Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)
1861-10-10 / nr. 17
loru cele vechi. De ei sa tieiiu si acei juni crescuţi in ton batera, carii se simtu a fi făcuţi din pamentu mai bunu, decatu confraţii de plajele inferiore. Aceşti nu voiescu reulu Romaniloru, numai nu au asia mare încredere in viitoriulu loru ca cei de anteiu si ’si punu interesele loru familiari in fruntea intereseloru natiunei. A treilea e plasea tuturoru voitoriloru de reu, ce’i nutresce Tier’a Romaniloru Acesti sugu tior’a spre a putea intriga intre locuitorii ei si spre a o putea face cu nume reu si de risu inafara. Pusi pe nisce muli si espeduiti peste confinie,’si aru afla meritat’a remuneratiune in lipsirea de o patria, cei sustiene ca o mama, fara de a putea asteptă dela ei alta, decatu instelatiune, vendiatorii si bajocure. Boierii cei batreni cu fii loru cei crescuti după ideile parintiloru, nu le place a avea unu capu din sinulu natiunei , fiindcă ei insii se tienu ca ’su adeveratii clironomi ai tronuriloruromanesciear’ daca nu potu fi ei, sa nu fia nice altii. Voitorii de reu se folosescu de tiera fiinduca, si pana, le aduce vr’unu folosu. Liberalii si natiunalii moderati se vedu a fi datu mana laolalta spre a putea face ca tier’a sa se regenere din sine , căci domne nefericita e o tiera, care nu posede elementele regenerarei prin sine si din sine. Cum a vaitu atotnputintia sa arate Romani»l/mjivn nl t. xt '1' i JlHIUB S11JIj1 nstro/pot ('fi (nu*-. loru pana acum calea catra regeneratiune, asia nu ’i va lasă sa se retacésca după ideile de debilitate ale pesimistiloru batreni, ci voru stărui, ca domnitoriulu sa se deslege de lantiulu, ce ’lu obléga a désdice de tronu, in data ce va vini unu principe strainu, si sa arate lumei, ca ei ca Romani suntu superbi pe domnitoriulu, ce e sânge din sângele si carne din carnea loru. Pe viitoriu vomu fi in stare a impartasi date sigure si mai speciali, deorace acum suntemu fericiti a fi provediuti cu mai multe organe de publicitate din pamentulu fagaduintiei. Nu putemu sa ne uimimu destulu, cum deodata ca din ceriulu celu intunecatu de norii proibitiunei, necesare deodata sarele permiterei, de a primi orce jurnale de dincolo de Carpati. Guberniulu romanu de astadi, or celu Austriacu a facutu iniciativa intru asta privintia, nu soimu. Numai atatea ne e cunoscutu, ca gazet’a cancelariei de curte pentru Ungari’a, a facutu pasi sa ’i viie „Romanului“ dar’ de vr’o câteva luni, numai mai deunadi ’la capeta. Daca au datu locutieninti’a rogesca conceseiune ginerale la cererea lui „Sargeny,“ atunci ’i putemu fi detori cu recunoscintia. Pana candu vomu publica cate ceva din gazetele României, nu putemu sa nu atingemu ceva despre cele ce ne diacu dinantea ochiloru. Inse despre aceast’a in numerulu viitoriu. n I .1 r.mn . . d*. t, . rtl . ■. ’ . Corespundintie. (Fine.) Lugosiuu/23 Sept. 1861. Si ce voimu noi sa ajungemu cu botediarea gimnasiului nostru de confesionale? Fara indoela in prim’adinea nu alt’a, ci consolidarea intereseloru confesionali, acést’a e tendinti’a pimaria,si cultur’a nationale? e numai secundaria. Acést’a se cunosce d’in spiritulu epistolei Escel. Sale, carea deca o vei citi cu atențiune, nesmintitu trebue sa devini la acelu resultatu, cumca Escel. Sa, infiintiarea unui Gimnasiu romanu resaritenu o consideredia ca o punte, ca unu midilocu foarte aptu spre mai sigura intemeiare, si desvoltare a autonomiei biserececi ortodose resaritene, va sa dica : a intereseloru cofesionali. Inse ore bine e aia? —Noi ne luamu indresnéla, — cu ..tai^, monéca, cu care suntemu catra stralucit’a persoana a acel. Sale, — a respunde, ca nu e bine. — In corepundinti’a nóastra d’in 7/19 i. c. atinseramu acelu respunsu alu partidei nationalistice, cumca natiunea nóastra, pr’in fatalitatile timpuriloru decadintasi inderepta remasa, ca neci un’a d’intre natiunile Europei mai tare, se gasesce in privinti’a culturei lationale intre cercustari estraordinarie, si pentru redicarea sa, si pentru de a poté face pasi indoiti ire suplenirea celoru neglese, are lipsa si de midilee energice estraordinarie.Unu asemenea midilocu eiergicu, estraordinariu, — si noi recunoscemu ca au fi estraordinariu, — aru fi la tota intemplarea iifiintiarea unui institutii pure nationale, fara fcafaceru confesionale; — si pentru acea aru trebui sa fia fara caracteru confesionale, ca intreg’a natiune, fara deschilinire de confesiune sa se intereseda de acelu institutu, si sa l’ imbratiosiedia ca spre alu sau, ce pre langa unu caracteru confesionale ori care, nu e cu potintia, dar’ neci se doresce, pr’ecumu singuru Escel. Sa cu unu barbatu cu mine agera, si nefluctuante in principiile sale recuiesce, candu in finea epistolei sale reprobédia , ci jurisdictiunea comitatense, constatatore d’in felurite eleminte confesionali, si a luatu influintia la infiintiarea si organisarea acestui Gimnasiu, si aru dori, ca Confesiunea singura, cu eschiderea tuturoru eleminteloru eterogene sa se ingrigésea de actstea, in ce, deca e vorba despre unu Gimnasiu confesionale, i damuEscel Sale totu dreptulu. Acestu midiloci energicu, si estraordinariu, — ori sa numimu si drasticu — adeca: dechiararea institutului numai de romanu natiunale, cu atata mai virtosu s’tru potea socoti de conducatoriu la scopu, pentru ca candu despre o parte aru fi celu mai poternicu ladiemu, si avantatoriu alu culturei natiunale, despre alt’a parte n’aru vatema pre neci o confesiune, neci aru impedeca intemeiarea si consolidarea oricărei autonomie biserecesci. Oh! cu adeveratu,are Biserec’a ortodosa resaritena destule siance, are campu destulu de largu a se constitui pre sine că autonoma, fara sa aiba lipsa chiaru de acestu Gimnasiu cu resariténu, numai sa nu fia impedecata in constituirea ei de aceia, pr’in carii a fostu opacita si pana acumu! Suculu, seu medu’a, lucrului e , cu acestu Grimnasiu cu romanu natiunale, fara caracteru confesionale, Biserec’a ortodosa resariténa nu perde nemica, iar’ națiunea castiga multu, foarte multu! D’in contra, cu botediarea acestui Grimnasiu de resariteni, poate, — inse numai poate, — ca Biserec’a ortodosa resariteana castiga ceva, dara in privinti’a vadiei d’in afara, inse națiunea perde multu, foarte multu! — Si acumu rogamu pre fiacare natiunalistu adeveratu, câ d’in acestea doue sa si aléga un’a. Acestea avemu onóare de a le respunde la epistol’a Escel. Sale, ca sa védia atatu Escel. Sa, catu si On. Publicu d’in ce punctu de vedere amu pornitu poi cei remasi in minoritate. — La acestea mai adaugemu, pentru presicare deslucire, inca urmatorele : aj Cu privire la Gimnasiulu pre esistente de aici, pre care Comitatulu inca mainainte de a. 1848, cu tóte ca Romanii nostri au contribuitu si au conferitu la infiintiarea si sustienerea lui in o parte notavera, amesuratu impregiurariloru de atunci l’a dechiaratu de catolicu magiaru, insemnamu, ca acel’a acuma d’in partea Comitatului nu s’ a dijudecatu Minoritiloru, ci implerea catedreloru s’ a detiermurtu a se face pe calea publicului concursu, si ca acei 2500 fl. v. a., carii orasiulu nostru, moraliter