Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)
1862-01-26 / nr. 3-4
la inchiarea unui contractu, unde susnumitulu dascalu fiindu provocatu se se subscrie cu martori, trase numai cruce, marturisindu insusi ca nu seie scrie, deci Dlu mieu! cum adeveresci in publicitate lucruri contrarie. Ba chiaru in urmarea articulului fiiloru lui Zevedei, respeptivulu Din protopopu tramitiendu pe preotulu d’in R...câ sâ stee langa invetiatoriulu, ajutandu-lu se scrie ceva câtu de câtu, câ se potu stervi spre escusare’ efeptulu lucrului fu, câ se scrise pe u’chartie — nu sciu prin pop’a seu prin invetiatoriulu — niscepotcave totu câtu ale lui Danciu Paraleu de mari. Necum scrie, daru nici cetî nu scie bine, insu-mi l’am auditu, dandu-si sublima critica, asupr’a unui legendariu scolasticu, dicandu: „De când m’o facutu mam’a n’am vediutu carte ca si ast’a, cioroboru d’in ungurie si românie, basama e orasienesca. Cunoscu, Die unulu d’in mai multi! câte va daré câ nu-ti dâmu dreptu, inse „est modus in rebus,'' prin care Dta poți adeveri cele ce ai disu, conchiaraa intru intielegere cu respeptivulu domprotopopu, trei barbati romani naționalisti adeverati, civili, pricepători câtra lucrurile scolare, si inantea loru intru unu locu si la unu tempu, se se esaminedie invetiatoriulu numitu, se-i dee testimoniu de capacitate, cu testimoniulu primitu se esi la publicitate, si apoi noi tacemu d’inantea adeverului. E adeveratu, cu susnumitulu a siervitu 3 ani ca invetiatoriu, inse acést’a a fostu intru unu tempu candu comun’a anca nu aveâ scola, cuartiru nu se poteâ capetâ, de ora ce, e cunoscutu, ca cas’a bietului tieranu consta d’in una chilie si una tinda, nepotendu-si face comun’a de locu scóla Dlu consiliariu de scole l’a denumitu ad interim de invetiatoriu, avendu insasi casa sa, deci pentruca se invetie copiii celu pucinu rogatiunile, după ce inse sla facutu comun’a scola si acea a provediutu-o cu léfa bunisiora. Dlu consiliariu a denumitu acolo unu pedagogui istetiu, cu ce dreptu s’a lipsitu pedagogulu d’in statiune si s’a inlocatu cu unu nepedagogu ? Jodicu câ n’au avutu dreptu, ce insu si respeptivulu Dnu protopopu a recunoscutu, marturisindu intru u’ scrisoare, adresata pedagogului lipsitu d’in statiune, câ recunosce cât’a lipsitu fâra de vina, — apoi mai adauge respeptivulu Dnu protopopu, spre mangaiarea pedagogului, ca se ascepte pana candu se va da prilegiu, de alu inloca in alta statiune. Dnulu Unulu d’in mai multi, numai despre celu d’in Miheleu vorbesce, era despre cei d’in Carasigu si Tulce a, — despre carii asisdere amintiseră fiii lui Zevedei — tace, asia se vede ca numai celu d’in Miheleu elu intereseaza. Eca Dlu mieu vorbesc! despre scole pe care nu le cunosc, nu parteni macaru abusurile deca nu le poți vindeca, se ispitimu unde o dóre pe serac’a nóastra națiune, er nu sei astipamu ranele anca nevindecate, intogm’a ca mam’a vitrega, fiiloru de care nu o dóre, se fimu drepți si se vorbimu adeverulu, caci altcum posteritatea ne vablastemu de asupr’a momentului. In urma Dlumieu, — ca unui protectoru alu starei scoleloru de acîi, — mi-ieu voi’a a-t! pune urmatoarele întrebări: Unde se afla in cottulu Biharie! — care are 6. protopopiate gr. or. — o scoala romana g. or. sistemisata, macaru numai de Domne ajuta! ? Candu se inpartiescu stațiunile invetiatoresci? Noi prin Orade si Beiusiu in toata septeman’a vedemu 2 si 3. invetiatori lipsiți de statiuni. — Pe ce basa se inpartu staţiunile ? Noi scimu d’in funte oficiosu ca ordinariatulu are dreptu de a inpartî staţiuni, de a lipsi pe invetiatori, facandu totudeaun’a aretare