Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)
1861-09-12 / nr. 9
In tóate tierele Europei e unu censu anumitu, mai micu or mai mare, care singuru face capabili pre cetatieni de a poté eserce mediu-locitu or nemediu-locitu drepturi politece, adeca: a incurge in facerea legilor, in amenestraciunea publica, in controlarea derogatorieloru, etc. Astfelu nu am avéa neci o causa de a ne plânge , — pentru ca o parte însemnata dintre noi e chiamata prin lege de a lua parte la tote trebile tierei. Adeveratu e. Insumi, carele asiu dori legi inca si mai democratece, sunt multiumita deocamdată, si nu me plangu pentru drepturile poporului rom. ca poporu, ci pentru drepturile poporului rom. socotîndu-se ca naciune. In timpurile vechie spresîunea de: senatul si poporul R. era unu conceptu politecu eara astadi poporul insemna numai ogloata de oameni fara drepturi politece, caci popoarele cu drepturi se numescu naciuni. Indata ce cadiase catusiele feudalismului de pre trupul poporelor, acéste intierele acele, — unde fiii patriei sunt de acelaasi sânge, vorbescu aceasi limba, si au acelesi datîne, — se făcură nu numai libere ci devenira totu odata naciuni cu drepturi politice, de cari se bucurase mai nainte numai stapanii loru singuri. Inse in tierele poliglote cum e si patria nostra sartea popoarelor a fostu mai grea, fiindu ele apesate, nu numai ca persóane singuratece, ci si ca naciuni, staruintiele loru inca au trebuitu se fie înduplecate, adeca, antaiu a deveni omeni liberi, si apoi naciuni libere. Astfelu la 1848, poporul rom. scapandu de sclaviea feudalismului, si-au incordatu toate poterile ca se scape si de apesarea natiunale. Poporul rom. intru o adunare maretia au prochiamatu nedepindenti’a sa naciunale, au dechiamtu ca nu va suferi să mai fi supusa neci uneia dintre naciunile colocuitorie, ci coordonata sora a loru, nerecunoscandu alta suveranitate decâtu a Domnitoriului comune, care are se guverneze in poterea legiloru. Frații Magiari diceâ la toate câ egalitatea e prochiamata, drepturile sunt asemene, si noi Romanii inca suntemu chiamati de a lua parte la toate trebile tierei; privilegie nu potemu cere, densii impartu toate cu noi, si mai multu decâtu au ei insisi nu ne potu da Romanii inse nu au pretînsu atunci se aiba mai multe drepturi decâtu frații Magiari, ba neci atâtea. Romanii au pretînsu ca se fie recunoscuți de naciune politeca, astea o pretîndu asta-di, si o voru pretinde neincetatu pana candu se va face odata dreptate, mai multe nu au cerutu, cu atâtu mai putinu , ca frații magiari se li dee ceva d’ intr’al loru. Ear’ cu egalitatea d’in legile 1848, nu potea sé fie indestulati — caci aceia d’intre Romani cari in poterea acelor legi au capetatu drepturi cetatienesci nu potu garantul nemic’a in privinti’a nacionalitatii, neci atunci candu ar vré densii, pentru ca acele legi desvoltate d’in radecinele cele vechie sunt astfelu întocmite ca densii se nu poata figura ca Romani neci intr’o privintia a vietiei politece, fiindu ca, precum mai nainte de 1848, nobilimea — naciunea cu drepturi politece, toata câta, trebuia se fie magiara, asia in poterea legiloru d’in 1848, drepturi si viétia politeca au numai aceia cari, socotîndu-se colectîvu se dicunaciune magiara, carea asta-din intielesu politecu numai in numeru se deosebesce de cea vechia. Pre putini d’intre Romani pricepuse ast’a intru inceputu la an. 1848, ci