Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)

1862-07-01 / nr. 52

Nr. 52-96. Domineca 13./I. Juliu, 1869. Am­in II. Ese de doa ori in septemana D­o­­minec­a si Joi­a. Pretiulu de prenumeratiune pen­tru provinciele austriace. Pe anu intregu . 10 fl „ 6, lune , 5 „ n „ 3 „ Pentru principatele unite, si strai­­netate pe anu 15 fl. pe 6 lune 7 fl. 50. cr. pe 3 lune 3 fl. 75. cr. mon, austr. Pentru inserciuni si totu fe­­lulu de publicaciuni se respundu 10 cr de linia. Prenumeraciunea e face in Pest’a laSpedîciunea diurnsalului, localul tipografiei Dlui. J. Poseda , in piati’a Seminariului Nr. 7. In Comitate la tóté oficiele pos­­tali si la DD. Corespundînti a-i Concor­diei: Cancelariele episcopali sent rata­te de a primi banii de prenumeraciune. A se adresă pentru totu ce privesce amenestraciunea la spedîciune, ca pen­tru cele ce privescu Redactiuneah­aloCe­lulu acestei­a strat’a Sacarjilui Nr. 9, DD. cari na vom­ reînnoi prenumeracianea sunt rogati a retramite acesta numera. R. Revista politica. Pest­a 12. Juliu/30. Juniu. Diurnalele celea liberali d’in Vien’a sunt cam superate pe D. ministru Schmerling pentru impu­tările ce făcuse opuseciunii constitucionali intr’o siet­utia a senatului imp. provocandu-se chiaru si la Anglia cea libera, spre a poté da mai multa cumpenetate incusarilor sale ce reduca a­supr­a acestei partite pentru ca ataca constituciunea, ceea ce neci in Anglia nu se sufere. Wanderer denega si dice cumca neci in celea mai silnice tempuri de corupciune a­le lui Pitt si ambii Valpoli nu au fostu constituciunea Angliei unu lucru „noii me me tangere“ Singura constituciunea Franciei im­periali e scutita de ori­ce desbatere. Nu se pote impută Dlui ministru sînguru, vointi’a de a face sila si istoriei numai spre a poté dovedi ca i-ar place si sub sistemul constituciunale a guvernă nerestrinsu ca pana acum si ca atâtu senatului imp. câtu si presei liberali se pota pune paza gurei lor si usia de îngrădire impregiurul buzelor ce nu voru sé scie de sânt’a sfiala, — câ­ ce unde constituciu­nea e o planta atâtu de frăgeda ca­ si la noi si ra­­decinele cele multe si grose a­le absolutismului dracu inca nesmulse amenintiandu a incolti cu cea dantaia primavera, acolo barbatii de statu si mai vertosu cei cu poterea in mana sunt pre delicați, pre sentitori. Se-i mai crutiamu dara pentru ca se nu­li dâmu causa a se mania. — Acuși după in­­chiarea bugetului de pe anul curinte, inca in de­cursul siedîntielor de estempu se va luă la desbâ­­fprp ei hngoti’l pe ei». 18€3 votandu t­o ai acee­­­a, domnii ablegati voru poté scapă d’in topitorea in carea necagescu de atatu-a amaru de tempu, fără ca se pota vedea resultatul ce dorise ei cu începu­tul siedîntielor senatului imp. Actul doresu despre recunoscerea Italiei prin Rusia au sosîtu in 8. juliu la soliea rus, in Paris, si nu cuprinde in sine neci condîciuni, neci re­serve. Sîngur’a condîciune pusa d’in partea curții de Petrupole ar fi fostu desfiintiarea scolei polo­­nesci intemeiate la Genua, apoi mai tardiu stra­­puse la Cuneu, acestu lucru de altmintrea nu are neci o insemnetate. O doriniia se dice ca ar fi des­­coperitu guvernul rusescu, si acela ar fi ca guver­nul italicu se restituesca lui Francescu II. bunu­rile sale personali, daca acestu­a se va resolve a se departa d­in Rom’a. Ast’a inse nu e decâtu o doriniia, ear uu condîciune. Telegraful ni si aduce scirea oficiosa impartesita atâtu in parlamentul italicu, câtu si celu britanicu d’in cari se ade­­veresce cu recunoscerea d’in partea Rusiei au urmatu necondîciunatu. Se adauge ce e drepți­, ca intru inceputu se fécera nesce condîciuni, dar M. Sa regele Italiei le-au respinsu cu reverintia. Ore acelea condîciuni se fie fostu deoblegarea d’in par­tea Italiei a nu atacă teritoriul confederaciunii nemtiesci si in parte al Austriei, precum se disese in espicaciunile făcute in siedînti’a d’in 7. juliu a parlamentului britanicu, nu se scie inca, noi d’in parte­ ne nu potemu pricepe pentru ce s’ar ingrigi imperatul Alesandru de doa complese de staturi, ce fiindu scotîte de poteri mari nu au neci o lipsa de o astfelu de tutela. De se voru fi facutu pre cate­ va condîciuni, apoi cu buna sama acelea pri­vescu cestiunea orientale. — Numele acelor per­sonalități, cari