cuviincioasa consiliului regescu. — Pentru ce nu se publica staţiunile nóastre ca a fratiloru Ardeleni, prin diurnale? Au dara nu sunt si a nostre scole salarisate chiaru ca acele? Pentru ce se dau catela unu invetiatoriu 5. asignatiuni si apoi remane totusi fâra de staţiune? De unde e datin’a de omenii — câ de moda — sfatuescu pe veri ce vagabund se ’si cumpere stațiune ? Mii si sute s’aru poteanca mai scrie, pentruca publiculu se nu aiba parerea acea, ca noi avemu pe aici scole, inse modesti’a si timpulu nu me iertu . . In fine dechiaru, ca despre fiii lui Zevedei nu scie nimica preutulu acelu teneru, pe care au inceputu alu gonire respeptivii DD. protopopi, precum nici despre articululu acest’a, deci ei rogu se i dee pace, ca elu nu e vinovatu, pentru ca scriitorii articoliloru sunt omeni seculari, asupra sortii carora Dloru n’au nici o influintia. Nici ca aduceamu acést’a la publicitate, déca Dnulu T. . L. , aduocatu consistoriala, nu se lauda in gur’a mare, ca va trage la procesu pre fii lui Zevedei, deci se scesa, ca si io de buna voia dau mana fiiloru lui Zevedei, si primescu asupr’a mea greutatea procesului. Isbil’a lui donasiu. Sabiiu in ajunulu Crăciunului nostru. Decandu amu esttu si pe la noi de supt dominiulu celu absolutu al sloveloru părintelui Cirilu, me silescu si eu se me perfectionediu in scrisoarea cu litere. Vedeți dara in tempulucelu scurtu câtu progresii amu facutu. Veti astepta se facu ce face toata lumea, se politisediu. Si se vreu nu potu, dara nice nu m’ amu indatin’atu si candu asin semtî chiamare la asia ceva. Lucrurile publice la noi sentu pentru mine totu confundate. In asia o stare dara cugeta ca nu potu afla peatr’aintreleptiunei nice barbatii chiamatiséne conducă. Asociatiunea nóastra transilvana e pré in crudele sale teneretie, — causa destula se nu cutedin a me apropia se o cautu cu luminarea ma! de aproape. Concedeti-mi dara, ve rogu, se mi ieu de obiectu scirea din Pester Lloyd, ce mi o aduce Concordi’ann Nr. 41. Unuravasiu datata din 17/29 Decembre din tier’a cea vecina de peste Carpati ne desvelesce secretulu fapturiloru din un Decemvre. Opiniunea publica era in septemanele din urma pregătită pentru un’aintemplare ca aceea. Cei moderați, avea frica si de eruptiuni vulcanice. Nime nu era indoiosit, ca se va intempla ceva, după o stagnatiune de trei ani. Toata încrederea in conferintiele constantinopolitane scadeâ pe de ce merge. Toți erâ de unu cugetu cu un’a situatiune ca aceea nu mai poteâ se se tie. Da întrebarea cum se se deslege lucrurile, dara si pe conducătorii destineloru tierei ancheiau Inveluitu.Nu erâ omu versatu in lucrurile publice, se nu fia convinsu despre dubietatea, si despre contradicerile acteloru diplomatice dela tractaturii parisianu din anulu 1856 pené adi. Pe deoparte assigura independinti’a tierei, pe de alta aceea nice ca se mai luâ la cumpena. Asiâ dice revastulu meu, toti cugetâ câ a sositu tempuludea dâ înlături tóte consideratiunile diplomatice. Cele presemtate s’au inpleniiu. Populatiunea tierei a are tatu destula entusiasma pentru independinti’a naționala. Diversiunea favorabila pentru tiera arci aduce pe necimoscatoriul lucruriloru la ide’a unei conutielegeri neturburate si a unei concordie esemplarie intre Romanii de acolo. Devista cea reconciliatoria a jurnalului Dvostradura nu va fi atacata, daca totusi voi desveli nisce fapte negre a unor persoane, judecate in opiniunea publica a capitalei. Cel ce făcu desbinari intre Romani si in dilele transitorie dela unu stadiu nesiguru, la o stare mai stabile, ore nu merita a fi descoperiti inaintea lumei? Multume miru, cum de nu si innaltia versulu cei atacati. Cum de făcu tacerea surdumutului din nascere ? Atâtu de pucinu pretiuescu ei onoarea propria.Nu sciu ei ca si „calumniare audacter tamen aliquid haeret?