silitu decatra fostulu C. R. Prefectu d’in Lugosiu i-a oferitu pe partea Gimnasiului in totu anulu, n’ au fostu resolviti pentru Minoriti, ci pentru Profesorii nemti, adusi d’in streinatate, carii invetiasera aici pana in anulu presinte si acumu decatra orasiu denegati. Altcumu meritulu Minoritiloru pentru urdirea acestui Gimnasiu, d’in care esîra multi barbati vrednici de ai nostri, după cumu marturisescu actele archivului comitatense, nu se pote ignora, bi Ce se tiene de padi’a si scutulu nationalitatii si a limbei nóstre, noi bucurosi recunoscemu meritulu Biserecei ortodose resaritene in privinti’a acést’a, inse credemu ca Escel. Sa, precumu si fiacare dreptu ,credinciosu alu aceiasi Bisereci, nu va denega meritulu si ceialalte Bisereci in aceia privinta. Dovedîle suntu preapróape, incatu nu e lipsa a se provoca la ele. Nea ni se pare ca in acéstea privintia paru fi mai bine a nu se inaltia unulu preste altulu, ci cu poteri intrunite a celucra spre ajungerea scopului comune, ci Trebue sa asiguramu pre Escel. Sa, cumca — precumu si singuru Escel. Sa doresce, si presupune — denumirea infiintiandului Gimnasiu de „romanu resariténi“ nu va fi in stare de a desbina, si a turbura pre Romani cu Romani intre sine; incat noi speramu acést’a dela cunoscutulu caracteru loialu alu acélom, carii au fostu in contra denumirei acestia. Tém’a nóastra e numai un’a, care si mai susu o amu atinsu, cumca astfeliu d’in acestu Gimnasiu, care altcumu potea sa aiba unu viitoriu eclatante, va sa se aléga unu institutu netrainicu, ce va avé sa se lupte cu lipsele de toaté dîtele,si ace’asta mai virtosu pentru unu institutu de invetiamentu, ca unde nu e fundamentu solidu materiale, acolo si sboriulu spirituale e camu debile. — Sa de Dumnedicu, — acest’a o poftimu d’in toata inim’a — ca aceast’a profeția a noastra sa nu se implineasca! In fine nu ne potemu conteni, ca sa nu respundemu cu doue trei cuvinte la nescati pasagiuri ale articolului, in privinti’a desbateriloru in caus’a Gimnasiului avute, d’in Lugosiu totu in acelu, nr. alu „Telegrafului“ comunicatu. In acelu articolu se spune cu presi care ostentatiune, cumca 200, insi incontra ălora 17, au votatu pentru Gimnasiu resaritenu, si asia pentru acesti d’in urma „s’ a privitu acést’a cădere cu o lovitura de morte.“ Mai departe ca : „Magiarii or (sic) fostu toti cu noi (resariténi) la votisare, pentru ca vor fi cugetatu, ca desbinanduse Romanii in caus’a Gimnasiului ii voru părtini (romanii pre magiari) in obiectulu limbei, dar’ s’au instelatu fórte.“ —■ Noi nu i-amu numeratu pre votanti, dar’ neci amu fi potutu sa numeramu, pentruca marturisimu sincera — la votisare n’amu fostu de fatia inse ori si cati sa fi fostu votanti d’in o parte si d’in alt’a, trebue sa observamu atat’a, ca noi fiindu in loculului corespundinte n’amu fi comisu neci de catu acést’a gresiala in contra delicatesei, si poate a curteniei. — Intr’ adeveru — precumu se scia de comunu. — Magiarii au votatu pentru unu Gimnasiu resariténu, inse chiaru pentru acést’a pofta a loru, in locu de ale atribui nescari motive necurate. D. Corespundinte, si peste totu majoritatea, ara trebui sa fiu cu multiamita catra densii, pendelphini, pentru ca se invetie ceva d’in prosodie, (carea Dlui o rostesce : prosodie) si cumca numai acolo prnu semnul tonului unde nu se sei d’in regula. Sunt convinsu ca nu m’au priceputu pentru ca au tacutu indata,fara a mai dice alba or négra. Pentru multi d’intre cărturării nostri régul’a tonului e taina mare, ba chiaru unii gramateci inca dovediră