Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-08-02 / nr. 61

silem, ci represînta totu asié de bine si interesele­­ Unguriloru; si anume, deputatii de origine romana cu atâtu mai vertosu represînta si pre Unguri, cu câtue lucru cunoscutu câ tieranii Unguri preto­­tîndene si­ dedera votul pentru Romani, si boia­­rii Unguri sperâmu câ dera nu voru pretin­de câ tieranii unguri ar’ fi mai pucinu Um­guri si mai pucinu patrioţi decâtu boiarii Un­guri. Asiédara, dîet’a nefiindu compusa d’in re­presenta­ nu­ de natiunalitâti, ci d’in representanti ar­­deliani, ne avendu voturi curiate au natiunali, ci atâte voturi câţi deputaţi sunt • curati se mai pote pretinde ca prin retragerea acelora 50 deputaţi, chiaru daca ei aru fi toti Unguri, diet’a ar fi incompleta, pentruca ar lipsi o nationalitate, si votulu unei nationalitati ?! Daca Unguri la 1848 spunea neadevéru dicundu ca in diet’a d’in Clusiu era representati Romanii prin regalistulu Lemenyi; noi insa suntemu in dreptu a­dice ca Ungurii sunt representati in diet’a de facta, nu atâtu prin Rega­­listii, Unguri de origine, carii nu s’au retrasu toti, câtu prin toti deputatii, si anume prin cei aleşi in cer­curile unde au concursu la alegere si Ungurii. Nu lipsesce din dieta nici o nationalitate, si nici unu votu curiatu, ci lipsescu 50 deputați adeca 50 voturi; au remasu insa mai bine de 90 voturi care au dreptulu de a face legi pentru toata tier­a. Prin acéstea insa nu voimu a­dice cu retragerea acelora deputați, de origine Unguri, n’ar fi o intemplare destulu de trista, cu deosebire pentru Unguri, pen­truca era de doritusi eră chiaru in intere­sulu bine intielesu alu Unguriloru, alu boiarilor Ardealului, case se folosésca ei mai cu seama de aceasta ocasiune, spre a dovedi tierei si lumei casciusica voru a fi drepți câtra aceia carii pana acumu stă sub jugulu loru. De altmintrea, portarea loru cu atâtu e mai neesp­icabile cu câtu e mai inconsecente : intru adevéru, Ungurii in tota tier’a luara parte la ale­geri, si inca cu ce zelu­­de si nu prin spargeri de capete ca in fericitele timpuri de innainte de 1848, si ca la alegerile d’in Ungaria dela 1861, ei lasara a fi aleși, ei priimira mandatele, ei recunoscură dara in fapta ordinea electorale, cu tote ca bine sciea ca acésta ordine nega Unirea, néga ligele dela 1848, si in parte chiaru Diplom­ aLeopoldina; si cu tote acestea, acumu vinu si dicu câ ei nu recunoscu de legale ordinea de alegere, câ nu recunoscu de legale dîet’a; si ce e mai multu, acésta o dicu, pana a nu intră in adunare, pana a nu îndeplini formele ce se ceru spre a pote vorbi ca deputaţi, pana a nu fi verificaţi. Ah! daca ei Ungurii eră se fia in majoritate, daca potcă ei se câştige precumu se maguiră, câte­va voturi romane si câte­va sasesci, ei atunci de siguru eră se intre in dieta. Dara ei, boiarimea tierei Ardelului, nu sunt deprinşi a fi in minoritate, nu-su deprinşi a fi majorisati, si inca de cine? de mojicii loru de servi de mai­eri alalta ori. Se indesperâmu insa, se voru deprinde, pentruca c­uta si pentruca e dreptu se se deprindă. — Se făcu Ungurii a crede si voru si pre alții a-i face se créda ca acumu prin retragerea Unguriloru, dîet’a fiindu incompleta, drepturile natiunei romane nu s’aru pote stabili, natiunalitatea romana nu s’ar poté recunósce, fi a fiinti’a de fatia a natiunei­­ unguresci. Noi inse, are târamu ca, in dreptu (in jure) nu se pote dice ca natiunalitatea unguresca n’aru fi representata in dîeta chiaru si după retra­­gerea acelora 51 Derutati si regalisti de origine Unguri. Dar ne estei mai usioru a demonstră ca stabilirea egalitatii juridice a natiunei