partea cea mai mare, beti de bucurie se incaldia la radiele libertatii pe carea o salutase cu unu sentiementu al inimei atâtu de ferbinte, precâtu era dorul cu care o asceptase. Asta stare de ostasa si de plăcere nu au trenutu indelungatu, au venitu tempul desamagirei. Romanii se desceptara intru o sârbeda realitate. Libertatea si egalitatea era numai pe hartîe, ear’ cea ce departa si ultima indoela despre scopul fratilor Magiari fuse acea fapta fatale acelu coup d’état ce se dice uniunea Ardealului cu Ungaria Art. VII. al legilor d’in 1848. ni o spune curatu ca acea uniune o pretinde unitatea nacionale, carea ? o pricépemu toti. A nostra neci intru o intemplare, pentru ca nu eramu naciune, numai poporu. Multi intreba : ce e uniunea? si respundu insisi : nu scimu, pentru ca nimene nu i-au datu inca definiciunea. Mie mi se pare câ in cuvinte mai pe largu nu se potea formula atunci, — dar’ s’au definitu câtu se pote de invederatu prin fapte, prin impregiurârile observate cu ocasîunea decretării acelei uniuni; noi inse nu vremu se le insirâmu câte tóte. Pentru ce se desfasiurase atunci cumplit’a aptivitate a Ungurilor de d’incolo si d’in cace de Dealu-mare? pentru ce grabia pe morte cu efeptuirea uniunii, intrebuintiandu spre acestu scopu sila morale si fisîca ? Era Ardealul in pericolu de a cade in man’a Turcului? Ba, ci in gur’a Daco-Romanismului, dicea atunci fraţii magiari si dupa densii inca multu mai tare Sasii, cari cu acestu fantomu inspaimentatoriu impluse mai tóte diurnalele nemtiesci ale Germaniei, dar mai vertosu cele de Austria. Cine infricase pe Sasi cu Daco-romanismul, si-i mai infrica si asta-di, incâtu representantii loru toti primiră uniunea la 1848, si ar primi-o si asta-di daca interesele guvernului nu ar fi in contr’a ei, celu putinu condîcionatu. Pre bine scieâ atâtu barbatii de statu ai Ungariei câtu si ai Transilvaniei, câ Daci’a romana nu-i amenintiâ atunci, — mai multa causa de a se teme, ar poté avé asta-di daca acea spaima ar fi fostu întemeiata. Daca in adeveru atâtu Ungurii câtu si Sasii avuse frica de Romani, atunci acea frica, precum si cea de asta di,au avutu radecin’a sa in consciinti’a faptelor nedrepte, in apesarea de mai nainte a complicilor, cari credea, cumca scapandu Romanii de sub jugul seculare, recascigandu poteri prin libertate, voru cuprinde nu numai locul ce li se cuvine, ci voru stărui de a substitui domnirei stăpânilor vechi domnirea loru propria, pentru de a abusa de dens’a, precum au abusatu ei, si mai abuséza inca , s’au temutu ca Romanii nutrescu cugete de resbunare, proiepte de tiranie spre a calca in pecioare drepturile loru, precum le călcase ei ale Romanilor; — de aici au purcesu atunci, si mai purcede asta di acea temere vaga, de carea imboldîti se folosescu de toate mediulocele alese cu multa istețime spre a inlungi sierbitatea nostra nacionale, in locu de a ne intinde mana de ajutoriu ca frați adeverati, pentru ca se potemu cuprinde mai usioru terenul egalitatii, carele numai singuru poate intemeia adeverat’a fratietate, caci fara de acéstea, fara de libertate, ce felu de uniune fratiésca pote fi intre noi si ei? Dara acea, ce e intre calu si intre stapanul ce lu incaleca? Cumca temerea amintita au fostu si mai e inca si asta di încuibata in animele multoru frați magiari dovada nu e si epistol’a contelui B . . . . publicata mai asta ierna in Telegr. B. in carea se cuprindea