Clopotul, ianuarie-martie 1971 (Anul 27, nr. 3019-3093)
1971-02-25 / nr. 3064
t ' V y V Cu vizitarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la Consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale și ai celorlalte unități cu statut de centrală Stimați tovarăși. Aș dori să încep prin a adresa tuturor participanților la această consfătuire de lucru un salut din partea Comitetului Central al partidului. (Aplauze puternice, prelungite). La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților economice cu statut de centrală, directori ai unor institute de cercetare, conducerile ministerelor, secretarii cu problemele economice de la comitetele județene și alți activiști de partid, de sindicat și de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un adevărat forum de dezbatere largă a celor mai importante probleme ale activității economice din țara noastră. In discuțiile care au avut loc la ministere, cît și în plenul consfătuirii, s-a relevat justețea hotărîrilor Conferinței Naționale a partidului privind îmbunătățirea organizării și conducerii activității economice. Deși centralele industriale își desfășoară activitatea doar de un an și jumătate, putem spune că ele și-au dovedit pe deplin eficiența, în timpul lucrărilor consfătuirii s-au subliniat pe larg aspectele pozitive și, în același timp, s-au adus unele critici îndreptățite, atît cu privire la organizarea centralelor, cît și în legătură cu metodele și stilul lor de lucru. Au fost formulate multe propuneri privind sporirea drepturilor centralelor, îndeosebi în ce privește problemele de finanțare. Nu însă în aceeași măsură tovarășii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele deficiențe din activitatea proprie, de felul cum trebuie acționat pentru a spori eficiența activității unităților noastre economice. Din acest punct de vedere, aș putea spune că dezbaterile din consfătuirea noastră au avut un anumit minus. De asemenea, în cadrul consfătuirii au fost făcute o serie de critici și propuneri — în cea mai mare parte juste — cu privire la proiectele de legi supuse discuțiilor. Putem aprecia deci că dezbaterile s-au desfășurat într-un spirit de lucru ; ele au oglindit creșterea nivelului general al cadrelor noastre din economie, competența profesională și înaltul lor spirit de răspundere pentru bunul mers al întregii activități economice. Problemele ridicate în consfătuire vor trebui să fie analizate temeinic, ținîndu-se seama de ele atît la definitivarea proiectelor de legi, cît și la stabilirea măsurilor de îmbunătățire în continuare a organizării, planificării și conducerii activității economice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de importantă pentru dezvoltarea economică și social - culturală a țării, marcată prin încheierea cu succes a cincinalului 1966—1970 și trecerea la realizarea noului plan de cinci ani. După cum cunoașteți cu toții, prevederile cincinalului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producția industrială a continuat să se dezvolte în ritmuri înalte, superioare celor prevăzute în plan; s-au construit și dat în funcțiune numeroase obiective în industrie, agricultură și în celelalte ramuri, s-au obținut noi progrese însemnate în repartizarea rațională, armonioasă a forțelor de producție pe întreg teritoriul țării. România a făcut în această perioadă noi pași înainte pe drumul creșterii forței sale economice, al valorificării tot mai intense a potențialului material și uman. Ca urmare a rezultatelor obținute în dezvoltarea producției, în mai buna gospodărire a resurselor țării, venitul național a crescut într-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost luate importante măsuri privind creșterea nivelului de trai al populației , au sporit veniturile tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate, au fost majorate în această perioadă toate categoriile de salarii și îndeosebi salariile mici, au crescut pensiile și alocațiile pentru copii, s-a realizat un important program de construcții de locuințe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegație desfășurate de întregul popor pentru înfăptuirea politicii partidului privind dezvoltarea economică și socială a patriei noastre socialiste. Analizînd aceste rezultate, recenta plenară a Comitetului Central al partidului a dat o înaltă apreciere muncii desfășurate în perioada cincinalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de țărănime, intelectualitate, de toți oamenii muncii și le-a adresat tuturor calde felicitări