Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-11-22 / nr. 94
unu documentu in ante câ eu asiu fi contemnatu, batujocoritu, trasu ori asupri tu poporulu ! te rogu dara sa-ti tini pentru Dta acea numire, câ mai bine se potrivesce cu stilulu Dtale, apoi „stilulu e omulu“ dici Dta! Mare ai m....................tu Die Popea candu in alinea a 3-a dici câ eu pe Sipotariu, Lazaru, Metrop, Siuluitu si in fine pe toti cesti 42 de opincari i-amu indîreptatu la 1 Clase grammatîcale! eu nu am indîreptatu neci pe unulu, cum am disu si mai sus, dara spunu dereptu cu pe Dta asiu fi avutu voie a te indîrepta de a dreptulu cu propunerea Dtale de la § 11. — necum pe Sipotariu Lazaru* Siulutiu cu numele, dara neci pe de parte, cu atatea mai putinu pe 42 i-amu indîreptatu eu la Gramatica, numai Dta remai indîreptatu acolo si cei pucini la nunaeru cari au votîsatu cu Dta la § 11; ce amu disu si ce amu sentitu eu de propunerile lui Lazaru, Sipotariu si Siulutiu te rogu a cetî in apelu nu e vorba de Gramatîca, ci e aratatu numai^ca nu erau potrivite; atâtea amu trebuitu se dicu ca s6 justificu — adu celu pucinu se incercu a justifică, votu-lu celoru 7 — 8 la §§ 3. 16. 17 si 18 pe cari Dta cu cativa soti ai Dtale i-ai facutu vendiatori! — Dta se vede câ numai de acea te puni langa numiţii Domni ca sa-i poţi inversiunii asupr’a mea, inse speru ca nu ti se va suetî, fiendu câ aceşti Domni, precum si alţii multi d’in cei 42 nu voru luă pe seneacea ce au sunatu numai Dtale. Dloru voru sei distinge mai bine, de câtu cum (pote) amu distinsu eu insumi Apoi Die N. Popea! spune-mi rogu-te unde amu disui e^i câ sunt dîplomatu mare!? acést’a iara p-ai $eosu d’in spiritulu Dtale celu profeticul eu nu mi-atribui mie neci picu de diplomatia, cum ti - atribui Dta in aline’a 1 a respunsului potere judeciale asupr’a destinatiloru! avendu-i fostu asiguratu — după cum dici in respunsu — ca de asta data nu vei scrie asupr’a loru, la care asecurare parintésca fara si peste voiea mea mi-aducu aminte de povestea cu Cotoiulu si siarecii, candu celu d’antâiu asecurâ pe cesti d’in minai cu elu peste see, ba are de cugetu sa se si călugăresca, apoi crediendu-i si grecii — i-au papatu pe toti! — camu trivialu dîreptu, dara se potrivesce de minune ! Asie dara eu dîplomatu nu sum, neci nu amu disu ca sunt, atatea voiu fi disu si dicu si acuma câ la facere de legi me pricepii mai bine ca Dta, care in 4 — 5 ani câtu ai fostu beamterasiu, — pana a nu te face calugarasul. — ai fi potutu invetiâ totu in biroulu beamteri Ic ,10 ! U’iu immerulu carora sunt si sotii Dtale mare parte ! fiendu inse eu mai de multu Beamter, vei concede câ cu ceva câtu de pucinu, vgm sei ! nai multu! Ce, si câta patîma este in apelu voru sei judeca cei fara patîma; neci intr’o intemplare inse nu e mai multa ca in respunsu-lu Dtale; apoi o anima peste mesura reutaciosu credit ca numai unu omu peste mesura reutaciosu si pizma tarei in pote se afle in apelu, iara in respunsu-lu Dtale pote se afle ori si cine in totu siru-lu respunsu-lui . Eu poterea pucina ce am inca nu am intrebuintiato neci odata spre stricarea cuiva, — daca scii cevâ stricatiune ce asiu fi facutu eu cuivâ, te rogu se me dai de golu, eu trasiu sei spune Dtale trasuri — de anima buna — nu despre mine — Eu domnu mare si domnitoriu nu m’amu facutu si nu m’amu geratu neci odata, ci unii soti ai Dtale - pote si Dta, cari s’au pusu pe sene — firesce ca legiuitori in paralela cu Domnitoriulu — ast’a e caus’a ci am disu eu (vedi N. 86 a Concordiei