romane s’ar poté face chiaru si atunci,candu Ungurii n’aru fi chiamati de locu la dîeta; cu câtu mai vertosu candu chiamati fiindu, n’aru voi a se infatisiă la dîeta. Si era teméiurile nostre. Dreptulu de na­tiunalitate este o dogma fundamentale in seclulu nostru, este o dogma posîtîva in imperiulu Austriei, este unu dreptu necontestatu si necontestabile in tota lumea. D’in momentulu ce unu indîvidu seu o națiune si­ afirma unu dreptu de asemine natura, dreptulu esîste de sîne, chiaru si fara recunoscerea unui alu treilea, mai alesu candu acestu alu treilea nu este vatematu intru nimicu prin afirmarea si stabilirea acelui dreptu. Recunoscerea unui dreptu afirmatu, d­in partea unui alu treilea, este o simpla forma care nici de cumu nu se pote consideră de condîtiune a dreptului. Re­cuno­sc­er­ea dreptului d’in partea unui alutreilea, nu este condî­­tiunea dreptului, ci este o forma de doritu numai pentru bun’a petrecere a indîvidiloru si a poporeloru, Candu Napoleone se prochiama de Im­­peratu, si se afirma in acestu dreptu, elu eră Im­­peratu si fara recunóscerea altoru poteri: recunós­cerea altor’a nu eră condîtiunea dreptului lui, ci eră o forma de doritu pentru pacea publica a Eu­ropei. De aséminea candu cu anesîunile d’in Ita­lia, si cu prochia marea lui Victoru Emanuilu de Rege alu Italiei. Romanii la 1848 s’au prochiamatu sin­guri pre sâne de națiune independînte, ei si-au si­gilații cu sângele acestu dreptu: asta­ di voru se stabilesca si se puna in lucrare acestu dreptu, ei lu voru pune; si este pre de doritu ca Sașii si mai alesu Ungurii se recunosca acestu dreptu, in inte­­resulu bunei loru petréceri­ impreuna; dara ase­mine recunoscere d’in partea loru, ori câtu este ea de doritu, nu este neaperatu necesa­ri a pentru estî sfint­i’a dreptului de na­tionalitate alu Romaniloru, mai alesu cându acestu dreptu e recunoscutu de Princi­pele tierei si in parte pusu dejă si in lu­crare, si candu acestu dreptu nu vatema intru nimicu dreptulu tgalu alu natiunalitatii un­guresci si sasesci. Spre norocire inse, pentru poporele Transilvaniei , recunoscerea natiunei Romane ce va urmă­­reste putinu d­ in partea die­tei, va fi o recunóscere d’in partea tuturora, chiaru si d’in partea Unguriloru, fiinducâ dîet’a de fatia represînta tota tier’a fâra deosebire de nationali­tate, representa dara si pre Unguri, si acést’a repre­­sentatiune intru nimicu nu slabesce prin retrage­rea aceloru 51, in loculu cărora se voru alege si se voru numi alţii. (Va urmă.) FOISIORA. N­ORIA SI CLOSCA. (Urmare.) „Domnule ! respunse H­o­r­i­a , nu crede d.­ta câ no­ am cutediatu acestu pasu tristu fara de causa si fara de cea mai intetiioria necesitate. Vedi aici copie autentice de ordenatiuni imperatesci cari s’au datu spre binele supu­­siloru de aici, dar neci odata nu ni s’au facutu cunoscute. Tote remustratiunile facuramu indesiertu, totu de a m­’a luseramu respinsi, si estrem’a sierbitute (sclavia) ne au silitu la acestu pasu, care de siguru ni­ se va imputa forte, iar totodată trebue se producă o investigatiune derépta. In casulu celu mai reu voma schimbă o viétia nesuportă­­bile cu o morte dorita, era pruncii nostri prin acést’a d’in sclavi apesati intr’unu modu prostituitoriu se voru preface supusi multiumiti si se voru reasiediă in drepturile ome­­nimei.