Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)

1862-02-23 / nr. 12

ceea limba usitata in tiera, carea este limb’a afaceriloru interna a loru. Pana la infiintiarea unei legi formate despre acesta ar fi seseretiena sub sustienerea celuia tocmai acum pronunciatu principiu limb’a afaceriloru de pana acum’a. Decisiunea definitiva a acestei cause pote urmă numai in drumulu legislativu Aci insa va trebui ea se fia unulu din cele dintaiu obiecte de petractatu a acelei mai aprope diete transilvane, fiendu ca ea sta in atenuare cu intaie’a propositiune regesca a dietei, ce a fostu renduita prin scrisorea convocatoria pe 4Noemvre 1861 si e de doritu ca innaltulu regimu se faca in privintia acesta propuneri celei mai aprope representatiuni de tiera. Si insasi acesta impregiurare impune celei mai aprope diete a tierei o innalta insemnetate, aceasta insa se innaltta si mai esențiala, căci in aceasta dieta trebue se vina la portractare si cestiunea comunei representantie a imperiului. Compunerea acestei diete este data negresita o cestiune de vietia. Cum ca ea nu se pote face după al XI art. de lege ci,in an. 1791 sta afara de tota indoiél’a si acést’a nu numai pentru acea, pentru ca constitutional’a compunere a dietei se basesa cu deosebire pe positi’a esemtionale a nobilimei, si celorlalte interese ale poporatiunei tierei s’au neci cata s’au forte putina socoteala porta, ci si, si mai cu seama pentru acea, pentru ca lipsescu elementele esentiali ale ei si nu se potu înlocui in drumulu constituționale. Subtu aceste impregiurari nu remane alta si nu e omisiveru alta, ca principele tierei se compună cea d’intaia dieta a Transilvaniei in drumulu ordinaciunei, acésta necesitate a capetatu indreptatit’a sa espresiune si in rescript, preia, prin care s’a chiemat dîeta pe 4. Noembre 1861, insa nu s’a infiintiatu pana acuma. Comisîunea dara, enuncindu-se pentru catu de curend’a conchiemare a dietei, tiene de unu mandatu urgente, cu inel. Universitate nationale, se faca cunoscute Principelui tierei dorintiele referitorie la acéstea ale poporatiunei representate prin ea cu cea mai posibile graba in modulu celu mai cuvenitu. (Va urmă..) Corespimdintie. LOGOSIU in 14. febr. 1862. De unu tempu in cace, si mai alesu dela mórtea patriarcului serbescu, se ocupa multu oamenii pela noi cu caus’a ierarcica a besericei ortodosse, si ast’a e puntul in care totî consimtiescu, unde nu e vorba de partide, care impregiurare ne face a nu ne indoi despre unu resultatu favoritoriu. In 1.1. c. s’a tienutu in treab’a ast’a o conferintia la d. Atanasieviciu, unde a fostu de fatia tata intrelegintia romana ortodossa, si s a decisu, tienerea unei adunări besericesci in caus’a ast’a. Adunarea s’a tienutu ifin, si cu unanimitate s’a determinatu: compunerea si grabnica substernere a unei petitiuni catra Maiestale,unde se cera reactivarea Metropoliei romane si concederea unui congresu besericescu romanu, spre efectuarea despartirei administrative de catra Ierarchia serbesca; tot odata s’a decisu ca peticiunea acest’a tiparindu-se, se se comunice prin cerculariu cu tote comunele besericesci mai însemnate d’in imperiu, si se se provoce spre întreprinderea unui asemene pasiu. Cu compunerea petitiunei suntu însărcinaţi D. Pascu, Ianculescu, Dr. Marienescu, si Dr. Maniu. Luni in 17, se va mai adună intreleginti’a la d. Maniu, unde i se va substerne petitiunea spre censurare, si marti numai de catu se va innaintă catra Maiestate, car’ tiparinduse fara intardiare se va tramite si comuneloru. Audimu ca Aradaunianca se pregatescu spre astfeliu de pasiuni, in Timisiora s’au trenutu pana acum 2. conferintie, a caroru resultatu nefiindumi bine cunoscutu, lasa ca la tempul seu se vi le comunice