pag. 373) cî s’au pusu unii — iara-ti aducu aminte ca nu 37-42 ci cati-va, d’in ei — in paralela cu d o im i t o r i i; fereasca Dnedieu nu cu mine ori cu_ £Bi 7—8, ci cuDomnitoriulu, Dta vei sei cu Domnitoriu la noi e numai Imperatulu; noi suntemu numai nesce Beamerasi, cari inse nu avemu neci o carte negra in care se scriemu pe cineva, — asie ceva, numai Dta cu Satelitulu Dtale faceti! aci iare inzedaru ti-alaturi pe toti 42 ca se te perdi pintre ei, ca eu numai pe spriginitorii Dtale i-amu intielesu, de cari haru Domnului au fostu mai numai decim’a d’in cei 42, — respeptu celoru ce li se cuvine respeptu ! Alin e’a a 4. a Respunsului! Se me credi Die N. Popea câ nu m’am escusatu inaintea Dtale, neci a puciniloru soţi ai Dtale, ci inaintea opiniunei publice, pe care nu o faci Dta, ci aceia la cari m’amu provocatu eu la inceputulu apelului, si me miru cum de mai poţi intreba cu catra care naţiune mi-am indreptatu eu „apelulu“? daca ai cetîtu apelulu ! daca nu vrei se pricepi eaca iti mai spunu odata: catra omenii cu minte, fara patîma etc. etc. atâtu d’intre cei 37—42 câtu si d’intre cei de afara de dîeta — numai catra Dta si 5-6 soti ai Dtale nu!! daca e neblesnicu apelulu cum esti Dta — — — convinsu, apoi trebuea se aveti in ce stâ neblesnici’a acelui apelu, ca a dice, a asserâ numai asie ce va pote si celu mai prostu si celu mai orbu omu despre lucruri cari neci nu le cunosce! — Eu Die N. Popea nu m’amu lapedatu de o p i n ca ri, adeca de natiune cum o numesci Dta — Dta o ai numitu asie nu eu — vise de unu opincariu me lapedu si nu vreu neci in raiu — candu si de vomu ajunge acolo — se fiu cu elu, câ me temu câ si acolo mi-va suci si intortocâ cuvintele si ine va trântî iara in noroiu, d’in care se nu me potu inaltia la inaltimea in care se va află elu! Dta vei sei cine e acelu opincariu! Alinea 5. Seraca naţiune! ce mai conducători sufletesci ai! cum mai seiu suci vorbele altora ca spurcandu pe alţii, se se vedia ei in lumina mai curata ! Dta Die Popea, nu eu am aflatu numirea de opincari! eu amu disu massa si mulţime totu langa olalta, dara nu nyers cum (esti) dici Dta, neci gloata ! da spune-mi cum se dice romanesce: die Mehrheit, séu daca vrei Gesammtheit ? cum poteam eu esprime cu altu cuventu numerulu celoru 37—42 ? marturisescu ca eu nu am aflatu altu cuventu, — si eaca Dta in blandeti’a animei faci d’in multime si massa — nu sciu prin ce metamorfosa , massa cruda, ce mie neci prin capu nu mi-a umblatu. Pe ce cale amu ajunsu eu unu picu de Beamterasiu nu e lucrulu Dtale, prin vendiarea si asuprirea neamului meu si correligionariloru mei te assecurezu ca nu; inalitate vei sista pe calea pe care ai pornitu la postulu celu mai inaltu besericescu — vomu vedea, spatele si opincile natiunei, cari dici ca m’au inaltiatu pe mine, trebue inse se te inaltie si pesta ea pe unulu care stai in spate si nu te-ai lapedatu de opinca. Desi nu mi-asiu ticnea de rusine si ocara, candu asiu fi esitu d’in opinca cum dici Dta, totusi trebue se-ti spunu ca neci mosiu de stramosiu alu meu nu au amblatu in opinci, pentru acea durere câ nu ine tienu de o classa cu Dta! Daca nu-mi credi, chiamati intru ajutoriu spiritulu profetîcu, decumva ti-a remasu inca credîntiosu! — De deputatu m’au alesu 1200 de alegatori parte cu opinci parte cu cisme, inse nu 30.000 de suflete, pe aceiasi tier’a o am representatu eu, iara nu numai suflete ! Alinea 6. E tristu si durerosu candu barbatii cari aru trebuit se fie predicatorii iubirei crestinesci si adeverului