nesciinti’ale in asta privintia; intru o gramateca próspeta (parco nomini) am vediutu unu galimatias de régule pentru toni, unde autorul se încurca insusi in labirintul régulelor sale, apoi cum se pota esi d’intr’ insul străinul pentru care e menita gramatec’a (e scrisa nemtiesce). Tonisarea greșita strica tota armonie a limbei, si e cu multu mai vatematoria pentru urechi, decâtu alte sminte gramatecali; cum ni s’ar paré, candu ar rosti cineva urmatoriele cuvinte latînesci astfelu : habere, ducere, etc? Cu atâtu mai vertosu in limb’a romana avemu ca se pazimu tonul pentru ca d. e. lit. a la mediul si la capetul cuvintelor nu d’in alta causa suna inchisu (decate ori suna) decatu numai pentru ca nu are tonu, d. e. in cuv. caru a suna curatu pentru ca are tonul in caratu (s’au mutatu tonul pe al 2. a, deci celu 1. suna inchisu) in cuv. caratura toti trei a suna inchisu pentru ca tonul e pe u. — astfelu si in numeru, cumpăra, suferii, etc lit. e totu d’in acea causa suna inchisu, odata si pronunciarea, de ora ce in asta privintia régulele neci decatu nu ni potu fi de ajunsu, — or a recunosce, cumca neschimbarea acelor consunând in aceste casuri e esceptiune, prin urmare trébue semnatu pre i, candu elu nu pote moiâ pe dos,‘t, astfelu s’ar impaca lucrul, delaturandu deodata tote incurcaturele. 2. Mai departe am observatu, cumca in tote formele verbelor incoative (IV. Conjug, form, eseu) literele d, s, t nu se schimba innainte de i, daca nu s’au schimbatu atunci candu substantivele respetive s’au facutu verbe capetandu form’a eseu in 1. persona, d. e. respandîre, — dîtu, — dîmu, — disemu, părăsire, — situ, — sîmu, — sîsemu, fetîre, invertire, -- tîtu, — tîmu, tîsemu, etc. pentru ca si in 1. pers. litere d, s, t sunt neschimbate : respandescu, parasescu, fetescu, invertescu, etc. eara in verbele in cari acele literele si-au schimbatu sunetul in 1. pers. asta schimbare trece la tote formele si personele, d.e. incaldiescu, inverdiescu,pasiescu, tusiescu, amutiescu, ascutiescu, — inverdire, — dimu, — ditu, disemu, tusire, — simu, — situ,— sisemu, — sindu, ascutire, — timu, — tisemu, — titu, — tindu, etc. Deci atâtu caus’a cumpenitoria de sub 1) câtu si impregiurarea de sub 2) credu câ sunt de ajunsu spre a poté adeveri, cum ca régul’a gen. scosa d’in firea limbei, nu pote fi alt’a decâtu ca literele d, s, t se se schimbe innainte de *, prin urmare, nu trebue semnatu pre i, — apoi esceptiunea se fie pentru acele casuri, in cari d, s, t, nu se schimba, prin urmare trebue semnatu pe î. Daca intorcemu regul’a, apoi nu se pote spune caus’a schinbarii, si totu odata, cei ce voru cerceta firea limbei voru afla ca acea regula sucita nu e adeverata, neci altu temeiu nu are de câtu placut singuru. Nu ne venio ad rem fortissimam judeca la tonul cuvintelor. Mi se pare ca vedu pre unii d’intre cărturari subdiendu, leganandu d’in capu si infirandu unu monologu cam intru intielesul urmatoriu : Ce? Dar’ nu ni-su de ajunsu atâte régule (cari inca nu le invetiamu) câte avemu si pana acum? Omul estu a vre se ne coplesiésca cu régulele lui si se ne aduca pre capu tote acsîele d’in sant’a cazanie, etc. Chiaru aici in locu avui onorea de a fi intempinatu d’in partea unui carturariu (care de altmintre nu sei descrie trei cuvinte fâra de a face patru gresiele) intr’unu modu cam necurtenitoriu pentru cuventul câ intrebuintiezu semnul tonului, dicandu câ ar fi schimonosîtura a pune atâte semne fâra ca D. lui se le soie caus’a si usul. I-am respunsu, câ le punu chiaru in usum (Va urma). - 66 -