Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)
1862-06-03 / nr. 44
totusi de e ne înfruntă cu limb’a nostra e neculta, si că e plina de strainismi véniti de domniea vóastra, chiaru precum se vénise in limb’a magiara prin maestrii dlor vóstre in civilisaciune, sub sîstemul cadrutu germanismii oficiosi „Untersuchungul, SchlussverhandlunguUs^alteie o miie, cari trecuse binisioru de pre buzele boemo-nemtilor in limb’a poporului magiaru si a celorlalte. Cultur’a nu are altu canalu decâtu propri’a limba a poporului, cea străină in locu de a desceptă pre poporu, lu face mai prostu, invetiandu unu galimatias de cuvinte neintielese. Se lasâmu deoparte adeverintiele istorice asupr’a culturei poporelor, numai la unu esemplu pre cunoscutu vomu face provocare. Pe care gradu al culturei eră naciunea magiara cu limb’a latina, si unde au ajunsu de la 1825, in cace, cu limb’a si propria? Câta dorere au trebuitu se petrundia inimele adeveratilor fii ai bravei naciuni magiare, ai partitei nationali atunci, candu unii d’intre fiii sei cei d’in regiunile guvernamentali, provocati fiindu dechiarase, ca limb’a magiara nu e culta, nu e apta pentru guvernare! Dreptu aceia imperatul Iosifu II, acelu barbatu geniale si modelu de principe, vediendu ca limb’a latina nu mai pote fi limb’a administraciunii si a invetiamentului, fara a impedeca desvoltarea culturei poporelor respetîve, despusese a se intruduce limb’a nemtiésca, pentru ca se descepte, semitul celu amortitu al nacionalitatii, fara a fi voitu pote, acestu resultatu pré naturale, de ora ce limb’a nemtiesca li se impusa cu tarlea, ear cea latina o primise de buna voia, fiindu ea pe atunci limb’a lumei. Astfelu de dorere semcimu noi Romanii, candu fratii Magiari asculta de unii d’intra fiii cei rateciti ai naciunii nostre, cari li spunu câ poporul rom. nu pretinde limb’a sa, deci nu trebuesce intrudusu usul ei; câ ce precum pe tempul lui Josifu II, acei fii ai naciunii magiare, despre cari vorbîramu, au nu semiteâ dulceti’a limbei naciunali, necunoscandu-o, apoi ignoti nulla cupido — au ca densii au trebuitu se fie renegaţi; — chiaru asia acele subiecte ale nostre pre cari domniea vostra alunecaţi ai numi „patrioţi buni“, ne sciiudu pretiui limb’a propria si importanţi a ce are ea in pricinii’a culturei nacionali, inca nu sunt alt’a decâtu renegați, cari trebuescu a fi despretiuiti ear nu ascultați. — Daca legile patriei — cari Romanii le-a stimatu totu de a un’a inca si cele nedrepte, — nu oprescu intrebuintiarea limbei rom. ba daca esîste ordenaciune regesca Diplom’a de 29. Opt. 1860) in a careia potere comunitățile au voia (cu ce dreptul au de la Ddjeu) de a poté intrebuintia limb’a propria in tote afacerile lerii, apoi dar’ de ce se fie trecuti de agitatori aceia, cari staruescu a preptul acestu dreptu intemeiatu si pe ordenaciune mai innalta ? Au dora limb’a se intruduce ea pe sîne, or ca se asceptâmu se ni-o intruduca notarii cei de alta limb’a. Se ne inchinamu fratilor cu toti d’impreuna sântei dreptati si cuviintiei, apoi unu minutu se nu ne indoimu cu fratietatea, pacea va domni intre noi. Eara daca ni se voru pune stavile, pedece, daca vomu intempina o miie de secature si denunciuri necontenite, a caroru urmare — dandu-li-se crediementu — ar fi se nu se pota intruduce limb’a poporului in comunități, atunci acelu poporu si preste un a miie de ani va fi totu in acelu gradu alu culturei in care e asta-di —spre rusinea patriei comuni, câ ce noa nu ni s’ar mai potea imputa, cum ni se imputa trecutul. Deci Domnilor, si fraților! se ne intielegemu, se delaturamu si unii si alții câte o petra d’in parietele ce ne desparte si stâ in calea apropiarei nostre fraterne, câ ce, credeti-ne, nu pote fi uniune sauta intru acea sotietate cetatienesca, unde numai o parte aduce arderi, sacrificandu tote, eara cealalta nemic’a....... In fine nu potu lasa neatinsa impregiurarea cum unii pe la noi d’in partit’a cunoscuta voru se denatureze intielesul cuvintelor Esc. Sale