voru avea onorea a negotia apro­­piarea acestora doa curți antîpolari, si a legă firul dîplomatecu ce se rupsese in 1860, sunt cu­noscute, de o parte D. Budberg ear de alt’a D. Po­­poli ruda de aNapoleonidilor si persona plăcută la Curtea de Petrupole. Domnitoriul celu mai legi­­tîmu, si care la I860, dedese ordene principelui Gorciacolu ca acestu­a intr’o scrisore amara se notifice intrerumperea referin­ielor intre acelea doa staturi, asta-di se închina inaintea principiului na­­cionalitatii! Cununiea regelui Portugaliei cu tener­a fiica a regelui Italiei, Maria­ Pia care inca numai in lun­a optovre va împlini anul 15. al vietiei, se va intempla cu finea lui Septemvre, — mirele insu­si vine la Taurinu unde se va conveni cu principele Napoleone si principes’a Gotîld’a sor’a miresei, apoi tota curtea va petrece pe miri la Neapole unde in onorea presîntiei Io­n se voru face mari serbări. Principele Napoleone s’a rentornatu d’in London mai nainte de a asteptă diu’a impartirei premielor ce se voru da pentru obieptele de espu­­seciune, asta intemplare dide ocasîune multora coraentarie. D’in Rom’a, sub datul I. juliu se semnaliseza prin telegrafii cu ostile franessei si cele ponteficale tnta noptea fusera consemnate, cerculandu despar­­tieminte prin etern’a cetate spre a impedeca de­­monstraciunile unitarie. Frarcii esu d’in Veletrn si remanu numai pe la frontierele trenutului. Unu piroscatu turcescu de resbelu a plecatu pe Dunăre catra Belgradi!; guvernul serbescu a protestatu in contr’a acestei vatemâri a drepturi­­lor principatului. Soirile sosite d’in Romania sunt tristi. Dom­nitoriul Romanilor vré sé compună ministerial celu nou d’in omenii estremei drepte, adeca d’in cei mai reactionari boeri, ai adunării generali. De altmintrea nu pricepemu de ce se fie acesti­a mai reactionari, decâtu cei de mainainte: princi­piul constitucionale e salvati in Romania, ca ni­­caiurea; câ­ ce domnitoriul guverneaza cu unu ministeriu esttu d’in majorit­aea adunării — na­­ciunali — ca vai de ea, carea de trei ani de dile propaaiesce ca­ si d­racul. Atât’a ajunge spre a justifică stim’a principelui câtra constituciona­­lismu. — Spre eternisarea r moriei Diui^Barbu­ Carai giu,­ se Va innaltiâ unu monumentu pe largul de langa teatrul naciunale in Bucuresci, punendu se inscripciunea „Protegatoriului sotie­­tatii, al familiei si al proprietăţii. Patri’a recu­­noscatoria!“ Apoi se va mai adauge si o sentîn­­tia d’in cuventarea repausatului ce o rosti in sie­dînti’a d’in care esi in cealaita lume. Cea mai ni­merita sentîntia ar fi după parerea nostra, cea despre „capitalul boerilor,“ celu putinu s’ar pri­cepe mai lamuritu intielesul „patriei recunoscato­­rie.“ — In Berolinu inca sta unu asémenea monu­mentu, si boerii d’in Romania l’voru fi cunoscandu negresitu. Pentru ce se arata cei mai multi Romani indiferenti fatia cu Espusetiunea d’in Brasiovu? (Inc­area.) Totu omulu scie, ca celu putinu un’a d’in 7 parti a locuitoriloru d’in Romani’a sunt romanii ardeleni si banatieni, trecuti si fugiti acolo de fo­­mete, de stapani si alte rele si persecutiuni, cari in ace’a tiera calcata de atate­a ori si cercata de atate­a orde de Tatari si Turci, cari au su­­grumatu, innadusitu si pre alocurea sterpitu cu totulu industri’a romana nationale, de multe ori cu locuitori cu totu, nu capeta se cumpere vestminte cum au portatu in copilăria in tier’a genitale a lora. Acesti­a voru versa lacremi de bucurie si voru sărută cu căldură acele bucatiele de haine, pre care le voru vedé si cunósce, ca sunt tocmai d’in satulu si tieuutulu o­diniora a loru, si totuna­­data le voru cumpera si plați cu pretiuri de afec­țiune. Un’a suma de boieri de toate clasele, cari au câte 3, 4, pana la 20 de servitori mai totu arde­leni voru fi mai aplecati a cumperâ si a darui acestoru servitori la dile mari si aniversarie câte un’a camasia seu alta haina ce o voru cu­mperâ dela espusetiune, decâtu 2, 3 svanti, cu cari acei servitori mai de multe ori numai se inbeta lasandu cas’a, curtea si vitele boierului in grigea lui Dolicu. In urma negutiatorii mai cu seama renumitii negutiatori d’in Brasiovu voru sprijini întreprin­derea noastra seu dreptu vorbindu chiaru a d-lgru totu cu acelu zelu cu care au contribuitu in cesti 12 ani