pentru succesele obținute. Cincinalul care a trecut a însemnat totodată pentru țara noastră perioada aplicării unor importante măsuri menite să asigure o îmbunătățire a organizării și conducerii economiei, a întregii vieți sociale. S-au creat condiții pentru apropierea conducerii de activitatea concretă, pentru rezolvarea mai operativă a problemelor producției și vieții social - culturale. In cadrul acestor măsuri, stabilite pe baza hotărîrilor Conferinței Naționale a partidului, se numără și crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfecționării conducerii și planificării activității economice. O deosebită importanță a avut crearea consiliilor de administrație și a comitetelor de direcție, instituționalizarea adunărilor generale ale salariaților, care au contribuit la promovarea largă a principiului conducerii colective, la atragerea mai intensă a maselor de oameni ai muncii la organizarea și conducerea producției, la adîncirea democratismului socialist în economie și în întreaga viață socială, îmbunătățirea muncii de planificare, dezvoltarea relațiilor contractuale din economie, organizarea mai bună a activității de investiții, perfecționarea comerțului exterior și a sistemului financiar și de credit, îmbunătățirea cadrului legislativ al activității economice și alte măsuri luate în această perioadă au creat condiții ca centralele industriale să se afirme tot mai mult ca organisme principale în viața economică a țării, în înfăptuirea polticii partidului și statului în acest domeniu hotărîtor pentru progresul întregii noastre societăți. Tovarăși, Doresc să mă refer, in continuare, la cîteva probleme pe care le consider mai importante. In primul rînd în legătură cu organizarea și funcționarea centralelor și a celorlalte unități cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfășurată de aceste unități în cursul anului 1970 a demonstrat că modul de organizare a producției pe care l-am adoptat corespunde pe deplin stadiului actual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ținînd seama de cerințele pe care le ridică desfășurarea revoluției tehnico - științifice contemporane, de procesul intens de dezvoltare și diversificare a economiei noastre, a apărut ca o necesitate obiectivă concentrarea producției în unități mari în stare să asigure o conducere superioară din toate punctele de vedere a activității economice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producției materiale, perfecționarea proceselor de muncă și, în general, dezvoltarea forțelor de producție ale societății noastre socialiste menținîndu-se un număr mare de unități dispersate; aceasta presupunea atît risipirea cadrelor — care constituie problema cea mai importantă — cît și dispersarea mijloacelor economice, financiare. De altfel, rezultatele pozitive obținute de centralele industriale, contribuția pe care ele au adus-o la realizarea planului de dezvoltare a economiei naționale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că majoritatea centralelor s-au constituit pe baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, așa cum s-a arătat aici, aceste unități au obținut și cele mai bune rezultate. După cum se știe, la adoptarea hotărârii privind organizarea centralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unități de producție și nu organisme de coordonare. Este vorba, deci, de unirea, de concentrarea producției în unități mari și nu de crearea unor organisme de îndrumare, lăsîndu-se însă ca activitatea de producție să se desfășoare mai departe în vechea formă. Se pare însă că nu toate centralele — și nici chiar toate ministerele — au înțeles acest lucru. Mai există unele centrale ce funcționează mai mult ca organisme de coordonare și care, în mare parte, nu fac decît să reediteze, cu mici modificări, activitatea fostelor direcții generale din ministere. Desigur, trebuie să avem în vedere diversitatea mare a sectoarelor economiei noastre, deci și a formelor organizatorice , dar această diversitate nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să adoptăm principii deosebite în organizarea acestor unități economice. Putem să avem forme organizatorice foarte diverse, structuri sau organigrame foarte diferite — și în această privință sînt de acord să lăsăm o libertate desăvîrșită ministerelor, centralelor și organizațiilor economice cu statut de centrală, dar toate trebuie să se încadreze în spiritul general de care am vorbit, să devină unități economice integrate care răspund de conducerea întregii