a guvernatoriului, indreptate câtra deputaciunea romana. Romanii acursera spre a intempina cu aderintia pe locutienintele Monarcului, carele după francheti’a ce-lu carateriséza amintise pe temeiul unoru informaciuni ce’a ce susatînsii dicu a fi fostu o improspetare. Noi scimu apretiui cuvintele bine intentionate ale Esc. Sale. si cunoscandu-i iubirea de dreptate speramu ca va stărui a se convinge despre neesaptetatea unoru imputaciuni. Inse acelora, cari in impregiurarile de fatia in unele ca aceste afla causa de a se bucura, nu li potemu respunde mai nimerita decâtu „adi mie, mane tie.“ Clopotielu. Ne rogamu de iertare pentru ca iitardiaramu cu numerulu din pause neaternatorie dela vonti’a nóstra. 176 ADRESA. catra Escelenti’a si Preasanti’a Sa Domnulu Episcopu alu Bucovinei Eugeniu Hacmanu (Urmare.) Intimpinarea dara, ca nu s’ar afla cărțile necesarie, seu cea mai vatamatoare, ca limb’a nu ar fi destuiu de culta si apta pentru propunerea unoru obiecte chiaru la o scoala inferioara, cumu e aceasta, cdacea de sine insasi; si in adeveru, o limba, in care se propunu toate stiiutiele pe la institute mai ’nalte, precumu gimnasii, licei, academii s. a., in care s’au ocarmuitu si s’au administram de soculi si se guberneaza si acumu unu poporu, un statu, va fi dera destuiu de apta, se se pota propune si esplică in ea nisce cunoscentie elementare. In traacatu numai amintimu, ca la noi in Austria s’au publicata in cursu de mai bine de diece ani far’a legiloru universala (Reichsgesetzblatt), in carea s’au tractatu o mulţime de materii politice de totu feliulu, tóate referinţele administrative, sociale, organisarea institutiloru ştiinţifice, tecnice, militare s. a., care in ori ce privire ar pute numai fi obiectu de legislatiune, si se scie ca aceasta se întindea la multe, tratandule pana la amenuntimi. Spuindu aceste, se ’ntielege,ca celelalte limbi trebuitóare se voru puté propune ca celelalte obiecte de invatiatura, dorindu noi numai ca de acea didactica se fia introdusa roman’a. Numai asia vomu da si fericitiloru ctitori ai bisericei, ai fundului religiunariu, mangaere, ca averea, pe care ei in cucernici’a sufleteloru sale au inchinat’o bisericei, devenindu asia si pana in diua de astadi binefăcătorii tierei, avere, castigata de ei in sudarea feliei, adeseori cu jertfirea vietiei sale in luptele gloriose, care au scapatu si au facutu ca traiesce nafiunea si astadi, — le vomu da, dicemu, mangaerea, ca chiaru asta avere se nu fia intrebuintiata cu midiulocu de umilire pentru neamulu loru, cu unealta spre inadusirea culturei lui. Nu, nu, o astfeliu de urmare e cu neputintia, ca a isgoni limb’a ctitordoru dintrunu institutu, fundatu cu averea loru, ar fi unu sacrifigiu, o defăimare, o insulta a umbreloru sale sânte si măreţie! De amu fi in stare a comite unu astfeliu de lucru atunci ar avea toata lumea cuventa a ne defaima, a ne urdisi si pe noi, de vreme ca acuma toata lumea recunoasce, ca dorintia noastra drepta, legitima si dictata de cea mai strinsa si santa datorie, nici poate fi dara jignitoare pentru ceva, lucru, ce si este departe de cugetarea noastra. Imbratiosindu cu dragoste fratesca pe toti locuitorii acestei tieri, privindu-i ca pe fii ai mei si aceiasi patrie, vomu avè si in asta impregiurare ocasiunea de a le dovedi aceste simtieminte, ca acesta institutii de cultura asia scóala va fi deschisa pentru toti, fara deosebire de neamu si religiune, carii voru dori a fi partasi la binefacerea invatiamentului ei. Aici trebuie se aducemu aminte si de unu actu, carele va probă si mai bine spiritulu adeveratu crestinescu si frumósa umanitate, carea caracteriséza biserica nóastra si de care il fiii ei sunt adapati. Candu s’au ivitu proiectulu scolei, de care vorbimu, si comunitatea orasiului Cernăuti ca si gubernulu, crediendu ca doue scoli reale nu ar fi de lipsa pentru unu singura oriiu, hotarira, ca cu infintiarea scolei nóstre, acea, care esista pana acumu (osia numitra , a patra clasa, „Vierte Klasse“) si e calificata de catolica, avindu si numai 2 clase, se se desfiintieze. Asta decisiune inse nu se putu sustiné, fiindu ca metropoli’a catolica din Leopole vechi ,raindata, ca ea va opri strina pe catolici de a ambl’a la scoal’a nóastra, si ca prin urmare acea veche se cside si mai departe. Episcopia nóstra au datu o dechiaratiune cu totulu contraria, dicuudu: „ca nu voesce a opri pe nimene dela f dlosinti'a acelei scoli si va primi pe tineri de toate confesiunele.