respetivii. O noutate superatoria mai cerculeza printre intielegenti’a nostra, care totodata e si ponderosa si merita ca se se faca cunoscuta publicului cetitoriu. Comunitatia Belintiu (comit. Timisiu.) anca in anul trecutu si-a alesu si decisu limb’a romana, de limb’a manipulatiunei in afacerile comunali; in 16. Maiu 1861, comunitatea a incheiatu cu gornicii satului uuu contractu in limb’a comunetatii, gornicii au capetatu plat’a stipulata in contractu pana la vro cati va fiorini; dar fiindcă unu locuitoriu d’in Belintiu cu numele Partenie Carabasiu n’a voitu se platesca banii ce se aruncase pe elu ca spese pentru sustienerea gorniciloru, asia s’au vediutu siliti gornicii a lu incusa la judele cercualu. D. Jude se pune si indorseza contractul originalii cu urmatoarea decisiune. De cumva antisti’a mi va mai tramite ane’ odata contraptu seu vro rogare compuse in limb’a valacha (dáli) i lipsescu de ctaregatoria , ca pe unii ca aceia carii nu posiedu limb’a ofieiosa. “ etc. datu in Bucoveti in 11. febr. 1862. a cetitu-o si a edatu-o Deschán Géza, mp. jude. Comunitatea a fostu ocărita si amenintiata mai de multe ori din partea judelui, pentru compunerea de cereri si documinte in limb’a r, dar bravul notariu romanu de acolo, fiindu acestea numai cu vorba impartesite, nu le a luatu in cunoscintia; acuma vnse flinduca,li s’a amenintiatu in scrisu, indorsat’a s’a adusu la Logosiu si d. A. a facutu o aretare la locul cuviintiosu, alaturandu indorsat’a in origine, si nu ve indoimu ca va avé resultatu bunu. Comunicandu ve acestu aptu oficiosu, ve mai făcu cunoscutu, ca centrul Cercului e Recasiul, si d. Jude locuesce la bunurile părintelui seu in Bucovetiu, casiunandu, prin ast’a multe spese bietiloru omeni, ca ei in locu de centru suntu siliti a cerceta pe d. jude intru’uu locu mai indepartatu; d-lui e uuu teneru abia de 20 ani, *) care aru fi absolvatu gimnasiul decumva nu trebuia se faca esamele de maturitate. Ore limb’a romana e mama seu fii’a limbei latine ? Cestiunea acestui obiectu literariu la prim’a vedere e asia de naturala, incatu abia se incumeta omulu a face eu ea apelu la onoratulu publicu, ci de e dreptu cumca: totu ce e mai naturalu e si mai greu de cuprinsu, asia cu certitudine potemu afirmă, cumca si acestu obiectu e de mare insemnetate in viéti’a nostra literaria, respectivulu de si e convinsu cumca la acesta materia s’aru cuveni pena mai vertosa, totusi cunoscandu toleranti’a on. leteri se îndemna asi esprime opiniunea sa privata in acesta privintia. Fiacare natiune vietiuesce si mare in limba sa. Inca in adancimea seculiloru cu unu milenariu si mai diumetate gasimu pre străbunii nostri in mediulu Italiei sub nume de Aborigini, *) si numai cu puerii secuii mai tardiu, după mortea lui Latina sub domnirea profugului Aenea Troianul (1168 an. Cr.) si-au schimbatu acésta denumire cu Latini. **3 De la Latinu peste unu restempu mai bine de patru secuii (753 a. Cr.) se dupune fundamentulu Romei eterne in mediulu Italiei, colonisandu-se d’in o multime preponderanta de Latini d’in Lavinia, capital’a antica a Latiului si d’in celelalte treidieci cetati latine, precum si de o multime însemnata de Albani d’in Alba-Lunga, de Sabini d’in vecini, sî d’intre Etruscii de peste Tivere. *) Acum considerandu preponderanti’a absoluta a elementului latinu botesatu cu unu nume nou farmecatoriu de romanu de la divulu Romulu facia cu elemintele străine — eline etrusce — concursă d’in vecini, urma consecinti’a naturala, cumca si limb’a străbună latina s’a pastratu in originalitatea sa intre locuitorii noi a fiiloru lui Romulu, si numai atata se pote concede cumca au mai invescutu cateva barbarisme etrusce si totu atate cuvinte eline, nemicu periclitandu-se