si-ieau refugiulu la calomnii! candu invinovetiescu pe de apropele loru cu scăderi de cari acela e curatu ca prunculu celu nevinovatu! E de diece ori mai tristu si dureroru candu preotulu isi uita de invetiatur’a mantuitoriului seu, si vrea se fie celu mai mare, trebuindu a fi celu d’in urma! Aru vrea Dlu Popea se ne gramadîmu in pregiurulu lui cu totii si se lu originimu intru toate copte si necopte numai ca se nu patimeasca solidaritatea, si ambițiunea lui, apoi — cei pasa lui lasa patîmeasca caus’a publica; aru vrea mai incolo ca civilistii si in cele mirenesci se se lase a se conduce orbesce de Dumnialui ad maiorem Dei gloriam! au trecutu iise, multiamita lui Dumnedieu! acele tempuri, candu afara de preoţi, romanii nu aveau pe nime care se scie carte! si de va vrea Dumnedieu nu se va mai intorce acelu tempu! Pe Archipastorii nostri i cinstimu si ascultamu unde si cum se cuvine, ei inse nu pretîndu supunere orba, cum aru voi. D. Dep. Popea! Alinea 7. Reu, forte reu faci Die N. Popea ca nu aveti publicului romanu fantan’a d’in care au fan- FO IS I O R’A. Câteva epistole ale unui peregrinii Transilvanii reveliute si ajustate «lupa mai multi ani. *) XIII. D’in Ve n’a Juniu 1840. „Quisque suae fortunae faber.“ Directe amice! Daca, cumu-ti scrisei la inceputu, după povéti’a gtarostelui nostru d’in Campulungu, me consecramu comerciului, acuma asiu sta materiale binisioru, mi a repumnatu inse a me face disciplulu lui Mercuriu, cu ce după ideea de atunci, de care nici acuma nume potu desface, negotiulu e mai multu seu mai pucinu unu furtu privilegiatu in certe tiere. Domnulu C. C. ultimulu meu patronu in Bucuresci are suma de ciraci, e omu recunoscatoriu si cu influintia in tier’a sa, apoi de insusi vod’a me apropiasemu, me cunoscea si, cum e „Gang und Gabe“ in Romani’a, suptu asemeni auspicie incetu, incetu poteamu ajunge la title si onori, era fiindu ceva fara scrupulu firesce si la catori; dara nu mi fu ursît’a, n’am ambitionatu aste fericire si ceame inca cautandu petr’a filosofului. Vieti’a omeneasca semena cu rot’a ce se invertesce impregiurulu osîei si totu de odata percurge si spatiele, ce i se desfasiura in afara. Omulu se crede ferice după gustu, nu după rațiunea ce ar avea se lu conducă, si pentru gustu nu se potu stabili réghie cu precisîune matemateca. Reimpinsu in largulu spatiului me voiu adopera a-ti descrie nouele impresîuni d’in diverse punte de vedere, ca se nu te ostenescu cu sîmpl’a enumerare a locuriloru si enunciarea destantieloru neaperate la unu caletoriu. Asie estindu ciclulu celoru d’antaiu I douesprediece epistole după cumu voru ocurge rotatiunile in ambe sensurile. N’am potutu resîste setei de noue esperintie, am lasetu pre D. C. si de o luna paresîu Bucurescii cu junele principe G. care va se-mi arete Parisii si francii la ei acasa. Apoi pentru Parisi si Franci, asie *) Védi Cone. Nr. 22 33, 1863. numai cumu mi a depinsu mosiulu in sîmpletatea sa, d’in crud’a tinerétia, sunt pasîunatu, si asiu fi in stare se dau tote, de n’ar fi pecatu, dicereasiu chiaru mântuirea sufletului. Mosiul meu ca ostasiu prinsu in batai’a 1813 avuse ocasîune ai cunosce, si despre tiéra si óameni vorbea cu entusîasmulu ce mi inferbenta de micu imaginatiunea. D’in itînerariulu nostru nu-ti mai descriu aspectulu desolatoriu alu sateloru romane d’incolo de carpati. Ti se sfasia aniiu’a vediendu intr’o tiéra asie de buna, viéti’a umana in stare asie de mesera, trecu si preste cele 10 dile petrecute cu destulu amaru in carantîn’a cunoscuta