“ Au dara ei despretiuescu pe nemernicii clevetitori? Aceasta potu s- o faca intre cunoscuti, dar’ publiculu celu mare trebuesce informatu despre starea lucrului. Revastulu meu-mi spune despre unu completu Eliade-Neagoiano-Aronianu ce sau organisatu in capitale in contra lui Laurianu, Papiu si Maiorescu. Consultandu-se catesi trei a facutu o adresa,prin care glorificandu pe decadiutulu Eliade cu a demascatu infernaluluplanu alu Unitiioru si lingusindu pe metropolitulu ceru esilarea din tiera a estoru — trei. Adresa aceasta cerculedia spre a se subscrie prin cârcimele cele mai obscure de pe la marginile capitalei. Pe langa aceasta „Proprietariulu Romanu“ organulu cehi prostitutu alu lui Eliade, parte cu suptscriptiunea redactorului parte prin articuli! lui Stefanii N e agoi e stramutatu in Gonea a debacatu pana la greatia in contr apopiiuniatu Trifu(Mai.)si in contra lui Laurianu si A. Papu, ca emisari ai Papei spre a introduce catolicismul in tier’a romaneasca. Auditi oamini buni si ve minunati! Ore nu era Laurianu, Barnutiu si Maiorescu care in 1851, au numitu „rateciti“ pe cei carii crade opiniunea unora, ce trenura conferintia in Viena pentru ca se treaca la unire besericésca toti Romanii Banatiani spre a scapa de persecutiunile episcopului Zsifcovici? Ore nu au cadiatu Maiorescu in disgratia episcopului dela Logosiu si Orade pentruca au numitu „nebuni“ pe unii dintre notabilii romani ce sau unitu in Logosiu. Da ce se me mai oprescu la vieatia celoru trei barbati clevetiti de nisce prostituiti si prostituitori. Romanii cunoscu destulu de bine. Ore cunosce publiculu pe triumviratulu celu spurcatu din capitalea Romaniei? Unu jurnalu de acolo vorbesce despre scandalele lui Eliade prin Sabiiu. Elu omu casatoritu cu fete de maritatu in culmea renumelui seu literariu invadinduse cu fét’a unui medicu neromanu, a cercatu tóte mijlocele a se casatori. Junimea romana ce petrecea pe atunci in Sabiiu, Blasiu, Brasieu si alba Iuli’a ’si ascundea faci’a candu audia de nisce fapte, ca aceste lipsite de orce semttu de moralitate. Si fara de acesta pote afla publiculu din cronic’a scandalósa a proprietariului romanu ca elu sustiene caus’a magiariloru in contra Romaniloru. Ticalosîea cu abecedariulu anca e cunoscuta publicului. Cior’a la cior’a nu scote ochii; asia si lui i stătu ,intru nemic’a asi cauta individi de caracterulu sĕu celu sceleratu. Cine d’intre junii romani ce petrecea Înainte cu vreo câtiva ani in Vien’a nu cunosce pe acelu denunciatoriu vestitii, care adusesése revolte indignatiunea tuturoru nu numai a Romaniloru, dar si a functionariloru de la ministeriulu de justiția dein Vien’a ?• Scrisoarea denunnciatoria au fostu anonima, inse recunoscuta a fi manuscrisul lui Ar., carele F 01S10 R’ A. Socrate. (Fine.) Inveti acelul seu Antistene, voindu a-lu întrece in simplicitate, a totu portatu o manteâ trentiosa, era pre sine s’a negrigitu cu totul. Socrate, — care de altmintrea se tienea de principiul: cumca a portă mare grige de sine, ar fi o slabâiune, n’a voitu se dica, cumca a porta vestminte trentiose si necurate, aici o vertute — vediendu — odata pre Antistene preumblandu-se cu sumetia in manteu’a sa trentiosa, astfel iu i grai: „Amice Antistene ! mi se pare, ca prin strungele mantelei tale vedu cum se uita vanitatea ta.