“ Santemu datori a recumsce cu mu tiamire acestu acra frumosu, prin care Escelenti’a Ta ai datu proba viua de tolerant.’a crestinésca a bisericei drepteredintiose. *i carea au fostu purure mnului din atributele sublime ale acesteia. Cine dara ar ave cuventu? cine ar mai cuteza a imputa vre unu motivu de esclusivitate dreptei nóstre dorinti ? Escelenti’a Ta! protestanţii din Cernăuţi si impregiururi, mişcat de zeiulu celu mai laudeveru, si-au faeutu aici cu cheltueala loru si ceva ajutoriu de pela tiera, o scóla pentru tinerimea loru; asia au faeutu si israelitenii (— amendoue zidiri mai măreţie si frumose decâtu unic’a, pe care o avemu noi aici pana in dram a de asiadu —), totu asia si Lipovenii din Fantana-alba, precumu si ungurii in ale loru 3—4 sate; (la acesti din urma nuse mai contribue si proprietariulu, adeca fundulu nostru religiunnaru cate 200 fi. pe anu, fiindu aste sate pe moșiile lui). Nu sunt liberi toti aceștia de a introduce in scoala limba care le place si care le este cea parimiasca, după cumu au si introdusu protestanții si israelitenii pe cea germana, lipovenii pe cea musceasca, si ungurii pe cea magiara ? Nu ar fi nedreptate,ba cruzime, daca ar voi ori si cine a le denega, s’au numai a ie restringe dreptulu acest’a, de vreme ce aste scoli sunt proprietatea loru! Nu amu fi cei cei mai antei a recunósce, ca o asemene imputare ar fi nedrepta, neomenesca ? Ce ironia amara, ce derisiune trista, ce ingrosire ar fi dara aceea, daca apoi chiaru noi si numai noi in tier’a nóstra se avemu mai pucinu dreptu se fimu tratati, ba se ne tratamu, se ne privimu insii noi mai reu decatu toti acestia ? Atunci insii ne amu subscrie marturiia si sentintia, de a nu avé patria !oata care sunt privirile, pe care amu luatu libertatea a supune binevoitorei si seriosei antentiuni a Escelentiii Tale. Sunt anca si altele destuiu de momentose, pe care le trecemu inse, fiindu ele prea viderate, dorindu a ne opri numai la tine. Facandu asta scóla nationala in fapta si nu numai cu numele, deschidemu totu odata, pe lenga celelalte folosuri mari, junimei nóastre si o noua cariera, ii dam a dovada de amerea si simpatia cu care-i suntemu datori, sprijinimu si inbarbatamu zeiulu si aplicarea ei pentru studii si sciintia, aratandu-i, ca pote pretinde la resplatirea cuvenita osteneleloru sale. Adese ori, si chiaru nu de multu s’au intimplatu ca fiii tierii, lipsiţi de tote midiulecele si după de si-au petrecutu tineretiele in privaţiuni de totu feliulu, ca se pota, face studiie chiaru la universitate, intorcandu-se de acolo, de si înzestraţi cu talente, insusire si cunosciintie bune nu au aflatu pane in patria loru, in care prospera atati străini, si au fostu nevoiti se o caute aiurea. Aceste si as adi le videmu cu ochii si le putemu dovedi. Ei bine, noi nu uriau nici de cumu pe streini, si anume pe cei binevoitori dintre ei câni respecteza ospitalitatea titrai, nu se arata dusimani natiunei, ai intereseloru si drepturiloru ei, îi imbratiosamu cu amicitia si cu stima si suntemu multiamitorii acelora, carii ori cumu si in ori ce ramu lucra spre binele tierei. Cu toate aceeste voimu a ne feri si de o nedreptate in privirea fiioru patriei, crediendu tare, ca acestii au primulu dreptu si prin urmare ar trebuii se aiba si preferinti’a la tote posturile si functiunile publice,precumu amu si esprimatu aceast’a in totu timpulu si in Uite petit unde catra Maiestatea Sa, credemu dara ca si in casulu de facla posturile de invatiatori la scola reala trebuie