“ — Schulz luâ însărcinarea a mediuloci incuviin­­tiarea urmatorieloru trei puncte : 1) ca se li­ se dee am­­nestia generale; 2) câ plânsurile loru se se cerceteze fara partenire, si 3) câ desele robote se se imputineze după prescriptele patenteloru imperatesci. Pana se va decide acésta cerere promise revoltantele ca omenii sei nu voru face neci unu escesu. — Aceste si asémene despusetiuni efep­­tuira cumca o parte a rescolatiloru se alina si se intorse a­casa, inse intre aceste partea cea mai mare purcese a per­siste intru indeletnici’a si sîlnic­iele sale. Boerii tierei, caror’a despusetiunile aceste nu li­ se parea destulu de energice, se crediura indreptatiti la insurectiune, ce o si intreprinsera fara a mai întrebă, esinc^ji cu glotele in contr’a rescolatiloru, unde i intempină, i ucideă, seu­­­prindeă si apoi fâra vre unu procesu i sterilă cu rot’a, i spediurâ, i decapită, i intiepâ, etc. Densii, ce e dreptu se ser­­viâ de dreptulu fîrei, ei persecută pre inimicii loru, spre a-si asecură viéti’a propria; inse cine nu scie, cumca intrandu in sotietatea civile trebue se renuncieze acestu dreptu? Esercitiulu lui datina temeliele sotietatii civili, carea sustienerea securităţii au pusu-o pre intieleptiesce in manile guvernului. Boeriloru neci decâtu nu li-au fostu ertatu a facejudecata cumca pre guvernulu de sfasiura energia(destula scu­b­a , cu atâtu mai putinu de a lucră de a dreptulu in con­tr’a despusetiuniloru prin cari densulu statuiă cu bun’a a­restatori pacea, si pote chiaru spre a le nemici prin mai marea inversiunare ce se născu prin acest’a intre popo­­rulu infuriatu. — Fara de cei 40 esecutati la D­e­v­a, pre­cum disesemu mai nainte, fusera spendiurati acum mai multi la Bradu, Halmagiu si Criscioru, si la Alba-Iulia, unde eră in prinsore cam la 300 insi, a carora numera­se immuîtia in tote dilele, mai fusera spendiurati inca 21 insi deodata ; si estu modu incepă a purcede j­u­s­t­i­t­i’a, pedepsîndu crudimea prin crudime in fati’a lo­cului. Inse la ce va deveni statulu, unde boerii cutéza asé­mene lucruri, unde o parte a cetatieniloru statului ra­­pesce cu forti’a in marile sale poterea esecutîva a guvernului? ore nu e rebeliune si acést’a? — In urma i se pare intru adeveru ca si guvernulu, cu mai mare intie­­leptiune s’au apucatu de lucru*, cu tote câ la inceputu (precum s’au observatu mai nainte) au potutu incurge vin’a unei amiinite, nu bagatele, ci forte însemnate gre­­siele — sminte scu — nepasâri, câ­ ce de ar fi fostu ata­cati (rescolatii) cu totadînsulu, inca pre candu pustiă ei la siesu, pre tiermurii Muresiului, eră lucru usioru ai re­sfiră, fiindcă atunci inca nu eră inarmati, si neci nu se întărise ; dar asie umblandu ostasii in susu si in josu pri­­viă la ei, fîindu-le concesu numai a se aperă in contr’a ată­­curiloru, la ce inse rescolatii nu se încumetase neci candu ; si in acestu casu o astu felu de indulgintia si blandétia era tocm’a atâtu de putinu potrivita si binevenita, precum mai tardiu poteă se fie pentru pasiul Dlui colonelu Schulz (precum amintîramu), si care mai câ eră necesaria fatia cu furi’a cea im insa, cu îndeletnicirea sucésa si cu mulțimea scutita de ambe aceste, celu putinu pentru a crutia sânge eră mai priitoria, si cu o anumita ingrijire — eră cea mai secure; inse nefiindu acéstea aplicata bine, seu pre de tempuria — i-au facutu si mai curagiosi, si in năluci­rile loru si mai statornici. — Totu­si boiarii unguri smintiră si mai multu: ei resuflau isbanda in contr’a supusiloru loru, pe carii i apesara atâtu de tare, in câtu fura siliti se revolteze, si acu voiau a stirpi cu focu si spada pe toti rebelii (carii acuma devenira mai curagiosi si mai tari de cum fusera ei) Inse guvernul a socotîtu cu intieleptiune, câ Romanii făcu doua trei­ parti ai locuitoriloru tierei; câ ei sunt toti in legătură, cu ei sunt colonistii tierei, si prin stirpirea loru s’aru strămută tier’a intr’unu desiertu ; a cunoscutu mai bine valorea omeniloru, si