tiupanecu, unde nici pre jovialele servu Cazanoviciu asta data nu mai intempinaramu, ca cu glumele sale se ii scurte orele, ca antiertiu, dara cauta se-ti atînga pre scurtu scaldele iracliane de la Meadî’a in Banatu, unde petrecumu, dorere ! numai o singura di. Aceste scalde se afla intr’o vale carpateca incantantaria si suntu in usu d’in adinca antîcetate, cumu adeverescu inscriptiuni romane tradîtiuni popularie si mai multi- o statua, altum intre forte bruta sapata, a Semidieului Eracliu seu Erculu, aflatoria in grot’a, d’in care curge surgentea principale de apa minerale. Se crede, ca ast’a statua ar’ fi cioplita de legionarii romani, arcistrabunii nostri veniti d’in Itali’a. Memorabile e grot’a iracliana, numita de romanii nostri indigeni pescer’a lui Iorgovanu. Acést’a e o gaura in rip’a compusa de cinci scavatiuni dîverse împreunate prin boltîture si arcate gatece naturali, pre ale caroru păreți se afla înscrise numele multoru caletori ospeti ai termeloru. Se intielege ca si eu pre langa altele mi inscrisei numele, spre a lu strapune posteritatei servindu-me de penelu si colore negra, ce are la sîne cicerinele locale. De acéstea grota se lega o miia de tradetiuni despre bandîti strigoi si încântători in cântece si balade popularie. Scaldele meadene au 9 surginti termali,adeca naturale ferbinti de apa sulfurosa alcalina si se folosescu de baia si de beutu la tote patemile, de aceea si suntu multi oaspeti aici. Fantan’a cea mai ferbinte spuse medîculu ca are 55 de graduri. Loculu e frumosu de minune. Munti si colnice frumóse, stanei selbatece umbrite de molifţi, ici cole adornate cu chioşcuri scu Alegorie si provedinte cu drumuri si cărări sierpuinti te invita, ca se compredi perpetuu in este regiuni. Totusi fumu constrinsi aste curundu a le parasi. De aci mérsemu pre drumulu celu nou construitu suptu auspiciele comitelui Széchényi de a lungulu dunărei (cmimu potcovitu dicu tierenii) pana la Drencov’a si ne imbarcaramu in vapore, ca pre apa sa suimu la Vien’a. ■"‘t 01 . î rmnxmiadif* f*rii Pucinu ne opriramu la Semlinulu Sîrmiului in faci’a Belgradului serbicu, fara a vedé ceva memorabile, apoi la Mohaci, unde intr’o besereca ni se areta unu tabelu representandu destulu de meschinu faimos’a bataia intre unguri si turci d’in anulu 1525 candu perdu Ungari’a libertatea preste un’a suta de ani si deveni pasialicu turcescu. Totu de la acea bataia moadana datodia si independînti’a patriei nostre Transîlvani’a. Caletori’a pre Dunăre nu ne fu tocmai plăcută, fiindcă toti caletorii, cu esceptiunea catorva speculanți de lipitori franci si angli, ce ducea asta marfa in saculetie de pandia la Parisi si Londîni, custa numai d’in jidani , cu ce acestia represînta clasea comerciale si industrialia a Ungariei. Speculanţii de lipitori ne spuseră, cu ei in totu anulu vinu in Romani’a si făcu destulu câstigu cu lipitorile, ce in tierele loru nu se mai afla. Cu un’a alta facumu 4 dile pana la Posioniu, unde desbarcâramu, spre a veni pre uscatu fara a luâ notîtia de cetatea dictate ungurésca. Pote-ti aduci aminte câ d’in Pest’a la Vien’a in celulaltu rondu nu ti descrisei prospectulu locului, pentru câ nu tu potul vedé de negura. Eeame acumu pre tempu câtu se pote mai frumosu pre aceleasi locuri si cu dreptu vei ascepta se-ti-lu descriu; dara pare ca am inchisu ochii, seu seti spunu adeverul, me fermeca o devolitia de bruneta, ce se acatîa de mine inca d’in Pest’a. Atât’a m’au rasinatu blastemata câtu nu mi am mai luatu ochii de la dins’a. O alta 404