fabul’a despre stapanul celu reu si servitoriul vicleanu. Pe aici inca se afla chiaru capete luminate cari nu se indoiescu a ni-o spune curatu (eu credu ca ei repftiescu numai cele audite de la boerii d’in Ardealu intrebuintiandu-le de unu pretestu orecare-va) cu tote aceste, fric’a singura, mai vertosu la 1848, nu au fostu causa cea adeverata, or celu putinu unica, ci au fostu si mai totu sunt inca alte cause si motive invescute, cari făcu, ca frații Magiari fatia cu noi se fie inca si asta di totu pe terenul negociunei, si se vedesca acea înstrăinare superatoria, carea noi o deploramu din adancul sufletului, pentru ca instrainandu-se si animele noastre, ne departamu unii de altii atunci, candu am ave cea mai mare trebuintia de a ne infrati, spre aperarea intereselor cari le avemu comuni. — Cari au fostu motivele acele vomu vedé in num. viitoriu. -34- Comitatului Carasiului. Cetitorii nostri cu noi d’impreuna voru fi dorindu se cunosca mai cu de ameruntulu desbatetile cele ponderose d’in Congregatiunea generala a comitatului Carasiu d’in 4. sept., pentruce, — nefiindu norocosi a ave pana acuma vr’o corespondintia originala d’in Lugosiu — grabimii a le împărtăși după „Krassper Zeitung“ urmatorele : ,,In siedinti’a comitetului d’in comitatulu Carasiu tienuta in 4. si in urmatorele dîle a lunei curgatoare se desbatura si in parte se staverira piepte de o insemnetate istorica, si de o ponderositate politica, cari voru avéa urmări neprecalculavere si estindere nemesuravera. Dupace se deschisa siedinti’a prin Comitele supremu, se redica subcomitele Fauru, si desfasiura in limb’a romana, cumca elu cu ceilalti deputati ai comitatului mersera nainte de 4. lune la diet’a conchiamata prin Majestatea S’a in Pest’a cu acea sperare, ca voru poté colucra si spre banulu patriei. Cumca, s’aru fi desbatutu acolo piepte forte ponderóse intre care mai cu seama si intrebarea nationalitatîloru, inse durere ca fara resultatu. Elu inse speréza resultatulu dela diet’a ce se va conchiama de nou. Elu si ceilalti deputati si-au ocupati earasi posturile sale de mai nainte ca diregatori comitatensi, si se recomenda bunevointiei Comitatului. După densulu ceti Roissimulu D. canonicu gr. cath. Andea Liviu urmatoriulu proieptu si’lu depuse pe més’a presiedintelui : „„Deorace prin diplom’a d’in 20. Octobre 1860, se prochiama egal’a indreptatîre a tuturoru nationalitatîloru, — de orace in preainnalt’a patenta d’in 27. Decembre 1860, se demanda ca spre garantarea nationalitatii romane in Banatu, in tienuturile desu locuite de romani se se aplece diregatori romani; considerandu cumca comitatulu Carasiu se reconstitui in spiritulu legiloru d’in 1848, si pe bas’a atinsei diplome si patente; considerandu cumca comitetulu dietei unguresci delegatu spre deslegarea cestiunei nationalitatîloru, in conglasuire cu principiele prochiamate in parlamentu, in proieptulu seu, lasa in voi’a libera a comitateloru a-si alege insele limb’a manipulatiunei, considerandu, cumca comitatulu acest’a in majoritate absoluta e desu locuitu de romani, — ’mi ieu voia a face urmatoai’ele propusetiuni spre stavenirea limbei oficioase a Comitatului acestuia : al Limb’a manipulatiunei in cintrulu comitatului se fia cea romaneasca, deci toate ordinatiunile comitelui supremu catra comitetu si catra subcomiti se se faca in limb’a romaneasca; asemenea tot limba romaneasca se se intrebuintieze in