altucum originalitatea sa, acestu adeveru chiaru ca lumina se dovedesce destulu d’in paginele istoriei d’in tempurîle de atunci. Asia dara e lucru vederatu cumca o parte însemnata a Latiniloru din Latin se numescu Romani fara ca se-si numesca si limb’a romana, ci d’in contra pana la apunerea loru totudeuna latina s au unde este vre unu locu in tota clasicitatea antica, in care se vina limb’a strabuniloru nostri sub nume de romana? neciunde, inse despre acea cumca patricii si plebeii au vorbitu totu aceasi limb’a adeca latin’a si inca fara neci o deschilinire însemnata in unu decursu de cinci secuii de la urdirea Romei e lucru fara neci o indoiala, precum se va adeveri, mai la vale. Cumca străbunii noștri si-au numitu limb’a sa latina si nu romana, marturisescu paginele istoriei, asia intre altii Liviu amintiendu batalia Romaniloru cu Fidenatii si cu Vetentii (unu soiu de Etrusci). Terror ad bestes transit et audiverant clara voce dictum, et magna pars Fidenatium, et qui colon additi romanis essent, latine sclebant. Lib. 1. cap. XXVII. In loculu atinsu cu adeveratu nu se intielege alta limba decatu a poporului romanu, d’in care s’a colonisatu inca sub Romulu si cetatea Fidenatiloru. Inse reproducemu unu esemplu d’in tempurile mai tardie, d’in care se adeveresce cumca si gregarii comuni (prin urmare si masa poporului romanu a vorbitu numai o limba si inca cea latina) cari n'au fostu înrolaţi, dintre socii latini, ci au fostu născuţi romani „perfuga autem romanis erat“ Liv. lib. XXVII, cap XXVIII, mai incolo „Primi agmiuis erant perfugae romanorum, et arma romana habebant, ii, ubi ad portam est ventum, latine omnes lequentes excitant vigiles, aperbique portum iubent, ibid, de bello Ildo punico. E dara lucru fara indoiela, cumca pana sub resbelulu alu doile punicu romanii in ambele ramuri ale admi■ ................................ ■ ■ nistrtii unei civile si militarie, au vorbitu rui’a si aceasi limba, adeca cea latina. Candu si-a luatu daru inceputulu acea impregiurare fatala cumca unic’a si aceasi linb’a natiunala sonora, se devină a fi vorbita de fiii unei si aceasi natiuni in dialecte diferite ? Literatura la Romani, conforma cu a altom popora s’a escatu d’in poesia. La sacrificiuri si la ospetiuri se cantau doine in melodii, in conveniri private se enarau asia numitele fabule „atellane“ mestecate cu adagiuri morale culese d’in vieti’a poporului nepatata. La serbări publice se cantau pe langa cetera si flueru cantari premaritorie (epopee) in amintirea eroiloru, cari desiervisera de fiinte nepretiuiveru pentru istoria nationala din tempurile regiloru si de la inceputulu republicei. Fiinduca cultura — a cărei basa fundamentale e literatur’a — se ivesce numai pre incetu, prin urmare nu se pote determină tempulu lamuritu, cumpa in care anu a incepidu a se inradecina cultura elina la poporulu romanu ; atatu inse se scie cumca acesta numai după umilirea Italiei de dipsu a pututu se se intemple (270 a. Cr.) Poesia elina a fostu farmeculu veninosu care a induplecatu mai antaiu animele romaniloru fruntasi, ca se parasescu sufletulu poporului, adeca: colindele, fabulele si cântările cele premaritorie, si ca se-si stempere lacomia sa in poesie romane, scrise in spiritu si forma elina. Scriitorii cei d’antâi, cari au pasitu in publicu cu faptori in literatur’a cea noua cu direptiune greco-romana au fostu: Liviu Andromicu, Cnaeu Naeviu si Q. Emiu, elini româniti, d’intre toti acestu d’in urma a fostu mai periculosu, representandu aieve astuti’a elina, caci venindu in Rom’a sub clientela Scipioniloru, si a comendatu productele sale literarie sub acestu pretestu cumca limb’a latina nu se pote intielege bine, fara de cunoscerea limbei eline, de aici au inceputu