activități de producție, cu tot ce implică aceasta pentru unitățile respective. De asemenea, diversitatea de organizare, corespunzătoare specificului fiecărui sector și fiecărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme aceste unități în mini ministere — așa cum s-a întîmplat cu unele centrale. Există centrale industriale care, pe lîngă faptul că au o organizare și atribuțiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcții generale, și-au creat și un aparat numeros, unele depășind cu mult personalul unor ministere economice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama aparatului din ministere, pentru că aceasta tot ar fi fost un lucru pozitiv, ci, în special, pe seama cadrelor tehnice din întreprinderi. Aceasta a dus la slăbirea încadrării întreprinderilor cu personal de execuție și de conducere a producției, ceea ce a avut urmări negative în acest domeniu. N-aș putea să nu menționez, de asemenea, faptul că în organizarea unităților economice cu statut de centrală nu s-au aplicat pînă la capăt hotărîrile de partid și de stat privind trimiterea spre producție a cadrelor din ministere. Fiecare minister a căutat să procedeze în așa fel încît, pînă la urmă, toți oamenii, cu mici excepții, să rămînă în București. Din toate așa-zisele reduceri de personal care s-au realizat în ce privește aparatul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în unitățile de producție din provincie, deși știm cu toții că astăzi aproape 85 la sută din producția țării se realizează acolo, nu în București. Insist asupra acestor aspecte pentru că trebuie să le avem în vedere la definitivarea măsurilor pe care urmează să le luăm în continuare în scopul asigurării cu cadre corespunzătoare a unităților productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulți tovarăși că s-a observat o oarecare încetineală în preluarea de către centrale a activităților pe care acestea trebuiau să le îndeplinească. Desigur, cauzele pot fi mai multe. Sîntem la început și, ca atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clarificate , dar se pare că a existat și o oarecare reținere, în primul rînd din partea centralelor. Acestea nu s-au dovedit destul de hotărîte în a prelua cît mai operativ atribuțiunile ce li s-au încredințat și a trece la realizarea tuturor sarcinilor ce le reveneau. Această reținere este legată, desigur, și de faptul că noua formă de organizare implică o creștere serioasă a răspunderilor cadrelor respective , am întîlnit cazuri cînd unii tovarăși aveau părerea că centralele nu trebuie să preia, totuși, prea multe atribuțiuni și sarcini de la ministere. Au existat rețineri și la ministere — firește din alte motive. în parte, asemenea rețineri s-au născut dintr-o oarecare neîncredere în posibilitățile noilor organisme economice de a soluționa corespunzător problemele conducerii și organizării producției; ele au pornit însă și dintr-o anumită teamă a aparatului central că dacă se vor trece prea multe atribuțiuni la centrale se va vedea că nu se justifică menținerea unui personal atît de numeros la ministere și că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasării de sus în jos a cadrelor și a forțelor noastre, a îndreptării lor spre procesul de producție, acolo unde se hotărăște pînă la urmă buna calitate a produselor. Cred însă că am ajuns acum în situația de a depăși aceste rețineri. Consfătuirea de astăzi ne-a dat posibilitatea să clarificăm o serie de probleme în această privință și va trebui să trecem cu hotărîre la realizarea, într-un timp cît mai scurt și în condiții cît mai bune, a sarcinilor puse de conducerea de partid și de stat în acest domeniu. Aș dori să mă opresc, de asemenea, pe scurt, asupra unor probleme mai importante care trebuie să stea în fața unităților economice cu statut de centrală, înainte de toate, doresc să subliniez necesitatea ca aceste întreprinderi cu statut de centrală să asigure o integrare completă economico - financiară a unităților care s-au reunit în cadrul lor, să devină în mod real organisme de conducere a activității de producție, de bună gospodărire a mijloacelor materiale și financiare. In acest sens, însăși legea și proiectul de statut pun în centrul preocupărilor această latură a activității centralelor industriale. Pornind de aici este necesar să acționăm cu mai multă fermitate pentru profilarea și specializarea producției. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate unitățile noastre economice, ținînd seama de specificul și caracterul fiecărei activități. Doresc însă să mă refer îndeosebi la sectorul construcțiilor de mașini, unde această problemă este de o necesitate imediată. Pentru a realiza importantul program pe care acest sector îl are de îndeplinit în cadrul planului cincinal actual, și pentru a face ca ramura construcțiilor de mașini să realizeze produse de înaltă tehnicitate atît pentru înzestrarea economiei naționale cu mașini și utilaje cu parametri de nivel mondial, cît și pentru realizarea prevederilor mari de export, este necesar să lichidăm cît mai repede fărîmițarea actuală din acest sector și să asigurăm o bună profilare și specializare a producției. Nu mai este admisibil ca în fiecare din cele cîteva sute de unități ale industriei construcțiilor de mașini să se facă de toate. Cît timp vom avea, de exemplu, în fiecare unitate, mai mare sau mai mică, sectoare calde și nu le vom concentra, cît timp nu vom reuni forțele de specialiști și de cercetare și nu vom asigura o îndrumare unitară a acestor sectoare, nu vom lichida rebuturile. Și se știe că rebuturile reprezintă una din lipsurile mari ale acestui domeniu de activitate. Dacă vom menține actualul fel de a lucra, continuînd să fabricăm în zeci de unități motoare și subansamble și nu vom profila întreprinderi speciale pe familii, pe grupe sau chiar pe produse specifice, nu vom avea producție bună, de serie, nu vom avea o eficiență economică corespunzătoare. Se pare însă că această problemă nu este bine înțeleasă în întreaga ramură a construcțiilor de mașini. Cînd s-au creat centralele s-a avut de la început în vedere — și s-a trasat ca sarcină — ca unitățile din acest sector să treacă rapid la specializare. Nu doresc să mă refer în mod concret la nici un fel de centrale, deși am vizitat în ultimele luni multe întreprinderi și am discutat cu mulți dintre dumneavoastră. Trebuie să spun însă că ne (Continuare în pagina a III-a) CONSFĂTUIREA PE TARA A LUCRATORILOR DIN ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE DE STAT In Capitală au început miercuri dimineața lucrările primei Consfătuiri pe țară a lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat. Consfătuirea se înscrie pe linia promovată de conducerea partidului și statului de a organiza periodic consultarea largă a lucrătorilor și specialiștilor din diferite sectoare ale economiei naționale, în legătură cu activitatea desfășurată și căile prin care pot puse în valoare, cît mai cuibiizuit și deplin, rezervele de creștere a producției și a eficienței economice. La lucrările Consfătuirii participă aproape 2.600 de delegați — muncitori, tehnicieni, ingineri agronomi și zootehniști, medici veterinari și economiști din întreprinderile agricole de stat — precum și numeroși invitați, activiști de partid, reprezentanți ai ministerelor și instituțiilor centrale, oameni de știință din institutele de cercetări și din învățămîntul superior agricol. Prima zi a lucrărilor Consfătuirii a fost consacrată dezbaterii pe secții de specialitate : culturi de cîmp; legume și cartofi; pomicultură ; viticultură ; vaci pentru lapte ; taurine pentru carne, ovine ; porcine ; păsări și animale mici. De asemenea, s-au purtat discuții pe marginea celor mai moderne tehnologii și forme de organizare a producției și muncii care pot contribui la sporirea continuă și substanțială a aportului întreprinderilor agricole de stat la dezvoltarea economiei noastre naționale. In cursul zilei de Joi, lucrările Consfătuirii se vor desfășura în plen, urmînd a fi prezentate concluziile dezbaterilor din secțiile de specialitate și a se stabili măsuri pentru perfecționarea activității viitoare, în spiritul directivelor adoptate de partid în vederea ridicării agriculturii noastre socialiste pe trepte noi de progres. (Agerpres) ADUNARI GENERALE ALE SALARIAȚILOR PAȘI SIGURI SPRE PRIMA TREAPTĂ A CINCINALULUI S-au adunat în sala de festivități a Uzinelor „Moldova“ din Botoșani textile oameni care prin natura preocupărilor lor apar la prima vedere deosebiți, deși lucrează împreună în impunătoarea citadelă industrială. Țesători și filatoare, maiștri și ingineri, muncitori de la serviciile auxiliare și membri ai consiliului de administrație, reprezentanți a peste 3800 de salariați, cu toți erau însă animați de dorința de a trece în revistă într-un spirit constructiv înfăptuirile anului de muncă trecut și de a chibzui cu maturitate și simt de răspundere măsurile ce trebuie să constituie temeiul rezultatelor și succeselor primului an de muncă din noul cincinal. „Semnificația aparte a adunărilor salariaților