date fiiioru poporului nostru. Ar fi o strambataîre, daca si acumu s’ar preferi străinii fiiiorului. De s’ar f»ce aici intimpinarea, ca intre acestii nu vomu afla cu calificarea trebuitore, adeca carii ar’ fi depusu esamenele de invatiatori, prescrise de legea scolara apoi respundemu: ca impedecarea ast’a, in adeveru nu efeptulu firescu alu starei lucruriloru trecute, in care tinerii nu puteau afla nici uau indemuu de a se prepară pentru asta chiamare, neavendu speranti’a de a o esercita in patria — se va pute invinge prea lesne, urmandu esemplului altora tieri si chiar a acelui, ce cate odata s’au obserbatu si aici. Dela inceputu si anume deschiediendu se scul’a treptata, adeca in fiacare anu numai cate o clasa noua, se voru afla fara îndoiala destui tineri dîn junimea nationala, precumu: d.ntru invadatorii preparandiei, din tinerii, cari au absolvitu cu succesu bunu studiile la universitate sau si acele teologice aici s. a. — carii s’ar puté pune ca suplinitori, indatorinduse totuodata de a-si castig’â, in decursulu unui timpu determinata, calificarea trebuitoare, adeca a face esamenele necesarie. Pe langa aceasta inse ar fi de neaparata trebuintia si cu mare folosit, a se slobozi unele stipendii ca se poata merge vro cativa tineri alesi pe la institutele respective, adeca politechnice s. a, unde se-si fi ca studiile speciale si se-si dobandessea calificarea cerata in tóata deplinătatea si după totu cuprinsulu prescriptiuniloru scolare. Asta mesura adeca slobozirea stipendieloru, nici ar trebui se fie o noua impovorare a fundului: cheltuala scolei este pe anu de : 8259 fier, de se va deschide dela anulu viitoru numai cate o sengura clasa, in locu de tóte trei de odata cum este proieptuhi, s’ar economisa pe anu după analogia socotindu, cam pe la 3000 fi, prin urmare in doi ani vre o 6000 fi. si tote pentru trei ani, abia s’ar face 5400 fi. Iata dara ca fuadulu nu ar perde nimicu. Punemu insa si unu altu esemplu, o ala modalitate După hotarirea de acum scol’a e a se infiintia in tomn’a viitore, adeca la Septemvre a. c., de s’ar amana acestu terminu cu unu senguru anu, eata ca ar remané in despunerea fundului tota sum’a cheltuelei anuale, care e destuiu de insemnata, ca se ne pota suatiene mai multi teneri pe totu tempulu trebuitoriu la institute mai 'nalte. Si asta modalitate nu este cu scăderea, ci chiaru cu crutiarea fundului. Nici amu amintitu inca ca totodata se pote pub- tra si concursu precum aici, asia si in cele-lalte tieri romane, si dera fiecare omu dreptu si bine cugetatoriu va concede ci mai firesce, mai fraiesce, mai dreptu ar fi sa aducemu alti romani, decatu străini. (Finea va ura?) Deputatiunea Romana din Oradea mare, despre a carei primire s’a scrisu in Nr. nostru 41, a avutu onoarea, după cum spune gazet’a oficiale „Sürgöny“ in Nrulu seu 131 de Miercuri in 11. Juniu, a fi bi ne ve n ta ta cu o vorbire formale din partea Eacel. Sale D. locutienatoriu regescu de acum. In colonele aceste, s’a fostu adusu si catuva din aceasta vorbire. Gazet’a oficiale aduce inse acum aceasta oratiune intru totu cuprinsulu ei sub rubric’a: Din calatori’aEscel. Sale Locutenatoriuluiregiu. Buda — Pest’a in 10. Juniu, facandu urmatorea introducere. ..In Nr 41 alu fetei romanesci numite „Concordia“ se pote ceti din vorbirea, cu care a respunsu Escelenti’a S’a domnulu locutienatoriu regiu deputatiunei romane, ce ’i facil cortenirea in Oradea mare, unu estrasu, care se pote intielege falsu. Deci spre a ’lu indrépta, iata ca aducemu după unu isvoru securu, intregu cuprinsulu acelui cuventu: „Audu cu multiamita, disa Escel. S’a, simtiemintele de credintia, ce avurati bunatatea de le esprimarati in acestu momentu-Inse ce se atinge de plansurile, cari ati aflatu cu cale a le aduce in numele natiunei romane sum silitu a obserba, ca eu nu potu aproba modulu, in care se făcu aceasta. Daca nu se arata casulu fapticu, a carui vindecarea meritoria o cereti, vindecarea plansoriloru ginerali uu o potu midiloci.