“ — Invetiacelul indata si-au lapedatu mante’a. Altu inventiacelu a lui, Alcibiade s’afalitu cu avuti’a sa cea mare. Cu o ocasiune lu duse pre acest’a in cetate, unde intrio sala mare, pe langa obiecte mai multe artistice, a datu si de map’a Greciei. „Sci-mi-ai aretu amice, i grai filosoful — aici pe map’a ast’a marginile aticei?“ „Pentru ce nu? Jata-o?“ „Bine! dar cetatea Atena?“ „Iata-o si acea!“ Dar averea ta cea mare unde e?“ „Acele nu sunt aice“ — respunse Alcibiade confusu. „Vedi — dise Socrate — tu te falesci, si te laudi cu nisce pamenciora, cari nici nu se potu lua in privire pelanga o tiera.“ Cine l’a mai auditu pre Alcibiade laudindu-se alta data ? Unu altu inveti acelu al lui, candu s’a pregatitu antâia si data se vorbeasca catra poporu, a marturisitu lui Socrate, ca elu se teme, cumca nu-i va sucede bine. „Temete-ai, deca ar trebui sé vorbesei cu unu caltiurariu ?“ lu intrebâ S. „Nici decâtu“ tu respun u*. ..De unu caldarariu totusi te ai teme ? * „Nici de acela.“ Dar totusi n’ai catediu sé vorbesei cu unu negutiatoru ?“ „Pentru ce nu ? — „Vedi — dise S. — din omeni de acestia stâ poporul.“ Asémene esemple, totudéun’a si-a avutu fruptele asceptate atâtu la invetiacei, câtu si la alţii, cu carii veniâ in coatingere. Chiaru pentru acésta «fiu merita de a fi numitu „filosofu.“ Cei mai vechi încă au ecunoscutu ast’a. Cicerone ilustrul astfeliu scrie despre elu: „Socrate a adusu filosofi’a din ceriusi a asiediata-o in anim’a omenésca.“ Oraculul delficu inca lu numesec de bărbatul celu mai cu minte in tata Greci’a; si totusi elu nu s’afalitu cu filosofia sa, ba chiaru de multe ori diceu, cu „elu nu sei nimic’a,“ de unde se vede, cu câtu a scritu elu mai multu, decâtu altii Fati’a lui Socr, n’a fostu plăcută, ci din contra urîta, insa celu ce a conversatu cu densul uumri odata, indata a uitatu trasurele urîte a fetiei lui, si fur pitu de mirarea talentului lui, unu semnu, si esemplu d'stulu dechiaru, cumca spiretul fromesu are mai mare priu, decâtu fromsetia trupului. Elu înca a pretiuitu mai multu spiretul marețin, decâtu trasurele, si form’a eleganta a corpului, de óarece nu odata dicea, cumca: „cei ce au forma fromoasa, se grigeasca, ca nu cumva se o păteze cu fapte urâta, ier’ cei ce n’au forma eleganta si plăcută, aceia se nesuesca a o face de uitata prin anima si spiretu fromosu. Intr’unU restempu de 70. ani a lucratu Socrate in Aten’a, retrasu, luandu de cinostira totudeun’a vertutea, si interesele omenimei. Elu n’a primitu nimic’a pentru invetiatura, ca cu atât a mai independinte se asculte prelegerile lui, pre carii i-a tienutu demni spre acea. Arare ori vomu poté da devreunu omu, care in un a seu alta privintia sé nu fie fostu unul dintre acei filosofi, pre carele asia numiții Sofiști, nu-iu poteau suferi parte câ le a rapitu glori’a, ce o avuse de mai nainte, parte ea a pututu indulci câtre sine tenerimea cea nobila la semtienente. Chiaru pentru ast’a toti s'au conjuratu in contr’a lui, unii au silitu alui batjocori, precum fu Aristofane, care a personificatu pre Socrate intr’o comedia teatrala intru atâta, incâtu vesmintele, vorb’a, trasurele fetiei lui erau cu totul asemene lui Socrate. Eiu iaca era de fatia, candu s’a reprordusu pies’a aeasta in teatru, si elu a risu dinpreuna cu publicul, ba chiaru au statu in picioare, ca cu atâtu mai bine se veda publicul asemeaarea cea mare. In urma, candu publicul vedia moderarea astia si au bătuta jocu de teatralisti, si de autorul piesei. Cu unele apucature ca aceste nu se indestulira inimicii lui. L’au acusatu înaintea judecătoriei, cumca nu onoréza dieii patriei, elu are alti diei străini, si cumca strica moravurile cele bune a tenerimei. 14