din acest an, a spus tovarășul ing. Ioan Floareș, directorul general al Combinatului textil, la începutul dării de seamă — constă în aceea că ele au loc la confluența între două cincinale : cel încheiat cu succes și cu realizări deosebite, obținute în toate domeniile de activitate ale economiei noastre naționale și cel în care abia am intrat, și în care vom urca cota realizărilor noastre și mai sus“. Numai prin dezvoltarea sectorului filatură producția crescut cu 1579 tone fibre față de anul 1965. Au fost înlocuite parte din utilajele vechi, s-au modernizat mașinile de răsucit iar secția de bobinat a fost dotată cu mașini de mare productivitate. Prin intrarea în funcție la întreaga lor capacitate a țesătoriei și finisajului a crescut volumul țesăturilor produse m.p. Concomitent cu 24.975.000 a crescut și numărul salariaților, și salariul mediu față precum de anul 1965. Sporul de calitate s-a concretizat în lărgirea sortimentelor, prin fabricarea unor produse cu un înalt grad de finisare, în aprecierile la adresa uzinelor făcute pe piața mondială. Motiv deosebit de satisfacție însă îl constituie realizarea și depășirea tuturor indicatorilor de plan pe anul 1970, care sintetizează eforturile și preocupările continue ale întregului colectiv de aici, conectat cu întreaga sa putere de muncă la efortul județului pentru a încheia cu rezultate cît mai bune anul economic. Desigur, mersul înainte este lucid, cu ochii deschiși, presupunând retrospectiva și din VICTOR NEAGU {Continuare în pagina a ll-a) Angajamentul COLECTIVULUI DE SALARIAȚI DE LA UZINELE TEXTILE „MOLDOVA“ BOTOȘANI Depășiri peste sarcina Anual. __________de pian_____________din care pînă la 1 mai 1971__ 1. Producție globală 2 500 000 lei 850 mii lei din care: țesături 80 000 m.p. 25 mii m.p. fire 50 tone 20 tone 2. Reducerea cheltuielilor de producție 200 000 lei 80 mii lei din care la : fibre 12 tone fire 12 tone 3. Beneficii 350 000 lei 110 mii lei TITLURILE DE NOBLEȚE ALE NISIPULUI Un fluid enigmatic și-a instalat formele în spațiu. E un poem din beton și cărămidă unde nisipul primește noi titluri de noblețe. Proiectate pe un imens fond sonor, mișcările se coordonează calm, cu o rigurozitate geometrică. Trăiește adevărate emoții estetice privind acea simfonie de culori cu variații de la alb-cenușiu pînă la roșcat caracteristică construcțiilor nefinisate. împodobit cu pînze albastre de ceață matinală, cu voci care se revarsă tumultuos, șantierul seamănă mai mult cu o veche cetate dacică. Pînă în iunie 1969 aici era un maidan. Pămîntul ars de ierburi și-a găsit rostul supunîndu-se constructorilor, puterii acestora care grăbește timpul, care învinge termenele. Stația de înnobilare a nisipului din Dorohoi va fi dată în folosință la sfîrșitul lunii martie și va cuprinde : stația de înnobilare propriu-zisă, cu o hală de separatori magnetici, o hală de malaxoare și un uscător, depozitul de nisip brut, depozitul de înlocuire, pavilionul social, centrala termică, atelierul mecanic, un drum de acces din beton și o cale ferată. In imediata apropiere se preconizează amenajarea unui lac artificial a cărui apă va fi necesară procesului de producție. Construcțiile se află în faza de finisare. Astfel, drumul de acces și cele două cabine de acam au fost terminate, pavilionul social este gata in proporție de 99 la sută, iar restul obiectivelor în proporție de peste 90 la sută. Zidurile crude de cărămidă, se văd în oglinzi neștiute, ascunzând clocotul viitor, cînd benzile rulante vor însufleți unul de nisip, cînd acești coloși cuminți, manevrați de la pupitrul de comandă vor începe operația de purificare, de înnobilare a nisipului cuarțos superior. Senzațională e pasiunea, materialele concentrate în forme unice care te lasă realmente cu respirația tăiată. Aerianul culoar de benzi transportoare înscrie un arc peste palida dimineață de iarnă, flacăra orbitoare a sudurii flutură steaguri de singe alb, foc nestins pentru cei care ne împodobesc țara, care dăruiesc înțelesuri înnoitoare locurilor pe care trec, pentru care cuvîntul muncii și al progresului stă alături de cel al patriei : inginerul Nicolae Ivanciu, maistrul principal Mihai Lupșa, dulgherul Gavril Ilici, zidarul Petru Lozneanu, betonistul Mihai Aburlăciței, Ion Rotaru, Gheorghe Candrea, Nicolae Dănilă. Obiectivele se detașează ferm, într-o limpede și acerbă continuitate. Se simte nevoia omului de a se recunoaște pe sine însuși in tot ceea ce face, în relieful acesta nou care se circumscrie zonelor industriale. MARIA AMURARIȚEI I