desclinitu prefe­­renti’a ce o au douemane lucratorie in antea unei singure gure consumatorie, — daca totu­si trebue se se faca o comparatiune intre aceste doue. (Va urmă.) DIETA TR­ANSI EV AM EI. Siedînti’a a VII. d’in 27 j­u­­ i­u , s’a inceputu la 10 ore. — Cetirea protocóaleloru tine mai o ora. Unde se face vorba despre retragerea deputatiloru si regalisti­­loru magiaro-secui, H. Schmidt doresce ca se remana d’in testai, pasagiul „pentru vatemarea constitutiunei tie­rei“ Puscariu lu­ partînesce, si cere ca daca nu aru remané d’in testa, sé se adauga cuventul: presumtîva. — In fine pasagiul acest’a se sterge cu totul d’in protocolu. După autentîcarea protocaleloru, se cetesce o scrisore de la comisariul reg. câtra presîdele dietei, a carei­a cup­rinsii : „Presîdîului dietei, in locu. No. 73 863. c. r. In urmarea insciintiarei presîdîului cancelariei de curte Trane de datu 23 i. c. Nr 686 pres. la pre nalt’a demandatiune a Maestatei Sale i r.'si apost, mandatul datu de regalistu eppului Transilvaniei Dr. lui LudovicuN­aynald se.dechia­­ra de incetatu. Presidiul dietei va insciintiă despre acest’a fara amanare diet’a. Sibiiu in 26 juliu 1863“ (Mai multi: Bravo ) Conformii dorintiei manifestate in siedînti’a trecuta, se cetesce numele tuturora regalistiloru. După aceasta Presîdele propune ca se se decidă despre modul cum se se faca representatiunea la Maestatea Sa pentru denumirea presîdelui si v-presîedintiloru. Rani­che­r propune a se insarcină cancelari’a presîdiale cu concipiarea, si acést’a in siedînti’a de mane. Iorméza ale­gerile comisîuniloru pentru rectificarea diurnalului ste­­nograficu dîetale si pentru autentîcarea protocolului. Fiindu ca numeral membriloru acestei­­a d’in urma nu e asiediatu in reg. prov. deci se nască o desputa cam lunga carea se fini cu statornicirea de 12 membri, dar’ alegerea se amana pe siedinti’a venitorie. Siaguna pasiesce la tribuna: Innalta casa! îna­inte cu 11 dile mi-am­ fostu luatu libertate de a me insî­­nua pentru o motivare de respunsu in forma de adresa despre prea innaltul reg­rescriptu alu M. S. ce ni s’a procetîtu in siedînti’a dîetafle d’in 16. jul. a. c Innalt’a casa a binevoitii a incuviintiă insinuatiunea mea. Astadi­e tempul acel’a candu după ordinea dilei am se făcu moțiunea acesta : Trebue se ne implinimu misiu­nea ce o avemu ca deputați, adeca a reinvie constîtu­­tiunea vechia a patriei a o reno­ si a o amplifică, astufelu ca in edificiul celu nou alu constîtutiunei se incapa toti fiii patriei Acesta misiune a nostra se cuprinde in cuvin­tele lui Cicerone, celu mai renumitu barbatu de statu alu Romei: trebue se didimu templom sanctitatis, amplitudi­­nis mendis, consilii publici, caput urbis, aram sociorum, portion omnium gentium, sedem ab universo populo Tran­­silvaniensi concessam uni ordini! Pentruca se potemu res­­punde acestei misiuni mari, trebue se fimu convinsi d’in adancul animei, ca numai atuncia ne va sucede, daca vom­i contribui la deslegare cu iubire patriotică, cu caractere nepatatu si cu o combinare rece Inse ar dice cine­va: cuip potemu noi delegare o astufelu de problema, candu tote căușele patriei nostre sunt in desordînea cea mai mare? Vedé vomu noi chiar, candu cerul politîcu alu patriei nostre e acoperitu cu nori atâtu de deși ? Poté­­vomu noi lucră, candu patri’a e arucata ca nai’a de vălu­rile cele scomotose ale maréi? Dar eu respundu la aceste.’ nu este asie si deca ar fi asie asta sé nu ne’mpédece pe noi, câ­ci la lucru ne chiama M. S imperatul, marele nos­tru principe si noi d’in incredîntiarea poporului patriei ne­­amu adunatu spre a lucră,deci trebue sé lucrâmu­­ înainte

Next