mai multi a studia limb’a elina, ca se intielega mai deplina limb’a materna. (Va urmă.) *) Iustini Epitome Trogi lib. XLIII. **) Aneas adversus tanti belii terrorem ut animos Aborigi num sibi conciliaret, ne sub eodem iure solum, seci etiam nomine omnes essent Latinos utramque gentem appellavit. Liaii lib. I. cap. II. *) Flori lib. III- cap-18. __47 Varietati. Dlmnele romane din Logosiu s’au reunita pentru unii scopu umanitariu si nactuuale, — prin staruintiele loru in 10/22, Fauru an. c. se va tiene uuu baiu in folosul stadîntilor lipsiti. întreprinderea se face sub presiedînti’a si sub auspiciele Consortelului Comisarii! reg. Teodoru Serbu , ilustra matrona imparte sentiemintele cele caldurose ale bărbatului seu pentru totu ce e frumosu si nobile. Crédemu ca nu le potemu laudă mai bine pentru asta întreprindere frumosa decâtu daca voru rechiama in memori’a cetitorilor nostri , cumca aceste Dóamne romane sunt acelesi fiice însufletite ale nacturiei noastre, cari in diu’a cea memorabile cindu in comitiele comitatensî ale Carasiului se desbatea cestiunea asupra limbei r. ca limba ofieiosa, de deminetia pana la 6 ore ser’altétere locului in sal’a comitatuli. — Cetimu in Buc. cumca in Cernăuți sau infiintiatu o reuniune de lectura d’in partea intrelegintiei romane cu scopu ca se se innainteze in tiera gustul pentru literatura romana prin cumperare de diurnare si cârti romanesti, avendu totu odata in vedere si acelu scopu ca Romanilor bucovineni se li se faca mai indemana îndeplinirea in limba materna. Atâtu diurnalele câtu si cărțile reuniunii după intrebuintiarele, se voru darui bibliotecei tierei. Plantuiti si udaţi fraților câci apoi Odien va adauge binecuventarea sa. *) Amu cugetat de locu ca trebue se fia asia ceva, câci Intr altmintrea nu ne poteamu esplicâ tonul si form’a acelei indorsate. Pe ce se baseza d. judecandu dice ca va lipsi pe antistii comunității de deregatoria deca voru mai scrie rogari si contrapte in limb’a romanésca ? neci o ege nu esiste care se denege comunităților dreptul de a si porta trebile in limb’a loru, neci d’in cele vechi neci din cele mai noue, ba d’in contra suntu ordinatiuni positive, care dau dreptu comunitatiloru sé si alega limb’a afaceriloru comunali, si derogatorii suntu indetorati, a o respeta, si in atingere cu aceste comunităţi a se folosi de limb’a loru, cati deregatorii suntu pentru poporu, iar nu poporul pentru deregatori. Antistii comunali, pe carii i platesce comunitatea suntu siliţi a lucra in limb’a comunităţii. Si pentru ast’a n are nemine dreptu se înfrunte. Au ar fi dera mai rationalu déca omenii si-aru face si chiaru contraptele in limb’a străină? pentru voi a unui a seu altuia sé se oblege la acea ce nu sciu, nu pricepu ?.. Ne miramu eu unu «mu chiamatu a guvernă unu cercu de mai multe mii de locuitorii, nu cunósce neci macara diplom’a d’in 20. Optovre 1860. neci voia Maiestății Sale respirata de atatea ori in asta privintia, dar neci chiaru voia dietei disolvate, esprimata in proieptul de lege in cestiunea nationalitatiloru, seu deca le cunosce nu si tiene de deterintia a le respeta. — Mai este anca si unu altu aptu de mare insemnetate, care unu banatianu trebue sa lude ca „tatalu nostru“, si acesta este: voia Maiestății sale respirata in aptul prin care se incorporeaza Banatul catra Ungaria, adeca ca: „in locurile desa locuite de romani, se se aplice in derogatorii numai omeni harnici, de acesta naţionalitate.“ Estea suntu cuvintele Mai Sale, si acestea trebuiau si cu ocasiunea denumirei deregatoriloru, si acum’a si de acincolo respetate si împlinite cu tota santieni’a. Apoi si aceea trebuese o scie d. jude ca cu terminul „olah" nu mai este iertatu se se foloseasca oficios«. O.. .a.