mai bine de 100 de mii pentru scole si scopuri nationale. d) A patr’a causa a lasarei si nepasarei e faim’a cea surda si trista, ce s’a respanditu de siue, séu prin omenii cei rei, ca adeca de se voru arată romanii si romanele cu mandriele si scumpeturile loru la espusetiunea d’in Brasiovu, se va pune un’a dare, séu contributiune peresbaie,séu va urma altu reu si mai mare, — dupa cum s’a intemplatu acést’a in dilele fericitului Franciscu impr­im­ante caruia scosese diregatorii de atunci pe romani schimbati si inbam­ati, eara pe romane inpodobite cu salbe si evnte de argintu si a. 1. t. ca se ’lu incredintieze, ca romanii au un’a stare buna, ca iologiea nu e grea, si ca prin urmare nu e de lipsa de vre o usio­­rare si urbare. Asia fratiloru romani deca voru porunci si indemnu, ca se aretati si dăruiți aceste lucruri di­regatorii politici de acum v’ati poté teme, ca nu e lucru curatu, asta-di insa candu auditi si vedeți ca cei­ ce ve indemna, cei­ ce ve roga ca se faceti asia ceva nu sunt domnii inspectori, dulăii si sol­­gabirei, ci părintele Mitropolitu, episcopii, archie­­reii, protopopii si popii vostri, unii Cipariu, Po­­pasu, Popufalvi, Vasioiu, Baritiu, Macelariu si Asente, carii nu numai au daruitu insii câte un’a suta, doue pana la 2000 fl. pentru „Asociatiunea transilvana“ si lucra si alérga di si nóapte, fara vre­un’a plata si resplata, pentru acést’a asta-di candu sciti ca acesti barbati nu numai v’au inste­­latu neci un’a data, ci au suferîtu unii si închisori grele pentru aperarea drepturiloru vóstre, asta-di fratiloru si acum un’a data nu pote fi vorb’a de ce’a ce s’a intemplatu sub Franciscu fericitulu. e) A cincea causa a nepasarei si lasarei e crasi nesciinti’a poporulu adeca nu pricepe ca ce feliu de fol­ ,nu pote-itra si elu dela infiin­tiarea Aso­­tiaciunei n­óstre si anumitu dela espusetiune, deci eu tacându despre folosulu morale, care ’lu va trage elu si copii lui in intielesulu statuteloru Asotiatiu­­nei, dela acestea si Întreprinderile ei, me margi­­nescu a indemna ceva numai despre folosulu mate­riale si anumitu, despre acelu folosu inchipuitu, care pote se ’lu aiba unu plugariu unu indus­­trialu, unu meserieriu tramitiendu unu produp­­tu alesu si bunu alu seu la espusetiune, se pu­neam ca unu pelariu tramite un’a pele bine lucrata, de blonc vicsu, seu cordovanu, si ca unui fabri­­cantu seu negutiatoriu mare i place lucrulu seu produptulu industriariului nostru, si placandui in­tră numai decâtu cu elu la tocméala ca se faca si pregatesca doue, trei sute, 3,4 mii astufeliu de pei; — totu asemene se poate intempla si cu unu cojo­­cariu, sapunariu, măiestru, asemene se poate se se faca cunoscutu vinulu, grâulu si spirtulu seu vi­­narsulu cutarui producatoriu cunoscutu si mai bine cumperatu după acest’a espusetiune, si totu ase­mene covorulu, pans’a, panur’a, desagii si lan’a cutaroru produceați se fia mai cautate, mai bine plătite si se se faca prunceli mari, ce bucurie aru avéa, ce suma de bani aru face cutare sateaua ro­mana candu unu negutiatoriu aare care, placandu-i covorulu, pans’a, pauur’a seu desagii, carii va tra­mite la espusetiune aru porunci si s’aru tocmi cu ea ca se faca pe seam’ad-lui 10,20 asemene covoare valuri de pansa séu panura, — mai încolo nici unu omu pre lume nu e atatu de norocosu si fericitu incâtu sé nu­m bca celu putinu un’a data in viatia lipsa de bani, — ti arde cas’a, ti maré boulu d’iu jugu séu vac’a cu lapte d’in gur’a copiiloru; in ca­­sulu celu mai bunu vrei sé cumperi un’a casa, unu pamentu, un’a moşie se intreprindi cu un’a specula ce ti promite multu, ai lipsa de bani, de unde se împrumuţi ? Compatrioţii noştri au capitalize universita-­­ tiloru d’in Pest’a si d’in Sabiniu ale colegiiloru d’in Clusiu, Tergulu Muresiului, Aiudu, Capitulu d’in Belgradu,au casa de păstrare inSabiniu, Bra­siovu si ClusTu, totatate­a case si funduri na­­tionali, si noi? nemica, pana candu acést’a rusine, pana candu acestu oprobriu? nici unu minutu, seu celu multu pana la S. Uie a. c. Noi romanii suntemu 3 la milione de suflete numai in Austri­a, se reducemu numerulu suflete­­loru la familie, se impartimu cele 3 Va milione ca statistici cu 5 si vomu avea, 750.000 de case seu familie, se punemu ca jumătate d’in aceste familie

Next