin neguri, Țara cu glas de singe in veșnice ierburi... O strîngem la piept in orice dimineață Și ea tot mai mindră frunte­ și înalță, si mingiiem cu tălpile și palmele pămîntul, înmiresmați de numele ei, pururea sfintul. Așa o știm din cărțile de citire, Scrisă adine in istorie cu brațe martire De Ioni și Ioane : leagăn de dor și eroi, Cintec de muncă, chior de luptă suind pină-n Așa o păstrăm sub jurăminturi de moarte, Din veacuri prin veac și mai departe. Țara, țara aceasta ni-i casă și lege . Uitați-vă bine în ochii noștri și veți înțelege... Pridvoare larg deschise ni-s inimile toate Și frunțile numai ginduri străluminate De toate visele noastre fierbinți, De tot ce-i izvor din părinți. Auziți ! Sună-n fiecare cuget românesc, cu soare Sabia lui Decebal, netemătoare ... CURIER LITERAR LUCIAN BRAD — Boto­șani : Ceva mai reușită „Imensitate" (în ciuda unei ortografii deficitare, gen „Cînd anii vor simții încă­­runțirea timpului“). „Țară“ e o înșiruire de cuvinte că­rora le lipsește liantul, fio­rul artistic, care să le lege și să devină poezie. La fel și „Pastel“. Să mai aș­teptăm și altceva. VIORICA POPA - Bur­lești : Paradoxal, dar și ab­surdul are logica lui, logica absurdului, evident. Con­sultați în această privință maeștrii genului, începînd cu Urmuz și terminînd (sau poate numai continuînd) cu Eugen Ionescu. Dialogul dr. „Plasa" n-are nici un fel de calități artistice. E doar transcrierea aidoma a unei „plase" pe care și-o arun­că frecvent îndrăgostiții. D.IA RAMURA — Ștefă­­nești : „Vă trimit două în­cercări inspirate din viața cotidiană și vă rog dacă le găsiți bine să le publicați, scrieți dv. Dacă nu, prin intermediul ziarului dum­neavoastră să-mi spuneți părerea despre e­e“. Păre­rea noastră ? „Seară de octombrie" și „Vis" sunt bu­ne de scris pe albumele a­­dolescentelor. N-au virtuți artistice. OLTICA ȘCHIOPU — Bo­toșani . Nimic de semna­lat în afara unor penibile gre­șeli de exprimare („Cu pas grăbit și scadențat”) sau de ortografie viața de ostaș ... (frumoasăi „tinere ostaș aparăți poporul). îna­inte de a te apuca de poe­zie, e bine să pui mina pe carte și să înveți temeinic. GEORGE LUCA - Boto­șani : Am primit versurile trimise. In paginile viitoare vom folosi, după nevoi, cite ceva din ele . S.E. BOER — Botoșani­i Remarcăm o anumită sensi­bilitate și un efort pentru caligrafierea tru decantarea versului, pen­emoției ar­tistice. Mai trimite, ca să ne putem face o imagine mai exactă. Am dori să știm și unele amănunte biografi­ce. M'HAI MIȘU MACOVEI - Darabani. Continuă să ne mai trimiți. Poate intr-o zi va veni și debutul pe care-l aștepți. Deocamdată nu ne putem face o părere certă. E ceva și totuși nu e. VALERIU GALANTON — Dorohoi : In scrisoarea ce însoțește impresionantul (prin dimensiuni) tom scrieți : „Despre scop nu putem spune nimic, pentru că timpul este judecătorul suprem, a cărui sentință es­te fără drept de apel". De acord cu dv. Să așteptăm timpul să decidă. ASTERISC . Dacă sunteți din județ trimiteți-ne niște amănunte lămuritoare asu­pra dv. Dacă sunteți din o­­raș, treceți într-o zi pe la redacție să stăm de vorbă. Versurile sunt interesante. NICOLAE CARUNTU: Nimic in plus față de ceea ce ți-am comunicat in pa­ginile precedente. N.I. NIȚU : „Eroii și acțiu­nea e absolut autentică“, afirmați dv. în scrisoarea ce însoțește schița „Clopota­rii“. Se poate, dar asta nu este o condiție necesară publicării. Incidentul de­scris nu e suficient adîncit artistic. GH. VASILIU : Ne intere­sează biografia care pomeniți. Treceți despre în­tr-o zi pe la redacție. GEORGE MAXIM - Boto­șani : Mai lasă tristețile și revine la viața noastră o­­bișnuită. Poezia nu e numai decît o continuă lamentare. N. CINTEC WlN

Next