demandatiunile si detiermuririle subcomitelui catra judii de cercu si celelalte diregatorii ale Comitatului, catra comunetati si privati. bi Judii de cercu, si celelalte diregatorii ale comitatului in corespondintiele si referintiele sele nemedilocite atâtu cu comitatulu, câtu si intre sine se intrebuintieze limb’a romanéasca. In urmarea acesteia sé se defiga unu terminu, pana candu judii de cercu si toti ceilalti diregatori ai comitatului sé se perfeptioneze in limb’a romanéasca intratat’a, in câtu ei se fia in stare a corespunde intre sine si cu diregatoriile cintrale ale comitatului in limb’a romanéasca, asia precumu fu acést’a si pana acum’a fatia cu comunetatîle si cu privatii romani. In decursulu terminului acestuia fie iertatu a corespunde cu comitatulu si in limb’a magiareasca, totusi inse detiermuririle comitatului se li se indrepteze in limb’a romaneasca. cj Limb’a oficioasa d’in leuntru a judetieloru e cea romaneasca. In cause civile si criminale judetiele se se foloseasca de limb’a partiloru. dj Pentru pastrarea legaturei cu celelalte comitate ale Ungariei, fatia cu dicasteriele mai innalte, si cu comitatele a carora limb’a oficioasa nu e cea romaneasca deocamdata se se intrebuintieze limb’a cea magiareasca. Prin urmare comitatulu in toate referintele sale cele din afara se va folosi eschisivu de limb’a magiaresca. et Protocóalele siedintieloru comitatului se se porte in limb’a romaneasca, unu esemplariu inse totusi si in cea magiaresca. Dovedieci de oratori vorbiră pentru primirea proieptului in principiu, adeca : ca limb’a romaneasca se se introducă de limba oficioasa in comitatulu Carasiului; pe acestia’i părtiniră toti romanii, carii forméza majoritatea absoluta. Eara diece oratori vorbiră pentru sustienerea condusului celui de mai nainte a comitatului, pentruca ei nu tienu comitatulu de indreptatîtu a aduce unu statutu in acesta întrebare de o ponderositate foarte mare, asupra careia anca neci diet’a n’a decisu. Candu presiedintele, Domnulu Comite supremu Emanuelu Gozsdu pronuncia votulu majorității absolute, erupse mulțimea cea mare a membriloru comitetului intr’ unu se traiesca sgomotosu, si o plăcere aplaudatoare.““ După acestea vorbesce „Kr. Z.“ cu o ingrijire despre cei 20.000 de nemți d’in carasiu, pe cari — dice — nime nu i-au bagatu neci intr’o seama, sinu nutresce speranti’a cumca si acelora nemți li se va face dreptate. Noi ’lu potemu incredintia pe Kr. Z. ca nu li se va face neci o nedreptate prin romani, caci romanulu sei ce e nedreptatea; decâtu ne vine totuşi cam curiosu, ca decandu s’a inceputu reorganisarea constituţionala a Banatului adi ’i audîmu pe nemţi antei’a data redicandu-si glasulu pentru naţionalitatea s’a, prin Timisiu, Torontalu etc. ei suntu buni bucurosi a fi magiari. Totu acolo cetimu cumca romanii onorara in a 5.1. c. scria pe domnulu deputatu si protonotariu Aloisiu Vladu cu o serenada. Negresitu dlui va fi fostu unulu dintre cei mai putinti aperatori a limbei in comitatu. Vieze! Corespondentie. Din comitatulu Z araudului. De subu Mom’a, finea lui Aug. 1861. Se respandise o faima mai de unadi, ca aru fi venitu dela Guvernulu transilvanu catra Bezirksamturile din Bai’a de Crisiu si Halmagiu unu feliu de provocatiune, sau indrumatiune, sau elasamentu, sau nu sciu ce, ca se mai remana in activitate (!)pana la unu timpu— nedetiermuritu, — si numai decâtu ne si convinseramu despre